BusinessMagazin

Tag: mediafax

  • Opinie Indira Crasnea, Mediafax: Moţiunea, ca o gară care răsună de vorbe goale

    Văzută prin dioptriile textului, moţiunea de cenzură este zveltă. Un document subţirel, pestriţ, plin de vorbe mari şi obligatoriu negre. Uşor de înşirat, pentru că dă la mir unui guvern care nu s-a scuturat încă de scutece şi care, de altfel, nu şi-a programat o viaţă lungă. Ceata lui Mihai Ungureanu este o victimă perfectă. Şi dacă moţiunea ar trece, ce s-ar pune în loc? Un alt guvern şi mai încurcat în scutece, cu o viaţă scurtă. A spus-o Popescu Tăriceanu: “Soluţia cea mai eficientă ar fi un guvern de tranziţie, care să nu propună proiecte de legi majore, ci să aibă ca misiune exclusivă organizarea cât mai rapidă a alegerilor”.

    Văzută prin mişcările personajelor, moţiunea de cenzură este fundalul unei scene pe care mişunarea este mai dihai ca în gara din “Falling in love”. Aleşii se zoresc. Nu bezmetic, ci spre staţii precise şi noi. La unii te apucă mirarea de cine s-au îndrăgostit subit şi ce au lăsat: Frunzăverde, Petru Filip, Mihaela Popa. La altii, fuga către către o destinaţie mai confortabilă este momentul în care descoperi că existau în Parlament, căci, până să-şi mute bagajele, semne făţişe de viată nu dădeau.

    Văzută prin metamorfoza “conştiinţelor”, moţiunea de cenzură te poate lăsa cu gura căscată. Să-l auzi pe navetistul amarnic Morega că va vota conform conştiinţei proprii şi personale este cam prea mult. Sau să înghiţi fandoseli de felul: “Votez la moţiune, nu sunt zombi sau maimuţoi” ;”Voi da un vot cu inima pe partea stângă şi cu mintea pe partea dreaptă”. Sau să auzi judecăţi “a la Sucă”: “Cer premierului să-l remanieze pe Petrescu, în caz contrar votezmoţiunea” ; “Decid cum votez la moţiune după ce mă consult cu Ruşanu”.

    Am auzit zilele acestea, des şi papagaliceşte, vorbele: am să votez cum imi cere electoratul meu. Marele personaj tăcut – electoratul – este primul uitat. Moţiunea de cenzură este o răfuială de club închis. De oamenii care te-au ales mai aduci aminte, la ananghie, din vârful buzelor, pentru că este oportun şi de bon ton.

    Este egal probabil, ca moţiunea fie să treacă, fie să pice, la limită. Primii uitaţi rămân aceiaşi.Este o certitudine.

  • Mediafax şi Consiliul Concurenţei organizează conferinţa “Mediafax Talks about Competition”

    Conferinţa va avea loc, de la ora 9.30, la Hotel Howard Johnson, sala Platinum şi va aborda subiecte precum rolul concurenţei pentru asigurarea unui mediu economic competitiv în România, impactul acesteia asupra dezvoltării economice şi asupra bunăstării consumatorului, priorităţile şi investigaţiile Consiliului Concurenţei şi rapoartele finalizate.

    Discuţiile vor fi interactive şi vor răspunde unor probleme legate de creşterea preţurilor alimentelor şi combustibililor şi impactul acestora asupra inflaţiei, rolul consultantului pentru o înţelegere şi aplicare cât mai bună a normelor concurenţei, concurenţa în sectoare cheie ale economiei sau de ce trebuie să ştie mediul de afaceri pentru o cât mai bună şi competitivă desfăşurare a activităţilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cerul înstelat de deasupra noastră

    Ministrul nou-numit l-a luat la rost pe paznic, era totuşi ditamai ministrul şi era legitimat, pe când doamna în cauză nu. “Cuuum, nu ştiţi?!”, a replicat paznicul, “e doamna de la Mediafax!”.

    Două decenii mai târziu, de ministrul de atunci sau de paznic nu-şi mai aduce nimeni aminte. Singură, doamna se ocupă şi astăzi, la fel de serioasă, de minister şi se bucură de acelaşi respect din partea tuturor.
    Istorioara de mai sus face parte din folclorul agenţiei de ştiri Mediafax, care a împlinit două decenii de existenţă; am povestit-o pentru că aş vrea să vorbesc despre temeinicie într-o lume alienată. Demersul meu este justificat şi de faptul că o importantă etapă din viaţa mea de jurnalist a aparţinut Mediafax; consider perioada respectivă drept una dintre cele mai frumoase şi interesante, a fost vorba de crearea unui stil de jurnalism din care, într-un fel sau altul, s-au inspirat şi alimentat cele mai multe dintre afacerile de presă din România.

    Începător în gazetărie, jurnalist de agenţie de presă, trăiam, în drum spre redacţie, cu vreo ştire mai deosebită, un sentiment ciudat: priveam lumea, în tramvai sau pe stradă, şi realizam că eu ştiam ceva ce oamenii aceia încă nu aflaseră. Pe urmă ştirea pleca, era preluată de radiouri, televiziuni sau ziare şi modifica un pic existenţa celor din tramvai sau de pe stradă.

    Spun că era un sentiment ciudat pentru că amalgama putere, răspundere şi o superioritate blândă; dacă era vorba de o scumpire de ceva, de exemplu, îmi părea bine că o anunţ, dar îmi părea rău că stric seara oamenilor informându-i că vor primi facturi mai scumpe. În timp, sentimentul ciudat s-a păstrat, dar timpul i-a adăugat o nuanţă de nimicnicie. Sentiment pe care, în dozaje diferite, cred că l-a trăit orice jurnalist român care a ajuns, cel puţin o dată în carieră, la concluzia că scrie degeaba. Termenul “degeaba” include fie lipsa de reacţie din partea autorităţilor, fie imobilismul societăţii. Voi reveni la asta.

    Tabloul care însoţeşte acest text este “De sterrennacht”, “Noaptea înstelată” a lui Van Gogh. Este tabloul pe care mi-ar fi plăcut să-l pictez dacă aş fi fost pictor, aşa cum mi-ar fi plăcut să fac muzică precum Rammstein dacă aş fi fost muzician.

    Unii spun că tabloul este inspirat de un vers din Geneză; alţii spun că este opera unui ins cu minţile zdruncinate, pentru că tabloul a fost pictat în ospiciul Saint-Remy, cu un an înainte ca pictorul să se sinucidă.
    Eu spun că la Van Gogh lumea are un înţeles şi o noimă. Nu era el nebun, nebună era lumea care îl înconjura şi oamenii care văd cerul altfel decât pictorul. Tristul adevăr despre Van Gogh este că el şi-a iubit picturile, dar picturile sale nu i-au întors dragostea. Iar oamenii l-au descoperit prea târziu.

    Mi se pare că între ceea ce se întâmplă acum cu presa românească şi ce s-a întâmplat cu picturile lui Van Gogh există asemănări. Mediafax a trasat un portret amplu, cinstit, corect, al societăţii româneşti, timp de 20 de ani, şi le urez să continue la nesfârşit. Pe de altă parte, vremurile pe care le trăieşte presa nu sunt tocmai cele mai faste; locul ştirii cinstite de presă l-au luat bârfa măruntă, intriga absurdă, conflictul imbecil, relatarea urechistă. Inşi infatuaţi îşi imaginează că răcnetele şi abordarea ipocrită pot ţine loc de informaţie şi analiză.

    Nu ţin.

    Şi nu vor ţine; sunt convins că mai devreme sau mai târziu oamenii îşi vor aminti ce înseamnă profesionalism şi temeinicie, iar colegii mei de la Mediafax vor fi acolo.

  • GALA MEDIAFAX – 20 DE ANI: Jurnaliştii au celebrat două decenii de activitate – GALERIE FOTO

    Evenimentul a încheiat campania aniversară “Mediafax – 20 ani”, în cadrul căreia partenerii şi clienţii agenţiei au luat parte la o călătorie în timp cu viteza informaţiei şi au rememorat evenimentele majore care au marcat ultimii 20 de ani şi care au fost relatate de MEDIAFAX.

    Desfăşurată sub sloganul “Remember history. Live history. Make history”, “Gala MEDIAFAX – 20 ani” a reunit figuri marcante ale societăţii româneşti şi a premiat personalităţile care au făcut ceva memorabil şi valoros pentru români.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Laureaţii Galei MEDIAFAX 20 de ani

    Ceremonia a fost prezentată de Andreea Esca şi Lucian Mîndruţă, iar câştigătorii au fost anunţaţi de jurnalişti ai Agenţiei de presă MEDIAFAX. Primul premiu Mediafax 20 de ani a fost anunţat de Elvira Gheorghiţă, senior reporter. Premiul a fost acordat părintelui Nicolae Tănase , pentru recuperarea sensului iniţial şi cel mai adânc al cuvântului “părinte”, pentru repunerea spiritualităţii la baza grijii pentru aproapele nostru aflat în nevoie, dar şi pentru stăruinţa cu care creşte şi educă sute de copii, devenind un exemplu moral pentru mireni şi clerici deopotrivă.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Mediafax sărbătoreşte 20 de ani de istorii care au făcut istorie la Gala Mediafax – 20 ani

    Evenimentul încheie campania aniversară “Mediafax – 20 ani”, în cadrul căreia partenerii şi clienţii agenţiei au luat parte la o călătorie în timp cu viteza informaţiei şi au rememorat evenimentele majore care au marcat ultimii 20 de ani şi care au fost relatate de Mediafax.

    De la înfiinţarea sa în 1991, agenţia de presă Mediafax a fost parte din istoria României democratice, dar şi din istoria mass-media moderne, relatând evenimentele importante şi contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea presei româneşti.

    Pe 23 februarie, de la ora 20.00, la hotelul Radisson Blu din Bucureşti, Mediafax va face o nouă incursiune inedită în istoria ultimilor 20 de ani. Desfăşurată sub sloganul “Remember history. Live history. Make history”, “Gala Mediafax – 20 ani” va reuni figuri marcante ale societăţii româneşti şi va premia personalităţile care au făcut ceva memorabil şi valoros pentru români.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Indira Crasnea, Mediafax: Cenuşiu, preşedintele Băsescu a revărsat sincerităţi neconvingătoare

    Vorbind aproape în totalitate despre sine la persoana a treia singular, preşedintele (nu “eu, Traian Băsescu, preşedintele României”) a revărsat, cu o monotonie aproape convingătoare şi cu o aparenţă de suflet, o seamă de sincerităţi. Că a vrut modernizare, dar asta se face cam nefericit prin legi discutabile şi care au dus la un “sentiment de nesiguranţă”. Că DNA nu este “instrumentul preşedintelui”. Că nu conduce PDL, Guvernul şi nici Curtea Constituţională.

    Şi după acest şir de “nu” şi alte aprecieri din categoria “România şi restul lumii..departe, până în India” (unele în post-scriptum-ul discursului) preşedintele ne-a arătat viitorul. Neavând ceva de oferit în prezent, a spus că “se deschide un orizont de ţară nouă, în parteneriat cu guvernul”.

    Un orizont de ţară nouă unde ar trebui să stăm pe pingelele noastre (cu preşedintele, acelaşi Traian Băsescu, la locul său), pentru că nu mai putem râvni la investiţii străine şi ar cam trebui să nu ne aşteptăm la fericire din partea zonei euro. Adică, mai cu rezerve faţă de Europa şi mai cu optimism faţă de Turcia, marea prietenă China, alte zone exotice.

    Preşedintele Băsescu a avut un discurs parcă alcătuit din bucăţi nu prea reuşit îmbinate, pe care le-a prezentat fluctuant. Conceput de mai mulţi autori, parcă vrând să împace şi sfârşind prin a convinge, probabil, pe prea puţini.

    Şi nu a fost convingător pentru că acea “legătură de încredere” pe care o clama Traian Băsescu greu de crezut că s-ar fi restabilit. Pentru că el tot vinde această marfă a schimbării, spunând “eu sunt la fel”. Pentru că face curte de nevoie celor pe care se grăbeşte să-i uite oportun: “societatea civilă de bună calitate”. Când şi-a dat seama ca există?.

    Tot ce a putut spune Traian Băsescu, într-o mare aşteptare faţă de persoana sa, este că îşi va diminua gafele. Şi că se agaţă de cuvântul magic “împreună”. Poate ieşi din marasm doar ‘împreună” cu naţiunea. Dar, între timp, naţiunea a devenit una a supravieţuitorilor singuratici. De nevoie. Ce le poate spune preşedintele acestor individualişti?

    Nu le-a putut lua faţa. Şi viaţa l-a depăşit, neaşteptat. Iar “faţa” i-a fost luată trist de întâmplarea că s-a prăpădit un mare actor. Emil Hossu. El nu este artistul care a vorbit puţin şi decent la un miting politic la Arcul de Triumf. Doar doctorul din ” Toamna bobocilor”, ziaristul din “Secretul lui Nemesis”. “Baiatul bun şi frumos” din filmele şi piesele de teatru ale tinereţii multora.

    (Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)

  • Indira Crasnea, Mediafax: “TB, cu eliberare treptată”, somnifer prezidenţial

    Diplomaţii, oameni răbdători prin natura meseriei şi mult ştitutori de la câte treburi de mirare au văzut, au ascultat atent, au moţăit neutru şi au încercat să analizeze discret, în sine, toleranţa timpanului prezidenţial la zgomotul colectiv. Nu ştiu ce concluzie au tras ambasadorii, care au plecat în urechi cu ecourile vocii unui preşedinte care, ciudăţenie, părea într-o armonie aproape de ideal cu România.

    Cu România cuminte şi silitoare, care-şi plăteşte datoriile la centimă şi care-şi flutură cochet batistuţa către investitorii căzuţi pradă farmecului său. Cu România care se pasionează de Primăvara arabă, nu de Iarna de la Universitate. Cu România care simpatizează cu naţia palestiniană, dar nu pentru că-şi scoate pălăria în faţa palestinianului Arafat (Raed).

    După întâlnirea cu preşedintele, ambasadorii, obligaţi la echilibru, vor găsi tâlcul corect al tăcerii prezidenţiale (care n-are nimic eroic) şi sensul exact (care n-are nimic misterios) al vuietului din stradă.

    După întâlnirea cu ambasadorii, preşedintele şi-a oprit un rest de tăcere. Pentru uz personal. Nu, nu este un caz de autohipnoză. E doar pentru trecerea treptată într-un vis agitat. Despre România care nu-l înţelege. Şi care, deocamdată, a aruncat somniferele.

    (Material realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro).

  • Indira Crasnea, Mediafax: Minutele unui rege şi meschinăria celor care nu au fost

    Discurs care a fost ascultat cu atenţie, de referinţă prin miezul, simplitatea şi tăria pe care le-a transmis. Aproape nimic nu a fost uitat în cele 835 de cuvinte bine cumpănite. Au fost redate răul şi binele din mersul lucrurilor: dualitatea politicii, nesocotirea valorilor, descurajările instituţionale, durerile celor fără de putere şi speranţă, dar şi credinţa în etică, morală, memorie, continuitate. Regele a “operat” starea naţiunii cu alb şi negru, măsurat şi robust. Tăria vorbelor sale a venit din faptul că au fost necomplicate, dar profunde. Şi că au fost un îndemn pentru întoarcerea spre loialitate, seriozitate, modestie (toate asociate simbolic coroanei).

    A mai vorbit regele despre nevoia de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Cârmuitorii erau însă un pic plecaţi, fofilaţi şi peste măsură de ocupaţi. Cârmuitorul numărul unu, preşedintele B., s-a ascuns cu noaptea-n cap după mantalele Armatei după care şi-a luat fuguţa picioarele la spinare spre Bruxelles. Cârmuitorul cel mic, premierul B. s-a tupilat mimetic după aceleaşi mantale şi după onoarea Armatei, taman unde se agaţă harta-n cui, la Carei. Cârmuitoarea numărul unu, suava Roberta, este hăt departe, în Georgia, unde s-a întâlnit cu Mihail Saakaşvili (preşedintele care îşi roade cravata la nervi), exprimându-şi “satisfacţia pentru dinamica excelentă a relaţiilor româno-georgiene”.

    Toţi au avut nişte programe atât de straşnic puse la punct, încât le-a fost imposibil să se abată de la ele. Dintr-o dată, pe notabilităţile noastre le-a lovit rigoarea nemţească. Dar şi-au făcut un calcul greşit de eficienţă: minutele cât ar fi evadat din “turma” coaliţiei pentru a fi prezenţi la momentul regal şi istoric ar fi fost pentru ei o mare oportunitate de imagine. Irosită din laşitate. Sau din ipocrizie. I-ar fi salvat cumva, preşedintele Senatului. Dar Mircea Geoană s-a pierdut în discurs, uitând de abilitatea diplomatică a gazdei elegante, care sigur trebuie să vorbească mai puţin decât invitatul.

    Ipocrizia sau pusul poalelor în cap n-au lipsit, post-factum, nici la cei prezenţi. Mircea Toader, şeful deputaţilor PDL a fost o mostră de gândire unilaterală. Lui i-a căşunat, cum altfel, pe PSD: “Cei care l-au huidut 15 ani pe rege acum îl adulează”. Da, cei care l-au huiduit îşi mai pot schimba părerile. Nu neapărat din prefăcătorie. De partea cealaltă, Ponta şi Nicolăescu s-a urzicat prompt. Şi bălăcăreala a fost gata. Este afurisit de greu să iei o pauză mai lungă de la zoaie.

    Cât îl priveşte pe marele absent, preşedintele Băsescu, era să dea în clocot ante-eveniment. Ce să-i spună el regelui?

    Acum aproape doi ani, în decembrie 2009, la ceremonia de validare ca preşedinte, desfăşurată la Curtea Constituţională, Traian Băsescu spunea cu emoţie (reală): “Românii mi-au dat (…) unii susţinere, alţii o lecţie. Indiferent care a fost poziţia românilor (…) voi fi preşedintele tuturor”. După doi ani, în noiembrie 2011, s-a arătat că Traian Băsescu, cruciatul Constituţiei, n-a ştiut să fie şi preşedintele cetăţeanului român Mihai I. Care i-a dat o lecţie.

    Sursa: Mediafax.ro

  • Cei mai tari jucători vorbesc despre economia digitală la ZF Digital 11

    La evenimentul ZF vor participa manageri de la cele mai mari companii locale de comunicaţii – o piaţă de 3,6 miliarde de euro pe an unde se luptă pentru clienţi unele dintre cele mai mari grupuri de profil din lume.

    Unul dintre speakerii care reprezintă această industrie este Stefanos Theocharo­pou­los, cel mai puternic executiv de pe piaţa locală de telecom, care coordonează din această vară un business anual de peste 1,2 mld. euro, al com­paniilor Romtelecom, Cosmote şi Ger­ma­nos.

    Unul dintre oamenii aduşi de Inaki Berroeta – noul CEO al Vodafone România – în echipa sa de top management va participa pentru prima oară la o conferinţă locală de când a preluat această funcţie la numărul doi pe piaţa de telefonie mobilă: Angus Slater, directorul de marketing al Vodafone România, este cel care răspunde în cadrul companiei de noi linii de business, de strategia de brand şi de serviciile de co­municaţii totale.

    Vor ajunge operatorii telecom să vândă doar smartphone-uri, îşi va reveni piaţa de comunicaţii din România în 2012, va ajunge vreodată venitul mediu pe utilizator de pe piaţa locală la un nivel similar cu cel din vestul Europei? Acestea sunt doar câteva dintre temele care vor fi abordate de managerii din telecom, care vor fi de asemenea disponibili şi pentru o sesiune de întrebări din partea participanţilor.

    Despre planurile pentru România ale UPC, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii TV şi telecom de pe piaţă, va vorbi Severina Pascu – directorul executiv al operatorului. UPC, prima companie care a lansat în România servicii de televiziune 3D şi net la viteze de 120 Mbps, este în acelaşi timp şi un operator al cărui nume este des pomenit de la începutul acestui an de managerii din piaţa de fuziuni şi achiziţii. Cât business generează apetitul clienţilor pentru viteze din ce în ce mai mari va putea spune Manuel Gallo, directorul de dezvoltare a afacerilor în cadrul companiei NEC, unul dintre cei mai mari mari furnizori globali de echipamente şi servicii pentru industria telecom.

    Vom avea în buzunare în câţiva ani telefoane ieftine, care nu pot intra pe internet? Un răspuns va fi oferit de Sorin Manea, direc­torul diviziei telecom a companiei sud-coreene Samsung, care se luptă să devină cel mai mare jucător de pe piaţa locală de profil.

    O altă perspectivă asupra oportunităţilor oferite de telefoanele mobile va fi oferită de Dan Vîrtopeanu, Mobile Marketer, unul dintre pionierii mobile marketingului şi micropay­mentului în România.

    Şi Aurel Neţin – director general al produ­cătorului de computere Lenovo – va discuta despre cele mai recente evoluţii pe piaţa locală de IT. Despre economia digitală va vorbi şi Tiberiu Moisă – director executiv clienţi corporativi şi IMM la Banca Transilvania.

    Forumul ZF Digital 11 este şi una dintre rarele conferinţe la care vor fi prezenţi unii dintre cei mai puternici români din software: Irina Socol – SIVECO şi Florin Talpeş – Bitdefender. Irina Socol este fondator şi director executiv al SIVECO, cel mai mare producător de soft din România, cu operaţiuni şi pe pieţe internaţionale, iar Florin Talpeş este fondatorul producătorului de soft de securitate IT Bitdefender, unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti la nivel global.

    Despre cum va evolua piaţa locală de software va vorbi şi Valentin Tomşa, directorul executiv al SAP, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa aplicaţiilor pentru com­panii.

    Cât de competitive sunt firmele româneşti din tehnologie, media şi comunicaţii inclusiv la nivel regional? Este un subiect despre care va vorbi Alina Mirea – director audit la compania de consultanţă Deloitte România. Iar despre cât de interesante sunt aceste companii pentru fondurile de investiţii va vorbi Dan Lupu – directorul pentru investiţii al Intel Capital responsabil pentru Europa de Sud-Est.

    Alţi doi manageri, care reprezintă doi dintre cei mai mari jucători din IT la nivel global – Microsoft şi IBM, vor vorbi despre tendinţele despre piaţa de IT şi vor putea aduce în discuţii experienţe de la nivel regional: Ronald Binkofski – directorul executiv al Microsoft România şi Mihai Tudor – românul care conduce afacerile IBM din Europa de Sud şi de Est.

    În ce măsură ar trebui ca un business plan să ţină cont şi de planurile de dezvoltare, şi de gama de produse ale unor companii ca Google sau Microsoft? Ce viitor are România în industria globală IT&C: doar de consumator şi de exportator de servicii de dezvoltare software? Ce influenţă are creşterea explozivă a vânzărilor de smartphone-uri pentru com­paniile online? Va mai fi nevoie de magazine “clasice” peste 5-6 ani sau aproape tot comerţul se va desfăşura exclusiv online? Cât reprezintă internetul în economia României? Acestea sunt doar câteva din temele care vor fi abordate de Dan Bulucea – CEO al Google România.

    Conferinţa ZF Digital 11 îi va aduce pe scenă şi pe doi dintre pionierii in­dus­triei inter­net din România: Radu Apos­to­lescu – cofon­da­tor şi vicepreşedinte pentru dez­voltare al eMAG, cel mai mare retailer IT&C local şi Călin Fusu – fondator şi director exe­cutiv al Neogen, compania care deţine cel mai mare portal online local.

    A doua zi a Forumului ZF Digital 11 se va în­cheia cu un panel care îi va reuni pe unii dintre cei mai importanţi oameni de pe piaţa de pu­blicitate şi media din România, care vor dis­cuta despre rolul “digitalului” în strategiile de co­municare ale clienţilor. La această discuţie vor participa Zoltan Szigeti – preşedinte al The Group, Maria Tudor – managing director Zenith Media, Bogdan Enoiu – managing director McCann, Ştefan Iordache – CEO al Leo Burnett şi Octavian Popescu – COO al Lowe Group.

    Intraţi pe site-ul www.zf.ro pentru a transmite întrebări pentru oricare dintre speakerii Forumului ZF Digital 11, care va avea loc pe 18 şi 19 octombrie la hotelul JW Marriott din Bucureşti.

    Adrian Seceleanu, adrian.seceleanu@zf.ro