BusinessMagazin

Tag: Business Magazin

  • Business Magazin: DE UNDE ÎNCEPE BOGĂŢIA? Dinu Patriciu spunea, în 2005, că porneşte de la 3 mil. dolari

    Cati bani iti trebuie ca sa te simti asigurat pe viata? Care este averea care ti-ar permite sa te gandesti mai mult la hobby-uri decat la banii din buzunar? BUSINESS Magazin a adresat aceste intrebari unui numar de opt businessmani a caror avere cumulata depaseste 1 mld $.

    Ideea acestui articol a incoltit cu trei ani in urma. Atunci, omul de afaceri Dinu Patriciu stabilea, intr-o discutie cu mai multi jurnalisti, care este suma minima care poate asigura, in opinia sa, un trai lejer nu numai celui in cauza ci si copiilor sai. Un fel de limita inferioara a bogatiei. Afaceristul roman a avansat atunci valoarea de trei milioane de dolari, bani ce pot indeplini visul de aur al romanului – acela de a fi rentier.

    De la suma avansata de „petrolistul“ Dinu Patriciu a inceput totul. BUSINESS Magazin a intrebat alti sapte milionari in dolari daca exista un prag financiar minim care, odata depasit, sa te propulseze in randul bogatasilor absolviti pe viata de stresul problemelor materiale.

    In functie de idealuri, de pregatire sau domeniul in care au facut bani, oamenii de afaceri au raspuns diferit. Cu toate ca nu a existat o convergenta in raspunsuri privind valoarea minima de la care incepe bogatia, valabilitatea pragului psihologic reprezentat de  primul milion de dolari a fost recunoscut de majoritatea celor chestionati. In plus, analistii financiari cu care am vorbit chiar au explicat „matematic“ modul in care un milion sau doua-trei pot sa-ti asigure un trai linistit, cu tot cu familia, pentru tot restul vietii.

    „Am facut primul milion de dolari in anul 2000, dupa sapte ani de la intrarea in afaceri“, isi aminteste Dumitru Becsenescu (38 de ani), proprietarul grupului de firme Antares, cu activitate in industria petroliera, imobiliare, transport si turism. Fost ofiter de marina inainte de Revolutie, si-a inceput cariera de businessman in 1993, cultivand morcovi. A renuntat la timp sa faca afaceri mici, incepand activitati de anvergura, precum distributia de gaz lichefiat. Ulterior, a consolidat afaceri in imobiliare, constructii, transport de marfa pe calea ferata, transport de persoane si turism. Anul trecut, grupul de firme Antares a avut un volum de afaceri de peste 30 de milioane de euro.

    Cand a simtit ca afacerile ii confera siguranta? „Cand mi-am permis sa imi cumpar propria casa si cand business-ul genera mai multi bani decat imi trebuia pentru a plati ratele la banca.“ In aceeasi logica intra si momentul in care a putut sa isi cumpere o masina noua. „La inceput am avut un Oltcit. Ulterior, mi-am cumparat masini la mana a doua, iar in 1998 a venit momentul cel mare: mi-am permis o Skoda Octavia nou-nouta“, rememoreaza Becsenescu.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iunie 2005.

  • Business Magazin, în 2005: CUM DIVORŢEAZĂ AVOCAŢII. Ruptura dintre Gheorghe Muşat şi Florentin Ţuca

    Avocatul de business e vesta anti-glont a oricarei afaceri. Fara OK-ul lui nu semnezi nici o tranzactie, fara el nu iti poti organiza o aparare solida in cazul unui litigiu comercial. Avocatul de business e, de fapt, aparatorul sanatatii juridice a companiei, centura de siguranta care te opreste sa treci prin parbriz intr-o eventuala coliziune. Dar ce face un client cand apare un divort in firma de avocatura pe care o angajase? Ramane alaturi de firma sau pleaca o data cu avocatul?

    Piata inca mai digera ruptura care a zguduit la sfarsitul lunii trecute Musat si Asociatii, cea mai mare casa de avocatura de afaceri din punct de vedere al numarului de avocati. Nu e prima ruptura din Romania si nici ultima, cu siguranta. Insa e una care ar putea reconfigura o piata anuala de 25-30 de milioane de euro, in care avocatii sunt aceiasi, marii clienti sunt aceiasi si banii dirijati de acestia spre consultanta de afaceri n-au cum sa se inmulteasca dintr-odata.

    In ce masura se va schimba vechea configuratie si in favoarea carei case de avocatura, nimeni nu poate spune deocamdata. Oficial, cazul Musat si Asociatii e inchis. Numarul 2 in firma, Florentin Tuca, l-a parasit pe Gheorghe Musat, fondatorul, alaturi de opt dintre cei 13 parteneri.

    In viata reala lucrurile sunt ceva mai nuantate. Ce va cantari mai mult pentru un mare client in acest caz? Brandul Musat, consolidat de-a lungul unui deceniu de existenta a firmei? Sau relatia de afaceri – si eventual cea personala – pe care acesta si-a construit-o in timp cu un anume avocat, acum demisionar?

    In esenta, dintr-o casa de avocatura rezulta intr-o astfel de situatie doua – asta inseamna doua echipe separate de experti, doua afaceri separate si, potential, migrarea unora dintre clienti dinspre vechea ca-sa de avocatura spre cea noua, intemeiata de echipa disidenta. De fapt, si viitorul Musat si Asociatii, si cel al echipei Tuca – in cazul luat ca exemplu – depind acum de valoarea echipei de avocati pe care fiecare o va alinia in incercarea de impartire a listei de clienti importanti, cei care genereaza veniturile. Iar aici valoare nu inseamna numai stiinta de carte ori experienta in consultanta de afaceri. Valoarea avocatului e data, in astfel de situatii, de portofoliul de clienti pe care-i poate pastra sau pe care ii aduce in noua firma. De cele mai multe ori, avocatul e cel are gestioneaza relatia cu clientul, nu managerul casei de avocatura. Avocatul e cel care sta noptile pentru un client, detectand eventualele capcane dintr-o tranzactie ce urmeaza a fi incheiata, avocatul e cel cu care eventual mergi la tenis.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din aprilie 2005.

  • Business Magazin a organizat a doua ediţie a BM Storytellers cu Gh. Muşat, Bogdan Putinică, Andreea Răducan şi Mişu Negriţoiu

    BM Storytellers este un loc de dezbatere a prezentului si de planificare a viitorului, un forum care da raspunsurile la intrebarile tinerilor care vor sa inceapa o afacere si totodata un punct de intalnire care transforma povestile in idei.

    In cadrul evenimentului vorbitorii sunt invitati sa impartaseasa publicului povestea lor de cariera sau a afacerii pe care o conduc dar 10 principii de viata si de business de la care nu se abat.

    Invitaţii celei de-a doua ediţii BM Storytellers au fost Gheorghe Muşat, senior partner, Musat si Asociatii; Bogdan Putinică, senior group vicepresident at Enea Software AB; Andreea Răducan, campioană olimpică şi mondială la gimnastică; Mişu Negriţoiu, preşedinte ING Bank. 

    MAI MULTE DETALII DESPRE EVENIMENT

    Citeşte aici CONCLUZIILE PRIMEI EDIŢII BM STORYTELLERS

  • Daniel Guzu, Duraziv, în 2009: “Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filozofia şi am pierdut”

    Antreprenorul care controlează producătorul de adezivi pentru construcţii Duraziv, o serie de proiecte imobiliare şi afaceri în viticultură rezuma astfel, cu o sinceritate mai rar întâlnită, lecţia desprinsă în urma căderii pieţei imobiliare în 2009.

    Daniel Guzu, în Business Magazin, în 2009:

    Daniel Guzu nu prea se simte in largul lui cand vorbeste despre imobiliare. Spune ca dupa ce va finaliza anul viitor proiectele din Sinaia, Popesti-Leordeni si Bragadiru, nu mai vrea sa auda de alte businessuri in acest domeniu. “Am incercat, dar concluzia este ca nu rezonez cu domeniul, nu-mi place si nici nu ma pricep”, recunoaste Guzu, care a investit “cateva milioane de euro” in domeniu impreuna cu Viorel Berbec, cofondator al Fabryo.

    Termenul de livrare a apartamentelor din Popesti-Leordeni si din Bragadiru, precum si a caselor din Sinaia ar fi trebuit sa fie anul acesta, dar a fost prelungit pana in 2010. Bineinteles, din cauza conditiilor de piata. Tot din cauza conditiilor de piata, apartamentele nu s-au vandut in ultima perioada in pofida ofertelor de reduceri de preturi. “Pe un apartament din Bragadiru cu 60 de metri patrati utili ceream 90.000 de euro si am scazut pretul la 65.000 de euro cu tot cu TVA, dar tot nu a venit nimeni sa cumpere, pentru ca nu are lumea de unde sa ia credite si putini sunt cei care au lichiditati”, afirma Guzu.

    Asa ca prefera sa astepte cu vanzarea pana la anul, cand piata imobiliara, crede el, se va dezmorti. Dupa care nu va mai investi nici in imobiliare, nici in terenuri. Nu il intereseaza nici macar chilipirurile aparute in aceasta perioada: “M-a sunat chiar ieri (acum o saptamana – n. red.) cineva sa-mi dea cu 50 de euro metrul patrat un teren care se vindea inainte cu 110 euro, dar i-am zis ca nu i l-as lua nici la 30 de euro”, povesteste surazand Guzu. 

    Cititi aici articolul integral

  • Mugur Şteţ, BNR, în 2005: “Când oamenii o să citească despre fraude de un milion de lei (în loc de zece miliarde) o să spună că e vorba de o nimica toată. E un efect psihologic invers”

    În 2005, Mugur Şteţ vorbea despre efectele denominării şi modul în care oamenii vor percepe valorile exprimate în leul greu ca fiind mai mici decât cele exprimate în ROL.

    Românii s-au adaptat relativ uşor la noile valori, ajutaţi şi de perioada în care preţurile au fost afişate simultan atât în RON cât şi în ROL.

    Mugur Şteţ, în Business Magazin, 16 martie 2005:

    Dacă vorbim despre denominare, vorbim deja despre un fenomen trecut de la 1 martie – ziua în care toţi comercianţii ar fi trebui să aibă pe raft preţurile afişate dual. Dacă discutăm de rotunjire, aceasta se face la valori de zeci de lei vechi, deci sub un ban nou. Ce s-a întâmplat acum ne spun realităţile din magazine. Retailerii profesionişti – cei care au venit din afară – au rotunjit preţurile în favoarea clientului. Îi dai clientului această idee ca “el are grijă de mine, ma duc la el”.

    Nu e nevoie ca oamenii să se simtă mai relaxaţi; oamenii vor înţelege, pur şi simplu, ce li se întâmplă. Vor reveni la realitate. Nu cred că românii doresc să fie “milionari” – pentru că a dori acest lucru înseamnă că eşti un specialist în cifre mari, şi nu cred că majoritatea sunt specialişti în cifre mari. De asta se şi încurcă la calcule. Gândiţi-vă că salariul mediu este de 7 milioane şi ceva acum…

    Confortul psihologic pe care ţi-l dă această valoare nominală care “vine pe pământ” este fantastic. Poţi să-ţi faci mult mai uşor calculele vieţii de zi cu zi. Şi eu sunt convins că la anul pe vremea asta vom discuta despre preţuri la maşini în lei, preţuri la case în lei. E normal, pentru că acum o maşină e 360 de milioane de lei. Cum poţi să faci o reclamă cu preţul ăsta?

    Eu aş adăuga, în final, ceva legat de un posibil efect psihologic invers al trecerii la leul greu. Oamenii, când o să citească în presă despre fraude de un milion de lei (în loc de zece miliarde), o să spună că e vorba de o nimica toată. Mult timp vor rămâne în minte cu valoarea veche a milionului de lei.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 17 martie 2014

    COVER STORY: Cei trei tineri care concept ofertele pentru Orange, Vodafone şi Cosmote în România

    V-aţi întrebat vreodată cine creează ofertele operatorilor telecom? Andreea Beleneş, Andreea Cramer şi Gabriel Ioniţă transformă zi de zi minute, SMS-uri şi megabiţi în oferte care îi conving pe români să plătească pentru ideile lor.

     

    RESURSE UMANE: Românii scot fluturaşul de salariu la vedere

    ASIGURĂRI: Directorul general de care depind pensiile a 1,8 milioane de români

     

    ANTREPRENORIAT: Povestea Business Travel, compania pe care antreprenoarea Paula Dobrescu a dus-o la 18 mil. euro

    OPINIE: Şapte tendinţe spectaculoase pentru infrastructura viitorului

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

     

  • Crenguţa Roşu, DC Communication, în 2005: “Românii exprimă preţurile în lei pentru că sună mult mai spectaculos, iar preţurile în euro ca să pară mai mai mici”

    În 2005, Crenguţa Roşu vorbea despre felul în care oamenii percep sumele atunci când ele sunt exprimate în ROL faţă de RON. După introducerea leului greu, o anumită perioadă de timp percepţia a fost într-adevăr că sumele exprimate RON sunt şi valoric mai mici.

    Crenguţa Roşu, în Business Magazin, 16 martie 2005:

    Aş spune că de fiecare dată când e vorba despre un premiu, el a fost exprimat în lei, pentru că sună mult mai spectaculos. Premii de miliarde de lei! De fiecare dată când se vorbea de un preţ, el a fost exprimat în euro. Le înţelegi, şi par mai puţin… Simt o sensibilitate de comunicare în privinţa leului greu, dar care vine din cu totul altă zonă. Vine din aprecierea leului, şi discuţiile care se poartă la acest moment despre consecinţele întăririi leului. Mi-a fost teamă, gândindu-mă la leul greu, că se poate crea confuzie.

    Am observat că acceptanţa leului greu a venit destul de repede şi din partea băncilor. De aceea cred că şi ele au un merit în promovarea noului leu egal cu cel al Băncii Naţionale. Unul din clienţii mei este o bancă şi l-am văzut cum s-a comportat. Şi nu a fost un comportament singular. Este o formă de normalitate. Cred că tot acest proces, începând cu comunicarea şi continuând cu parteneriatele ulterioare, s-a întâmplat “à la carte”. Nu sunt foarte sigură că lucrurile vor merge la fel de bine în aval pentru toţi cei care vor trebui să raporteze. Dar dacă industria de IT&C e gata, stau liniştită. Câte din companiile româneşti folosesc, totuşi, programe şi câte nu?

  • Claudiu Cercel, BRD, în 2005: “Când se va trece la un sistem cu bănuţi, lumea va începe să fie foarte atentă la preţuri”

    În 2005, Claudiu Cercel vorbea despre impactul procesului de denominare asupra modului în care românii îşi fac cumpărăturile. El considera că acesta nu va fi major, dar că românii vor fi ceva mai atenţi la preţuri. Astăzi, privind în urmă la felul în care românii au cheltuit, în perioada 2007-2009 mai mult decât îşi puteau permite, putem trage concluzia că spusele sale nu s-au adeverit.

    Claudiu Cercel, în Business Magazin, 16 martie 2005:

    Eu chiar aş risca o presupunere: s-ar putea să apară şi un efect dezinflaţionist. De ce? Pentru că lucrând pentru sume mai mici, bănuţi, lumea devine mai disciplinată. În acest moment, dacă şi magazinele au văzut că de multe ori nu au piesa metalică, şi nici clienţii nu cer – măresc direct preţul, ca să nu mai fie nevoie să ţină piesa metalică. Şi atunci, când se va trece la un sistem cu bănuţi, lumea va începe să fie foarte atentă la preţuri. 

    S-ar putea ca un mic efect – pentru că mic cred că va fi – să provină şi din iluzia monetară. Totuţi, treci la un altfel de preţ… oamenii s-ar putea simţi mai relaxaţi.

    La ora asta purtăm deja impactul unor astfel de creşteri de preţuri care au apărut la anumite produse sau pe anumite zone când s-a trecut de la referinţa dolar la referinţa euro. Despre impactul trecerii la leul greu asupra preţurilor – nu cred că de aici va încerca majoritatea să extraga plus de putere în a stabili preţul. Mai degrabă din repachetarea de produse – produse schimbate pe ici pe colo, şi cu alte preţuri – sau din alte fenomene macroeconomice ar putea veni creşterile de preţuri generale în aprilie. Poate fi un prilej; dar la fel de bine s-ar putea să nu se întâmple. Pe de altă parte avem impactul cursului de schimb, care lucrează invers. Dar nu cred că din conversii şi din rotunjiri vor fi creşteri de preţuri.

  • Gabriel Maranca, Motorola România, în 2005: Ne apropiem cu viteză de momentul în care designul telefonului mobil va fi deopotrivă de important ca şi caracteristicile tehnice

    Gabriel Maranca, fost sales account manager Motorola România, vorbea în 2004 despre tendinţa în creştere a românilor de a cumpăra telefoane mobile după o serie de criterii bine definite, precum design, durata de viaţă a bateriei sau calitatea camerei foto digitale.

    El anticipa că modul în care telefoanele arată va deveni la fel de important ca modul în care ele funcţionează. Nouă ani mai târziu, putem spune că Maranca a avut dreptate. Cel mai bine vândute două modele de pe piaţă, Iphone şi Samsung seria Galaxy S, sunt cunoscute mai ales pentru designul lor inovator.

    Gabriel Maranca în Business Magazin, 16 martie 2005:

    După ani de zile în care au alergat în aceeaşi direcţie, către telefoane mobile cât mai mici, cu ecrane color şi camere digitale cât mai performante, producătorii mondiali de top au ajuns într-un punct în care trebuie să găsească metode noi, tot mai originale, pentru a continua să-şi crească vânzările.

    În România, tehnologia continuă să fie importantă pentru cumpărători, însă şi componenta de stil şi design a aparatelor începe să conteze din ce în ce mai mult. Piaţa autohtonă este foarte aproape de acel punct critic, în care doar realizările tehnologice nu mai sunt de ajuns pentru a vinde telefoane.

    Consumatorii români continuă totuşi să rămână foarte influenţaţi de preţ, precum şi de caracteristicile de bază – cum ar fi durata de viaţă a bateriei – atunci când aleg un telefon mobil, a constatat Gabriel Maranca, sales account manager la Motorola România. Însă pe piaţa locală există o pronunţată tendinţă de creştere a interesului pentru telefoanele cu clapetă, aşa-numitele “clamshell”, pentru telefoanele cu stil, cu un design care să se apropie cât mai mult de personalitatea utilizatorului, este de părere Maranca.

    “Cred că ne apropiem cu viteză de momentul în care designul şi caracteristicile tehnice vor fi deopotrivă de importante în luarea deciziei de cumpărare”, a completat Maranca.


     

  • Ted Lattimore, fost preşedinte Connex, în 2004: Clienţii business nu vor fi marile companii multinaţionale, ci cele mici, cu spirit antreprenorial mai dezvoltat

    Ted Lattimore, preşedinte Connex la acea vreme, vorbea în 2004 despre importanţa implementării 3G şi tipul de companii care vor constitui segmentul business din portofoliile firmelor de telecomunicaţii.

    Cele mai mari trei grupuri de comunicaţii de pe piaţa Orange, Vodafone si Cosmote / Romtelecom au înregistrat, toate, în trimestrul al patrulea din 2013, pentru prima oară de la debutul crizei financiare din 2008, creşteri ale veniturilor, însă încasările nominale sunt semnificativ mai mici decât în urmă cu şase ani, arată datele publicate de operatori.
     
    Dintre toti jucătorii de pe piaţă, Orange, numărul unu pe telefonia mobilă, a avut cele mai bune rezultate în 2013, compania înregistrând creşteri din ce în ce mai mari, de la trimestru la trimestru.

    Ted Lattimore în Business Magazin, 12 august 2004:

    Înainte de a angaja investiţiile, trei sunt marile întrebări care îi frământă pe viitorii operatori. Va aduce tehnologia 3G beneficii suplimentare consumatorilor, astfel încât aceştia să cheltuie câteva sute de euro pentru pentru un nou telefon şi abonament la noul serviciu? Marii utilizatori, companiile, vor vedea 3G ca o cale de a reduce costurile de operare? Şi, mai ales, este 3G o cale spre profit pentru Connex, Orange sau alt operator? Răspunsurile la întrebări, sau mai bine zis încercările de răspuns, sunt deocamdată ezitante.

    Moderaţi în declaraţii, operatorii mobili autohtoni spun că serviciile 3G, disponibile nu mai devreme de nouă sau zece luni, nu vor aduce o revoluţie în comunicaţii, aşa cum se aştepta toată lumea. Va fi vorba mai degrabă de o “evoluţie logică” a actualelor reţele GSM. Terminalele vor fi destul de scumpe, la fel şi serviciile.

    Pentru utilizatorul obişnuit, vorbitul la telefon, trimiterea de mesaje scrise sau fotografii pe mobil se va face tot ca şi până acum, fără să fie nevoie ca acesta să apeleze la servicii 3G pentru asta. “La început, văd o evoluţie logică şi în privinţa primilor clienţi care vor migra către 3G”, spune Ted Lattimore, preşedintele Connex. “Primii care vor adopta noile servicii vor fi cei care îşi doresc cea mai nouă şi mai de vârf tehnologie de pe piaţă.”

    După fanii tehnologiei, primul grup de clienţi care va migra către 3G, de abia al doilea val (companii, întreprinzători, o masă mai largă de persoane fizice) de utilizatori va reuşi să impună 3G pe piaţă. “În Europa, putem spune că implementarea reţelelor 3G a avut un succes limitat”, mai spune Ted Lattimore.”