BusinessMagazin

Tag: munca

  • Când salariile cresc şi eficienţa scade, e clar că ceva e greşit

    Faptul că bugetarii câştigă mai bine decât angajaţii din companiile private nu e ceva nou, dar decalajul a ajuns la un nivel care ridică mai multe semne de întrebare. În primul rând, cum stau lucrurile în alte ţări? Şi în Marea Britanie, spre exemplu, angajaţii din sectorul public câştigă mai mult decât cei din sectorul privat, dar diferenţa este de 7-8%. În Statele Unite, cei de la privat câştigă ceva mai bine, însă diferenţa e nesemnificativă (sub 1%).

    Bazându-mă pe exemplele de mai sus, aş spune că e o practică normală ca bugetarii să câştige mai bine decât cei de la privat. Şi asta pentru că bugetarii trebuie să faciliteze buna funcţionare a unui sistem bazat pe competitivitate şi care presupune luarea în calcul a performanţelor unei companii la momentul în care se propune grila de salarizare.

    Sună bine, cel puţin la nivel teoretic; problema e că în România teoria nu se prea transformă în practică.

    Mai crede cineva că angajaţii unei instituţii de forţă, ca ANAF, fac toate demersurile pentru ca mediul privat să funcţioneze aşa cum ar trebui? Sau că cei de la Finanţe încearcă să îmbunătăţească actele normative pentru a înlesni munca departamentelor financiare?

    Într-un stat care se poate lăuda cu performanţe economice, aşa cum sunt cele din exemplele de mai sus, mi se pare firesc ca angajaţii din sectorul public să câştige bine, chiar foarte bine. Dar într-un stat în care inflaţia doboară record după record? Într-un stat în care sistemul medical este printre cele mai slabe din Europa? Într-un stat în care Codul fiscal a suferit aproape 300 de modificări anul trecut?

    Veţi spune că vinovaţii sunt doar câţiva, iar deciziile discutabile ale acestora nu ar trebui să se reflecte şi asupra celor din eşaloanele inferioare. De acord, dar bugetari sunt cu toţii, iar salariile celor din primele rânduri sunt cele care ridică în mod semnificativ media.

    Şi dacă tot am abordat subiectul, haideţi să aruncăm o privire de ansamblu şi asupra sistemului de stat: din datele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) reiese că aproape un sfert dintre cei care muncesc în România activează în sectorul public de stat. Mai exact, în luna mai 2017, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice, 1.199.145 de persoane lucrau în cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice din România. Una din patru angajări în ultimul an a fost la stat, iar presiunea financiară este din ce în ce mai mare – mai mulţi bani pentru salarii, mai mulţi bani pentru pensii speciale şi lista poate continua.

    Merită desigur menţionat şi că judeţele cu cea mai mare pondere a bugetarilor în forţa de muncă sunt şi judeţele cu cele mai slabe performanţe economice. Potrivit unei analize a HotNews, în Vaslui unu din opt angajaţi lucrează la o instituţie de stat (datele sunt valabile pentru 2017); PIB-ul pe cap de locuitor în Vaslui se situa, anul trecut, la 45% din media naţională. Urmează alte judeţe „de vârf“ precum Botoşani, Bacău, Tulcea, Gorj sau Călăraşi, unde cel puţin unu din zece angajaţi e bugetar.

    Sistemul de stat din România este supradimensionat şi asta e principala cauză pentru lipsa de eficienţă a oamenilor care aleg să facă parte din el. Iar faptul că sistemul privat a rămas în urmă cu salariile nu e ceva ce poate fi imputat patronilor sau investitorilor, pentru că este greu să ţii pasul cu nişte măriri aruncate din pix şi care nu au niciun fel de acoperire logică; e o consecinţă a sistemului politic din România. E însă o stare de fapt care nu va ţine la nesfârşit, pentru că economia merge înainte prin competitivitate, nu prin creşterea artificială a puterii de consum pentru o singură categorie socială.

  • Cum schimbă traficul şi naveta zilnică personalitatea unui angajat

    Aceste drumuri sunt atât de bine înrădăcinate în vieţile noastre, încât de rareori ne oprim să ne gândim la felul în care acestea ne influenţează. Cercetătorii au explorat subiecte precum conexiunea dintre naveta zilnică şi bunăstarea generală a omaneilor, cea din urmă fiind puternic compromisă de cealaltă.

    Iar aceste statistici, precum orele petrecute pe drum, sunt cele mai alarmante. Un sondaj efectuat în capitala britanică, Londra, arată că, în medie, un muncitor britanic petrece un an şi 35 de zile din viaţă făcând o navetă de 309607 de kilometri.

    Alte studii spun că un munctior britanic işi petrece în medie 139 de ore pe an făcând naveta spre muncă, echivalentul a 19 zile normale de muncă.

    Aceste informaţii ne oferă o privire de ansamblu asupra navetelor noastre zilnice. În afară de aceste descoperiri ce au în spate studii intense, cunoaştem foarte puţin în legătură cu felul în care naveta influenţează tot mai mult viaţa urbană.

    Dacă privim de aproape, putem începe a aprecia felul în care călătoria zilnică spre şi de la muncă este o ciudată sferă a vieţii de zi cu zi, presărată cu tot felul de evenimente şi întâlniri care, spre bine sau rău, au un efect asupra vieţilor noastre.

    Ascultând din greşeală o conversaţie vorbită în şoaptă, privind primele raze ale soarelui în timp ce-i ascultăm pe artiştii noştri preferaţi. Contactul vizual pe care-l facem, din nou, cu persoana care stă vis-a-vis de noi, observând că persoana ce stă la semafor lângă noi are lacrimi în ochi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Doar in România. Cum a rezolvat problema hoţilor din sat un primar din judeţul Alba, a dat ajutor social la trei sferturi de sat

    Satul Silivaş, din comuna Hopârta, are o populaţie de 316 de locuitori, reprezentând circa 100 de familii, majoritatea de etnie romă. La primărie sunt înregistrate 76 de dosare de ajutoare sociale, dintre care 57 ale unor persoane de etnie romă, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, primarul comunei Hopârta, Augustin Popa.

    ”Persoanele acestea care primesc ajutoarele sociale din partea comunităţii rome nu sunt muncitori calificaţi. Nu îşi găsesc loc de muncă, ce mai lucrează sezonier, în zona Ciumbrud, unde se plantează trandafiri şi flori. Deocamdată am făcut apeluri pe toate direcţiile, însă nu sunt investitori care să dorească să vină la noi”, a spus Augustin Popa.

    Potrivit primarului, ajutoarele sociale sunt în cuantum de 24.000 de lei şi variază, de la o familie la alta, în funcţie de numărul de copii pe care îi au.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Angajatul-cameleon: se adaptează permanent la schimbare şi primeşte noi atribuţii o dată la câteva luni

    ompaniile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să găsească metode prin care să creeze un mediu de lucru plăcut pentru angajaţi şi propice dezvoltării aşa-numitului „talent digital”, care este vital pentru creşterea digitalizării şi a eficientizării businessurilor din regiune, spune Angelo Lo Vecchio, head of eastern Europe, Middle East & North Africa în cadrul The Adecco Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar.
    „Companiile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să devină mai deschise şi mai puţin rigide pentru a putea concura cu pieţele internaţionale în ceea ce priveşte reţinerea celor mai buni oameni şi a talentelor”, a spus Lo Vecchio.

    Potrivit datelor Adecco, în topul celor mai importante competenţe tehnice care vor fi cerute de la angajaţi în următorii cinci ani se află managementul strategiilor IT, ingineria mecanică, operarea de motostivuitoare, marketingul şi publicitatea, ingineria aviatică, optimizarea motoarelor de căutare şi analiza de date / financiară.

    Pe lângă acestea, angajatorii se vor uita din ce în ce mai mult spre candidaţi cu abilităţi soft, iar cele mai căutate astfel de competenţe vor fi reprezentate de creativitate, leadership şi gestionare a situaţiilor de criză, adaptabilitate, flexibilitate, spirit antreprenorial şi abilitatea de a învăţa rapid.

    Deşi poate pretenţiile angajatorilor de la profilul angajatului „ideal” al viitorului pot părea prea mari în contextul actual al pieţei muncii, caracterizat de un deficit acut de talente, specialiştii avertizează că este datoria companiilor să îşi instruiască în mod constant angajaţii.

    „Deşi candidaţii sunt angajaţi cu un anumit set de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, dacă rolul şi responsabilităţile corespunzătoare unei poziţii se modifică – aşa cum se întâmplă în mod curent – angajatorul are «responsabilitatea socială» de a investi în propriul capital uman”. În opinia lui Angelo Lo Vecchio, companiile care înţeleg adevărata valoare a dezvoltării profesionale, a culturii, a inovării şi a creativităţii pot să recunoască şi importanţa educaţiei şi formării permanente a propriilor angajaţi: „Companiile de acest gen sunt cele care vor fi mai bine poziţionate şi pregătite pentru a se adapta la cerinţele pieţei muncii, care se află într-o continuă schimbare”.

    De regulă, o piaţă emergentă, în care businessurile cresc, trebuie să se orienteze către dezvoltarea infrastructurii, iar atenţia guvernelor şi a companiilor este îndreptată spre dezvoltarea acesteia. Prin urmare, unul dintre joburile care se vor afla la mare căutare în viitor este acela de inginer. De asemenea, firmele vor căuta specialişti în zona reglementărilor financiare, capabili să analizeze schimbările legislative cu impact în viaţa companiilor.

    „Un alt lucru important este dat de faptul că abilităţile soft lipsesc sau nu sunt suficiente, tocmai de aceea acestea trebuie dezvoltate. În caz contar, lipsa abilităţilor de leadership va conduce la o continuare a «importului» de manageri din alte regiuni în companiile din Europa Centrală şi de Est.”

    De altfel, a mai spus el, una dintre strategiile principale utilizate de angajatorii din Europa Centrală şi de Est pentru a combate deficitul de talente – dar şi pentru a instrui talentele din propria ţară – a constat în angajarea pe plan local a managerilor din ţări mai dezvoltate. Acest sistem este unul bun pentru că se creează astfel o reţea de viitori lideri locali, gata pregătiţi şi experimentaţi, care vor prelua frâiele organizaţiei la finalizarea mandatelor managerilor expaţi. Totuşi, formarea  profesională internă a talentelor – cu scopul de a dezvolta competenţe actuale sau noi – este o strategie pe care angajatorii din regiune ar trebui să se concentreze mai mult, deoarece „deficitul actual de specialişti poate fi diminuat prin formarea profesională specifică şi relevantă”.

    În ceea ce priveşte modalităţile prin care guvernele ar putea să sprijine angajatorii pentru a reduce tensiunile de pe piaţa muncii din regiune (generate de şomajul scăzut şi migraţia externă), Lo Vecchio menţionează un set de recomandări dintr-un raport al Adecco, printre care se află: transformarea problemelor de ocupare a forţei de muncă într-o prioritate a agendei politice, colectarea de date solide privind piaţa muncii, cartografiind nevoile şi competenţe sau promovarea politicilor de educaţie care corelează educaţia cu piaţa muncii, cu un accent puternic pe soluţii de formare profesională bazate pe muncă.

    De asemenea, o altă măsură ar putea fi încurajarea parteneriatelor public-privat care promovează dezvoltarea oportunităţilor de formare la locul de muncă (cum sunt stagiile de ucenicie) şi impulsionarea deschiderii pieţei muncii în vederea atragerii celor mai competenţi angajaţi şi favorizarea unei culturi bazate pe diversitate.

    „Organizaţiile se află într-un context global marcat tot mai mult de schimbări rapide, instabilitate geopolitică şi volatilitate economică, care transformă fundamental modul în care trăim şi muncim. Diversitatea, incluziunea şi mobilitatea globală pot impulsiona atragerea, reţinerea şi dezvoltarea talentului.” 

    Topul celor mai importante competenţe tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Managementul
    strategiilor IT
    Inginerie mecanică
    Operare motostivuitor
    Marketing şi publicitate
    Inginerie aviatică
    Optimizare motoare de căutare (SEO)
    Securitate cibernetică
    Analiză de date
    Analiză financiară

    Topul celor mai importante competenţe non-tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Creativitate
    Leadership şi gestionarea situaţiilor de criză
    Tenacitate şi adaptabilitate
    Flexibilitate şi rezolvarea problemelor
    Înţelegere interculturală
    Antreprenorial
    Cunoştinţe despre date
    Agilitate şi învăţare rapidă

    Sursa: Adecco Group

  • În timp ce mulţi dintre pensionarii abia dacă reuşesc să trăiască din pensiile pe care le primesc după o viaţă de muncă, există şi o altă categorie, a celor care au muncit o viaţă la stat, iar acum au o bătrâneţe de lux

    Magistraţii, după ce se retrag din serviciu, se bucură de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz,şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, ceea ce îi transformă în „pensionari de lux”, fapt datorat activităţii onorabile desfăşurate de aceştia.

    La nivelul judeţului Olt există 54 de pensionari foşti magistraţi, ale căror pensii de serviciu au fost stabilite în baza Legii 303/2004 privind statutul procurorilor şi al judecătorilor, asigurându-le acestora mai mult decât un trai decent şi care depăşesc cu mult pensiile care ajung lunar în buzunarele vârstnicilor.  Astfel, cea mai mare pensie specială, acordată unui magistrat din Olt, echivalează cu peste 30 de indemnizaţii sociale (cuantumul indemnizaţiei sociale este în prezent de 640 de lei). Magistraţi sunt privilegiaţi şi în raport cu parlamentarii ori personalul auxiliar din instanţe. Astfel, într-un top 20 de pensii ce le revin foştilor magistraţi pe primul loc se situează un fost procuror şef care are o pensie de serviciu de 20.896 de lei. Aceasta este, de altfel, şi cea mai mare pensie din Olt.

    Pe locul doi se situează un magistrat care are o pensie de 19.808 lei. Locul trei este ocupat de un fost procuror al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care are mai puţin cu 1.425 de lei faţă de primul , respectiv 19.471 lei. Pe locul patru în acest clasament se situează un fost procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o pensie de serviciu de 18.725 de lei. Locul cinci este ocupat de un fost magistrat care are o pensie de 18.571 de lei. Locul şase în acest top este ocupat de un fost judecător care are o pensie de serviciu de 17.763 de lei.

    Locul şapte este ocupat de un fost procuror care are o pensie de 17.478 de lei. Locul opt este ocupat de un fost  judecător al Tribunalului Olt, pensionat recent, care după o viaţă în robă are o pensie de serviciu de 17.098 de lei. Şi următorii foşti magistraţi de pe locurile nouă, zece, unsprezece, doisprezece şi treisprezece suportă destul de bine statutul de pensionar, aceştia având pensii de serviciu de 16.769 de lei, 16.717 lei, 16.564 de lei, 16.564 de lei şi respectiv 16.304 lei. Pe locul 14 se poziţionează un fost magistrat care are o pensie specială de 16.148 lei, în timp ce pe locurile cincisprezece şi şaisprezece, la egalitate se află doi fosţi magistraţi cu o pensie de serviciu de 16.029 lei, fiecare. Pe locul 17 se situează un fost judecător al Tribunalului Olt cu o pensie de 16.022 de lei. Locul 18 în ierarhie este ocupat de un fost magistrat al Tribunalului Olt cu o pensie de serviciu de 15.851 de lei. Penultimul loc în acest top este ocupat de un fost judecător cu o pensie de 15.755 de lei, în timp ce ultimul loc este ocupat de un fost magistrat cu o pensie de 15.496 de lei, scrie gazetaoltului.ro

  • Povestea imprisionantă a bunicuţei de 91 de ani care şi-a trasnformat satul într-o operă de artă

    Agnes Kasparkova a învăţat această formă de artă de la o altă femeie pe nume Manakova, iar când aceasta a decedat, ea a decis să-i continue munca, potrivit metro.co.uk.

    Agnes a lucrat în agricultură, dar s-a retras în urmă cu 31 de ani. Acum, femeia creează picturi florale inspirate de arta moraviana, originară din sudul Cehiei.

    Nu îşi plănuieşte design-ul, preferând să picteze din imaginaţie. Arta făcută de bătrână se remarcă prin vopseaua albastră ultramarină, care arată incredibil în contrast cu pereţii albi ai caselor. Alege de fiecare dată o vopsea de bună calitate, garatând astfel că lucrarea va ţine peste ani.

    Oamenii spun că femeia reuşeşte să aducă în satul său un gram de individualitate, căldură şi dragoste. Agnes nu primeşte bani pentru munca ei şi nici măcar nu se consideră artistă, deşi petrece multe ore pe zi muncind la operele sale apreciate de toată lumea.

    Întrebată de ce a ales să picteze, Agnes răspunde simplu şi cuceritor: „Fac doar ceea ce îmi place. Încerc să decorez puţin lumea“.

    Bătrânica a devenit un mic star pe internet, imaginile cu picturile ei fiind vizualiate şi apreciate de oameni din întreaga lume, scrie libertatea.ro

     

  • Solidaritatea Sanitară solicită Guvernului recunoaşterea ca stagiu de cotizare a orelor suplimentare

    “Federaţia Solidaritatea Sanitară solicită Guvernului (în calitatea de iniţiator al proiectului privind noua lege a pensiilor) şi Parlamentului României introducerea echităţii în sistemul de pensie prin luarea în considerare în calculul stagiului de cotizare a întregului timp de lucru al salariaţilor. (…) Prin această măsură calculul stagiului de cotizare trebuie să ia în considerare fiecare oră de lucru desfăşurată în baza unui Contract individual de muncă, indiferent dacă este la norma de bază sau la norma/normele prin cumul. În absenţa recunoaşterii acestui drept proiectul legii pensiilor este afectat de o eroare majoră”, se arată într-un comunicat de presă trimis, joi, de Federaţia Solidaritatea Sanitară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiectul Legii Pensiilor prevede o „taxare” de 0,5 % a firmelor care administrează Pilonul II

    Potrivit Ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, noul proiect al Legii Pensiilor prevede ca, din 2021, Casa Naţională de Pensii să perceapă 0,5% din comisionul încasat de companiile care administrează Pilonul II.

    Potrivit ministrului, beneficiarii Pilonului II nu vor fi afectaţi de această modificare.

    „Este singura modificare pe care am făcut-o şi care vizează Pilonul II. Este vorba de procentul de transfer, care încasat este de firmele care administrează Pilonul II, de 2,5%. În condiţiile în care Casa Naţională de Pensii face toată operaţiunea de colectare a banilor, de transfer, absolut totul, este normal să ia măcar 0,5% din acest procent. Atenţie, nu vor fi afectate pensiile celor care sunt la Pilonul II, acesta se ia din comision”, a declarat, vineri, Olguţa Vasilescu, în timpul unei declaraţii de presă în care a prezentant proiectul Legii Pensiilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Diaspora şi SCLAVIA MODERNĂ. ”Badante”, româncele care şi-au amanetat viitorul, lângă bătrânii altora, pentru câteva sute de euro: ”Bătrâna mă trezea noaptea, să mă uit cu ea pe geam”

    ”Badante”

    Româncele sunt preferate în Italia şi Spania, când vine vorba de îngrijirea bătrânilor. Italienii recunosc că preferă o româncă în detrimentul imigranţilor din Maroc sau Filipine, de exemplu. Iar unele au ajuns atât de cunoscute, încât sunt cerute de la o familie la alta. Câştigă puţin peste 1.000 de euro şi au obligaţia să stea 24 din 24 de ore alături de persoana pe care o îngrijesc.

    Una dintre aceste femei, Roxana (57 de ani), care a lucrat ca „badantă“ în oraşul Siena, din Italia. ”Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu stăpânesc limba. M-a apucat disperarea. Pentru prima dată, eram departe de casă, de copii. În Italia, e o altă cultură, altă civilizaţie. Ştiam pentru ce venisem, dar nu reuşeam să-mi găsesc loc de muncă”, a mărturisit femeia.

    A reuşit să îşi găsească de lucru ca “badantă”. ”Primul meu loc de muncă a fost ca badantă la o bătrână de 93 de ani, care nu putea să-şi ia nici măcar medicamentele fără ajutor, însă rudele spuneau că nu are nevoie decât de companie, pentru că se descurcă singură. De fapt, era vorba despre bani. Legea spune că, dacă bătrânul este dependent, salariul minim al badantei ajunge la 1.250 de euro. Pentru îngrijirea unui bătrân care se descurcă oarecum, salariul este de numai 960 de euro”, explică Roxana.

    Dar pe lângă îngrijirea femeii, Roxana se ocupa de treburile casei, spăla, călca şi făcea cumpărăturile.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Sportul românesc a intrat în grevă generală! Angajaţii din subordinea MTS solicită ”plată egală pentru muncă egală”. ”Am acceptat prea multe compromisuri care ne-au transformat într-o masă de manevră”

    ”De la declanşarea protestelor nu s-au făcut progrese în rezolvarea nemulţumirilor celor care muncesc în Sport şi Tineret, MTS-ul nu a iniţiat negocieri reale pentru deblocarea situaţiei reclamate. Angajaţii din subordinea MTS sunt hotărâţi să îşi recapete drepturile, să nu mai muncească fără să fie platiţi şi solicită <<plată egală pentru muncă egală>>”, după cum se specifică într-un comunicat al SNST.

    Protestul se desfăşoară la nivel naţional si afectează activitatea din Cluburile Sportive Municipale, Direcţiile Judeţene pentru Sport şi Tineret, Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti, Casele de Cultură ale Studenţilor, Complexurile Sportive Naţionale şi Federaţiile Sportive Naţionale.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro