BusinessMagazin

Tag: romania

  • Ce filme vedem în noiembrie la cinematografele din ţară

    În luna noiembrie în România vom putea urmări la cinema mai multe producţii româneşti, dar şi filme blockbuster precum James Bond, “Spectre” sau ultimul film din trilogia “The Hunger Games”.

    Acasă la tata – Andrei Oprişor – 6 noiembrie

    Robert (Alexandru Papadopol) este un scriitor ce trece printr-o perioadă dificilă din viaţa sa. Decide să se întoarcă acasă în satul natal, prima dată după trei ani de la moartea mamei sale.  În 24 de ore rescrie toate relaţiile: cu tatăl lui, cu prietenul cel mai bun, cu prima iubire, cu trecutul.

    Spectre – Sam Mendes – 6 noiembrie

    Daniel Craig se întoarce pentru a patra oară în rolul lui James Bond. Intriga noului film este dominată de un mesaj codat din trecutul lui Bond, care îl trimite pe agentul 007 pe urmele unei organizaţii sinistre.

    Bucureşti NonStop – Dan Chişu – 13 noiembrie

    Noul film regizat de Dan Chişu povesteşte o noapte din viaţa unui magazin non-stop aflat într-un cartier de blocuri.  Patru persoane conduc patru poveşti diferite legate între ele de un personaj-cheie.

    Microbe et Gasoil (Microb şi gazonlină) – Michel Gondry – 13 noiembrie

    Regizorul al filmului “Eternal Sunshine of the Spotless Mind” se reîntoarce pe marele ecran cu acest film după o pauză de 2 ani când a regizat Lecume des jours (Spuma Zilelor). Acţiunea filmului se învârte în jurul a doi prieteni care se îmbarcă într-o călătorie de-a lungul Franţei, cu un vehicul pe care l-au construit ei însişi.

    Goosebumps ( Îţi facem părul măciucă) – Rob Letterman – 13 noiembrie

    Filmul îl are în rolurile principale pe Jack Black (R.L Stine) şi Dylan Minnette (Zach), iar atunci când Zach începe să afle tot felul de lucruri despre vecinii săi, el descoperă că Stine are un secret periculos: creaturile pe care le-a creat şi cu care a populat cărţile sale sunt reale, iar Stine îşi protejează cititorii ţinându-le închise în cărţile unde au apărut fiecare.  Când creaţiile lui Stine sunt eliberate neintenţionat dintre paginile manuscriselor, viaţa lui Zach devine de-a dreptul ciudată.

    Le tout nouveau testament (Testamentul nou nouţ) – Jaco Van Dormael- 20 noiembrie.

    Filmul francezului, Van Dormael, o aduce, din nou, pe marile ecrane pe Catherine Deneuve a cărei poveste începe de la o premiză interesant.  Ştiai că Dumnezeu este în viaţă şi trăieşte în Bruxelles cu fiica Lui? Dumnezeu există. Locuieşte la Bruxelles. E odios cu soţia şi fiica lui. S-a vorbit mult de fiul lui, dar foarte puţin de fiica lui. Fiica lui sunt eu. Mă numesc Ea şi am 10 ani. Ca să mă răzbun, le-am trimis tuturor oamenilor din lume, prin sms, data la care vor muri.

    By the Sea (Pe malul mării) – Angelina Jolie – 20 noiembrie

    Unul dintre cele mai admirate cupluri de la Hollywood îşi face apariţia pe peliculă într-o operă regizată de Angelina Jolie. Filmul surprinde un moment de criză al mariajului dintre Roland (Pitt) şi Vanessa (Jolie). Aflaţi într-o staţiune pitorească la malul mării cei doi încep să se confrunte cu probleme care mocneau demult în viaţa lor.

    The Hunger Games: Mockingjay Part 2 (Jocurile foamei: Revolta – Partea a II-a) – Francis Lawrence – 20 noiembrie

    Jennifer Lawrence se întoarce pentru ultima oară în rolul eroinei Katnis Everdeen. Mockingjay Part 2 demarează acţiunea de unde s-a oprit prima parte. În centrul districtelor răzvrătite se află în continuare Capitoliul, reşedinţa preşedintelui Snow. Devine evident că numai moartea acestuia va sfârşi tirania în Panem, aşa că un commando condus de Katniss are ca ţintă capturarea inamicului lor de moarte. O misiune plină de primejdii, care nu se sfârşi fără victime.

    Bridge of Spies – Steven Spielberg – 27 noiembrie

    Veteranul regizor, Steven Spielberg, se reuneşte cu Tom Hanks pentru noul său film. Bridge of Spies – după un scenariu semnat de Matt Charman, recris de Joel şi Ethan Coen – spune povestea primului schimb de prizonieri făcut pe pod, dar şi a încercărilor avocatului James Donovan (Tom Hanks) de a negocia eliberarea pilotului Francis Gary Powers după ce avionul său a fost doborât pe teritoriul Uniunii Sovietice.

    Poveste de dragoste – Cristina Iacob – 27 noiembrie

    A treia producţie românească ce urmează să fie lansată în noiembrie.Poveste de dragoste este un film despre iubirea dintre doi tineri artişti din zilele noastre. În preajma sărbătorilor de iarnă, într-un oraş vechi şi fermecător din Transilvania, Sebastian şi Aprilia încep poveste de dragoste. Doar că nu e atât de simplu cum pare.

    The Good Dinosaur (Bunul Dinozaur) – Peter Sohn – 27 noiembrie

    Cea mai nouă producţie Pixar duce acţiunea în vremurile dinozaurilor. Un Apatosaurus plin de viaţă pe nume Arlo porneşte într-o călătorie remarcabilă, câştigând un companion surprinzător de-a lungul drumului – un băieţel.

  • TRANZACŢIE surpriză. Egiptul a cumpărat 60.000 de tone de grâu din România, pentru 12,4 milioane dolari

    Grâul românesc a fost cumpărat de la traderul Ameropa, la un preţ de 206,86 dolari tona, care include transportul, dar nu şi taxele asiguratorii.

    Livrările urmează să aibă loc în perioada 1-10 decembrie.

    Egiptul, cel mai mare importator de grâu din lume, a cumpărat 120.000 de tone de grâu din Franţa, potrivit datelor Autorităţii Generale pentru Aprovizionare (GASC) din această ţară.

    Atractivitatea grâului francez a crescut datorită deprecierii euro, care se află aproape de cel mai redus nivel din ultimele trei luni în raport cu dolarul, în timp ce grâul rusesc a devenit mai scump ca urmare a achiziţiilor guvernamentale, potrivit unei analize a firmei de consultanţă Agritel.

    Doi traderi au declarat că grâul rusesc a dominat licitaţiile Egiptului, de la deputul sezonului, în iulie, dar oferta rusească nu a fost cea mai atractivă la licitaţia din 29 octombrie, incluzând şi transportul.

    “Este o surpriză. Credeam că vor aştepta o ofertă mai ieftină din Rusia, la licitaţia viitoare”, a comentat Swithun Still, director la Solaris Commodities, referindu-se la achiziţiile de grâu din Franţa ale Egiptului.

    Egiptul a cumpărat câte două transporturi de 60.000 de tone de grâu francez, de la traderii Groupe Soufflet şi Bunge, la preţuri de 211,76 dolari tona şi 209,86 dolari tona.

    Alte 60.000 de tone de grâu au provenit din Polonia, de la traderul Archer-Daniels-Midland, la preţul de 209,17 dolari tona.

    Egiptul a cumpărat 1,4 milioane tone de grâu din Rusia la licitaţiile din sezonul 2015-2016 şi câte aproximativ 350.000 de tone de grâu din Ucraina şi România, potrivit datelor Bloomberg.

    Anterior licitaţiei de joi, GASC a mai cumpărat o singură cantitate de grâu din Franţa în acest sezon.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 2 noiembrie 2015

    COVER STORY: Cum a ajuns Dragoş Pavăl cel mai admirat om de afaceri

    Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai puternic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

    STRATEGIE: Bijuteria Teilor vrea să cucerească România urbană

    AUTO: Maşini mici pentru clasa medie

    INVESTIŢII: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă pentru plasamente

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cu creşteri de peste 500% în domeniul tehnologiei, România ocupă locul 2 în clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50

    România înregistrează astfel o creştere semnificativă, pentru al treilea an consecutiv, cu 29 companii înregistrate, faţă de 18 în 2014, din care zece companii în Fast 50 (faţă de şase în 2014) şi liderul categoriei Big 5. Pentru ediţia din 2015 au fost luate în calcul veniturile din perioada 2011-2014, cu o creştere medie înregistrată de companiile româneşti prezente în Fast 50 de 544%. 

    În contextul în care economia României a înregistrat cea mai mare creştere din CEE în primele trei trimestre ale anului, opt dintre companiile locale prezente în clasamentul Deloitte Fast 50 sunt nou-intrate. Totodată, din două companii româneşti, una este lider la categoria Big 5, care include companiile dinamice, prea mari ca venituri pentru a concura pe picior de egalitate cu firmele mai mici din categoria Fast 50. Faţă de anul trecut, România înregistrează o creştere a numărului de firme din sectorul de software. Cinci dintre companiile din top au sediul în Bucureşti, două în Cluj-Napoca, una în Iaşi, una în Sibiu, una în Timişoara şi una în Baia Mare.

    „Suntem foarte mândri de toate companiile româneşti prezente în clasamentul Fast 50 2015 şi de faptul că România înregistrează creşteri semnificative de la an la an. Acest lucru confirmă competitivitatea mediului de afaceri local, dar mai ales faptul că talentul antreprenorilor români face diferenţa în regiune în ultimii ani”, a spus Alina Mirea, Partener Deloitte România şi managerul local al proiectului Fast 50. „Mai mult, putem spune că asistăm deja la crearea unei adevărate comunităţi a antreprenorilor români, pe care Deloitte România va continua să o aducă în prim-plan şi să o susţină prin întâlniri regulate şi transfer de know-how.”

    La rândul său, Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România, a subliniat faptul că majoritatea companiilor româneşti din clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50 au fost înfiinţate înaintea crizei financiare şi au traversat cu bine această perioadă dificilă. Prin comparaţie, majoritatea companiilor din regiune prezente în clasament au fost înfiinţate în 2009.

    „Faptul că au crescut în aceşti ani, traversând cu bine perioada de criză, demonstrează că antreprenorii au viziune pe termen lung şi că au venit cu soluţii inovatoare, de impact, în perioade dificile. Viziunea şi inovaţia sunt valori pe care Deloitte le împărtăşeşte, astfel că vom continua să susţinem companiile la început de drum pentru a ajuta mediul antreprenorial din România să-şi confirme potenţialul remarcabil”, a adăugat Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România. 

    Cu o creştere de 998%, compania ZebraPay din Bucureşti ocupă locul VI în clasamentul regional, cea mai bună poziţie ocupată de o entitate românească prezentă în top. Aflată pentru al doilea an consecutiv în clasament, compania ITNT din Sibiu, lider local Fast 50 în 2014, şi-a continuat creşterea, cu 933% (faţă de o creştere de 1.433% înregistrată în anul anterior). Insoft Development & Consulting se numără, de asemenea, printre vedetele ediţiei din acest an, întrucât este prezentă în două categorii: locul I la categoria Big 5 şi poziţia 15 la categoria Fast 50, nou-intrată în clasament, cu o creştere de 577%.

    Teamnet International SA rămâne şi anul acesta printre companiile din categoria Big 5, coborând o poziţie faţă de anul trecut (locul IV vs. locul III în 2014), cu o rată de creştere de 127%.

    ASTINVEST ocupă locul 13 (cu o rată de creştere de 705%), urmată, pe locul 15, de Insoft Development & Consulting (577%). Piconet ocupă locul 21 (486%), iar Geskimo, poziţia 42 (419%).

    Rata medie de dezvoltare a companiilor Fast 50 din domeniul tehnologiei a scăzut la 560%, de la 698% în 2014. În ciuda creşterii ratelor medii de dezvoltare raportate în 2014, se înregistrează o scădere continuă de la valoarea de vârf realizată în 2012, de 1.026%.     

    În clasamentul din acest an sunt prezente companii din nouă ţări: Polonia (12 companii), România (10 companii), Croaţia (8 companii), Cehia şi Slovacia (câte 5 companii fiecare), Ungaria (4 companii), Bulgaria, Lituania şi Serbia (câte 2 companii). Dintre cele 50 de companii, 38 sunt prezente pentru prima oară, 3 au urcat în clasament, iar 8 au coborât. Topul este, şi de data aceasta, dominat de firmele de software (29), urmate de companiile de media (14), cele de hardware (4) şi cele de telecomunicaţii (3).

    Pentru a fi eligibile pentru clasamentul Fast 50, companiile trebuie sa întrunească următoarele condiţii: venituri anuale de cel puţin 50.000 euro în fiecare an, între 2011 şi 2014; să aibă sediul într-o ţară din Europa Centrală; să dezvolte sau să producă tehnologii patentate, sau să facă investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare; să aibă o structură de acţionariat care exclude subsidiare deţinute majoritar de entităţi strategice.

    Categoria „Big 5” include companii dinamice mari, care au avut creşteri spectaculoase în ultimii cinci ani. Pentru a fi eligibile, companiile trebuie să întrunească aceleaşi criterii ca pentru Fast 50, cu excepţia venitului anual din 2013, care trebuie să depaşească 25 milioane euro.

    La categoria „Rising Stars” („Staruri în ascensiune”), Deloitte include companii „tinere” cu potenţial mare, care au intrat pe piaţă după 2009. Companiile eligibile trebuie să aibă o vechime între trei şi cinci ani şi să înregistreze venituri de peste 30.000 euro în ultimii trei ani consecutivi (2011–2013). Celelalte criterii de eligibilitate menţionate anterior rămân valabile.

  • Gala CEO Awards – Business Magazin – GALERIE FOTO

    VEZI AICI IMAGINE DE LA GALA CEO AWARDS

    Revista Business Magazin a acordat, joi seara, premiile celor mai admiraţi CEO din România. Dragoş Pavăl, CEO al Dedeman, a primit titlul de “Cel mai admirat CEO din România”.

    SERGIU BIRIŞ, Co-Founder & CEO Zonga, cel mai tânăr admirat

    RAUL CIURTIN, presedinte Albalact, cel mai admirat producător

    IULIAN STANCIU, CEO Emag, cel mai admirat comerciant

    LUDWIK SOBOLEWSKI, CEO Bursa de Valori Bucuresti, spectacular new entry

     

     

  • Un start-up din Slovenia vrea să cucerească piaţa de curierat

    Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar companii precum cele enumerate mai sus au profitat de asta şi au crescut foarte mult. Airbnb este evaluată la peste 25 de miliarde de dolari, iar Uber este evaluată în prezent la peste 50 de miliarde de dolari. Însă nu totul a mers perfect, Uber a luptat cu rivalii şi cu autorităţile de reglamentare, chiar şi în România, unde Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege prin care se interzice transportul în regim de taxi de către persoane care nu sunt transportatori autorizaţi. În Rio de Janeiro a fost interzis, iar în multe ţări europene au fost proteste legate de asta. „Uber are procese cam peste tot în lume, iar Airbnb are o puternică opoziţie chiar la el acasă, în San Francisco. Este poate unul din semnele că asistăm la o evoluţie de natură disruptivă care deranjează companiile tradiţionale, care pierd cota de piaţă şi clientela în faţa platformelor prin care clienţii intră în legătură directă unii cu alţii“, a spus Aurelian Dochia, analist economic.

    Un alt produs asemănător, însă destinat pentru circulaţia în afara oraşelor este BlaBlaCar. Spre deosebire de Uber, BlaBlaCar a obţinut aprobarea autorităţilor de reglementare din întreaga lume, modelul său de afacere fiind diferit: dacă transportul cu Uber presupune plata călătoriei (stabilind un plafon minim), şoferii BlaBlaCar nu obţin bani cash în urma serviciilor oferite, pasagerii plătind doar preţul combustibilului consumat în timpul călătoriei şi eventuale alte costuri presupuse de respectiva cursă.

    Conceptul de consum colaborativ există de foarte mult timp, întotdeauna a fost o practică comună între prieteni, rude sau vecini, însă acest concept a ieşit din zona de comunitate, odată cu expansiunea internetului, către un model de business. Dezvoltarea tehnologiei şi globalizarea au ucis distanţa. Acum, oricine are acces la pieţele globale în timp real, astfel că oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse. „Sharing economy este o inovaţie care are potenţialul de a schimba în mod revoluţionar modelul de afaceri al multor activităţi, care sporeşte potenţialul de creştere al economiei mondiale şi poate în timp să determine schimbări majore în comportamentul de consum şi acumulare al oamenilor“, este de părere Aurelian Dochia.

    În acest context a apărut şi Eurosender, firmă care acţionează ca un intermediar care preia online comenzile de livrare, apoi identifică o companie de curierat care să realizeze transportul. Eurosender oferă servicii integrate în 26 de ţări şi a pornit anul trecut ca un start-up în Slovenia, iar în urmă cu două săptămâni s-a lansat şi în România. Clientul interesat să trimită un colet dintr-o ţară în alta apelează la Eurosender, stabileşte expeditorul şi destinatarul, plăteşte în avans cu cardul un tarif calculat automat de platformă, apoi platforma alege ce curier va livra pachetul.

    Eurosender lucrează în prezent cu un număr important de curieri precum DPD, UPS, GLS, iar în viitor şi cei de la TNT sau DHL li se vor alătura. Compania a fost fondată în mai 2014, în Slovenia, de către tinerii antreprenori Jan Štefe şi Tim Potočnik, alături de dezvoltatorul web Žiga Janež. Ideea i-a venit lui Tim Potočnik în timp ce se afla în Varşovia, într-un program de studii în străinatate. „M-am trezit într-o cameră plină de bagaje care trebuia să fie trimise înapoi acasă. Am sunat la companii de curierat şi după mai multe apeluri am găsit pe cineva care vorbea engleză. Într-un final, cineva mi-a trimis o pagină de Excel, iar eu a trebuit să-mi calculez preţul“, a mărturisit Potočnik.

    Împreună cu colegii lui a creat un prototip, iar în mai 2014 platforma a fost lansată. 14 zile mai târziu a venit şi prima comandă. „La început a fost greu, eram doar trei tipi care încercau să convingă manageri de companii că suntem parteneri buni, că este o afacere bună“, povesteşte Tim Potočnik. „Am început cu studenţii pentru că ei adoptă repede noile tehnologii, apoi au urmat expaţii, apoi firmele mici şi mijlocii, iar acum vrem să intrăm şi în e-commerce, dar şi în marketplace-uri precum markt.de“.

    Pentru România, compania are ca obiectiv pentru 2016 o medie de 3.500 de  comenzi pe lună plasate de români, în condiţiile unei valori medii a comenzii de 45 euro în prezent. Costurile pentru expediţii sunt cu până la 70% mai mici decât costurile de curierat standard, datorită volumului realizat, susţine Eurosender. Pentru un pachet care este trimis din România către Italia un client plăteşte 270 de dolari la UPS sau 357 la DHL, dar la Eurosender va plăti 25 de euro, exemplu dat de reprezentanţii companiei. Acest factor este unul important, în special, datorită faptului că segmentul pe care se concentrează compania este format din studenţi, expaţi sau IMM-uri. Livrarea produselor se face între 2 şi 6 zile în Europa, iar în România livrarea se face în 24 sau 48 de ore.

    În Slovenia compania are deja înregistrate pe platformă aproximativ 1.000 de companii de la începutul acestui an. Extrapolând la potenţialul României, Eurosender se aşteaptă la un portofoliu de peste 2.500 de IMM-uri în următorul an. „Pe un termen de trei ani, obiectivul nostru este să devenim cea mai mare companie care oferă servicii logistice prin comenzi online pe piaţa locală. Dincolo de numărul mare de români care au rude plecate la muncă sau la studii, potenţialul de creştere este determinat de principalele avantaje oferite clienţilor – costuri mai scăzute, confortul şi economia de timp datorate platformei facil de accesat, urmăririi comenzii şi livrării door-to-door“, a declarat Gabriela-Mihaela Buzoianu, country manager eurosender pentru România: „Noi ne concentrăm pe segmentul românilor care trăiesc în Europa, să devenim un fel de liant între românii din străinătate şi familiile rămase în ţară“.

    La câteva luni de la lansare, platforma a beneficiat de investiţii de 25.000 de euro de la compania de media din Germania ProSiebenSat1 şi de 40.000 de euro prin fondul Silicon Gardens, fapt care a dus la extinderea companiei pe segmentul B2B. Eurosender a mai atras o investiţie de 220.000 de euro din partea unui grup de investitori sloveni, atingând astfel o evaluare de 3,6 milioane de euro. Eurosender are o cifră de afaceri de 300.000 de euro în 2014 şi estimează o creştere pentru 2015 undeva la 500-600.000 de euro. 

    Modelul de consum colaborativ promovează o distribuţie echitabilă a bunurilor şi a veniturilor, aşadar reprezintă o ameninţare la adresa modelelor tradiţionale de afaceri. „Ca toate inovaţiile care măresc productivitatea şi eficienţa, noile modele de business ce se experimentează astăzi vor sfârşi prin a cuceri piaţa. Poate că locurile de muncă ale unor şoferi de taxi sunt ameninţate în acest fel, însă consumatorii sunt cei care au ultimul cuvânt“, afirmă Dochia. Cu cât mai multe persoane vor trece de reticenţa de a folosi shared services, reticenţă asemănătoare cu cea legată de shopping-ul online în urmă cu 10-15 ani, cu atât aceste afaceri vor creşte tot mai mult.

  • SUMMIT NATO la Bucureşti pe tema securităţii: Vershbow, Iohannis şi Andrzej Duda vor prezida reuniunea

    Alături de adjunctul secretarului general al NATO Alexander Vershbow, summitul va fi coprezidat de către preşedintele român Klaus Iohannis şi polonez Andrzej Duda.

    Summitul va constitui o ocazie pentru participanţi să “lanseze un mesaj comun, subliniind importanţa unei adaptări strategice a Alianţei la condiţiile actuale de securitate” din regiune, a declarat preşedintele român, citat de site-ul Atlasinfo.fr, adăugând că ţările reprezentate îşi vor reitera hotărârea de a-şi intensifica eforturile în vederea consolidării frontierei de est a NATO şi Uniunii Europene (UE).

    De la izbucnirea condlictului din estul Ucrainei şi anexarea de către Rusia a Crimeei, în martie 2014, ţările din regiune sunt îngrijorate cu privire la următoarea iniţiativă a Moscovei, mai ales în contextul în care armata rusă şi-a multiplicat manevrele militare în regiune.

    Ţările membre NATO discută despre o creştere a numărului de militari staţionaţi de-a lungul frontierei cu Rusia şi despre plasarea lor sub comanda oficială a Alianţei.

    Potrivit ediţiei de miercuri a WSJ, un plan prevede plasarea de batalioane în Polonia şi cele trei state baltice – Estonia, Letonia şi Lituania -, iar altul prevede un singur batalion NATO în regiune.

    În afară de şefii de stat ai României şi Poloniei, la summit vor lua parte preşedinţii Bulgariei, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei şi Slovaciei.

  • Cel mai simplu mod de a deveni General Manager

    Gabriel Andronescu nu a parcurs toate etapele evoluţiei într-o companie, ci a ţintit direct vârful ierarhic. Strategia sa a fost însă de a genera o nevoie în piaţă şi de a-i conduce ulterior strategia de creştere şi dezvoltarea.

    Gabriel Andronescu a aflat de compania CHEP, lider mondial în servicii de reutilizare prin închiriere a paleţilor, la începutul anilor 2000, atunci când era student la un MBA în Business Administration în Barcelona. Nu se gândea că peste ani tocmai el va fi cel care va aduce conceptul şi în România, ţară în care comerţul modern reprezenta la acea vreme doar 10% din piaţă. „Era un concept vag, dar la acel moment mi-am dat seama cât de interesant, complex şi cât de multe provocări aduce acest sistem de închiriere a paleţilor. Oricine ar spune: cât de plictisitor şi cât de puţin poate face un palet. Dar paletul este esenţial pentru comerţ şi pentru logistică în ţările dezvoltate“, spune Gabriel Andronescu, care are acum 41 de ani şi care a lucrat înainte de a începe MBA-ul, timp de trei ani, în cadrul băncii ABN Amro Bank.

    După finalizarea MBA-ului, şi-a reorientat priorităţile şi şi-a făcut un plan. A devenit antreprenor, fondând propria lui companie de consultanţă în managementul competitivităţii şi restructurare postachiziţie, dar a lucrat şi cu zona de private equity. „A fost o perioadă foarte interesantă. Să pleci cu un butic de consultanţă necunoscut ca tânăr într-o perioadă de expansiune maximă a fost o provocare“, povesteşte Andronescu. Timp de cinci ani a condus compania sa de consultanţă, BCS Best Consulting Solutions, după care a urmat cea mai mare provocare: să aducă un concept nou într-o ţară în plină criză economică, cu un consum pe o pantă descendentă.
    „După mai mulţi ani am aflat despre CHEP că ar fi interesată de posibilitatea extinderii în estul Europei – până la acel moment ei fiind prezenţi în Uniunea Europeană până în Ungaria. Atunci am pus la un loc experienţa mea de consultant şi interesul pentru modelul CHEP avut încă de pe vremea MBA-ului, am preluat analiza pieţei şi mai departe redactarea planului de afaceri“, povesteşte artizanul intrării CHEP pe piaţa din România. Planul de afaceri întocmit de Andronescu a fost aprobat de grupul australian, astfel că şi harta României s-a colorat în albastru – culoarea paleţilor CHEP.

    Relaţia consultanţei cu scaunul de general manager este binecunoscută în lume, dar şi pe piaţa din România. O copertă a Business Magazin din urmă cu zece ani scotea în evidenţă exact „Şcoala de GM de la Roland Berger“, compania de consultanţă care a dat mai mulţi general manageri în piaţă, cel mai cunoscut caz fiind cel al Ancăi Ioan, care a condus mai mulţi ani grupul de firme al lui Ion Ţiriac. Dar dacă numărul consultanţilor care devin GM s-a mai împuţinat odată cu criza, fenomenul invers a căpătat mai multă amploare şi tot mai mulţi foşti directori generali s-au orientat, după plecarea din corporaţii, către propriile businessuri în consultanţă. Cei mai mulţi au ales să plece în acest domeniu pentru a da mai departe antreprenorilor sau chiar corporaţiilor ce au învăţat în primele „şcoli“ de business apărute după’90 în România. Către consultanţă s-au îndreptat Ion Stamanichi, omul care a adus gigantul Coca-Cola în România, sau Cristian Rey, care a stat 16 ani la cârma Intersnack România, producătorul snackurilor Chio. Un alt exemplu este Marian Alecu, care a condus timp de 16 ani lanţul de restaurante McDonald’s în România şi care deţine câteva businessuri alături de familie în sectorul bijuteriilor, turismului, dar şi al consultanţei. 

    „Se întâmplă ca un consultant să meargă într-o companie, dar în general este invers. Însă eu am făcut pasul de la antreprenoriat în zona corporatistă, care se întâmplă mai rar. A fost un lucru natural şi o provocare. A fost motivaţia de a începe şi de a crea ceva sustenabil şi de a lăsa ceva în urmă, ceva clar şi măsurabil“, povesteşte Gabriel Andronescu, care crede că preluarea conducerii CHEP România a avut şi o importantă componentă antreprenorială. „În momentul în care s-a decis intrarea în România, am preluat funcţia de director general, am creat organizaţia de la zero, infrastructura, tot ce a însemnat informarea actorilor principali de pe piaţă, şi în primul rând retailerii, de eficienţa şi de avantajele pe care le au dacă folosesc sistemul CHEP.“

    Practic, Andronescu a fost omul care a trebuit să convingă retaileri şi producători să adopte sistemul CHEP, adică să externalizeze toate activităţile legate de paleţi, de la depozitare şi până la refacerea lor. Practic, un producător nu mai trebuie să cumpere paleţi, aceştia fiindu-i furnizaţi de către CHEP, care are grijă ca, după ce marfa ajunge în magazine, paleţii să se întoarcă în depozit.

    În România, grupul are pe stoc circa jumătate de milion de paleţi şi lucrează cu 40 de parteneri. Managerul îşi aminteşte că zona de retail era dominată de jucători internaţionali, care au alt stil de lucru în economiile mature; în România existau o serie de proceduri similare cu cele din vestul Europei, dar de exemplu zona de centralizare a distribuţiei era într-un stadiu incipient. „Kaufland era singurul care a venit cu un model clar: vrem ca furnizorii să ne trimită centralizat mărfurile, cu mici excepţii regionale. Centralizarea înseamnă o eficientizare a fluxurilor de marfă şi control, lucru pe care l-au înţeles la timp toţi jucătorii din retailul modern local“, explică managerul. În plus, România stătea încă departe de ţări precum Polonia ca nivel al dezvoltării comerţului modern. Astăzi, retailul modern a ajuns la aproape 1.500 de magazine şi la o cotă de piaţă de peste 50% din totalul comerţului. Astfel, România urmează modelul economiilor din vest, unde micile magazine tradiţionale mai reprezintă doar 10-20% din piaţă.

    Managerul îşi aminteşte că în urmă cu zece ani a făcut un studiu despre cum stă România din punctul de vedere al comerţului modern faţă de alte ţări. „La acel moment am văzut că dacă ne-am pune pe noi la un capăt al etalonului şi Europa de Vest la celălalt capăt, Polonia este undeva la mijloc, iar Bulgaria era în spatele nostru. Am evaluat cât de mult a crescut Polonia şi am stabilit să vedem dacă România reuşeşte să prindă Polonia. De curiozitate, în urmă cu cinci ani m-am uitat unde se află România şi se afla la nivelul unde fusese Polonia cu cinci ani în urmă. Evoluţia, trendul şi direcţia de dezvoltare sunt clare, însă viteza este influenţată şi de alţi factori precum cei economici“, conchide Gabriel Andronescu, care conduce astăzi o companie care a ajuns să deţină două depozite, unul în Ploieşti şi unul în Timişoara. Cei mai importanţi clienţi ai CHEP vin din sectorul bunurilor de larg consum (FMCG), însă compania colaborează şi cu companii din industria electrocasnicelor sau cea a textilelor.

    În prezent, CHEP România derulează cea mai mare parte din business în categoria produselor de curăţenie şi igienă personală (40%), băuturi (20%), produse alimentare (20%), ulei (10%) şi consumabile din hârtie şi ambalaje (10%). CHEP face parte din grupul Brambles din Australia, care are peste 14.000 de angajaţi şi afaceri de 5,4 miliarde de dolari la nivel internaţional. În Europa, grupul cu o istorie de 138 de ani activează în 34 de ţări şi face afaceri de 1,4 miliarde de euro. Portofoliul de clienţi include companii internaţionale precum Procter & Gamble, Mondelez, Nestlé, dar şi producători din industria auto precum Ford sau General Motors. În România, compania a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproape 22 milioane de lei, conducerea companiei estimând dublarea businessului într-un interval de cinci ani. În plus, pe planul de expansiune pe plan local se află şi un al treilea depozit pentru paleţi.
     

  • Povestea antreprenorului român care a lansat unul dintre cele mai importante pariuri tehnologice ale anului

    Ceasul gândit în România, produs în China şi poziţionat strategic ca brand britanic este unul dintre cele mai importante pariuri tehnologice ale acestui an.

    Andrei Pitiş îmi arată pe modelul său Vector Watch Luna spaţiile pline din cercul ce dublează cadranul. Spaţiile reprezintă intervalele orare în care are întâlniri, iar cele libere sunt orele în care poate să facă şi alte lucruri. „Pentru o persoană care nu are foarte mult timp, acest calendar clar este valoros“, descrie Pitiş utilitatea ceasului său.

    De fapt, ideea de utilitate a stat la baza conceptului Vector Watch, după cum povesteşte antreprenorul: „Când Vector Watch s-a născut, am pornit de la ideea că viaţa noastră este extrem de fragmentată, că ar trebui să fie mai puţin dependentă de telefon şi de notificările acestuia: vezi pe ceas cine te sună şi cine îţi scrie şi de ce este asta important, aşa că poţi să decizi să ignori persoana respectivă; altfel, dacă iei telefonul ca să vezi SMS‑ul, poate începi să răspunzi, poate mai intri şi în alte aplicaţii şi aşa pierzi 10 minute. 10 minute, de mai multe ori pe zi, înseamnă mult timp pierdut“.

    Vremea, rezultatele sportive, rezultatele bursiere, toate aceste mici bucăţi de informaţii care ar putea genera pierderea timpului verificând neîncetat telefonul pot astfel fi văzute mai rapid pe ceas. Spre deosebire de un ceas obişnuit, modelele Vector Watch, disponibile cu ecran rotund sau dreptunghiular, se conectează prin intermediul tehnologiei wireless Bluetooth la un smartphone şi pot afişa notificări atunci când utilizatorul primeşte un apel sau un SMS. Andrei Pitiş, iniţiator al proiectului, vorbeşte despre Vector la fel de pasionat ca în urmă cu doi ani, când, în cadrul unui eveniment Innovation Labs, mărturisea că vrea să intre pe piaţa de wearables cu ceva revoluţionar. Acum mărturiseşte că în intervalul care s-a scurs de când i-a venit ideea a reînvăţat tot ce ştia. „În ultimul an am învăţat mai mult despre tot – nu doar despre ceasuri, dar tot ce ştiam până atunci şi până anul trecut am învăţat din nou. Nimeni nu înţelege cât de greu este să asamblezi totul: design, hardware, software, manufactură, logistică, distribuţie. Un astfel de produs este un proiect uriaş.“

    La circa două luni de la lansarea pe piaţa din Marea Britanie, în prag de a fi promovat oficial pe piaţa Statelor Unite ale Americii şi la mai puţin de trei săptămâni de prezenţă pe piaţa locală, smartwatch-ul din oţel a umplut paginile publicaţiilor din întreaga lume, impresionate mai ales de autonomia de 30 de zile a bateriei:  „Durata de viaţă a bateriei: atracţia vânzărilor pentru un nou brand britanic de ceasuri“ – New York Post, „Un smartwatch superb – de la un producător de ceasuri, nu de la Apple“, scria şi ComputerWorld, „Vector Luna Smartwatch: Simplu, Subtil şi Sexy“, sunt caracteristicile sesizate de Wareable. Nu mulţi jurnalişti din presa internaţională au sesizat însă originile adevărate ale Vector Watch. Andrei Pitiş povesteşte cum ideea de a face un smartwatch i-a venit în urmă cu doi ani, când singurii competitori erau Pebble şi primul smartwatch Samsung, iar despre Apple Watch nici nu se discuta încă. „Voiam un ceas inteligent care făcea ce face şi Fitbit, în acelaşi timp Pebble avea unele notificări şi aplicaţii, dar eu voiam ceva care să facă ambele lucruri, dar să fie într-o carcasă din oţel şi să arate mai bine decât Pebble.“S-a asociat cu designerul Irina Alexandru, cât şi cu profesorul Dan Tudose, specialist în hardware, şi au început să construiască prototipul. „Irina făcea desenele, Dan hardware‑ul, iar eu făceam software-ul ca să demonstrez că poate să funcţioneze.“ La momentul când au ajuns să prezinte proiectul lui Radu Georgescu, partener fondator al grupului Gecad, în vederea obţinerii primei finanţări, aveau un prototip dreptunghiular. „Am făcut pitch-ul proiectului, iar sâmbătă am primit mesajul că vom obţine finanţarea de 500.000 de euro.“

    Andrei Pitiş îşi aminteşte cum prezentarea era construită din mai multe prezentări mici, cu mai multe finaluri – o construise astfel pentru a se opri în cazul în care i-ar fi plictisit pe investitori. Investitorii nu s-au plictisit, aşa că luni, după obţinerea finanţării, a început deja să sune specialişti pentru a forma echipa de software – majoritatea participanţi la primul eveniment Innovation Labs. „Căutam programatori care să gândească dincolo de cod, la cum vor arăta produsele.“

    Ca în mai toate poveştile cu antreprenori din zona IT, odată ce au format echipa de aproximativ 10 dezvoltatori, au început să lucreze la primele prototipuri într-un apartament din apropiere de Piaţa Victoriei. „Primul era ca un panou, iar pentru al doilea am făcut chiar şi carcasă la un bijutier. Este foarte greu să faci ceasul propriu-zis şi să îl vinzi. Să găseşti producători care să construiască designul tău este iarăşi foarte complicat, trebuie să îi convingi, să pui la punct linia de producţie, să faci ingineria produsului.“ Acesta a fost principalul motiv pentru care, în iunie 2014, au prezentat proiectul fostului CEO al Timex, Joe Santana. Necesitatea de a aduce la conducerea Vector Watch un specialist din industria ceasurilor s-a dovedit ulterior un atu important al produsului, produsul fiind lansat la târgul de ceasuri de la Basel de către fostul CEO al Timex, care a devenit CEO al Vector Watch. Referitor la producţia în China, spune că aceasta a fost singura variantă de a produce smartwatch-urile: „Am căutat şi fabrici în România, m-am uitat spre exemplu în Braşov, unde avem fabrici pentru componente din industria auto, dar mi s-a spus că nimeni din România nu va face ceva atât de mic şi la precizia aceasta“.

  • România a urcat 11 poziţii în topul Băncii Mondiale privind mediul de afaceri. Pe ce loc se află acum ţara noastră

    Mediul de afaceri din România este mai puţin primitor decât cel din Macedonia (12), Estonia (16), Lituania (20), Letonia (22), Georgia (24), Polonia (25), Cehia (36), potrivit topului “Doing Business 2016” publicat miercuri de Banca Mondială.

    În urma României se află state precum Bulgaria (38), Croaţia (40), Ungaria (42), Italia (45), Rusia (51), Turcia (55) şi Grecia (60).

    România se află alături de China, Franţa şi Grecia printre ţările care au redus nivelul impozitării muncii şi al contribuţiilor obligatorii. Astfel, România a redus contribuţiile pentru asigurările sociale suportate de angajatori, de la 20,8% la 15,8%, din octombrie 2014.

    De asemenea, România este menţionată pentru introducerea obligativităţii registrului electronic pentru licitaţii şi pentru îmbunătăţirea prevederilor referitoare la respectarea contractelor în timpul insolvenţei şi a probabilităţii de succes a reorganizării.

    Tot în privinţa insolvenţei, România a simplificat procedurile şi a limitat la trei ani perioada de implementare a planului de reorganizare.

    România se află pe locul 45 din 189 în privinţa uşurinţei de a începe o afacere, pe 105 în ceea ce priveşte obţinerea autorizaţiilor de construcţii, pe 133 în cazul accesului la electricitate şi pe 64 în cel al înregistrării proprietăţilor.

    Singapore s-a menţinut pe prima poziţie în topul Doing Business, urmată de Noua Zeelandă, Danemarca, Coreea de Sud şi Hong Kong. Top 10 este completat în ordine de Marea Britanie, SUA, Suedia, Norvegia şi Finlanda. Germania este pe locul 15, Franţa pe 27, iar Spania pe 33.