BusinessMagazin

Tag: romania

  • “Jocul fecioresc”, tradiţie din Transilvania, inclus pe lista UNESCO

    Ministrul Culturii a anunţat pe Facebook că România a reuşit să includă încă o tradiţie pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii.

    „România a reuşit aseară, prin Ministerul Culturii, la o renuniune UNESCO în Namibia, să includă pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii jocul fecioresc, care se dansează în special în Transilvania. Îl găsiţi aici, sub numele de: “Lad’s dances in Romania”. Mulţumiri speciale Cătălinei Pîrvu şi lui Dejeu-Petru Zamfir, care ne-au reprezentat la Windhoek, în Namibia, precum şi lui Gabriel Sarafian, care ne-a ajutat, la Delegaţia permanentă a României pe lângă UNESCO la Paris. Jocul fecioresc devine astfel a cincea prezenţă a României pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii”, a scris Vlad Alexandrescu pe pagina sa de Facebook.

    În Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţiii UNESCO  mai sunt incluse şi: Ritualul Căluşului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească.

     

  • Afacerile Miele au crescut cu 60% în primele nouă luni ale acetui an. Care sunt planurile pentru viitor

    Showroomul nu este doar un punct de întâlnire, ci şi locul de unde începe creşterea afacerilor Miele. „Aici a fost punctul de plecare, imaginea brandului nu era corect reprezentată de vechiul magazin din Otopeni“, spune Loredana Butnaru, director de vânzări al Miele Appliances România, aşezată la o masă din showroomul unde câteva din produsele expuse sunt funcţionale – bucătăria, maşina de spălat sau espressorul funcţionează, iar angajaţii le folosesc şi clienţii le pot testa. „A urmat expansiunea în Transilvania, unde am deschis încă două magazine anul acesta“, a continuat ea să explice strategia Miele. Este vorba de magazinele exclusive, care vând doar produse Miele, din Sibiu şi Târgu‑ Mureş.

    În prezent brandul german este prezent în 60 de puncte de vânzare. Magazine exclusive mai sunt deschise în Cluj şi în Braşov. Restul punctelor de vânzare sunt fie magazine partenere, fie independente, fie reţele specializate precum Altex sau Flanco.
    „În primele nouă luni am avut 60% creştere, am mers bine pe toate categoriile, unele au avut o creştere mai mare, altele mai mică. Nu vorbim de scădere la nicio categorie. Planurile noastre pentru 2015 au fost de 30% creştere. Am avut o surpriză plăcută, mult peste aşteptările noastre“, a conchis Loredana Butnaru.

    De puţin timp produsele germanilor sunt prezente şi într-un magazin Altex, unul Flanco, dar şi în marketplace-ul eMag-ului. „În funcţie de cerere vom extinde parteneriatul şi în alte magazine Altex sau Flanco. În afara de aceste reţele am dezvoltat magazine independente în oraşe mici. Magazine mici, în oraşe mici cu istorie“, a mai spus ea. Loredana Butnaru se aşteaptă ca parteneriatul cu eMag să genereze aproximativ 5% din totalul vânzărilor realizate de Miele în România în 2015. Prin intermediul retailerului online s-au realizat comenzi pe aparatură, dar cele mai multe pe saci de aspirator sau detergenţi.

    Ultimul magazin deschis în România a fost la Târgu-Mureş, care, deşi nu este un oraş mare, este unul cu potenţial. „Transilvania este zona cu potenţial mare, atât financiar, cât şi din punctul de vedere al cunoaşterii brandului. Oamenii sunt mai educaţi când vine vorba de electrocasnice, mai selectivi, este cumva o altă piaţă“, a motivat Loredana Butnaru alegerea extinderii reţelei în Transilvania. Iar pentru anul următor Miele are planuri pentru un alt magazin tot în Transilvania, însă al doilea magazin plănuit pentru 2016 se va deschide în altă zonă a României, localitate care nu a fost stabilită încă. „Vrem să creştem brand awareness-ul.

    În România Miele este un brand destul de nou. Strategia noastră de viitor este să avem magazine exclusive în fiecare oraş de la mediu în sus (număr de locuitori, nivelul de venituri şi de educaţie). Sunt oraşe mari din ţară unde nu vom merge pentru că nu există suficientă putere de cumpărare“, a spus ea.

    Miele a fost fondată în 1899 de către Carl Miele şi Reinhard Zinkann şi de la bun început a fost o afacere de familie, aflată astăzi la a patra generaţie. Potrivit datelor companiei, Miele a devenit cel mai mare producător independent de echipamente electrocasnice din lume, cu peste 17.660 de angajaţi, prezent în 47 de ţări prin subsidiarele proprii de vânzări şi în 50 de ţări prin intermediul distribuitorilor şi importatorilor.

    Compania Miele Appliances, care controlează activitatea de retail şi distribuţie a germanilor în România, a terminat anul trecut cu afaceri de 10 milioane de lei. Iar pentru 2015 se aşteaptă la afaceri de 13,5-14 milioane de lei. „Poate mai mult, dar nu vreau sa fiu prea optimistă“, a spus Loredana Butnaru. „La cifra de afaceri, cel mai mult contribuie magazinele exclusive, iar ele aduc undeva peste 50%“, a mai spus ea.

    Această creştere a afacerilor Miele se datorează unui cumul de factori, datorită extinderii reţelei de magazine ale companiei, dar şi schimbării comportamentului consumatorului român. „Nu avem o cultură legată de aparatura electrocasnică, însă oamenii devin mai educaţi, mai selectivi.

    În trecut au avut o experienţă neplăcută cu electrocasnicele, iar acum se îndreaptă spre produse mai scumpe“, a spus ea. Dacă lucrurile ar fi să meargă cum ar vrea Loredana Butnaru, afacerile Miele s-ar dubla în următorii cinci ani. „În cinci ani, vrem să creştem numărul de magazine la 80-90 de magazine şi sperăm la o dublare, dacă nu chiar o triplare a cifrei de afaceri“, povesteşte Butnaru. În prezent, din punctul de vedere al vânzărilor, Bucureştiul conduce, dar se apropie rapid Clujul şi Braşovul. Iar cele mai multe produse vândute sunt aspiratoarele, acestea fiind produsele cele mai accesibile din punctul de vedere al preţului, urmate de maşinile de spălat şi uscătoarele.
    Industria de electrocasnice este una specială pentru Loredana Butnaru, care a asemănat-o cu Hotel California, melodia celebră a celor de la Eagles. „Industria electrocasnicelor este un fel de Hotel California, odată ce ai intrat este foarte greu să ieşi“, spune, zâmbind. Loredana Butnaru a venit din industria auto, apoi a petrecut peste 7 ani la Gorenje. „Am fost în companie de pe vremea când nu exista reprezentanţă în ţară şi eram doar trei oameni în firmă“, şi-a amintit ea. Compania s-a dezvoltat, în România, cât şi afară, iar Butnaru a fost promovată în 2006 pe un post de director de marketing pentru biroul din Londra, loc unde a stat doi ani şi jumătate. Experienţa i-a fost benefică şi, spune ea, în cadrul Gorenje „a învăţat piaţa din România şi pe cea din Marea Britanie, dar şi cât de diferiţi sunt consumatorii“. „În vest oamenii închiriază foarte mult şi, evident, nu le pasă prea mult de electrocasnice.

    Pe de altă parte, ei au o altă istorie şi alte nevoi în bucătărie. De exemplu: cuptorul dublu în bucătărie, în acelaşi timp gătesc şi felul principal, şi desertul. Când am plecat în Marea Britanie, în piaţa din România era cred că peste 90% gaz, acolo era 50-60% electric, 40% gaz. Noi suntem o piaţă predominant freestanding, mai puţine încorporabile, deşi în ultimii ani a crescut şi piaţa de încorporabile, dar în vest sunt 60% încorporabile, 40% freestanding“, punctează Butnaru câteva diferenţe dintre piaţa locală şi cea din vest.
    A fost alegerea ei să se întoarcă în România, dar nu a venit pentru un job anume, ci a decis să ia o pauză de un an. Pauza a fost scurtată prematur când a văzut anunţul Miele. „În momentul când am văzut anunţul am ştiut că e jobul meu. Mai sus de Miele nu se poate. Dacă voi decide vreodată să plec de la Miele, nu ştiu unde voi merge, în industrie, că nu prea am unde“, spune Loredana Butnaru, entuziasmată.

    Cea mai mare provocare a fost să crească vizibilitatea brandului în România „Brandul nu era cunoscut în ţară, nici imaginea lui nu era cea care trebuia să fie. Asta a fost provocarea mea, aceea de a aduce brandul la nivelul la care trebuie să fie în România.“ Pentru a face acest lucru a schimbat locaţia showroomului din Bucureşti, a făcut schimbări în echipă şi a dezvoltat strategii de marketing şi dezvoltare. „Este un puzzle cu multe piese care trebuie puse cap la cap pentru a reuşi.“ De aproape doi ani se află în acest post şi în următorii doi-trei ani nu are de gând se plece la alt producător din industrie sau pe un alt post în cadrul Miele „pentru că mai este multă treabă de făcut aici“.

  • ‘Spectre”, cel mai recent film din franciza James Bond, are încasări record în România

    „Spectre”, cel de-al 24-lea film din celebra franciză britanică „James Bond”, cu Daniel Craig în rolul principal, este deja un succes de box office pe piaţa românească. Pelicula, care a avut premiera în România în data de 6 noiembrie, a avut încasări totale de peste 5.000.000 lei.

    La nivel internaţional, “Spectre” s-a impus pe primul loc în topul încasărilor încă de la lansare, cu peste 70 de milioane de dolari în prima săptămână de box office în Statele Unite. Încasările totale în prima lună au ajuns, în SUA, la aproape 177 de milioane de dolari şi trendul se păstrează ascendent.

    Cu un buget estimat la peste 245 de milioane de dolari, ultimul film din seria „James Bond” a depăşit orice record de clasament şi în Mare Britanie, unde a avut, în prima lună, încasări de 129 de milioane de dolari. Cea mai spectaculoasă performanţă de box office britanic este că „Spectre” s-a impus drept filmul cu cele mai mari încasări la IMAX, cu 10 milioane de dolari, depăşind „Avatar”, care deţinea până acum acest record.

    În Franţa, una dintre ţările europene cu cea mai bună frecvenţă la cinema, producţia britanică s-a impus, după trei zile de la premieră, încasând aproape 15 milioane de dolari, depăşind anteriorul film al francizei care a avut vânzări de 10 milioane de dolari în primele trei zile de la lansare.

    Dar cea mai surprinzătoare evoluţie a peliculei este pe piaţa asiatică, în China –a doua cea mai mare piaţă de film din lume – , unde „Spectre”  a doborât record după record devenind filmul cu cele mai mari încasări în weekend-ul de lansare – 48 de milioane de dolari.  În plus, după primele trei zile în cinematografele din China producţia britanică a generat vânzări de box office aproape cât a strâns precedentul film din franciză – „Skyfall” – în toată perioada cât a rulat pe piaţa asiatică (59 de milioane de dolari).

    Estimările arată că „Spectre”  ar trebui să ajungă la încasări totale de box office, la nivel global, de peste 900 de milioane de dolari. „Skyfall” de exemplu a închis sezonul în cinematografe cu 1,1 miliarde de dolari în total.

    Filmul „James Bond: SPECTRE” este distribuit de Forum Film România, fiind proiectat în format 2D şi IMAX 2D.

  • Ţara cu cel mai bun internet din lume. România se află pe un loc surprinzător

    International Telecommunication Union a dat publicităţii un raport în care a fost prezentată ierarhia ţărilor cu cea mai performantă infrastructură de comunicaţii, informează Time.

    Aşadar dacă vrem să beneficiem de cel mai bun internet din lume trebuie să dăm o fugă până în Coreea de Sud. Ţara asiatică şi-a menţinut locul, obţinut în 2010, în acest clasament şi este urmată de două ţări europene, Danemarca şi Islanda. Danemarca a urcat două locuri faţă de acum cinci ani, iar Islanda şi-a menţinut poziţia.

    Marea Britanie (locul 4) şi Elveţia (locul 7) au evoluat foarte mult, din acest punct de vedere, în ultimii cinci ani, urcând în clasament şase şi respectiv cinci locuri. Pe de altă parte, ţările nordice au pierdut mai multe locuri în clasament, Suedia a căzut de pe locul 2 pe locul 5, Norvegia de pe 5 pe 10, iar Finlanda de pe 6 pe 12.

    Deşi ne lăudam cu una dintre cele mai mari viteze la internet, România se află abia pe locul 59 în acest clasament, chiar mai prost faţă de acum cinci ani când am ocupat pozţia 55. 

    Ţara din mijlocul Africii, Ciadul, ocupă ultima poziţie în această ierarhie.

  • Andreas Moser, neamţul care face înconjurul lumii, a fost român timp de un an: „E primul loc în care m-am simţit acasă”

    Povestea lui Andreas Moser e una parcă desprinsă din filmele de la Hollywood – sau ar putea fi, la o adică, inspiraţie pentru un astfel de film. S-a decis că vrea mai mult de la viaţă şi că nu îşi mai doreşte să stea închis într-un birou după o experienţă aproape de moarte, scrie Vocea Transilvaniei.

    Andreas Moser a vizitat şi locuit în oraşe din zeci de ţări din întreaga lume, însă pentru prima dată s-a simţit „acasă” în Târgu Mureş, România. Oamenii de aici l-au făcut să se simtă, timp de un an, „român”. 

    De ce ai ales să rămâi în Târgu Mureş un an întreg, nu doar şase luni cum ai locuit în alte oraşe din lume?

    Andreas Moser: Iniţial am vrut să stau doar şase luni, dar apoi a devenit primul loc dintre toate în care am locuit în ultimii şase ani în Europa unde m-am simţit ca acasă. Asta datorită oamenilor pe care i-am cunoscut. Chiar a fost locul, Târgu Mureş, unde încă din prima săptămână am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni foarte buni.

    Ai vizitat multe dintre oraşele din România şi în special din Transilvania, în timpul petrecut aici. La ce te-ai aşteptat când ai venit aici şi care au fost surprizele de care ai avut parte? Atât cele bune cât şi cele neplăcute.

    Andreas Moser: Trebuie să recunosc, chiar dacă mi-e ruşine să o fac, dar nu ştiam aproape nimic despre România. Singurul lucru cu care asociam România înainte erau munţii.

    Când am ajuns aici am realizat că e mai frumos decât mă gândeam. Am fost impersionat de oraşele din Transilvania, de Cluj, de Târgu Mureş la o scară mai mică, oraşele cu influenţe austro-ungare. Ce m-a surprins a fost diferenţa foarte mare între viaţa de la oraş şi cea de la sat. Trebuie să ieşi la 5 km dintr-un oraş şi parcă ajungi în trecut, în urmă cu 50 de ani. Drumurile nu sunt asfaltate, o parte dintre oameni circulă cu căruţe trase de cai. 

    Citiţi interviul integral pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Manager de hub cibernetic

    Cu douăzeci de ani în urmă, Ken Xie, un specialist în securitate, şi-a dat seama de limitările serviciilor de firewall instalate pe cele mai multe calculatoare şi servere şi a pornit NetScreen, iar în 2000 a pus la punct compania care a lansat pe piaţă Unified Threat Management (UTM), care a pus şi bazele unei industrii al cărei lider încă este, urmată fiind de Cisco şi de Check Point.

    Ken şi Michael Xie, fondatorii Fortinet, au avut o extindere rapidă şi au ajuns la Bucureşti cu produsele lor câţiva ani mai târziu, prin intermediul unor companii de distribuţie, una dintre acestea fiind condusă de Adrian Danciu, un absolvent de ASE cu experienţă de peste 12 ani în piaţa de securitate. În 2005, Danciu a introdus Fortinet pe piaţa din România şi a dezvoltat apoi prezenţa companiei în Balcani şi în regiunea adriatică, ocupând de-a lungul anilor diverse poziţii de vânzări şi roluri de management, fiind în prezent responsabil de gestionarea şi dezvoltarea afacerilor Fortinet în Europa de Sud-Est.

    „Am început distribuţia în România în ianuarie 2005 şi, ulterior, am început să creştem foarte repede. Fortinet era reprezentată aici prin parteneri, asta însemnând distribuitori şi integratori. Văzând că distribuţia merge foarte bine în România, am decis să ne extindem şi în ţările din fosta Iugoslavie, în Balcani şi în alte ţări din regiune.”

    Când Fortinet a decis să deschidă o reprezentanţă în România, Adrian Danciu a fost persoana cea mai potrivită pentru acest demers. „În 2010, compania a decis să deschidă un birou propriu în România; fiind probabil mulţumiţi de ce am făcut cu distribuţia mi‑au făcut o propunere, pe care am acceptat-o. Provocarea a fost aceea de a dezvolta businessul Fortinet mai departe, dar din perspectiva producătorului, nu a distribuitorului. Biroul din România a ajuns astăzi să gestioneze nu numai afacerile din România, ci şi pe cele din Europa de Sud-Est. România merge extraordinar de bine, poate pentru că este şi cea mai mare piaţă din regiune, atât ca întindere geografică, dar şi ca număr de locuitori. Businessul aici este foarte bun.”

    Fortinet creşte mai repede decât piaţa de securitate în general, spune CEO-ul companiei, iar acest lucru înseamnă şi o creştere constantă a numărului de clienţi: „Piaţa de securitate creşte la nivel global cu sub 10% pe an, iar Fortinet menţine o creştere anualăde 25-30%, ceea ce înseamnă că permanent câştigăm din cota de piaţă a competitorilor. Pentru trimestrul III al acestui an, spre exemplu, creşterea noastră a fost de 35%, iar asta ne ajută să evoluăm foarte repede”.

    Creşterile înregistrate de Fortinet ar putea poziţiona România în zona pieţelor emergente. Danciu explică însă că doar creşterea este una specifică pieţelor emergente, România fiind o piaţă maturizată în ultimii ani. Este vorba însă şi despre piaţă, care creşte şi dezvoltă ameninţări din ce în ce mai complexe.

    Iniţial era vorba despre atacuri care veneau doar pe calculator, însă ele pot veni acum pe smarpthone‑uri, pe televizoare inteligente sau pe frigidere conectate la internet, iar Internet of Things creşte gradul de risc şi ridică noi provocări pentru companiile de securitate cibernetică. „Deşi se tot vorbeşte de foarte mult timp care ar fi cea mai mare ameninţare la nivelul securităţii unei companii, până la urmă e vorba tot de oameni. Pare ciudat, dar e adevărat; orice tehnologie ai avea, oricât de bună, factorul uman reprezintă un pericol destul de mare. Dacă în viitor personalul companiilor şi utilizatorii nu vor avea parte de traininguri, nu vor fi pregătiţi pentru a fi chiar ei prima linie de apărare, atunci vom vedea din ce în ce mai multe atacuri răsunătoare”, spune Adrian Danciu.

  • Cel mai trist oraş din ţară! Singurul municipiu din România care nu va fi împodobit de sărbători

    Ploieştiul ar putea fi singurul municipiu din România nedecorat de sărbători. Luminiţele, ornamentele şi bradul amplasat în fiecare an în centrul municipiului vor lipsi anul acesta pentru că Primăria nu a alocat suficienţi bani. Societatea care le monta de obicei a făcut un deviz care edililor li s-a părut exagerat. Primăria nu a vrut să dea decât 30.000 de euro, a organizat o licitaţie pentru serviciile de iluminat festiv, dar în aceste condiţii nu s-a prezentat nimeni.

    Anul acesta, de sărbători, ploieştenii vor rămâne doar cu amintirea frumoasă din anii trecuţi a oraşului împodobit cu sute de mii de luminiţe colorate şi ghirlande.

    “Totul era ca în poveşti. Vă spun sincer! Mai ales când am prins anii în care chiar ningea”, spune un localnic.

    “Era foarte frumos. Şi centrul şi tot oraşul era foarte frumos”, spune un localnic.

    “O să fie nişte sărbători urâte..”, spune o localnică.

    Cititi mai multe www.digi24.ro

  • Zece ani de carieră în Africa. „Cel mai greu lucru era că eram femeie, tânără, şi albă“

    În Asia – Filipine, în America Centrală – Haiti, în Europa – Grecia, România, Albania, Serbia, Moldova. În Africa – Ghana, Kenya, Tanzania, Uganda, Rwanda, Africa de Sud, Mozambic, Zambia, Malawi, Republica Democrată Congo. Nu, nu sunt destinaţii de vacanţă, ci locurile în care a lucrat până acum Diana Cazacu, care s-a stabilit în Olanda şi a înfiinţat de mai bine de doi ani o firmă de consultanţă în domeniul microfinanţării, AdVision Finance. După un asemenea traseu în carieră, alegerea ţării lalelelor şi a morilor de vânt pare puţin surprinzătoare, dar nu neapărat o decizie grea. „Închizi ochii şi pui degetul pe hartă“, glumeşte Diana Cazacu, care adaugă însă că decizia de a părăsi, cel puţin pentru moment, continentul negru se leagă de faptul că a hotărât, împreună cu soţul său, să ofere copilului lor o bază de educaţie europeană. Africa nu este doar continentul în care Diana Cazacu şi-a construit o carieră solidă, ci şi locul în care a trăit mai bine de zece ani; în Malawi l-a cunoscut pe soţul său, iar copilul s-a născut în Kenya, unde au stat câţiva ani înainte de a se muta în Mozambic şi, mai apoi, în Olanda.

    Cum a ajuns însă o absolventă de Relaţii Economice Internaţionale să lucreze în atâtea ţări africane? Pe scurt, cariera ei a început într-o firmă românească, Logimax, apoi, povesteşte ea, s-a îndrăgostit de microfinanţare, în Africa de Sud, şi firma americană Opportunity International a angajat-o pentru a face parte din echipa care demara activităţile bancare pe continentul negru.

    Spusă mai pe larg, la o discuţie de mai bine de două ore pe terasa unei cafenele din Capitală, povestea începe chiar din vremea facultăţii, când a lucrat vreme de trei ani la RAO, ca asistentă personală a proprietarilor firmei, Ovidiu şi Anca Enculescu. La absolvirea facultăţii a fost angajată la Logimax, o companie cu activităţi în asamblarea calculatoarelor şi care dorea să se extindă în domeniul de software bancar. În 1998, fondatorul companiei a angajat-o pe Diana Cazacu spunându-i că vrea să înfiinţeze un nou departament în cadrul firmei, deşi, povesteşte ea, nu avea cunoştinţe despre domeniul bancar. Firma a comandat de pe Amazon 30 de cărţi, toate în engleză, şi avea 30 de zile ca să le citească (i-a luat trei luni) şi să înveţe softul unei companii elveţiene, Temenos, cu care Logimax încheiase un parteneriat. „Mi-am dat demisia de vreo cinci ori în trei luni. Eram singură, nu era nimeni care să mă înveţe nimic. Dar am intrat în legătură cu Temenos şi oamenii de-acolo m-au ajutat să înţeleg softul.“ În mai puţin de doi ani de la angajarea la Logimax, a format o echipă cu 15 analişti şi programatori pentru implementarea de software bancar în trei bănci din România şi Moldova. Departamentul s-a dezvoltat atât de mult, încât divizia de hardware a fost desfiinţată şi firma s-a reprofilat pe furnizare de servicii de software bancar. În 2002, compania elveţiană Temenos, unul dintre cei mai importanţi furnizori de software bancar a preluat Logimax.

    CAPE TOWN ŞI MICROFINANŢAREA.

    Până la plecarea de la Logimax, Diana Cazacu a avut ocazia să intre în contact cu domeniul microfinanţării, foarte diferit de piaţa bancară la acel moment. „Acum se cam întrepătrund, adică instituţiile de microfinanţare primesc licenţe să opereze ca bănci peste tot în lume, şi băncile fac downscale. Pe atunci erau domenii cu metodologii şi tehnologii diferite. Piaţa de microfinanţare este mult mai mare decât cea bancară. E aproape nelimitată. Serviciile de software pe piaţa de microfinanţare constituiau de pe atunci o foarte bună idee de afaceri“. A plecat la un training, pentru softurile de microfinanţare ale Temenos, în Africa de Sud, în ianuarie 2000; trainingul a durat trei săptămâni şi avea loc în Cape Town, „unde era frumos, o locaţie perfectă să te îndrăgosteşti de Africa. În plus, m-am îndrăgostit de microfinanţare“.

    A cunoscut acolo un domn care lucra de vreo 30 de ani în domeniu, era foarte pasionat, canadian care locuia în Africa de Sud. Povesteşte că din discuţiile cu el şi-a dat seama că prin munca sa nu făcea nicio diferenţă în lume, cariera pe care începuse să o construiască o conducea către domeniul bancar, iar partea comercială nu o tenta prea tare. „În momentul în care am descoperit microfinanţarea am înţeles că pot să îmbin abilităţile pe partea operaţională în domeniul bancar cu ideea de a ajuta nişte oameni. Este vorba de credite foarte mici, de 100 dolari, acordate unor oameni foarte săraci. Am vizitat foarte mulţi clienţi şi am văzut care este impactul microfinanţării, cât de mult îi «ridică» pe oameni.“ Îşi aminteşte că a vizitat o femeie care avea şase copii şi luase trei credite de la un ONG; înainte să obţină finanţare, vindea pâine în pungi, dar o cumpăra din alte părţi, iar după al treilea credit avea cuptorul ei, făcea singură pâine şi avea trei copii din şase la şcoală – înainte nu-şi permitea să-i ţină la şcoală, pentru că în Africa nu există învăţământ gratuit. „Mi-am dat seama că în acest domeniu pot să fac ceea ce îmi place şi să am un scop în viaţă. Am întâlnit oameni care m-au judecat, întrebând de ce nu am făcut aceste lucruri în România, dar aceasta a fost oportunitatea pe care am întâlnit-o şi am luat-o.“ Iar la training, pentru că ştia bine sistemul, a devenit trainer în prima săptămână, „m-au scos de la bancă în faţă“; şi tot acolo a cunoscut reprezentanţi ai Opportunity International, organizaţie cu activităţi în domeniul microfinanţării în 27 de ţări. 

  • Mişcarea de Tineret 64 de Comitate din Ungaria neagă că ar fi plănuit să detoneze o bombă în România

    HVIM a răspuns unui comunicat al procurorilor de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) care preciza că autorităţile au reţinut un lider local al Mişcării suspectat că intenţiona să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat la Târgu Secuiesc, marţi, pe parcursul manifestărilor de Ziua Naţională a României.

    HVIM, care se descrie drept mişcare “naţionalistă radicală”, a afirmat că organizaţia sa din Ţinutul Secuiesc a fost expusă în ultima zi la “hărţuiri derutante şi calomnie din partea serviciilor secrete”.

    Potrivit Mişcării, comunicatul emis de Serviciul român de informaţii (SRI) este “plin de minciuni”, întrucât autorităţile “nu au găsit niciun dispozitiv exploziv care putea fi folosit în modul imaginat de SRI”.

    În timpul percheziţiilor domiciliare autorităţile nu au găsit altceva decât “steaguri, tricouri, petarde de Revelion, un accesoriu optic pentru Airsoft şi un artificiu pentru tort”, a precizat HVIM.

    Mişcarea radicală, al cărei nume se referă la numărul de comitate pe care le avea Ungaria Mare, înainte de Tratatul Trianon, a avertizat că, din cauza “calomniilor absurde”, se va adresa tribunalelor internaţionale, presei internaţionale şi organizaţiilor pentru drepturile omului.

    Creştin-democraţii din Ungaria, care fac parte din coaliţia de guvernare, au apreciat că dacă aceste acuzaţii se dovedesc fundamentate, partidul lor va condamna HVIM, deoarece minorităţile etnice maghiare din România au luptat întotdeauna paşnic pentru drepturile lor.

    Anchetatorii l-au reţinut pe Beke Istvan Attila marţi, în jurul orei 04.00, pentru tentativă la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi nerespectarea regimului materiilor explozive. Ulterior, cetăţeanul român de etnie maghiară a fost adus la sediul DIICOT central pentru audieri.

    Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a arătat, într-un comunicat de presă, că bărbatul reţinut, membru marcant al extensiei în România a structurii naţionalist-extremiste “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, ar fi intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat, pe care urmărea să îl detoneze în public, la Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.

    “În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă «Mişcarea de Tineret 64 de Comitate» – HVIM Ungaria le promovează în Transilvania în scopul realizării, inclusiv prin acte de violenţă îndreptate împotriva românilor şi a bunurilor acestora, dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat în zona aşa-zisului «Ţinut Secuiesc», ca etapă a procesului ce vizează refacerea «Ungariei Mari», inculpatul B. I. A., membru marcant al extensiei în România a HVIM Ungaria, şi-a asumat, şi ulterior a procurat mijloacele şi instrumentele necesare confecţionării unui dispozitiv exploziv improvizat pe care intenţiona să-l detoneze în public, în localitatea Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie”, a precizat DIICOT.

    Anchetatorii au găsit la percheziţiile din Covasna, la imobilul folosit de Beke Istvan Attila, sute de materii explozive, dispozive electronice care permiteau acţionarea de la distanţă, două dispozitive militare de vedere pe timp de noapte, dar şi un poligon de tragere, potrivit unor surse judiciare.

    Potrivit surselor citate, procurorii DIICOT au făcut, în noaptea de luni spre marţi, mai multe percheziţii care au început ca un control de verificare pe articole pirotehnice, pentru a preveni incidente ce s-ar fi putut produce la manifestările organizate de Ziua Naţională a României.

    Anchetatorii îi monitorizau însă din octombrie pe Beke Istvan Attila (40 de ani), membru al formaţiunii extremiste “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, şi complici ai acestuia, fiind astfel percheziţionat şi locul în care existau informaţii că acesta ar avea numeroase articole pirotehnice şi chiar materiale explozive.

    Anchetatorii au găsit la percheziţii 210 materii explozive de categoriile II şi III, dispozitive electronice de iniţiere, temporizor al impulsurilor electronice, două dispozitive militare de vedere pe timp de noapte folosite de conductorii de blindaje militare, precum şi un amplificator de imagine.

    Beke Istvan Attila nu apucase să asambleze materiile explozive şi dispozitivele atunci când au avut loc percheziţiile. Dispozitivul, dacă ar fi fost asamblat, cu materiile explozive pe care le avea la dispoziţie şi cu acţionare de la distanţă, putea produce victime, au precizat surse din rândul anchetatorilor.

    Bărbatul amenajase şi un poligon de tragere, însă nu au fost găsite şi arme de foc sau dintre cele pentru care este necesară autorizarea. De asemenea, au fost găsite la percheziţii şi aproximativ 400 de articole pirotehnice.

    În acest caz, procurorii au fost sprijiniţi de Serviciul Român de Informaţii, acţiunea fiind efectuată împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară de la Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate.

    Curtea de Apel Bucureşti a admis, marţi noapte, propunerea procurorilor Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a dispus arestarea preventivă a lui Beke Istvan Attila pentru 30 de zile. Decizia instanţei nu este definitivă, ci poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” (Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom – HVIM) este o grupare ungară de extremă-dreapta care militează pentru unificarea comunităţilor maghiare din afara Ungariei şi pentru revizuirea Tratatului Trianon, din anul 1920. Titulatura organizaţiei radicale se referă la Ungaria Mare, care avea 64 de districte.

  • Şapte mituri despre români şi România

    Avem momente de glorie cand vine vorba de afaceri, dar sunt conjuncturale si doar putine se transforma in businessuri de anvergura. Sunt franturi despre cum se descriu romanii, mai in gluma, mai in serios, iar BUSINESS Magazin si-a propus sa dezbata 7 mituri despre romani si Romania, despre defectele, dar mai ales despre calitatile care ne definesc.

    “Ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”, s-au nascut aceste mituri despre Romania, considera Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii.

    Catrinel Plesu pleaca in aceste aprecieri de la sintagma “romanul s-a nascut poet”, ca fiind printre cel mai des folosite mituri dintre cele pe care BUSINESS Magazin si-a propus sa le dezbata. Pana la urma, nu e nimic rau in a fi poet si chiar n-ar fi nimic rau in a fi granarul Europei. Problema apare atunci cand vorba in cauza isi pierde esenta si devine un fel de proverb, o vorba de duh spusa ca sa umple o conversatie sau ca sa scuze o greseala.

    Asadar, ne reprezinta, ne onoreaza sau ne acuza faptul ca romanii se considera frumosi, inteligenti, ospitalieri? Sunt in Romania cele mai frumoase femei din lume si cei mai buni croitori si ingineri software? Pana la urma, fiecare popor are parerile lui, mai mult sau mai putin magulitoare, la adresa cetatenilor sai.

    Fiecare natie considera ca are cele mai frumoase femei si fiecare popor vorbeste despre placerea de a primi oaspeti. In valoare absoluta, cele mai multe dintre aceste ziceri despre Romania sunt adevarate – romanii sunt placuti la infatisare, scriu poezie, omenesc oaspetii si asa mai departe, dar totul e in regula atat timp cat nu ne comparam cu altii, dupa cum spune Paul Marasoiu, unul dintre analistii intervievati pentru acest articol: “De ce credem ca am fi noi mai ospitalieri decat japonezii, croatii, marocanii sau eschimosii?

    Fiecare dintre noi, ca indivizi sau ca natiune, avem propria proiectie a imaginii despre noi insine. Important este ca aceeasi perceptie sa o aiba si cei din exterior, esential este ca evaluarea acestora sa fie similara celei la care noi ne raportam mental. In general noi, ca romani, avem tendinta de a ne asuma merite care nu ne apartin in mod direct si ne vedem mai frumosi, mai isteti nativ, mai inzestrati de mama natura, dar niciodata mai punctuali, mai seriosi, mai constiinciosi”.

    Odata iesiti “in lume”, calitatile pe care si le atribuie romanii devin in mare parte cu adevarat mituri. Adica, asa cum spune DEX-ul, “povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala”.