BusinessMagazin

Tag: Business Magazin

  • Business Magazin, în 2005: FAŢA NEVĂZUTĂ A ROMÂNIEI

    Cati potentiali clienti are un om de afaceri care decide sa investeasca aici? Circa 22 de milioane, potrivit statisticilor. Teoretic e corect. Dar practic e fals. Pentru ca intre aceleasi granite coexista doua Romanii – una urbana, vizibila, curtata de oamenii de afaceri si alta nevazuta, ocolita de companii si neglijata de advertiseri. Aceasta Romanie nevazuta numara insa 10,1 milioane de locuitori si „stapaneste“ 89% din teritoriul tarii.

    Cea mai scurta definitie de afaceri a Romaniei, in cifre: o tara cu 22 de milioane de locuitori, care va intra in Uniunea Europeana in 2007, fiind a doua piata ca marime din centrul si estul Europei, dupa Polonia. Succinta descriere de mai sus e una din mantrele analizelor economice despre Romania si a inlocuit-o pe cea cu „tara fosta comunista care a rasturnat regimul printr-o revolutie sangeroasa“ – o sintagma care se regasea, fara prea multe modificari sau nuante, in mai toate analizele politice pana acum cativa ani.
    Privita dintr-un cabinet vest-european de consultanta pentru investitii, asa si arata Romania: o tara mare dupa standarde europene, scapata de cele mai grele dintre tarele tranzitiei, tocmai potrivita pentru investitii.

    Cand insa potentialul investitor ajunge in Romania si trece de bariera oraselor, imaginea sumara pe care o avea isi schimba consistenta. Romania, cu cei 22 milioane de potentiali clienti, arata de fapt precum soselele ei: portiuni ca-n palma intrerupte de kilometri intregi cu gropi, pe care inainteaza de-a valma, cu viteze diferite, incurcandu-se unele pe altele, masini de lux si carute deselate, manate de oameni care-si cara fanul pentru vitele din grajd. Vite care le vor da laptele din care vor face branza, pe care apoi o vor vinde la piata, si cu banii capatati vor plati scoala copiilor trimisi la oras.

    Pitorescul naucitor al soselelor romanesti expresia unei trasaturi importante a tarii in care traim: cei 22 de milioane de locuitori isi duc viata in doua Romanii paralele, care se suprapun si coexista pasnic intre aceleasi granite. Doua Romanii contrastante, comparabile ca numar de locuitori: una urbana, receptiva, dinamica, proeuropeana si una rurala, saraca si traditionalista.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2005.

  • Business Magazin, în 2005: PRIMUL MILIARDAR ROMÂN ÎN EURO

    Dupa 15 ani de capitalism, Romania isi adjudeca primul miliardar in euro. Adevarat. Cu acte in regula. Demonstrabil. Aparitia lui marcheaza sfarsitul unei epoci – cea a miliardarilor “de carton”. Fostul mare tenisman roman, Ion Tiriac, a dezvoltat dupa 1990 afaceri a caror valoare depaseste acum un miliard de euro. Urmatorul candidat la statutul de miliardar este Dinu Patriciu. Pe “lista de asteptare” mai figureaza si alte nume.

    Cel mai bogat om din lume sau dintr-o tara nu este nimic altceva decat un reper. In sine, miliardul de euro sau de dolari reprezinta doar o cifra rotunda, un prag psihologic, in definitiv o conventie. Dincolo de numere, interesanta este povestea. Or, modul in care Ion Tiriac a ajuns primul miliardar roman chiar merita povestit.

    Un om bogat este un om celebru. In cazul fondatorului Microsoft, Bill Gates, cel mai avut om din lume, bogatia i-a adus notorietatea si nu invers. Daca revista Forbes nu l-ar fi scos an de an cel mai bogat din lume, Gates ar fi ramas cunoscut doar in lumea inginerilor software careia ii apartine, de altfel, in continuare prin atitudine, mod de a se imbraca si preocupari.

    Tiriac al nostru, un fel de Bill Gates al romanilor, insa cu o avere de aproape 40 de ori mai mica decat cea a parintelui Microsoft, a fost celebru inainte de a fi bogat. Inainte de 1990, tot poporul il stia drept un mare tenisman plecat in strainatate, castigator al Cupei Davis si reputat manager al unor alti mari tensimeni precum Boris Becker, Guillermo Villas sau Ilie Nastase.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din octombrie 2005.

  • Gheorghe Muşat, la BM Storytellers: Ca trăiri personale, 2005 a fost un moment de maturitate. Am realizat că lumea s-a schimbat, că totul este mai pragmatic

    Iată discursul lui Gheorghe Muşat, partener fondator Muşat şi Asociaţii, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    „Avocatura e o lume pur intelectuală. La noi în firmă, în afară de femeile de serviciu, toată lumea are studii superioare. Este interesant să lucrezi într-o astfel de lume. Zi de zi lucrăm cu băncile, cu oamenii de afaceri, cu economia. Ei depind de noi, noi depindem de ei. Fără modestie, aş zice că ei depind mai mult de noi decât noi de ei. Succesul în afaceri depinde mult de alegerea avocatului potrivit. În aproape 25 de ani, pe care îi serbăm în 2015, pot să spun că lucrurile importante din mediul economic şi financiar ies cel mai adesea încâlcit fără prezenţa avocaţilor.

    Depindem şi noi de ei, mai ales din punct de vedere economic: fără ei nu am exista sau ne-am rezuma la litigii, cum era înainte. Numai în Bucureşti sunt 11.000 de avocaţi, iar pe majoritatea îi găsiţi la tribunal; mulţi dintre ei privesc avocatura de business ca pe cel mai înalt prag din avocatură. Oamenii de afaceri români nu s-au obişnuit cu faptul că avocatul de afaceri este esenţial în lumea în care ne învârtim. Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar, dintre primele 500 de companii din economie, maximum 10-15% lucrează cu avocaţi. Există această mentalitate «dacă nu am probleme, nu merg la avocat»; este aceeaşi mentalitate că «nu merg la medic decât când mă doare». Se pierde din vedere efectul profilactic, poate cel mai important în ambele cazuri. În Europa, există în zona aceasta o educaţie care s-a conturat de-a lungul zecilor de ani: chiar şi atunci când mergi la bancă să iei un împrumut trebuie să mergi cu avocatul după tine. În România, se fac tranzacţii foarte importante direct. Iar după aia vin şi îmi bat la uşă, spunându-mi că s-au înţeles, dar de fapt nu s-au mai înţeles după semnare.

    2004 a fost un an când noi deja eram în vârf, un an fericit pentru Muşat & Asociaţii: eram plini de optimism, de entuziasm, totul era frumos, investitorii străini veneau la noi, intraserăm în NATO şi realizam că drumul este ireversibil. A fost anul când ne-am mutat într-un nou sediu, dar şi anul de vârf al guvernării Năstase şi primul an de creştere economică solidă.

    Eu sunt un adversar al proprietăţii de stat. În 2004, s-a privatizat industria energetică şi în 90% dintre tranzacţii noi am fost acolo – nu de partea statului, ci a companiilor cumpărătoare. În 2004, am avut un an plin de succese, cu succesul în cazul Noble Ventures – litigiu pe care România l-a avut la Washington şi în care pretenţiile erau de 380 de milioane de euro. Am câştigat acest proces foarte important, nu numai pentru noi, dar şi pentru România, pentru că a transmis semnalul că România e un loc OK pentru investiţii.

    În 2005, am avut o mică tristeţe – un mic grup de tineri pe care îi crescusem au plecat din firmă (este vorba despre Florentin Ţuca şi alţi 8 parteneri – n.r.); povestesc despre ei acum cu nostalgie, pentru că îmi place mult să lucrez cu oameni şi mai ales cu tineri, să îi formez.

    De când a început criza, nici noi nu o ducem mai bine. Am fost alături de clienţii noştri. În 2013, am lucrat dublu pentru a obţine aceleaşi venituri ca în 2008. Este adevărat că 2008 a fost anul de vârf. Se lucrează mult mai mult. Suntem într-o relaţie de interdependenţă cu mediul de afaceri.

    Ca trăiri personale, 2005 a fost un moment de maturitate. Am realizat că lumea s-a schimbat, că totul este mai pragmatic. A fost o vreme, de zece ani, de pionierat în avocatură. A fost atunci un moment când am realizat că avocatura nu merge practicată cu mapa, cu tramvaiul, ci trebuie practicată aşa cum o fac cei din vest.

    După 2005, avocatura românească s-a maturizat teribil. Acum, avocatura românească de business este singura piaţă avocaţială din CEE dominată de firmele româneşti. Asta şi datorită acelei perioade de pionierat, când un mic număr de oameni au pus pasiune şi entuziasm şi au construit un alt fel de profesie avocaţială.

    Este una dintre cele mai importante satisfacţii din ultimii zece ani: dacă există în avocatura de afaceri 500 de profesionişti de top, mai bine de jumătate dintre ei lucrează sau au lucrat la Muşat & Asociaţii; iar când spun avocat de top mă refer la oameni care rivalizează oricând cu orice firmă de avocaţi din Europa şi cu orice avocat de la Londra. Iar asta este ceva specific pieţei româneşti. De ce? Aşa a vrut Dumnezeu.

  • BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Mişu Negriţoiu, Andreea Răducan, Bogdan Putinică şi Gheorghe Muşat

    În România piaţa creşte fără să facem nimic„, a sintetizat săptămâna trecută Mişu Negriţoiu, Chairman al ING Bank, anul 2005, pe care revista BUSINESS Magazin l-a adus în discuţie în cadrul celei de-a doua ediţii a BM Storytellers, evenimentul aniversar care marchează cei zece ani ai revistei în câte o ediţie dedicată.

    Alături de Andreea Răducan, fostă campioană mondială şi olimpică la gimnastică, Bogdan Putinică, antreprenor şi vicepreşedinte al Enea Software, şi Gheorghe Muşat, partener fondator al Muşat & Asociaţii, Mişu Negriţoiu a povestit despre cum era piaţa în 2005 şi despre perioada care a început atunci şi care a dus România de la agonie la extaz şi înapoi. Pentru fiecare dintre invitaţii de la Storytellers, 2005 a fost un an special: Andreea Răducan încerca să îşi găsească drumul în afara sălii de antrenament, Mişu Negriţoiu renunţa la o carieră politică şi alegea să devină cel mai important român din sistemul bancar, Gheorghe Muşat câştiga cel mai important proces pentru România şi îi avea deja în portofoliu pe cei mai mari investitori din România, iar Bogdan Putinică trecea, la 26 de ani, prin primul proces de due-dilligence pentru IP Devel şi învăţa despre business lucruri la care antreprenorii din România au rareori acces.

    2005 a fost pentru România un an de creştere şi un an optimist, dar şi un an cu multe întrebări, probleme, dar mai ales schimbări pe care Business Magazin le-a dezbătut în articole de copertă.

    „Ajunge! Apel către guvernanţi„ a fost un titlu de copertă care atenţiona mediul politic despre problemele mediului de business, iar „România, ţara fără capete„ atrăgea atenţia că schimbarea şi instabilitatea politică dăunează grav afacerilor: „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă şi cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile româneşti sunt blocate pentru că nu au fost numiţi secretarii de stat, iar dintre cei existenţi mulţi nu ştiu ce au de făcut„.

    Cu un mediu politic instabil şi cu o economie care creştea de la sine, viaţa oamenilor se schimba de la o zi la alta. „România nonstop„ atrăgea atenţia asupra faptului că România s-a corporatizat şi că toată creşterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viaţă şi în sănătatea oamenilor. O temă similară trata şi „Fast Forward„ – „scopul inovaţiilor tehnologice, secretul carierelor reuşite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reuşeşte să ia viteză câştigă.

    Citiţi aici discursul complet al lui Mişu Negriţoiu, de la BM Storytellers.

    Creşterea pieţei a dus şi la o dezvoltare accelerată a pieţei de avocatură de business, iar parteneri din marile case de avocatură luau drumul propriilor firme. „Cum divorţează avocaţii„ a fost o copertă care marca plecarea lui Florentin Ţuca de la Muşat & Asociaţii, dar şi alte mişcări similare din piaţă care indicau că s-a deschis „sezonul de transferuri între marile case de avocatură„.

    Citiţi discursul complet al lui Gheorghe Muşat, de la BM Storytellers.

  • Business Magazin, în 2005: CÂND ŞI CUM SE VINDE O AFACERE

    Cine cauta o reteta de vanzare a firmei nu va gasi. Exista, insa, cateva jaloane. In incercarea de a le identifica, BUSINESS Magazin a selectat un grup de antreprenori romani din domenii diferite care si-au vandut companiile atat in primul val de investitii, care a avut loc in perioada 1996-2000, cat si in cel de-al doilea, care inca nu s-a incheiat. Iata concluziile.

    Daca ne luam dupa aparente, Florin Andronescu e un antreprenor traditionalist, din categoria celor cu gust pentru afaceri asezate, de familie. O privire in istoria de 15 ani a afacerilor sale, Flanco si Credisson, releva insa altceva: o mobilitate antreprenoriala aparte si un instinct de om de afaceri care cu greu putea fi anticipat acum 14 ani, cand inginerul Andronescu, pe atunci in varsta de 33 de ani, cara televizoare NEI de colo-colo. Dar Andronescu a inteles repede ca distributia de televizioare color aduce mai putini bani decat vanzarea lor, asa ca si-a facut propriul magazin de electronice in 1992.

    L-a botezat Flanco. Dupa cinci ani, prin 1997, Andronescu si-a dat seama ca nu mai poate sustine, singur, dezvoltarea a ceea ce intre timp devenise o retea de magazine, asa ca si-a cautat un partener. A gasit un investitor financiar, fondul de investitii Oresa Ventures, care i-a stat alaturi in anii care-au urmat nu in una, ci in doua afaceri: Flanco si Credisson.

    Dezvoltarea Flanco se putea face, din 1997 incolo, doar cu bani multi – bani pe care Andronescu stia ca nu are de unde sa-i ia fara sa renunte la ceva. Asa ca a lasat la o parte romantismele si a pornit in cautarea capitalului: a vandut mai intai 40% catre Oresa Ventures. „Anul 1999 a fost un an prost“, spune el, piata a scazut cu 70% si a fost nevoit sa vanda din nou. Din toamna trecuta, Andronescu a mai ramas in afacerea pe care a fondat-o cu doar 15% din actiuni, restul de 85% fiind detinut de fondurile Oresa si DGB. Care e pasul urmator, pentru Flanco? Fireste, reteaua ar merita un investitor strategic – toti antreprenorii isi viseaza unul. Sau poate, spune Andronescu, pasul urmator ar fi listarea Flanco la Bursa: „Ambele scenarii sunt valabile“.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din aprilie 2005.

  • Andreea Răducan, la BM Storytellers: “Sportul în România are nevoie în primul rând de investiţii. Antrenori, profesori copii – toată lumea trebuie motivată, banii trebuie investiţi şi în sport cu cap”

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 24 martie 2014

    COVER STORY: BM Storytellers – poveştile ultimilor zece ani spuse de Mişu Negriţoiu, Bogdan Putinică, Andreea Răducan şi Gh. Muşat

    Al doilea an din istoria Business Magazin a fost marcat de creştere economică şi de speranţe mari pentru România, dar şi de instabilitate politică şi schimbări sociale majore.

     

    STRATEGIE: Artizanul extinderii Gazprom în România

    EVENIMENT: Ministerul Femeilor, la Gala Woman in Power 2014

    ANTREPRENORIAT: Cursa spre locul întâi în turism

     

    AVIAŢIE: Nemţii urcă pe locul al treilea în topul companiilor aeriene din România

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.

     

  • Business Magazin, în 2005: Dinu Patriciu – Răzbunarea petrolului

    Cazul Petromidia cumulează în prezent toate elementele unei intrigi hollywoodiene, o înfruntare între politicieni, afacerişti şi autorităţi, fiecare cu punctul sau de vedere şi cu dreptatea sa. 

    Dreptatea lui Dinu Patriciu capata o forma cuantificabila: cele cateva sute de milioane de dolari care reprezinta, conform calculelor facute de cei de la Rompetrol, prejudiciul creat de retinerea presedintelui companiei. 

    Rompetrol a suferit o alterare a imaginii, s-a confruntat cu o scadere drastica a pretului actiunilor si cu neincrederea agentiilor de rating internationale (Standard & Poor’s a plasat ratingul pe termen lung acordat Rompetrol sub supraveghere, cu perspectiva negativa) si poate avea probleme pentru obtinerea de fonduri pe termen mediu. La toate acestea se adauga si costurile efective legate de plata avocatilor. 

    Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie spune ca a descoperit fapte penale – evaziune fiscala, spalare de bani, inselaciune. Oficialii institutiei cred ca au procedat corect si resping orice amestec al politicului in actiunea lor.

    In declaratiile sefilor de la Rompetrol revine cu insistenta numele lui Ioan Talpes, fost consilier prezidential. Dinu Patriciu a sustinut, intr-o conferinta de presa, dupa eliberare, ca Talpes se afla la baza problemelor sale: una dintre piesele centrale ale pledoariei in fata instantelor internationale va fi o scrisoare adresata lui Richard Burt, fost demnitar american si fost colaborator al lui Patriciu, de catre fostul consilier prezidential pe probleme de aparare si siguranta nationala. Scrisoarea este datata iulie 2004, adica dupa memorandumul intocmit de Departamentul Securitatii Nationale al Administratiei prezidentiale pe tema privatizarii Petromidia – material care a stat la baza primului set de acuzatii aduse oficialilor Rompetrol.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iunie 2005.

  • Business Magazin, în 2005: CEL MAI BOGAT ROMÂN DIN SUA. A început cu o discotecă în Oradea, dar face sute de milioane de dolari în Silicon Valley

    George Haber, romanul a carui prima afacere a fost o discoteca improvizata in Oradea anilor ‘70, e acum un nume „de casa“ in Silicon Valley, locul in care s-au inventat microprocesorul, computerul personal si mouse-ul. Acolo Haber a construit companii,  le-a vandut, acolo a ratat o afacere „la cheie“ cu Bill Gates si o listare la Bursa. Si tot acolo a strans o avere, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    Prima afacere a facut-o insa aici, in Oradea, in anii ‘70 – o afacere mica, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev in clasa a XI-a si canta, alaturi de cativa prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit intre timp actor – intr-o trupa de rock. Intr-o seara de vineri, s-a trezit fara trupa. Adrian Pintea plecase din oras iar tobosarul fusese luat in armata. Si-a adus de-acasa magnetofonul si cateva benzi si a incropit o discoteca, prima din Oradea. Club Arlus a dat vibratie unui oras in care distractiile erau putine si de regula proletare. Ii calcau pragul, la sfarsit de saptamana, sute de adolescenti oradeni, inclusiv fiii notabilitatilor locale. Asa a ajuns liceanul Haber „cel mai mare star al orasului“, dupa cum isi aminteste el, bucurandu-se „de toate beneficiile aferente faimei – bani, fete, distractii“.

    Dar pe langa „bani, fete, distractii“, discoteca oradeana a insemnat pentru George Haber si altceva: o prima lectie improvizata de afaceri. Privind retrospectiv, isi da seama ca atunci a inteles prima data ca nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. „Daca le dai oamenilor ce vor si ii faci fericiti, se pot face si bani“, crede el acum. Discotecile pe care le-a organizat in liceu si facultate l-au invatat ca „banii adevarati ii faci cand clientii se intorc la tine“ – iar clientii se intorc numai daca „le oferi ceva placut si interesant“. 

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din martie 2005.

  • Business Magazin, în 2005: Cea mai mare greşeală a investitorilor străini este că nu ţin cont de FAŢA NEVĂZUTĂ A ROMÂNIEI

    Cati potentiali clienti are un om de afaceri care decide sa investeasca aici? Circa 22 de milioane, potrivit statisticilor. Teoretic e corect. Dar practic e fals. Pentru ca intre aceleasi granite coexista doua Romanii – una urbana, vizibila, curtata de oamenii de afaceri si alta nevazuta, ocolita de companii si neglijata de advertiseri. Aceasta Romanie nevazuta numara insa 10,1 milioane de locuitori si „stapaneste“ 89% din teritoriul tarii.  

    Cea mai scurta definitie de afaceri a Romaniei, in cifre: o tara cu 22 de milioane de locuitori, care va intra in Uniunea Europeana in 2007, fiind a doua piata ca marime din centrul si estul Europei, dupa Polonia. Succinta descriere de mai sus e una din mantrele analizelor economice despre Romania si a inlocuit-o pe cea cu „tara fosta comunista care a rasturnat regimul printr-o revolutie sangeroasa“ – o sintagma care se regasea, fara prea multe modificari sau nuante, in mai toate analizele politice pana acum cativa ani.  

    Privita dintr-un cabinet vest-european de consultanta pentru investitii, asa si arata Romania: o tara mare dupa standarde europene, scapata de cele mai grele dintre tarele tranzitiei, tocmai potrivita pentru investitii.  Cand insa potentialul investitor ajunge in Romania si trece de bariera oraselor, imaginea sumara pe care o avea isi schimba consistenta. Romania, cu cei 22 milioane de potentiali clienti, arata de fapt precum soselele ei: portiuni ca-n palma intrerupte de kilometri intregi cu gropi, pe care inainteaza de-a valma, cu viteze diferite, incurcandu-se unele pe altele, masini de lux si carute deselate, manate de oameni care-si cara fanul pentru vitele din grajd. Vite care le vor da laptele din care vor face branza, pe care apoi o vor vinde la piata, si cu banii capatati vor plati scoala copiilor trimisi la oras.  

    Pitorescul naucitor al soselelor romanesti expresia unei trasaturi importante a tarii in care traim: cei 22 de milioane de locuitori isi duc viata in doua Romanii paralele, care se suprapun si coexista pasnic intre aceleasi granite. Doua Romanii contrastante, comparabile ca numar de locuitori: una urbana, receptiva, dinamica, proeuropeana si una rurala, saraca si traditionalista.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2005.