BusinessMagazin

Tag: tineri

  • 32.000 de persoane din Japonia au împlinit 100 de ani în 2016, iar economia ţării nu poate face faţă

    32.000 de persoane din Japonia au împlinit 100 de ani în 2016, iar economia ţării nu poate face faţă. Seniorii consumă resurse mai repede decât tinerii pot produce, scrie The Independent.

    Noi date de la Ministerul Sănătăţii din Japonia arată că ţara şi-a depăşit propriul record de centenerai pentru al 46-lea an la rând. Astfel anul acesta sunt peste 65.000 de persoane cu vârste peste 100 de ani în Japonia. Dar nu este ţara cu cei mai multe persoane trecute de 100 de ani. Acest record este deţinut de SUA (peste 75.000 de persoane), dar populaţia Japoniei reprezintă doar o treime din cea americană.

    În prezent, fiecare persoană care atinge pragul de 100 de ani primeşte o farfurie de argint şi o scrisoare în care sunt felicitaţi pentru performanţa atinsă. Dacă în 1966 autorităţile înmânau câteva sute de astfel de farfuri, în 2014 s-au acordat 59.000 de produse de acest gen ceea ce înseamnă 2,1 milioane de dolari. O sumă prea mare, iar 2016 va fi primul an când se va acorda o farfurie doar placată cu argint.

    Din cei 127 de milioane de japonezi, 25% au peste 65 de ani, iar în 2060 acest procent ar putea ajunge la 40%. Mai mult de atât, generaţiile tinere nu mai fac copii. Pentru a nu se reduce populaţia unei ţări rata feritilităţii ar trebui să fie undeva la 2,1. În Japonia această rată este de doar 1,4, drept rezultat economia ţării se micşorează. 

    Dacă tendinţa va continua s-ar putea ajunge la o “bombă demografică”, un scenariu în care analiştii cred că Japonia ar putea dispărea dacă tinerii nu sunt încurajaţi să facă copii.

  • 32.000 de persoane din Japonia au împlinit 100 de ani în 2016, iar economia ţării nu poate face faţă

    32.000 de persoane din Japonia au împlinit 100 de ani în 2016, iar economia ţării nu poate face faţă. Seniorii consumă resurse mai repede decât tinerii pot produce, scrie The Independent.

    Noi date de la Ministerul Sănătăţii din Japonia arată că ţara şi-a depăşit propriul record de centenerai pentru al 46-lea an la rând. Astfel anul acesta sunt peste 65.000 de persoane cu vârste peste 100 de ani în Japonia. Dar nu este ţara cu cei mai multe persoane trecute de 100 de ani. Acest record este deţinut de SUA (peste 75.000 de persoane), dar populaţia Japoniei reprezintă doar o treime din cea americană.

    În prezent, fiecare persoană care atinge pragul de 100 de ani primeşte o farfurie de argint şi o scrisoare în care sunt felicitaţi pentru performanţa atinsă. Dacă în 1966 autorităţile înmânau câteva sute de astfel de farfuri, în 2014 s-au acordat 59.000 de produse de acest gen ceea ce înseamnă 2,1 milioane de dolari. O sumă prea mare, iar 2016 va fi primul an când se va acorda o farfurie doar placată cu argint.

    Din cei 127 de milioane de japonezi, 25% au peste 65 de ani, iar în 2060 acest procent ar putea ajunge la 40%. Mai mult de atât, generaţiile tinere nu mai fac copii. Pentru a nu se reduce populaţia unei ţări rata feritilităţii ar trebui să fie undeva la 2,1. În Japonia această rată este de doar 1,4, drept rezultat economia ţării se micşorează. 

    Dacă tendinţa va continua s-ar putea ajunge la o “bombă demografică”, un scenariu în care analiştii cred că Japonia ar putea dispărea dacă tinerii nu sunt încurajaţi să facă copii.

  • „Angajaţii trebuie să meargă cel puţin o dată la şase luni la un interviu de angajare, ca să le fie mai uşor când se decid să îşi schimbe locul de muncă“

     Proba de foc pentru tinerii care sunt în căutarea unui loc de muncă este interviul de angajare, iar pentru a înţelege ce presupune un job într-o altă companie sau ce caută alte organizaţii tinerii trebuie să meargă cel puţin o dată la şase luni la un interviu de angajare, a spus Tibi Borza, cofondator al firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane MindOFF.

    „Sfatul meu pentru tinerii angajaţi este să meargă la interviuri de angajare cel puţin o dată la şase luni la diverse companii. Nu trebuie neapărat să accepte oferta, mai degrabă să vadă ce se întâmplă în alte companii şi pe piaţa muncii. Astfel, le-ar fi mai uşor atunci când se decid să îşi schimbe locul de muncă“, a explicat Tibi Borza.

    De asemenea, în opinia lui, este normal ca un tânăr să îşi dorească un alt loc de muncă după o perioadă scurtă de timp petrecută într-o companie, însă în CV-ul candidatului nu trebuie să existe perioade în care nu activează pe piaţa muncii.

    „Recomandarea mea este ca un angajat să nu îşi dea demisia de la actualul loc de muncă până când nu şi-a făcut o listă cu 5-10 companii unde ar vrea să se angajeze, ce îşi doresc acele companii, care sunt perioadele în care recrutează, altfel riscă să stea acasă, iar perioada moartă în CV este un semn de întrebare pentru recrutor.“ El mai spune că abia după un an într-o organizaţie un tânăr poate înţelege care sunt responsabilităţile şi rolul lui în companie. „Este bine să îşi schimbe locul de muncă, chiar dacă a stat pe o poziţie doar un an, e normal ca la 20 de ani să vrei să îţi schimbi frecvent jobul. Sub un an într-o organizaţie, din partea recrutorului vine intrebarea de ce ai schimbat locul de muncă, iar sub şase luni încă nu prea înţelegi cu ce se mănâncă jobul“, a spus Tibi Borza.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Românul care a ajuns unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. „România are o problemă mare: tineri buni pleacă în străinătate şi e greu să-i aduci înapoi”

    Un israelian cu origini române a ajuns unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. Sergiu Hart a avut ocazia să predea teoria jocurilor, o ramură extrem de interesantă a matematicii aplicate, chiar şi în cadrul celor mai importante universităţi ale lumii. Acum, Sergiu Hart predă la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi a fost directorul „Centrului pentru raţionalitate” din Ierusalim, pe care l-a înfiinţat în anul 1991.

    Românul a avut de unde învăţa totul despre teoria jocurilor, mai ales că profesorul care i-a coordonat lucrarea de doctorat „Teoria jocurilor de cooperare”, Robert Aumann, a câştigat în anul 2005 Premiul Nobel pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţelor economiei. Ce este teoria jocurilor Sergiu Hart s-a aflat, în această săptămână, la Timişoara pentru a participa la cea de-a treia ediţie a Conferinţei Ştiinţifice Anuale a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate, organizată în premieră în capitala Banatului.

    Sergiu Hart s-a născut în anul 1949 la Bucureşti, însă la vârsta de 14 ani a plecat împreună cu familia în Israel. În urmă cu doi ani, s-a întors pentru prima dată în România de la plecarea din ţară, iar în această săptămână a vizitat ţara noastră pentru a doua oară. Cu toate acestea, Sergiu Hart nu a uitat limba română şi îşi aduce aminte cu drag de locurile în care a copilărit. „După 50 de ani de la plecarea din România, în 2014 m-am întors în ţară cu întreaga familie, am văzut casa în care am locuit şi am vizitat România. Primii ani de şcoală i-am făcut în România şi pot spune că şcoala de atunci a fost foarte bună”, îşi aminteşte Sergiu Hart.

    Românul şi-a continuat studiile la Ierusalim, iar după finalizarea doctoratului, a predat la Universitatea din Tel Aviv. Sergiu Hart a plecat în America în anul 1976, unde a predat în cadrul Departamentelor de Economie de la universităţile Stanford şi Harvard. În anul 1991 s-a reîntors în Israel. „Eu sunt matematician, fiind specializat pe teoria jocurilor. Teoria jocurilor te ajută să iei deciziile cele mai bune, să alegi bine, şi este bazată pe ideea de strategie.

    De exemplu, atunci când mergi la un restaurant, primeşti un meniu din care poţi să alegi ce-ţi doreşti. Problema apare în momentul în care un singur om ia deciziile în acel restaurant, decide ce preţuri să pună la preparate, ce să se servească. Atunci când ajunge să nu controleze ce se întâmplă, apar probleme, iar clientul, dacă nu este mulţumit, pleacă dincolo. Teoria jocurilor se ocupă cu analiza deciziilor în multiple situaţii posibile, pentru că fiecare om e special”, explică Sergiu Hart. Cele mai implicate descipline în teoria jocurilor sunt matematica şi economia, dar şi alte ştiinţe sociale şi comportamentale.

    Cititi mai multe pe www.pressalert.ro

     

  • Răsturnare de situaţie pe piaţa muncii: salariile de start în supermarketuri, la bătaie cu cele din bănci

    Un tânăr licenţiat aflat la primul job primeşte 1.300 de lei net pe lună ca să lucreze într-o bancă şi 1.500 de lei net ca să se angajeze într-un supermarket.

    Ofertele salariale pen­tru tinerii absol­venţi de facultate care se an­­­gajează pe o po­ziţie de entry-level variază între 1.300 şi 2.500 de lei net pe lună, în funcţie de sectorul de acti­vitate în ca­re activează angaja­to­rul, arată re­zul­tatele studiului salarial şi de be­neficii PayWell realizat de fir­ma de au­dit şi consultanţă fiscală PwC România.

    Astfel, un proaspăt licenţiat obţine la pri­mul loc de muncă un pachet salarial de 1.300 de lei net pe lună dacă se angajează într-o bancă, 1.500 de lei net pe lună dacă lucrează în retail, 1.700 de lei net dacă optează pentru sectorul producţiei industria­le sau al bunurilor de larg consum şi 2.500 de lei net pe lună dacă se anga­jează la o companie farmaceutică.

    Angajaţii aflaţi la prima experienţă profesională care lucrează în bănci au ajuns astfel să fie mai prost remuneraţi decât cei din supermarketuri, având în vedere că  băncile recrutează în general tineri care să lucreze în sucursale (unde se ocupă de operaţiuni clientelă), call center sau activităţi de back office. Fiind foarte standardizate, aceste joburi nu au o greutate foarte mare pentru cei care fac politicile salariale din bănci, spun specialiştii. La rândul lor, tinerii absolvenţi de facultate nu sunt dispuşi să-şi petreacă prea mulţi ani din carieră pe salarii atât de mici.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Românul care a ajuns unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. „România are o problemă mare: tineri buni pleacă în străinătate şi e greu să-i aduci înapoi”

    Un israelian cu origini române a ajuns unul dintre cei mai buni matematicieni ai lumii. Sergiu Hart a avut ocazia să predea teoria jocurilor, o ramură extrem de interesantă a matematicii aplicate, chiar şi în cadrul celor mai importante universităţi ale lumii. Acum, Sergiu Hart predă la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi a fost directorul „Centrului pentru raţionalitate” din Ierusalim, pe care l-a înfiinţat în anul 1991.

    Românul a avut de unde învăţa totul despre teoria jocurilor, mai ales că profesorul care i-a coordonat lucrarea de doctorat „Teoria jocurilor de cooperare”, Robert Aumann, a câştigat în anul 2005 Premiul Nobel pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţelor economiei. Ce este teoria jocurilor Sergiu Hart s-a aflat, în această săptămână, la Timişoara pentru a participa la cea de-a treia ediţie a Conferinţei Ştiinţifice Anuale a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate, organizată în premieră în capitala Banatului.

    Sergiu Hart s-a născut în anul 1949 la Bucureşti, însă la vârsta de 14 ani a plecat împreună cu familia în Israel. În urmă cu doi ani, s-a întors pentru prima dată în România de la plecarea din ţară, iar în această săptămână a vizitat ţara noastră pentru a doua oară. Cu toate acestea, Sergiu Hart nu a uitat limba română şi îşi aduce aminte cu drag de locurile în care a copilărit. „După 50 de ani de la plecarea din România, în 2014 m-am întors în ţară cu întreaga familie, am văzut casa în care am locuit şi am vizitat România. Primii ani de şcoală i-am făcut în România şi pot spune că şcoala de atunci a fost foarte bună”, îşi aminteşte Sergiu Hart.

    Românul şi-a continuat studiile la Ierusalim, iar după finalizarea doctoratului, a predat la Universitatea din Tel Aviv. Sergiu Hart a plecat în America în anul 1976, unde a predat în cadrul Departamentelor de Economie de la universităţile Stanford şi Harvard. În anul 1991 s-a reîntors în Israel. „Eu sunt matematician, fiind specializat pe teoria jocurilor. Teoria jocurilor te ajută să iei deciziile cele mai bune, să alegi bine, şi este bazată pe ideea de strategie.

    De exemplu, atunci când mergi la un restaurant, primeşti un meniu din care poţi să alegi ce-ţi doreşti. Problema apare în momentul în care un singur om ia deciziile în acel restaurant, decide ce preţuri să pună la preparate, ce să se servească. Atunci când ajunge să nu controleze ce se întâmplă, apar probleme, iar clientul, dacă nu este mulţumit, pleacă dincolo. Teoria jocurilor se ocupă cu analiza deciziilor în multiple situaţii posibile, pentru că fiecare om e special”, explică Sergiu Hart. Cele mai implicate descipline în teoria jocurilor sunt matematica şi economia, dar şi alte ştiinţe sociale şi comportamentale.

    Cititi mai multe pe www.pressalert.ro

     

  • Un grup de tineri români au investit mii de euro într-o aplicaţie care ar revoluţiona procedura de comandă din localuri

    Un grup de tineri pasionaţi de tehnologie au investit 80.000 de euro într-o aplicaţie care, spun ei, ar revoluţiona procedura de comandă în diverse localuri. Menuo este varianta digitalizată a meniului clasic răsfoit de clienţi, o afacere ce promite, cred fondatorii, 300.000-400.000 de euro la finele lui 2017.

    „Ideea de a a dezvolta un meniu digital aş putea spune că a pornit dintr-o frustrare: nu înţelegeam de ce atunci când eşti într-un restaurant nu poţi avea un meniu actualizat, de ce trebuie să-i faci semn ospătarului şi, uneori, atunci când te-ai hotărât asupra unui preparat să afli că nu mai este în meniu“, spune Alexandru Cocindău, unul dintre fondatorii proiectului. Aşadar, Menuo s-a născut din nevoia de flexibitate pentru proprietarii de locaţii HoReCa, spune tânărul pasionat de tehnologie. La baza aplicaţiei stă „un business la care am muncit ultimii zece ani“, spune Concindău, care a făcut primii paşi în antreprenoriat dezvoltând Active Design, firmă ce oferă servicii de web şi mobile development. „Practic, tot ce am făcut a fost să-mi canalizez atenţia pe un nou start-up, care are aceleaşi rădăcini ca Active Design“, explică el.

    Clientul primeşte în locul unui meniu printat o tabletă pe care este instalată aplicaţia Menuo şi aşa are acces la meniul restaurantului, actualizat în timp real. Poate face şi căutari personalizate, cum ar fi preparate pentru care se foloseşte un anume ingredient. Aplicaţia este independentă de internet, iar de la semnarea contractului, în maximum cinci zile, o copie a meniului, digitalizată şi tradusă în două-trei limbi străine, intră în posesia proprietarului locaţiei. Aceasta vine la pachet cu tabletele necesare, spune fondatorul, care le asigură clienţilor posibilitatea achiziţionării device-urilor cu discount faţă de preţul iniţial, prin intermediul unui parteneriat cu un distribuitor. Costul aplicaţiei este gândit sub forma unui abonament lunar şi pleacă de la minimum 3,9 euro/tabletă/lună.

    Totul a început cu o analiză atentă a competiţiei, „pentru că trebuie să recunoaştem, nu suntem prima soluţie de meniuri digitale din lume“, însă au reuşit, spune tânărul, să identifice minusurile celor care au dezvoltat un business similar şi să le transforme în plusuri. Iar de la idee la afacere au trecut opt luni, adaugă el, pentru că o afacere de succes nu are o reţetă directă şi consideră că Menuo se află deocamdată în „faza de dezvoltare“, acolo unde îşi construieşte fundaţia. „Aştept cu nerăbdare târgurile la care vom participa în viitorul apropiat, târguri ce sper să aducă Menuo la stadiul de afacere propriu-zisă“, continuă Concindău.

    Investiţia a reprezentat 80.000 de euro, bani obţinuţi din suportul Active Design, compania cu care a lucrat la dezvoltarea proiectului, dar şi economiile proprii ale lui Alexandru Concindău. La dezvoltarea aplicaţiei şi-au adus contribuţia alţi doi tineri – Mihai Petrea şi Ştefan Pavel – însă pentru implementarea acesteia au mai cooptat în echipă alte cinci persoane: doi programatori de iOS, doi programatori de Android şi un grafician. În prezent, echipa numără în total peste 15 dezvoltatori şi parteneri.

    „Un start-up este ca un nou-născut, nu poţi să-i dedici doar câteva ore; fie alegi să depui şi ultima clipă pe care o ai disponibilă, fie din start e un eşec total“, crede antreprenorul. Spune că a lucrat împreună cu echipa şi câte 12 ore pe zi pentru a pune pe picioare acest proiect, „iar personal mă trezesc şi noaptea dacă îmi vine vreo idee, o pun pe foaie şi dimineţa încerc să o implementez“, spune fondatorul Menuo. „Iar partea frumoasă abia începe“, crede Cocindău, pentru că de la 1 octombrie aplicaţia va fi disponibilă şi pe smartphone-uri, iar cel care va descărca aplicaţia va putea obţine puncte prin diferite metode, „care se vor traduce în premii pentru utilizatori“.

    Până acum, aplicaţia a fost deja achiziţionată de peste 25 de localuri, iar „surprinzător este faptul că nu am avut niciun agent pe teren care să promoveze şi să le explice proprietarilor soluţia noastră“, spune tânărul antreprenor, care estimează că Menuo va genera profit în aprilie 2017.

    Potenţialul este foarte mare, consideră el, însă acum mizează pe extinderea în sistem de franciză, atât în ţară, cât şi în străinătate, acesta fiind şi motivul pentru care nu a dezvoltat încă o reţea directă de reprezentanţi de vânzări. „Abia după ce francizăm Menuo îi vom ghida pe colaboratorii noştri cum să atace piaţa cât mai bine“, declară Concindău. De numărul de francizori se leagă strâns şi extinderea Menuo, dar fondatorul se arată foarte optimist: „Sunt sigur că nu există limite. Acolo unde se află un restaurant, o cafenea, un bar şi – de ce nu? – chiar o cofetărie, există piaţă pentru Menuo“.

    Iar printr-un calcul simplu, Alexandru Cocindău arată şi de ce crede el că Menuo poate reprezenta o „mică afacere de familie“ pentru francizori: „Un francizor Menuo primeşte exclusivitate într-o zonă cu aproximativ 2.000 de locaţii. Acesta are un target de 10 locaţii noi pe lună. Într-un an ajunge la un portofoliu de minimum 120 de locaţii cu un număr minimum de 15 licenţe pe locaţie. Asta înseamnă că un francizor Menuo poate ajunge în 12 luni să genereze un profit lunar pasiv de peste 3.500 de euro“. Iar după părerea sa, francizorii pot genera profit încă după primele şase luni de la intrarea în franciză.

    De asemenea, proiectul este gândit să monetizeze şi prin publicitate; fondatorii au creat un sistem prin care să furnizeze publicitate în interiorul meniurilor, „astfel încât să nu afecteze nici imaginea, nici interesele restaurantelor“, spune Cocindău. Mai mult, proiectul integrează şi un sistem de contorizare a numărului de afişări, astfel încât proprietarii locaţiilor cu Menuo vor avea un procent din beneficiul general al reclamelor care rulează pe tabletele lor.

    Deşi se caracterizează drept un pesimist, aşteptările fondatorului sunt optimiste: „Dacă mă bazez strict pe puterea de investiţie pe care o avem şi reacţia pieţei, undeva la finele lui 2017 vom depăşi o cifră de afaceri de 300.000 –  400.000 de euro“. În aceeaşi notă plină de încredere, Alexandru Cocindău consideră că în câţiva ani Menuo se va afla pe mesele fiecărui restaurant ce respectă natura, care înţelege necesitatea esteticii în acest context şi care mai aduce un venit în plus din publicitate. Logica sa este simplă: „Unii oameni adoră tehnologia, îmbrăţişează ideea şi implementează imediat realizând beneficiile, iar alţii sunt luaţi de valul tehnologiei pentru că nu au încotro, iar împinşi de trend şi cerinţe vor implementa în cele din urmă un meniu digital“.
     

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Cadoul primit la nuntă în urmă cu nouă ani le-a salvat căsnicia. Ce au găsit atunci când au deschis pachetul uitat într-un dulap vechi

    Cadourile de nuntă sunt, de cele mai multe ori, un mare stres. Atât pentru invitaţi, cât şi pentru mirii care urmează să le primească. „Oare o să le placă?”, „Oare o să ne fie util?”, se întreabă fiecare în parte, iar, de multe ori, aşteptările se bat cap în cap cu impresia pe care o au tinerii căsătoriţi la deschiderea pachetului. 

    Nimeni nu s-ar aştepta, însă, vreodată ca un cadou primit la nuntă, cu nouă ani în urmă, să fie cheia către salvarea căsniciei lor. I s-a întâmplat unui cuplu care a găsit întâmplător un cadou de nuntă nedesfăcut, rătăcit printr-un dulap din casă. Ce a urmat, este incredibil şi emoţionant.

    Citeşte aici povestea cuplului care a reuşit să-şi salveze căsnicia datorită unui cadou primit la nuntă în urmă cu nouă ani

  • Ţara unde tinerii nu mai vor să se căsătoreasă şi nici să aibă copii

    Sud coreenii vor avea anul acesta mai puţine nunţi şi mai puţini copii decât anul trecut, parte a unei evoluţii demografice care riscă să zguduie economia naţiunii, potrivit unei analize realizate de BBC. Numărul de căsătorii şi naşteri din primele luni ale lui 2016 au ajuns la cele mai scăzute niveluri din orice an (din perioada în care statisticile oficiale ale ţării au început să compileze aceste date, în 2000).

    În ultimul deceniu, guvernul coreean a investit 80 de trilioane de woni (circa 72 de miliarde de dolari) în direcţia inversării curbei natalităţii.  Luna aceasta, primul ministru Hwang Kyo Ahn a spus că ţara se confruntă cu o criză care ameninţă să limiteze creşterea economică a ţării pe termen lung.

    Mulţi sud coreeni spun să nu îşi permit să se căsătorească sau să aibă copii. Costurile de locuit sunt printre cele mai mari obstacole. Dobânzile reduse la creditele pentru locuinţe, menite să crească creşterea economică, au alimentat un boom al proprietăţilor care a crescut preţul imobilelor de pe piaţă. Între timp, rata şomajului între tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani a ajuns la 9,5% – mai mult decât dublu faţă de media naţională. ”Şomajul în rândul tinerilor creşte vârsta la care oamenii se căsătoresc şi au primii copii, lucru care poate să afecteze numărul total de copii pe care plănuiesc să îl aibă”, spune  Yoo Jin Sung, un cercetător din Seul.

    Femeile spune de asemenea că în Coreea de Sud este dificil pentru mame să fie angajate în companii din cauza volumului mare de muncă. Inversarea declinului demografic devine urgentă, în condiţiile în care ţara va trece prin două momente importante anul viitor: numărul angajaţilor va fi mai mic, iar oamenii cu cârste de 65 de ani sau mai mult îi vor depăşi pe cei cu vârste de 14 ani sau mai puţin. Fără unei acţiuni din partea guvernului care să aibă succes, rata de creştere a ţării va scădea la 2% între 2026 şi 2030, de la 2,7 în prezent, potrivit Institutului de cercetare Hyundai. Totodată, se aşteaptă ca numărul femeilor cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani să scadă la aproximativ 5,5 milioane până în 2030, de la 7,3 milioane în 2010.