BusinessMagazin

Tag: Cariera

  • Elena Udrea: Mai rămâne să avem o femeie prim-ministru şi chiar preşedinte al României

    Udrea a participat la Congresul Femeilor Populare de la Sinaia, unde printre invitaţi s-a aflat şi preşedintele Traian Băsescu, “politicianul căruia i se datorează carierele de top ale multor femei în politică”, conform Elenei Udrea.

    Ea şi-a amintit de vremurile în care a intrat în politică, “atunci când modelul feminin era încă inspirat dinainte de 1989: haine cu două numere mai mari, cenuşii, pantofi fără toc, neapărat părul prins în coc iar ochelarii de vedere, chiar falşi, reprezantau un atu”.

    Mentalitatea referitoare la femeile de carieră a evoluat însă mult în ultimii ani, consideră Elena Udrea, adăugând că ea a avut “o contribuţie evidentă de forţare a acestei evoluţii” şi că rezultatele obţinute până acum o fac să spună că “a meritat tot ce am suportat”. În opinia ei, “de succesul nostru, al celor care ne-am asumat cariere publice, depinde implicarea tot mai mare a femeilor în politică şi prezenţa lor în funcţii cheie în toate domeniile”.

    “Avem deja o femeie preşedinte de partid – mai rămâne să avem o femeie prim-ministru şi chiar preşedinte al României”, crede Udrea, adăugând însă un sfat pentru colegele  sale: “Ca o femeie care a stat toată viaţa pe picioarele ei, le-am spus că pentru aceasta, este nevoie să îşi câştige independenţa financiară. Atât în viaţa privată, cât şi în interiorul partidului”.

  • “Nu m-aş mai întoarce să lucrez la stat niciodată. Sunt mulţi oameni pe care nu-i poţi da deoparte”


    ADRIAN VOLINTIRU  ESTE BINE DISPUS CA ÎNTOTDEAUNA. FAPTUL CĂ A PETRECUT MAI BINE DE UN AN ŞI JUMĂTATE ANGAJAT LA STAT NU I-A SCHIMBAT NICI TONUSUL, NICI CHEFUL DE LUCRU. De fapt, Adrian Volintiru este unul dintre puţinii manageri din privat care au trecut prin administraţia centrală şi apoi au revenit în privat fără resentimente. „Mie mi-a plăcut la stat“, admite acum Adrian Volintiru, care a condus AVAS în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, iar ulterior a fost, timp de cinci luni, secretar de stat în Ministerul Economiei. Volintiru este unul dintre managerii formaţi în cadrul Rompetrol, lucrând în companie timp de opt ani. După Rompetrol, managerul a schimbat mai multe joburi, fiind pe rând CFO la Relad, COO la Marexin, CEO la Vulcan, pentru a intra ulterior în structurile de administraţie centrale.

    „Desigur, este greu la stat, lucrurile nu se mişcă la fel de repede ca într-o companie privată. În schimb, sentimentul că poţi schimba ceva fundamental în economie este minunat; la stat poţi face chestii care să schimbe economia, dacă sunt aprobate“, povesteşte Volintiru. Managerul, care subliniază că nu este membru de partid, a fost numit la şefia AVAS de către PNL, care căuta pentru conducerea instituţiei un specialist în restructurare.

    RESTRUCTURĂRILE SUNT VIAŢA MEA”, SPUNE MAI ÎN GLUMĂ, MAI ÎN SERIOS ADRIAN VOLINTIRU. De la începutul anilor 2000, de când s-a angajat la Rompetrol, a făcut numai restructurare: întâi la Petromidia, apoi la IFN-ul din cadrul Rompetrol, apoi la Rompetrol Downstream, iar după plecarea din grupul deţinut anterior de Dinu Patriciu a restructurat şi optimizat businessul Relad, după care a crescut de trei ori în şase luni din 2011 cifra de afaceri a Vulcan, companie deţinută de Ovidiu Tender (compania intrând însă ulterior în insolvenţă). La data deschiderii procedurii insolvenţei, în 2013,Vulcan avea datorii de 193 milioane de lei faţă de 230 de creditori. Cel mai mare creditor era BCR, cu 78 mil. lei, urmat de ANAF, cu 46 mil. lei, şi Grupul Energetic Tender (acţionarul majoritar), cu 9,7 mil. lei, potrivit administratorului judiciar.

    „Când am ajuns la AVAS, eu am luat în serios nevoia de restructurare a companiilor din portofoliu. Mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat de treabă, principalele ţinte de restructurare fiind Fortus Iaşi, Remin Baia Mare, Aversa şi UCM Reşiţa. Eu vedeam AVAS ca pe un holding care are nevoie de restructurare şi l-am tratat ca atare“, povesteşte Adrian Volintiru. O parte dintre companiile din AVAS erau venite recent în portofoliu prin mutarea creanţelor de la ANAF la AVAS –  „prin venirea lor la AVAS, eu am considerat că guvernul nu este interesat doar de recuperarea banilor, ci de o restructurare care să permită ulterior plata datoriilor“.

    Nu a fost chiar aşa.  „Este încă greoi să pătrunzi sistemul, sunt mulţi oameni integraţi profund în acesta şi e greu să îi dai deoparte; una peste alta însă, cu tenacitate, lucrurile se pot întâmpla“, precizează Volintiru, care povesteşte despre două iniţiative pe care le-a avut în sensul schimbării dinamicii companiilor de stat: o ordonanţă de urgenţă prin care să fie luate la pachet creanţele companiilor de stat şi o modificare a legii insolvenţei (mai precis a literei k, articolul 95 – care spune că o creanţă bugetară nu poate fi transformată în acţiuni): „Ar fi fost minunat să putem scăpa de aceste creanţe prin transformarea lor în acţiuni, dar din nefericire nu am reuşit să schimbăm articolul respectiv“. Părţile bune au fost mai multe, precizează însă Volintiru: vânzarea Aversa, chiar dacă tranzacţia nu a fost lipsită de controverse (Blue Diamond Estate, firmă controlată de omul de afaceri canadian Michael Topolinski, şi Autoplast Engineering au câştigat la începutul lunii septembrie 2013 licitaţia pentru preluarea activelor producătorului de pompe Aversa din Bucureşti pentru 17,3 milioane de euro, tranzacţie în care este inclus terenul de 10 hectare din zona Pieţei Obor), listarea Romgaz, procesul de restructurare a AVAS şi reducerea personalului cu 25%, dar şi câştigarea „tuturor proceselor care s-au judecat în perioada cât am condus eu instituţia“ (AVAS are pe rol 11.700 de dosare în care sunt date în judecată companiile statului şi AVAS, 37.000 de creanţe şi 2.800 de dosare postprivatizare). Sau, cum concluzionează Volintiru,  „un holding cu multe probleme“.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

  • McCEO – povestea şefului McDonald’s România şi planurile lanţului american de restaurante

    Daniel Boaje este de patru ani responsabil de activitatea McDonald’s în România, dar cariera sa a început în urmă cu 20 de ani. La un moment dat a încercat aventura antreprenoriatului, s-a specializat apoi în domeniul financiar, dar a ales în cadrul reţelei de fast-food. El povesteşte care au fost momentele cheie din drumul către fotoliul de CEO al McDonald’s în România.

    “Sunt foarte ambiţios, mă bazez foarte mult pe echipă, sunt foarte preocupat de dezvoltarea oamenilor din jurul meu, încerc să schimb, nu mă mulţumesc cu un lucru bine făcut, care mâine poate fi făcut mai bine; sunt atent să nu fac aceeaşi greşeală de mai multe ori”, spune despre sine Daniel Boaje, care a fost invitat, în cadrul întâlnirii Meet the CEO, să-şi facă analiza SWOT. La capitolul defecte crede că „sunt workahoolic, temperamental, încăpăţânat, dar câteodată – rar – accept un punct de vedere diferit atunci când este bine argumentat; mai am lucruri de învăţat”.

    Daniel Boaje, director general al McDonald’s România, a preluat conducerea companiei în urmă cu patru ani, dar s-a angajat în cadrul companiei americane în urmă cu aproape 20 de ani. Îşi aminteşte limpede toate datele importante din cariera sa, făcând referire nu doar la ani, ci chiar la o anume zi dintr-o lună. Spune despre sine că este „un om normal”, că împlineşte anul acesta 44 de ani şi povesteşte că a început să lucreze la McDonald’s în 1994, după ce a văzut un anunţ în ziar. Chiar dacă la acea vreme apăruseră câteva firme de recrutare, nu era încă vremea lor şi foarte populare erau anunţurile de angajare, care ajungeau şi pe o jumătate de pagină de ziar. „Cred că anunţul suna: «McDonald’s România angajează manager de restaurant», orice ar fi însemnat acest lucru, pentru că nu îmi era clar”, spune acum Daniel Boaje.

    Faptul că a dobândit experienţă încă din vremea studenţiei s-a dovedit de mare folos, iar domeniul în care a activat se leagă cu precădere de vânzări. Odată cu terminarea facultăţii, îşi aminteşte, „am avut şansa să lucrez la Ministerul Comerţului, în 1993, vreme de doar două luni, pentru că apoi am plecat în armată, la Sibiu, la o unitate de intendenţă; iar la întoarcere se restructurase postul”. Spune că nu-şi mai aminteşte exact salariul, dar estimează că se plasa în jurul a 25 de dolari pentru slujba care i-a fost oferită după armată, bani care nu-i erau suficienţi pentru a se descurca; i s-a spus: „Rămâi, s-ar putea să ai şansa să pleci la post, în minister”. Numai că ar fi trebuit să se însoare, „lucru care nu era posibil”. Prin urmare, s-a angajat la o firmă care vindea produse Colgate-Palmolive, iar în perioada de probă, de patru luni, mergea cu tramvaiul sau pe jos; a primit apoi maşină, „lucru pe care l-am considerat o mare promovare, şi am bătut sectoarele 5 şi 6, butic cu butic, magazin cu magazin, aşa cum erau la vremea aceea”.

    Un moment de cotitură în cariera sa a fost cel în care a văzut anunţul dat de McDonald’s şi s-a gândit că n-are nimic de pierdut dacă îşi trimite CV-ul. Dar la acea vreme lucrurile erau mai complicate decât acum: CV-ul a fost trimis prin poştă, cu un număr de telefon de acasă. „Am avut cred şase sau şapte interviuri pe parcursul a jumătate de an”, şi a fost angajat de la 1 noiembrie 1994. Primul restaurant McDonald’s în România s-a deschis în urmă cu 19 ani, pe 15 iunie 1995, şi de atunci, spune Boaje, „s-au întâmplat multe lucruri”. Mai intrase în contact cu marca de fast-food, pentru că fusese însoţitor de bord în 1991 şi una dintre primele ţări pe care le-a vizitat a fost Irlanda, unde a mers la un McDonald’s, pentru că auzise că acolo poate mânca cu bani puţini. „Ne-am uitat la meniu de sus în jos şi ne-am oprit la cafea, pentru că era singura pe care mi-o permiteam la acel moment.” Dar, completează el, prima sa experienţă cu McDonald’s i-a lăsat o impresie plăcută, pentru că era „curat, bine organizat şi personalul foarte amabil, într-o vreme în care în restaurantele din România chelnerii se comportau de parcă erau mai importanţi decât clienţii”.

    La primele interviuri de recrutare a aflat că într-un restaurant McDonald’s sunt mai mulţi manageri, lucru pe care mărturiseşte că nu l-a înţeles de la bun început. „Astăzi avem în medie nouă manageri pentru fiecare restaurant din România; unul dintre ei este şeful.” Pe parcursul celor şase luni în care s-au derulat interviurile, îşi aminteşte că auzea mereu două lucruri: „Unu, este extrem de importantă echipa, oricât de valoros eşti; doi, nimeni nu este de neînlocuit, în sensul că menirea unui manager este să pregătească alţi oameni. Mai mult decât manageri, eram traineri sau formatori”. Iar determinarea cu care şi-a clădit cariera era vizibilă încă de la acele momente: i s-a părut că este important să întrebe, după fiecare etapă, cum s-a descurcat şi când este următoarea etapă, pentru că nu putea fi contactat decât pe telefonul fix, ceea ce limita mult comunicarea: „…nu puteam sta lipit de telefonul fix”.

    Cea mai importantă etapă a procesului de recrutare a fost o probă de lucru pe care a susţinut-o la un restaurant din Ungaria. În ultima fază, din 25 de oameni au fost aleşi doar 14. Îşi aminteşte că vreme de trei zile a lucrat câte 12 ore; că s-a ars, a greşit, a învăţat, a fost certat şi felicitat, dar şi că dormea foarte bine după 12 ore de muncă. Apoi a avut loc interviul final, în urma căruia a fost angajat şi a urmat, în 1994, o perioadă de pregătire de şase luni, tot în Ungaria. Despre nivelul salarial de la acea vreme nu dă detalii precise, dar crede că avea cam acelaşi venit ca şi tatăl său. „Pentru un începător era un salariu foarte motivant şi îl comparam cu venitul pe care îl aveam ca agent de vânzări, când nu câştigam chiar puţin.” Făcea parte din prima echipă de oameni a McDonald’s pe piaţa din România, care avea ca misiune să înveţe cât se poate de mult, pentru că trebuia ca la întoarcere să recruteze angajaţi şi să-i pregătească pentru deschiderea primului restaurant. „Era multă responsabilitate şi cred că McDonald’s este compania care are cel mai complet program de pregătire”, spune Boaje. Din exterior poate părea banal: la un moment dat, când spunea că a absolvit Hamburger University – sunt cinci astfel de istituţii în lume – părea o glumă.

    „Când explic ce înseamnă asta, oricine îşi schimbă părerea”, afirmă el, iar în sprijinul ideii stă faptul că Hamburger University este un campus în adevăratul sens al cuvântului, cu profesori, lectori şi cursuri. „Orice director de restaurant în McDonald’s trebuie să fie absolvent al unei asemenea universităţi şi să aibă o diplomă pe care să scrie «Barchelor of Hamburgerology». Acest lucru spune că noi luăm afacerea asta foarte în serios.” Face asocieri interesante: „«McDonald’s este în industria de entertainment, oamenii trebuie să plece zâmbind şi să încerce să fredoneze lucrul pe care ai încercat să i-l transmiţi în ziua respectivă». Este o perspectivă destul de interesantă, McDonald’s este mai mult decât hamburgeri, Happy Meal, cartofi prăjiţi sau îngheţată”, spune Boaje.

  • Udrea: Voi rămâne un om politic loial proiectului lui Traian Băsescu pentru România

     Elena Udrea a fost întrebată, joi, la Cluj-Napoca, într-o conferinţă de presă, în legătură cu evoluţia sa politică, dacă nu vrea să se desprindă de eticheta de “protejata din punct de vedere politic a lui Traian Băsescu”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Protejate sau susţinute au fost foarte multe colege în politică, de la Anca Boagiu, la Monica Macovei sau Roberta Anastase. Că una singură şi-a asumat să rămână până la capăt alături de proiectul preşedintelui, indiferent câtă supărare a generat această loialitate, este altceva sau că una singură şi-a asumat să ducă o luptă, care a fost şi a preşedintelui, până la capăt. Indiferent cât va dura cariera mea politică, voi rămâne un om politic loial proiectului preşedintelui Traian Băsescu pentru România. Cred în acest proiect şi că acesta trebuie continuat, de aceea mă aflu în PMP, din convingerea că viziunea lui Traian Băsescu despre ce trebuie să fie ţara aceasta trebuie dusă mai departe de cineva”, a afirmat Udrea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câinii poliţişti, robotul pirotehnic şi luptătorii trupelor speciale îi aşteaptă pe copii de 1 Iunie

    Astfel, copiii şi adulţii sunt aşteptaţi în intervalul 09:00 – 12:00 la sediul instituţiei din Piaţa Revoluţiei. Cei dornici să se familiarizeze cu specificul activităţilor M.A.I. vor avea ocazia să viziteze standurile expoziţionale ale Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră, Jandarmeriei, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Direcţiei Generale de Paşapoarte, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei, Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivelor Naţionale.

    Copiii vor avea posibilitatea de a vizita şi interiorul clădirii – sălile de festivităţi, balconul care marchează începutul democraţiei postbelice în România. Totodată, în parcarea sediului M.A.I., vor fi expuse autovehicule şi mijloace specifice de intervenţie ale poliţiştilor, jandarmilor, poliţiştilor de frontieră şi pompierilor, precum şi un elicopter din dotarea Inspectoratului General de Aviaţie.

    Cei mici sunt aşteptaţi de către specialiştii criminalişti, câinii politişti, robotul pirotehnic, motocicliştii şi echipajele speciale ale Poliţiei Rutiere, luptătorii trupelor speciale şi echipele de salvatori ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.

    Tinerii interesaţi de o carieră într-una dintre structurile Ministerului Afacerilor Interne vor avea ocazia să cunoască oferta educaţională a unităţilor de învăţământ, iar studenţii Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” vor fi în măsură să prezinte detalii celor care vor să urmeze o carieră de poliţist, jandarm, pompier, arhivist.

    Tot o Zi a Porţilor Deschise cu ocazia sărbătorii de 1 Iunie a anunţat şi Guvernul. Potrivit comunicatului difuzat de Guvern, duminică, în intervalul orar 11.30-14.00, copiii sunt invitaţi la Palatul Victoria pentru o întâlnire cu personaje de poveste, concursuri de dans şi facepainting, iar de la ora 13.00 vor putea asista la un spectacol susţinut de actorii Teatrului de Animaţie Ţăndărică.

    La ora 11.00, 100 de elevi merituoşi din cateva şcoli bucureştene vor forma “Guvernul copiilor” în prezenţa primului-ministru Victor Ponta, a ministrului educaţiei, Remus Pricopie, şi a altor membri ai Executivului.
     

  • Tot mai mulţi bucureşteni sunt deprimaţi şi singuri. Ea face 100.000 de euro din consiliere

    După o carieră de zece ani în companii precum Orange, Help Net sau Horváth & Partners Management Consultants, Andreea Enache a deschis în august 2013 primul centru medical din România dedicat tratamentului depresiei.

    Rutina jobului, lipsa libertăţii de decizie la locul de muncă şi stilul prea agresiv al şefilor sunt principalele motive care generează depresie în rândul românilor, unu din şase cazuri de depresie raportate fiind cauzat de stresul acumulat la job, spune fondatoarea Bellanima. Enache conduce o echipă de zece angajaţi.

    Clinica oferă servicii de spitalizare, servicii în ambulatoriu, grupuri de suport, terapie ocupaţională, servicii de consiliere vocaţională şi până la reinserţie socioprofesională. În cazuri extreme, stresul poate duce la apariţia depresiei şi poate fi pus în legătură cu boli precum diabetul, bolile de inimă sau cancerul.

    Compania estimează venituri de 100.000 de euro în 2014, după ce în anul anterior a avut doar câteva luni de activitate.

    Oamenii stresaţi au intrat şi în targetul companiilor farmaceutice care „joacă“ deja pe o piaţă de 53 mil. lei (aproximativ 12 mil. euro) anual, aşa-numita piaţă a produselor antistres. Segmentul a avut o creştere de 15% în 2013. Aproximativ 12% din vitaminele, mineralele şi suplimentele care se vând în România sunt produse antistres, categorie care câştigă tot mai mult teren. Astfel, produsele antistres intră în categoria vitaminelor, produse care se pot elibera fără reţetă.

  • “Fata rea” din industria filmelor pentru adulţi, Jenna Haze, câştigă 3 milioane de dolari pe an

    Aşa-numita “fată rea”, Jenna Haze, a filmelor pentru adulţi câştigă în jur de 3 milioane de dolari pe an, iar anul trecut a ajuns la 3,7 milioane. A jucat în foarte multe filme şi este cunoscută pentru deschiderea faţă de orice rol.

    A câştigat mai multe premii de-a lugul carierei pe care a început-o la vârsta de 19 ani. A regizat şi 14 filme pentru adulţi, deschizând ulterior propria companie de producţie, Jennaration X Studios.

    Cea mai bine plătită actriţă din filmele pentru adulţi este Jenna Jameson, care a avut venituri de peste 30 de milioane de dolari anul trecut. Specialiştii estimează că industria filmelor pentru adulţi generează anual 13 miliarde de dolari.

     

  • Povestea femeii pilot de la Blue Air: are 32 de ani, câştigă mii de euro pe lună şi a visat din liceu să fie comandant

    În fiecare zi de muncă, Laura Gârdu vizitează un oraş din Europa. Nu face cumpărături şi nu are timp să vadă nici aeroportul, nicidecum oraşul. Dar munceşte călătorind, un vis care ocupă mintea multor corporatişti.

    180 DE ORE PE ELICOPTER ŞI 3.500 DE ORE DE ZBOR LA MANŞA AVIOANELOR BOEING. ACESTEA SUNT CIFRELE DIN CARIERA DE PÂNĂ ACUM A LAUREI GÂRDU (32 DE ANI), absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă şi al Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, acum comandant de avion comercial. Visul ei este să ajungă şi la manşa unui Boeing 777, un avion de mare capacitate, folosit pe zboruri intercontinentale.

    Nu este prea vorbăreaţă, dar povesteşte că înălţimile au pasionat-o de mică: „Când eram mică şi vedeam avioane pe cer le urmăream îndelung cu privirea şi îmi doream să ajung la ele. Am avut chiar o perioadă în copilărie când la întrebarea «Ce vrei să fii, puişor, când te faci mare?» răspunsul meu era: cosmonaut. Ulterior nu pot spune că am rămas fixată pe ideea aceasta, însă cumva destinul m-a adus în aviaţie”, spune Laura Gârdu, pe care am întâlnit-o la sediul companiei aeriene Blue Air, răsfoind reviste de aviaţie. De altfel, un moment decisiv în cariera ei a fost, după cum spune ea, „când am descoperit revistele Top Gun în liceu şi am decis că vreau să devin pilot”.

    DE ŞAPTE ANI, BIROUL EI ESTE CABINA UNUI AVION BOEING 737, DE UNDE COORDONEAZĂ ZILNIC DOUĂ ZBORURI (DUS-ÎNTORS) PE RUTE DIN REŢEAUA COMPANIEI AERIENE LOW-COST BLUE AIR. Timp de cinci-şase ore pe zi zboară la manşa avionului pe toate rutele companiei. Înainte a zburat pe avioane de mici dimensiuni. Are 55 de ore de zbor pe Cessna 172 S, 20 de ore pe avioane de tip Diamond Katana Da-20, 20 de ore pe avioane Piper Seneca PA-34, iar pe elicoptere Eurocopter 120 şi Eurocopter 155B are 180 de ore de zbor.

    După ce a absolvit în 2000 Colegiul Naţional „Cantemir Vodă„  din Bucureşti, profilul Informatică, Laura Gârdu a ales să studieze construcţii aerospaţiale la Facultatea de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti (2000-2005), iar în perioada 2004-2007 a urmat cursurile Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă pentru formarea ca pilot comercial de elicoptere.

    „Înainte de-a mă înscrie la facultate singura mea experienţă pe avion fusese pe un zbor Bucureşti-Londra, pe care am călătorit ca pasager. M-am orientat spre aviaţie din pasiune, nu este ceva ce am moştenit din familie. Părinţii mă vedeau studentă la Medicină sau la Limbi Străine.„ La admitere la Şcoala Superioară de Aviaţie a susţinut teste la matematică, fizică şi engleză, probe eliminatorii, alături de cea medicală: „60% dintre candidaţi au picat la proba medicală. Trebuie să ai o motivaţie clară dacă vrei să devii pilot. Eu am depus tot efortul pentru a ajunge pilot, mi-am dorit foarte mult să fac acest lucru, factorul personal a contat mult”.

    PÂNĂ ÎN 20 DE LOCURI SUNT BUGETATE ANUAL LA ŞCOALA SUPERIOARĂ DE AVIAŢIE. Instruirea pentru licenţa de pilot de linie ATPL (airlines transport pilot license), care permite operarea de zboruri cu avioane ce transportă pasageri, costă circa 60.000 de euro şi constă în maximum 36 de luni de şcolarizare şi 220 de ore de zbor (dintre care o parte pe simulator). La absolvirea cursurilor se susţin examene teoretice şi practice pentru obţinerea licenţei ATPL, care atestă cea mai înaltă calificare a unui pilot. Această licenţă este valabilă şapte ani, timp în care un pilot trebuie să acumuleze minimum 1.500 de ore de zbor, în caz contrar pierzându-şi licenţa.

    Un absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă care a urmat un curs de pregătire integrat pentru obţinerea licenţei ATPL are calificare de copilot pe avioane multimotor şi multiechipate destinate transportului aerian public, putând să ajungă chiar comandant după alte cursuri. După şcoală însă, fiecare absolvent beneficiază de training suplimentar în cadrul companiilor aeriene la care se angajează, pentru a se pregăti de zbor pe avioanele cu care operează acestea.

    La Blue Air lucrează 76 de piloţi, din care doar patru sunt femei copilot, iar două ocupă funcţia de comandant. Şi soţul Laurei Gârdu lucrează tot ca pilot în cadrul acestei companii, amândoi fiind recrutaţi în 2007.

    LAURA GÂRDU SPUNE CĂ ARE PROGRAM CA ORICE ALT ANGAJAT, DOAR CĂ ACESTA ÎNCEPE MEREU LA ALTE ORE. De fiecare dată la finalul programului merge acasă, la familia ei. În timpul liber face sport, merge cu rolele sau cu bicicleta.

    “Să fiu pilot înseamnă să am o meserie care îmi place, care îmi aduce satisfacţii, emoţii şi o confirmare a faptului că omul trebuie încurajat să facă ceea ce îşi doreşte pentru că aşa va da cele mai bune rezultate. Din momentul când mi-am propus să urmez o carieră în aviaţie, drumul spre manşă nu mi s-a parut nici greu, nici uşor, doar natural. Am privit fiecare nouă provocare ca pe o etapă firească ce trebuie parcursă pentru a îmi atinge idealul.”

    Salariul unui pilot variază în funcţie de numărul orelor de zbor, de compania aeriană angajatoare şi de rutele pe care se zboară. Un pilot de avion câştigă între 2.000 şi 7.000 de euro pe lună în România, potrivit datelor din piaţă. Un pilot comandant poate ajunge şi la 10.000 de euro pe lună.

    „O mare bucurie la fiecare zbor este plăcerea pură a înălţimii, a detaşării de zgomotul cotidian, dar mai este şi aventura călătoriei, a parcurgerii unei distanţe mari într-un timp relativ scurt. Nu doar o dată m-am surprins gândindu-mă la întoarcerea acasă dintr-o cursă: Ia te uită, este ora trei după-amiază şi eu am fost deja până la Paris şi înapoi”.

    Chiar dacă zilnic ajunge în altă destinaţie din străinătate la manşa avionului, ea nu este şi turist în acelaşi timp, dat fiind că nu coboară din avion, ci rămâne în cockpit pentru a se pregăti de zborul de întoarcere. „Când ajungem într-o destinaţie nouă, noi, piloţii, nici nu avem timp să admirăm peisajul de sus, deoarece suntem foarte concentraţi pentru aterizare. Nici nu coborâm din avion, ci ne pregătim pentru zborul de retur pe cursele de curier mediu (distanţe medii)”, spune Laura Gârdu.

    Laura Gârdu mai spune că provocările zborului sunt pe măsura satisfacţiilor oferite. Periodic un pilot trece printr-o serie de examene şi verificări, iar când se află la manşa avionului trebuie să fie pregătit pentru orice: „Ce înseamnă orice? Condiţii meteorologice dificile şi în general elementul de necunoscut care poate apărea în orice moment, întrucât niciun zbor nu seamănă cu altul, chiar dacă este pe aceeaşi rută, la aceeaşi oră sau pe acelaşi fel de vreme”.
     

  • A lucrat toată viaţa în aceeaşi companie, acum americanii l-au pus şef peste cinci ţări

    Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, lansat de Business Magazin în luna mai.

    Comandă acum catalogul în format electronic la preţul de 35 lei.

    Cantitate: buc.
     

    Cariera de 17 ani a lui Cristian Fugaciu se confundă cu evoluţia companiei de consultanţă de risc şi brokeraj Marsh România, în care s-a angajat imediat după terminarea facultăţii. În prezent, conduce activităţile companiei devenite lider pe piaţa brokerajului de asigurări şi este responsabil pentru birourile Marsh din alte patru ţări.

    NUMIREA ÎN NOUA FUNCŢIE ESTE, PE LÂNGĂ O RECUNOAŞTERE A EFORTURILOR DE PÂNĂ ACUM, O PROVOCARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL AFACERII, PENTRU CĂ UNELE DIN ACESTE ŢĂRI SEAMĂNĂ CU CE A FOST ROMÂNIA ACUM MULŢI ANI ŞI SPER CA ISTORIA SĂ SE REPETE ŞI ÎN CAZUL ACESTORA„, spune Cristian Fugaciu, directorul general al companiei de consultanţă de risc şi brokeraj Marsh.

    De la începutul anului, el a fost numit responsabil de managementul operaţiunilor Marsh din Balcani (Slovenia, Croaţia, Serbia, Bulgaria) şi ale ţărilor vecine din subordinea acestora, în afara celor din România şi Moldova, pe care deja le coordona. Repetarea istoriei româneşti ar fi de bun augur pentru compania americană prezentă pe piaţă de aproximativ două decenii, perioadă în care a devenit lider în domeniul brokerajului de asigurări, cu o valoare a primelor intermediate de 240 milioane de lei anul trecut şi venituri de circa 8,5 milioane de dolari.

    Cristian Fugaciu a fost martor la toate etapele istorice ale companiei, ţinând cont că şi-a construit cariera de 17 ani exclusiv în cadrul acesteia. Fugaciu şi-a descoperit pasiunea pentru domeniu în perioada cursurilor de asigurări de la Facultatea de Relaţii Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice, încheiate cu o lucrare de diplomă pe tema asigurării riscurilor de catastrofă pe diverse sisteme de asigurare a catastrofelor naturale în diverse ţări. Coordonatoarea sa de diplomă a fost Violeta Ciurel, numită recent CEO al filialei din Portugalia a grupului francez AXA şi care a „format câţiva oameni tineri de asigurări pe lângă cei moşteniţi de la ADAS„. Principalul sfat primit de la ea a fost „să înveţe„ tot ceea ce ţine de condiţii şi principii de asigurare şi, pentru că l-a respectat, a fost recomandat companiei Marsh în perioada când ei „căutau tinere speranţe„.

    Astfel, în 1997, după două săptămâni de la terminarea facultăţii, lucra în poziţia de junior broker şi era angajatul cu numărul 5 al firmei. „Sediul companiei era într-un apartament de două camere de pe bulevardul Dacia, într-o cameră mare existau trei birouri, trecând prin aceasta ajungeai în biroul directorului general, iar în bucătărie stăteau contabila şi mâncarea.„ Primul salariu pe care l-a primit a fost de circa 100 de dolari, brut, iar de beneficii precum telefoanele mobile nu putea fi vorba: „Primul telefon mobil în firmă l-a avut directorul general, un Nokia de dimensiuni mari care a costat 1.000 de euro„, iar comunicarea se făcea prin fax: „scriam pe calculator, tipăream pe template de fax, iar apoi trimiteam faxul„.

    În ciuda lipsurilor tehnologice, a fost o perioadă când timpul prisosea: făcea tot timpul traininguri, avea discuţii de circa două ore cu adjunctul directorului general, cu grafice şi explicaţii pe orice teme apăreau. Treptat, compania s-a transformat de la una cu cinci angajaţi şi venituri de 300.000 de dolari într-una cu afaceri de aproape 30 de ori mai mari şi 90 de angajaţi, precum şi cu birouri pe măsură într-un turn din sticlă din nordul Capitalei: „Creştea cu peste 20% anual în perioada de început, apoi economia a început să meargă bine şi înregistram creşteri şi de 20-30% în fiecare an până în 2009-2010, când s-a simţit criza şi a devenit un pic mai dificil, 2010 fiind singurul an când am înregistrat o mică scădere„, îşi aminteşte Fugaciu. Până la a ajunge în vârful ierarhiei, a trecut – între 1997 şi 2002 – prin toate funcţiile oferite de companie: junior broker, broker, senior broker, şef de departament, director general adjunct şi apoi director general.

    Dintre pieţele pe care le coordonează acum, România este cea mai mare din punctul de vedere al veniturilor Marsh şi este urmată de Bulgaria, unde acestea sunt, potrivit lui Fugaciu, de circa două ori mai mici, iar în celelalte ţări sunt cuprinse între 800.000 şi un milion de dolari. Pe plan local, compania ocupă o cotă de piaţă de 6%, principalii competitori pe segmentul corporate fiind AON, Gras Savoye sau sucursala locală a brokerului austriac Greco. Importanţa pieţei este dată şi de penetrarea mare a brokerilor, care a ajuns la 47%, cu un volum total al primelor intermediate anul trecut de 3,9 mld. lei.

  • Un “Sărut” de Brâncuşi, cu un preţ de pornire de 5 milioane de dolari, scos la licitaţie la New York

    Lucrarea, având dimensiuni de aproximativ 36 x 24 centimetri, realizată în ghips, este una dintre cele şase variante ale sculpturii, înfăţişând doi îndrăgostiţi îmbrăţişaţi şi uniţi prin sărut, realizate de artistul român de-a lungul carierei sale.

    Preţul de pornire este de 5 milioane de dolari, organizatorii estimând să obţină pe această sculptură între 5 şi 8 milioane de dolari, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Tema sărutului este atât de importantă pentru Brâncuşi, a lucrat la ea aproape patru decenii. A ţinut atât de mult la această temă încât a devenit emblematică pentru personalitatea sa, având simbolul inscripţionat pe cărţile sale de vizită şi pe scrisorile sale”, a declarat Sharon Kim, director internaţional al casei de licitaţii Christie’s.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro