Tag: pandemie

  • Următorul epicentru al pandemiei: Ţara care putea avea 10 milioane de infecţii în luna mai, însă numărul de teste per milion de locuitori este unul dintre cele mai mici din lume

    Coronavirusul a pus încet stăpânire pe India, însă la şase luni de la primul caz pozitiv, a reuşit să depăşească Rusia şi a devenit astfel a treia cea mai afectată ţară din lume, scrie BBC.

    India, ţara cu a doua cea mai mare populaţie din lume, era destinată să devină următorul epicentru al pandemiei. Vineri, 10 iulie, India înregistrează aproximativ 772.000 de cazuri şi peste 21.000 de decese, însă cifra reală rămâne în continuare neclar datorită numărului mic de teste efectuate.

    Guvernul a efectuat în mai 26.000 de teste aleatorii, fiind diagnosticaţi pozitiv 0,73% din numărul total de oameni.

    „Dacă am aplica rezultatul asupra întregii populaţii a ţării, am fi avut 10 milioane de infecţii la mijlocul lunii mai”, a spus virusologul Shahid Jameel. Având în vedere că numărul de cazuri din India s-a dublat la fiecare 20 de zile, numărul actual de infecţii ar fi undeva între 30 şi 40 de milioane.

    Cu o populaţie de aproape 1,4 miliarde de oameni, India a efectuat doar 10,7 milioane de teste, adică 7.782 de teste per milion de locuitori. Prin comparaţie, România a efectuat 42.000 de teste per milion de locuitori.

     

  • Companiile lovite de COVID-19 vor despăgubiri de la companiile de asigurări. Asigurătorii refuză

    O avalanţă de restaurante, co­mer­cianţi cu amănuntul şi alţii care au fost afectaţi de închiderile pandemice au dat în judecată asigu­rătorii pentru a-i forţa să acopere miliarde de pier­deri în afaceri, con­form Wall Street Journal.

    Milioane de compa­nii din Statele Unite au asigurare de întrerupere a afacerii, iar pandemia, fără îndoială, le-a între­rupt afacerile.

    Cu toate acestea, companiile de asigurări au refuzat pe scara largă să plătească despă­gubirile asociate acestui tip de asigurare pentru că aceştia susţin că este nevoie de pagube fizice pentru a putea activa poliţele.

    Aceasta este menţiunea care a fost introdusă la începutul anilor 1900, ca parte a asigurării de proprietate pentru a proteja producătorii de eventualele boilere sparte sau alte echipamente care ar fi putut întrerupe activitatea fabricilor.

    Mai mult de jumătate dintre asigurările property au excludere la viruşi, iar companiile care înaintează procese împotriva asigurătorilor, cel mai probabil au poliţe cu această excludere.

    Argumentul com­pa­niilor este că virusul COVD-19 rămâne pe suprafeţe şi prin urmare acele suprafeţe sunt nesigure.

    Sute de procese au fost înregistrate, iar avo­caţii anticipează mul­te altele în perioada ur­mătoare. Avocaţii unor reclamanţi susţin că problema ar putea cauza pierderi asigură­torilor cum s-a întâm­plat în urma litigiilor de azbest acum aproxi­mativ 30 de ani. Pierderea atunci a fost de aproximativ 100 mld. dolari, potrivit A.M. Best Co.

    Un analist de la Wells Fargo Securities evaluează cel mai nefericit caz de business interuption la 25 mld. dolari, ceea ce ar corespunde pierde­rilor din unele uragane de categoria 5.

    mircea.nica@zf.ro

  • Cum ne-a schimbat pandemia modul de a călători

    Una dintre cele mai apreciate destinaţii din Grecia este Santorini, o insulă cu drumuri spectaculoase, peisaje dramatice şi case de poveste, aflată şi ea pe lista de locuri pe care le testăm în deplasarea de presă organizată de unul dintre principalii touroperatori din România pentru „a lua pulsul” situaţiei actuale a turismului din insulele elene.

    Ne-am îmbarcat pe ferry-boatul care leagă Heraklion (Creta) de Santorini după ce am trecut de punctul de control al temperaturii şi al declaraţiei pe propria răspundere, completată în prealabil, în care sunt prezentate o serie de situaţii legate de posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu coronavirus.

     

    La bord, tot personalul poartă mască şi mănuşi şi verifică în permanenţă dacă şi calatorii o poartă corespunzător – o dată la câteva minute membrii personalului trec printre rânduri şi ne verifică.

    Vasul funcţionează acum la jumătate din capacitate, deoarece unul din două scaune sunt marcate cu o bandă prin care e indicată interdicţia de a te aşeza. În boxe sunt oferite instrucţiuni legate de protecţia împotriva coronavirusului, însoţite de video-uri informative pe ecranele disponibile. 

     

    Drumul din Heraklion spre Santorini dureaza în jur de două ore şi un sfert pe sens şi are un cost de aproximativ 70 de euro tur-retur.

  • Specialiştii de resurse umane dezvăluie adevărul referitor la salariile şefilor de companii din România în context pandemic. Suferă doar angajaţii sau şi cei care îi conduc?

    Scăderile de salarii nu îi ocolesc nici pe managerii din România în contextul pandemic, potrivit unui interviu acordat anterior pentru un cover story al Business MAGAZIN de Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree.

    Ea spune că în piaţă se observă cazuri de scăderi de 20% – 25% şi chiar 50% în cazul salariilor din top management. „Fără a generaliza situaţia la nivelul întregii pieţe, din datele pe care le deţinem, în această perioadă, am observat cazuri de diminuări salariale în rândul executivilor din companii. Procentele au fost diferite de la companie la companie, variind în general între 20% şi 25%, iar în unele situaţii s-au înregistrat şi scăderi de 50% în cazul salariilor din top management. Aceste procente s-au aplicat diferenţiat pentru top şi middle management şi în multe dintre cazurile aduse în discuţie este vorba despre o perioadă limitată, de aproximativ trei luni”, explică ea.

    Pentru restul angajaţilor din aceste companii s-a optat mai degrabă pentru soluţii alternative de tipul reducerea programului de lucru de la cinci la patru zile sau concediu fără plată pentru câteva zile pe lună, afirmă specialistul. „Domeniile din care provin aceste companii sunt extrem de variate, de la zona medicală, şi anume laboratoare de analiză, până la materiale de construcţii, oil & gas, producţie, produse de consum sau cele destinate locuinţei.”

    De asemenea, Sorina Faier, managing partner în cadrul companiei de executive search Elite Searchers, susţine şi ea că piaţa muncii este acum într-o situaţie de incertitudine, care se reflectă şi asupra salariilor managerilor. În funcţie de industrie, vor exista cu siguranţă şi scăderi salariale şi la nivel de top management, afirmă specialistul în resurse umane. „Ele vor fi cuprinse între 25% şi 40%. Industria automotive este, din păcate, unul dintre sectoarele cele mai afectate. De asemenea, HoReCa şi turismul au de suferit, dar şi transporturile şi serviciile juridice sau partea de închirieri din real estate, organizări de evenimente, producţie de mobilier şi textile. Spre deosebire de criza anterioară, construcţiile nu au fost momentan afectate, iar salariile au rămas în mare parte la acelaşi nivel”, explică Sorina Faier.

    Anterior, ea declara că multe companii din domenii afectate de pandemie, precum servicii, real estate, transport, anumite sectoare din producţie, agribusiness, oil & gas au scăzut salariile cu până la 50%. De asemenea, multe dintre firmele de avocatură, pe lângă restructurări, au scăzut salariile cu 25%-60% celor rămaşi. Dacă un CFO câştiga înainte de criză în medie 5.000 euro net, acum, dacă lucrează într-un domeniu afectat, poate câştiga şi 2.500 euro net, spunea Sorina Faier.

    „Din datele noastre, în cel mai fericit caz salariile vor rămâne aceleaşi în industriile care nu au fost afectate. Bonusurile vor dispărea în mare parte, însă există şi domenii care sunt mai norocoase. Spre exemplu, în IT, banking şi la rolurile pe vânzări se acordă în continuare bonusuri”, a adăugat ea.

  • Strategiile trebuie regândite

    Odată cu începutul anului 2020 şi declanşarea crizei provocată de pandemia de COVID-19, o mare parte din businessuri au fost nevoite fie să îşi întrerupă activitatea, fie să o închidă, în timp ce alte afaceri cu o bază mai solidă şi-au continuat activitatea într-un ritm mai redus. Cu toate acestea, oportunităţile continuă să existe. „Eu cred că mergem prin diferite faze. Afacerile acum sunt forţate să închidă, dacă nu ai activitate, automat este o problemă destul de mare. Deci trebuie să sprijini acele companii să treacă peste această criză. Chiar dacă guvernul şi Uniunea Europeană te sprijină, este un sprijin pe termen scurt. Eu văd oportunităţi în România”, a spus Johan Gabriels, country manager al fintech-ului Ebury România şi Bulgaria.
    El consideră că majoritatea businessurilor va trebui să îşi regândească strategiile, mai ales din punctul de vedere al furnizorilor. Prin faptul că activitatea multor companii este bazată pe produse, piese sau materiale de la furnizori străini, acest lucru a accentuat presiunea pe care această criză a creat-o.
    „Majoritatea oamenilor de afaceri va trebui să îşi regândească tot sistemul. De exemplu, Volvo din Belgia a trebui să închidă producţia pentru că le lipseau câteva piese de schimb din China. Chiar dacă ai 99% din piese, dacă nu ai acea ultimă piesă de care ai nevoie să termini produsul îţi inchizi tot procesul. Cred că oamenii se vor gândi mult mai aproape de casă din punctul acesta de vedere”, a adăugat Johan Gabriels.
    Pe lângă reorientarea afacerilor către furnizori care sunt mai aproape de locul activităţii, o altă problemă o reprezintă ratingul de credit al României, care în prezent se află la un pas de junk, acesta fiind un nivel care indică un mediu mult prea riscant, ceea ce duce la o reticenţă din partea băncilor privind finanţarea companiilor.
    „Este foarte important ce va face guvernul din punctul acesta de vedere. Cu cât este mai riscantă piaţa, cu atât mai mult te vor taxa instituţiile de credit pentru împrumuturi. Va fi mai scump să te asigure în cazul în care nu poţi plăti. Acest rating ar trebui să fie prioritatea băncii centrale şi a guvernului”, consideră country managerul Ebury.
    Din punctul de vedere al finanţărilor, fintech-ul  Ebury, specializat în plăţi internaţionale, care a finalizat recent procesul de achiziţie de către grupul bancar spaniol Banco Santander în proporţie de 50,1%, este de asemenea o sursă de finanţare alternativă în 20 de ţări.
    „Nu avem licenţă bancară, dar putem împrumuta, mai ales cu Santander ca acţionar majoritar. Suntem parte din schemele de împrumuturi din Anglia, Olanda şi în Franţa, care au fost stabilite de băncile centrale şi guverne. Dacă aplic să fac parte şi din schema din România cu Fondul de Garantare, nu pot, pentru că trebuie licenţă bancară pentru a fi local. O să gasesc o cale prin Santander, dar este mai dificil. Ideea este că sunt foarte concentraţi şi nu permit perturbări, competitori noi să facă parte din piaţă. Acest lucru ar trebui să se schimbe pentru a permite societăţilor care oferă împrumuturi alternative să facă parte din piaţă. Oamenii vor avea nevoie de finanţări pe termen scurt şi mediu, deci vor avea nevoie de mai multe opţiuni de finanţare”, a explicat Johan Gabriels.
    Şeful Ebury a mai spus că pe lângă abordarea directă, prin care ar putea intra pe piaţa din România ca un competitor din perspectiva finanţărilor, mai există şi posibilitatea parteneriatelor cu bănci locale. Astfel, Ebury ar putea presta servicii bancare.
    „Noi lucrăm cu bănci mari deja, dar depinde ce tip de parteneriat putem să formăm în perioada următoare, suntem deschişi cu siguranţă la parteneriate”, a mai adăugat Gabriels.
    Sprijinul pe care îl poate oferi banca Santander oferă posibilitatea fintech-ului de a crea produse şi în acelaşi timp deschide drumul unei extinderi, mai ales în zona Americii Latine, unde prezenţa băncii este mai puternică. Acest lucru, însă, nu exclude o extindere şi în alte zone, mai ales datorită modelului de business al companiei, care s-a dovedit a fi scalabil.
    „În România am deschis biroul în luna mai a anului 2018, cu 4-5 persoane, iar acum suntem 26 de angajaţi. Avem peste 1.000 de clienţi companii şi ne vom dezvolta în continuare. Va trebui să luăm o decizie în legătură cu locul în care ne vom extinde în continuare.”
    În perioada următoare, diferenţa dintre fintech-uri şi bănci va ajunge insesizabilă, susţine susţine Gabriels. El consideră că fintech este doar un alt cuvânt pentru disruption (perturbare) şi este un alt mod de a oferi servicii financiare.  „Un fintech ca Ebury a fost preluat cu 50,1% de Santander, care este bancă, alte fintech-uri sunt cumpărate de bănci, unele bănci se poziţionează ca fintech-uri. Nu m-ar surprinde ca în 5 ani să vorbim despre cu totul altceva. Fintech-urile vor oferi o gamă largă de servicii bancare, iar băncile care vor supravieţui perturbării  fintech-urilor vor fi de asemenea digitalizate. Cred că mergem împreună cu băncile în aceeaşi direcţie de a oferi servicii bancare. Colaborarea şi parteneriatele dintre bănci şi fintech-uri vor dobândi o formă în care nu vei mai putea deosebi un fintech de o bancă”, a explicat Johan Gabriels.
    El a mai spus că, deşi banca Santander deţine puţin peste 50% din Ebury, fintech-ul rămâne independent pentru a putea fi mai inovativ decât într-o divizie integrată.
    „Dacă vrem să continuăm şi să oferim împrumuturi în România şi Bulgaria, banca ne va ajuta în această direcţie. În ţările în care împrumutăm, o facem prin Ebury, sprijinit de Santander. Produsele vor fi similare cu cele oferite de bancă, dar analizele şi termenii vor fi făcute de Ebury”, a mai explicat Gabriels. 
    Din momentul declanşării pandemiei de COVID-19, Ebury a mutat activitatea angajaţilor de acasă într-o singură zi, fără a pierde din productivitate.
    „Când a început pandemia, într-o singură zi toţi angajaţii au fost mutaţi de la birou acasă şi nu am pierdut din productivitate. Pentru o bancă cu 300 de sucursale nu este la fel de simplu. La noi totul este pe iCloud şi pot avea acces la toate informaţiile de care am nevoie să îmi fac treaba de oriunde. Băncile vor realiza, la fel ca oamenii, că lumea se îndreaptă acum mai mult ca niciodată spre mediul digital. Instituţiile de credit încep să se gândească cum ar fi mai bine, să investească intern sau să investească într-un fintech”, susţine Gabriels.
    Ebury are 25 de birouri în întreaga lume şi peste 44.000 IMM-uri şi clienţi corporativi la nivel global. În România compania deţine o echipă formată din 26 de consultanţi, care lucrează cu peste 800 de corporaţii şi IMM-uri. Ebury România a încheiat anul fiscal curent cu venituri mai mari cu 400% faţă de anul anterior, înregistrând o creştere a numărului de clienţi cu peste 300% comparativ cu primul an de activitate. 

  • Accelerarea spre online, forţată de context

    Fondat în 2010 de doi parteneri de business de origine germană, Andreas Schneider şi Reinhard Grzesik, brandul Mercari a intrat pe piaţa locală în urmă cu cinci ani. Decizia de extindere a fost,  potrivit lui Andreas Schneider, care ocupă totodată şi funcţia de CEO al companiei, una „logică, determinată de faptul că România este următoarea piaţă importantă de lângă ţara de origine, conexiunea cu Bucureştiul cu ajutorul maşinii şi al avionului este, la rândul său, facilă”, un alt argument fiind perspectiva foarte bună de creştere economică a ţării. „În ultimii 10 ani, Mercari a evoluat de la o companie de tip outlet la un retailer bine structurat”, spune executivul.
    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, compania a înregistrat în piaţa locală o cifră de afaceri de 9,2 milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Principalele provocări întâmpinate în dezvoltarea businessului local, spune Schneider, au fost legate de operare, de a găsi „calea potrivită pentru a face lucrurile cum trebuie”.
    Operaţiunile din România au început cu două magazine, iar înainte de apariţia pandemiei de COVID-19, businessul ajunsese la o reţea de
    12 unităţi, planurile de creştere organică vizând pentru anul acesta alte patru deschideri în Bucureşti, Constanţa şi Cluj.
    Odată cu apariţia noului context de piaţă, reprezentanţii afacerii au fost însă nevoiţi să închidă trei magazine locale, mai ales că „majoritatea proprietarilor de spaţii comerciale nu au vrut să micşoreze chiriile”. În ciuda provocării neaşteptate, ei s-au reorientat rapid, lansând, în aprilie, platforma mercari.ro, „ca reacţie la blocajul impus”. Cu toate că este prea devreme pentru a oferi nişte cifre relevante, executivul spune că observă totuşi o creştere de 20% a vânzărilor, impulsionată de deschiderea magazinului virtual.
    „În Bulgaria, situaţia a fost mai uşoară, deoarece nu a trebuit să închidem magazinele. La drept vorbind, a fost mai bine aşa, deoarece am putut avea încasări. În România am fost total blocaţi. Mai bine să ai încasări de 20% şi să ţii lucrurile în mişcare, decât să nu ai deloc”, descrie Andreas Schneider diferenţele apărute pe fondul pandemiei de COVID-19 în funcţionalitatea celor două filiale ale businessului pe care îl conduce. În Bulgaria, compania deţine 19 unităţi, după ce, tot din cauza pandemiei, a trebuit să închidă două magazine, şi are o echipă de peste 100 de angajaţi. Pentru echipa locală, care numără 50 de persoane, executivul spune că au apelat la sprijinul acordat de stat dar, prin prisma problemelor apărute în special cu plata chiriilor, au fost nevoiţi să facă anumite reduceri de costuri. „Primul pas a fost să oprim bonusurile salariale, pe care le vom reintroduce însă în curând. Salariul de bază nu a fost afectat.”
    În piaţa locală compania are circa 800.000 de clienţi, majoritatea femei (85%), cu vârste cuprinse între 25 şi 55 de ani şi cu venituri de 700-1.500 de euro/ lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 200 de lei. În prezent, în portofoliul companiei se regăsesc în jur de 3.000 de branduri, dintre care Nike şi Adidas sunt cel mai căutate. Anul trecut, businessul a vândut, în ambele pieţe pe care operează, peste 500.000 de produse, iar numărul celor care au trecut pragul magazinelor Mercari a depăşit 3,8 milioane.
    Este greu de estimat cu exactitate ce impact va avea pandemia asupra evoluţiei companiei, spune Schneider. „Criza se regăseşte, cu preponderenţă, în mintea şi în buzunarul clienţilor noştri. În planul nostru de intern business, estimăm o scădere de 40%, pe fondul celor două luni de blocaj din România şi al crizei economice aşteptate. Nu ne aşteptăm la un alt blocaj în toamnă, dar suntem pregătiţi pentru această variantă, cu speranţa însă că nu va avea loc.” Pentru moment, el spune că e posibil să înceapă să relocheze o parte din magazine, iar în viitorul mediu reprezentanţii companiei vor să reia planurile de extindere, primele state vizate fiind Grecia şi Ungaria.

  • Pleci în vacanţă în Grecia? Iată la ce trebuie să te aştepţi. Valentin, un turist român, povesteşte cât de sigur este şi în ce condiţii se stă la plajă

    Ai vrea să mergi la mare în Grecia, dar ţi-e frică de aglomeraţie? Valentin  Ghiorghiu, un tânăr din Iaşi, îşi face vacanţa în insula Thassos şi îţi spune la ce să te aştepţi, scrie Mediafax.ro

     

    A plecat cu maşina şi a condus mai bine de 24 de ore. La graniţă spune că a avut noroc: a aşteptat doar 5 minute la rând şi nu a fost testat pentru COVID. Pe plajă, la taverne şi în magazine personalul poarta mască sau viziere şi au mănuşi. 

     

    Dezinfectant este peste tot: pe plajă, la toalete şi în taverne. Dacă te aşteptai ca plaja să fie plină, află că e mai mult… goală, aşa că Valentin se simte în siguranţă. Pentru că nu e aglomeraţie, se poate bucura de vacanţă.

     

    „Aş putea zice câteodată că am închiriat insula doar pentru mine. E mult mai safe, e puţina lume. Comparativ cu anul trecut, dacă e ocupată în procent de 30% insula, e bine”, a spus Valentin Gheorghiu. 

     

     

     

     

  • Iulian Dascălu, cel mai mare proprietar român de malluri, ignoră pandemia şi pregăteşte o investiţie de 120 mil. euro la Iaşi

    Grupul Iulius, controlat de antreprenorul Iulian Dascălu, demarează lucrările de construcţie a Palas Campus, în Iaşi, o investiţie care depăşeşte 120 de mi­lioa­ne de euro, în ciuda faptului că mediul de afaceri este in­flu­enţat negativ de pandemia de COVID-19, iar multe com­panii au amânat demararea de noi investiţii.

    Potrivit datelor comunicate, viitorul Palas Campus va avea o suprafaţă închiriabilă de 60.000 mp şi este consi­de­rată de grupul Iulius este cea mai amplă investiţie lans­ată în Iaşi în actualul context economico-social şi cea mai ma­re de după inaugurarea din 2012 a primului proiect mixed-use din România, ansamblul Palas.

    „Ne dorim ca proiectele noastre să aducă în conti­nua­re plusvaloare comunităţii, atât din punct de vedere eco­no­mic, cât şi social. Avem încredere că, aşa cum s-a în­tâmplat şi în cei 8 ani de la inaugurarea ansamblului Palas, noua dezvoltare de regenerare urbană va continua să ge­ne­reze oportunităţi pentru evoluţia Iaşiului şi să îl impună drept un oraş competitiv. Viziunea noastră este de a rea­li­za mai mult decât clădiri, acei poli de magnetism urban, care includ zone verzi şi atracţii pentru comunitate, dar şi cu un aport major în modernizarea infrastructurii ora­şu­lui“, a declarat Iulian Dascălu, preşedintele companiei Iulius.

    Investiţia va fi finalizată în 2022, generând peste 1.700 de locuri de muncă în perioada construcţiei şi peste 5.000, după inaugurare.

    Totodată, în timpul lucrărilor, contribuţiile directe la bugetul statului vor fi de peste 1,3 milioane de euro prin taxe, autorizaţii, avize etc., iar valoarea impozitelor pe proprietate anuale în operare este estimată la peste 700.000 de euro.

  • Ţara unde după ce preşedintele a luat decizia de a reimpune starea de urgenţă pe fondul pandemiei de coronavirus au izbugnit proteste violente

    Un grup de susţinători ai opoziţiei au luat cu asalt clădirea Parlamentului din Belgrad. Preşedintele Aleksandar Vucic a impus măsuri restrictive pentru a opri răspândirea coronavirusului. Spitalele din Serbia au atins capacitatea maximă

    Proteste violente au izbucnit în Belgrad după ce preşedintele Aleksandar Vucic a luat hotărârea de a reimpune starea de urgenţă pe fondul pandemiei de coronavirus. Măsurile restrictive vor intra în vigoare din acest week-end.
    „Situaţia din Belgrad este alarmantă. Spitalele sunt literalmente supraaglomerate”, a declarat Vucic într-o conferinţă de presă televizată.

    Ţara se confruntă cu un număr raportat de 16.168 de infecţii cu noul coronavirus şi 330 de decese, însă cifrele sunt în plină ascensiune. Epidemiologii şi medicii au avertizat că spitalele funcţionează la capacitate maximă şi că lucrătorii medicali sunt obosiţi.
    În timpul conferinţei televizate, Vucic a promis că va construi rapid un nou spital în Serbia, care va avea o capacitate de 800 până la 1.000 de paturi. Riscul de infectare, a adăgat el, va persista şi în sezonul rece atunci când coincide cu gripa sezonieră.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În timp ce coronavirusul continuă să ucidă mii de oameni în fiecare zi, bogaţii precum Bill Gates sau Eric Schmidt profită de pe urma pandemiei şi devin tot mai bogaţi

    Ea vorbeşte despre America, însă temerile la care face referire sunt prezente şi în vieţile europenilor. Klein atrage atenţia că giganţii din tehnologie se folosesc de pandemie ca de un laborator în care cultivă lumea visată de ei.

    În timp ce coronavirusul continuă să ucidă mii de oameni în fiecare zi, companiile din tehnologie profită de oportunitate pentru a-şi extinde influenţa şi puterea, scrie Naomi Klein.

    Pentru câteva momente, în timpul şedinţei zilnice despre criza medicală ţinută de guvernatorul din New York în ziua de miercuri, 6 mai, figura sobră care a apărut pe ecrane săptămâni întregi a fost înlocuită de ceva ce seamăna a zâmbet.
    „Suntem gata, ne-am hotărât”, a anunţat gâfâit guvernatorul. „Suntem newyorkezi, aşa că suntem cutezători, suntem ambiţioşi (…) Ne dăm seama că schimbarea nu este doar iminentă, ci şi că ne poate fi prietenă dacă o facem aşa cum trebuie.“

    Inspiraţia pentru această dispoziţie neobişnuit de bună a fost o intervenţie televizată a fostului CEO al Google Eric Schmidt, care s-a alăturat conferinţei guvernatorului pentru a anunţa că va conduce un grup pentru reimaginarea realităţii post-COVID din statul New York, cu accent pe integrarea permanentă a tehnologiei în fiecare aspect al vieţii civice.
    „Primele priorităţi în ceea ce încercăm să facem”, a spus Schmidt, „sunt axate pe telesănătate, învăţământ la distanţă şi broadband. Trebuie să căutăm soluţii care pot fi prezentate acum şi accelerate şi să folosim tehnologia pentru a face lucrurile mai bine.“ Şi pentru a  nu exista niciun dubiu că obiectivele fostului şef al Google au fost binevoitoare, fundalul pentru conferinţa video conţinea un cadru cu o pereche de aripi de înger.

    Cu doar o zi înainte, Cuomo anunţase un parteneriat similar cu Fundaţia Bill şi Melinda Gates pentru a dezvolta „un sistem de învăţământ mai inteligent”. Numindu-l pe Gates un „vizionar”, Cuomo a spus că pandemia a creat „un moment în istorie când putem încorpora şi avansa ideile lui Gates (…) toate aceste clădiri, toate aceste săli fizice – de ce nu, cu toată tehnologia pe care o avem?“ a întrebat el, aparent retoric.

    Între timp, ceva care seamănă cu o doctrină coerenţa cu privire la şocul pandemic începe să apară. Să-i spunem „Screen New Deal”. Mult mai multă tehnologie de vârf decât orice am văzut în dezastrele anterioare, un viitor ce s-a conturat accelerat pe măsură ce numărul victimelor creştea a ajuns la noi în săptămânile de izolare fizică nu ca o necesitate dureroasă de a salva vieţi, ci ca un laborator cu subiecţi vii pentru un viitor permanent – şi extrem de profitabil – fără contact. Anuja Sonalker, CEO la Steer Tech, o companie din Maryland care vinde tehnologie pentru parcare fără şofer, a rezumat recent noul impuls personalizat de virus. „Am văzut o deschidere pentru tehnologia care reduce nevoia de intervenţie din partea omului, tehnologie fără contact“, a spus ea. „Oamenii sunt periculoşi pentru ceilalţi oameni, maşinile nu.“

    Este un viitor în care casele noastre nu vor mai fi niciodată spaţii exclusiv personale, ci, prin conectivitate digitală de mare viteză, devin şcolile noastre, cabinete medicale, săli de sport şi, dacă este stabilit de stat, închisorile noastre. În viitorul care se conturează grăbit, toate aceste tendinţe se accelerează.

    Acesta este un viitor în care, pentru privilegiaţi, aproape totul este livrat la domiciliu, fie prin intermediul tehnologiei de streaming şi cloud, fie fizic prin vehiculele fără şofer sau cu drone, apoi partajat pe o platformă media. Este un viitor care angajează mult mai puţini profesori, medici şi şoferi. Este un viitor despre care se spune că este guvernat de inteligenţa artificială, dar de fapt este ţinut laolaltă de zeci de milioane de angajaţi anonimi, ascunşi în depozite, centre de date, fabrici de moderare a conţinutului, ateliere de electronice, mine de litiu, ferme industriale, instalaţii de procesare a cărnii şi închisori, unde oamenii sunt lăsaţi să muncească  neprotejaţi de boli şi de exploatare. Este un viitor în care fiecare mişcare, fiecare cuvânt, fiecare relaţie a noastră poate fi identificată, urmărită şi stoarsă de informaţii prin colaborări fără precedent între giganţii de tehnologie şi guvern.

    Dacă toate acestea sună cunoscute, se datorează faptului că înainte de Covid acest viitor bazat pe aplicaţii ne-a fost vândut în numele comodităţii şi personalizării fără fricţiuni. Însă mulţi dintre noi aveam îngrijorările noastre. Sunt despre securitatea, calitatea şi inechitatea telesănătăţii şi a cursurilor colective online. Despre maşinile fără şoferi care lovesc pietoni şi drone care distrug colete. Despre cum urmărirea locaţiei şi comerţul fără numerar ne distrug confidenţialitatea şi încurajează discriminarea rasială şi de gen. Despre platformele de socializare fără scrupule care otrăvesc ecologia informaţiei şi sănătatea mintală a copiilor noştri. Despre „oraşe inteligente” pline de senzori care înlocuiesc administraţia locală. Despre locurile de muncă bune pe care aceste tehnologii le-au distrus. Despre locurile de muncă proaste pe care le-au produs în masă.

    Şi, mai ales, am avut îngrijorări cu privire la bogăţia şi puterea care ameninţă democraţia, acumulate de o mână de companii de tehnologie care stăpânesc arta abdicării – evitarea tuturor responsabilităţilor pentru dezastrul rămas în domeniile pe care le domină acum.

    Acesta a fost trecutul moştenit. Astăzi, multe dintre aceste îngrijorării bine întemeiate sunt acoperite de un val de panică, iar această distopie este redenumită în grabă. Acum, pe un fundal înfricoşător de moarte în masă, ne este vândută cu argumentul dubios că aceste tehnologii sunt singura cale posibilă de a ne feri vieţile de pandemie, că sunt cheile indispensabile pentru a ne pune la adăpost pe noi şi pe cei dragi.

    Datorită lui Cuomo şi diferitelor sale parteneriate de miliarde (inclusiv unul cu Michael Bloomberg pentru testare şi urmărire), statul New York a devenit un showroom sclipitor pentru acest viitor sumbru. În centrul tuturor acestor lucruri este Eric Schmidt.

    Cu mult înainte ca americanii să înţeleagă ameninţarea pe care o reprezintă Covid-19, Schmidt a declanşat o campanie de lobby şi PR agresive promovând tocmai viziunea parcă desprinsă din Black Mirror a societăţii cu care Cuomo l-a împuternicit să o construiască. În centrul acestei viziuni se află integrarea perfectă a guvernului cu o mână de giganţi din Silicon Valley – cu şcoli publice, spitale, cabinete medicale, poliţie şi armată, toate externalizând (cu costuri ridicate) multe dintre funcţiile lor de bază către companiile private de tehnologie.

    Este o viziune pe care Schmidt a insistat din rolurile sale de preşedinte al Comitetului pentru inovaţie în domeniul apărării, care consiliază Departamentul Apărării al SUA cu privire la utilizarea accelerată a inteligenţei artificiale în armată, şi de preşedinte al puternicei Comisii de securitate naţională pentru inteligenţă artificială, sau NISCAI, care face recomandări Congresului cu privire la „progresele în domeniul inteligenţei artificiale, dezvoltările legate de machine learning şi tehnologiile asociate”, cu scopul de a răspunde „nevoilor naţionale şi economice de securitate ale Statelor Unite, inclusiv riscului economic”. Ambele consilii sunt înţesate de puternicii executivi din Silicon Valley şi de manageri de top din companii, inclusiv Oracle, Amazon, Microsoft, Facebook şi, bineînţeles, foştii colegi ai lui Schmidt de la Google.

    În calitate de preşedinte, Schmidt – care deţine în continuare mai mult de 5,3 miliarde de dolari în acţiuni la Alphabet (compania-mamă a Google), precum şi investiţii mari în alte firme de tehnologie – s-a dedicat, în esenţă, unei transformări pornite de la Washington în numele Silicon Valley. Scopul principal al celor două consilii este de a solicita creşteri exponenţiale ale cheltuielilor guvernamentale pentru cercetarea în domeniul inteligenţei artificiale şi pentru infrastructura tehnologică, cum ar fi 5G – investiţii de care ar beneficia în mod direct companiile în care Schmidt şi alţi membri ai acestor consilii au participaţii extinse.

    Mai întâi în prezentările cu uşa închisă pentru congresmeni, iar mai târziu în articole de opinie şi interviuri, argumentul de bază al lui Schmidt a fost acela că, deoarece guvernul chinez este dispus să cheltuiască nelimitat bani publici construind infrastructură pentru supraveghere de înaltă tehnologie şi permiţând în acelaşi timp companiilor de tehnologie chinezeşti, cum ar fi Alibaba, Baidu şi Huawei, să încaseze profiturile obţinute din aplicaţiile comerciale, SUA sunt pe cale să piardă dramatic poziţia dominantă în economia globală.

    Centrul de informaţii privind confidenţialitatea electronică (Electronic Privacy Information Center – EPIC) a obţinut recent accesul la o prezentare făcută de NSCAI a lui Schmidt în mai 2019. Documentul conţine afirmaţii alarmiste despre modul în care infrastructura de reglementare relativ laxă a Chinei şi apetitul enorm pentru supraveghere forţează această ţară să ia faţa SUA într-o serie de domenii, inclusiv „inteligenţă artificială pentru diagnostic medical”, vehicule autonome, infrastructură digitală, „oraşe inteligente”, ride-sharing şi comerţ fără numerar.

    Motivele date pentru avantajul competitiv al Chinei sunt numeroase, variind de la volumul mare de consumatori care fac cumpărături online la „lipsa sistemelor bancare vechi din China”, ceea ce a permis ţării să sară peste numerar şi carduri de credit şi să dezlănţuie „o piaţă imensă de comerţ electronic şi de servicii digitale” folosind plăţi electronice, la o penurie severă de medici, ceea ce a determinat guvernul să lucreze îndeaproape cu companii de tehnologie, cum ar fi Tencent, cu scopul de a folosi AI pentru medicină „predictivă”. În prezentare se arată că în China companiile de tehnologie „au autoritatea de a elimina rapid barierele de reglementare, în timp ce iniţiativele americane se împotmolesc în dovedirea conformităţii cu regulile HIPPA şi în aprobarea de către FDA”.

    Cu toate acestea, mai mult decât orice alt factor, NSCAI indică disponibilitatea Chinei de a îmbrăţişa parteneriate public-privat în supravegherea în masă şi colectarea datelor ca motiv al avantajului său competitiv. Prezentarea scoate în evidenţă „sprijinul guvernamental şi implicarea explicită a Chinei, spre exemplu, în implementarea recunoaşterii faciale”. Documentul argumentează că „supravegherea este unul dintre primii şi cei mai buni clienţi pentru Al” şi, în plus, că „supravegherea în masă este o aplicaţie care ucide învăţarea profundă”.

    Într-un capitol intitulat „Seturi de date de stat: supraveghere egal oraşe inteligente” se arată că China, împreună cu principalul concurent chinez al Google, Alibaba, sprintează.
    Acest lucru este remarcabil, deoarece compania-mamă a Google, Alphabet, a promovat tocmai această viziune prin divizia Sidewalk Labs, alegând o parte mare a cartierelor cu ieşire la apă ale oraşului Toronto ca prototip al „oraşului inteligent”. Însă proiectul Toronto a fost închis după doi ani de controversă continuă cu privire la cantităţile enorme de date cu caracter personal pe care le-ar colecta Alphabet, la lipsa protecţiei vieţii private şi la beneficiile discutabile pentru oraş în ansamblu său.

    La cinci luni de la această prezentare, în noiembrie, NSCAI a emis un raport provizoriu Congresului în care sună în continuare alarma cu privire la necesitatea ca SUA să se ridice la nivelul adaptărilor făcute de China  acestor tehnologii controversate. „Suntem într-o competiţie strategică”, afirmă raportul, obţinut prin intermediul FOI de către EPIC. „AI va fi în centru. Viitorul securităţii şi economiei noastre naţionale este în joc.” Schmidt a declanşat apoi o campanie media, în care cerea, printre altele, „un parteneriat fără precedent între guvern şi industrie” şi promova AI ca fiind viitorul a orice, de la biotehnologie la banking şi apărare. China a apărut din nou ca o sperietoare, o naţiune care urmăreşte să devină liderul lumii la inovaţie într-o cursă pe care SUA n-o vor câştiga.

    Singura soluţie, pentru Schmidt, este un val de bani publici. Lăudând Casa Albă pentru solicitarea unei dublări a finanţării pentru cercetare în AI şi ştiinţa informaţiilor cuantice, el a scris: „Ar trebui să planificăm dublarea din nou a finanţării în aceste domenii, pe măsură ce construim capacitate instituţională în laboratoare şi centre de cercetare (…) În acelaşi timp, Congresul ar trebui să îndeplinească solicitarea preşedintelui pentru cel mai înalt nivel de finanţare în domeniul cercetării şi dezvoltării din ultimii peste 70 de ani, iar Departamentul Apărării ar trebui să valorifice această creştere a resurselor pentru a dezvolta capabilităţi avansate în domeniile AI, cuantice, hipersonice şi alte tehnologii prioritare.“

    Aceasta s-a întâmplat cu exact două săptămâni înainte ca epidemia de COVID-19 să fie declarată pandemie şi nu se menţiona atunci că un obiectiv al acestei extinderi vaste, hi-tech, a fost protejarea sănătăţii americanilor. Se spunea doar că este necesară pentru ca SUA să evite să fie întrecute de China. Desigur, retorica se va schimba în curând.
    După două luni, Schmidt a pus aceste cereri – pentru cheltuieli publice masive pentru cercetare şi infrastructură de înaltă tehnologie, pentru „parteneriate public-private” în AI şi pentru slăbirea miriadelor de protecţii ale confidenţialităţii şi siguranţei – într-un exerciţiu agresiv de rebranding. Acum toate aceste măsuri (şi multe altele) sunt vândute publicului ca singura speranţă posibilă de a ne proteja de un nou virus care va fi alături de noi în anii următori.
    Iar companiile de tehnologie cu care Schmidt are legături strânse şi care populează influentul consiliul consultativ pe care acesta îl prezidează s-au repoziţionat toate ca protectori binevoitori ai sănătăţii publice şi campioni neobosiţi ai lucrătorilor esenţiali, ai „eroului de zi cu zi” (mulţi dintre ei, cu posturi cum ar fi cele de curieri, şi-ar pierde locurile de muncă dacă aceste companii obţin ceea ce vor). La mai puţin de două săptămâni după introducerea măsurilor de carantină în statul New York, Schmidt a scris un articol pentru Wall Street Journal în care a lămurit că Silicon Valley are toate intenţiile de a folosi criza pentru o transformare permanentă.
    Orice american ar trebui să se întrebe unde îşi doreşte să fie naţiunea când pandemia de Covid-19 se va fi terminat. Cum ar putea tehnologiile emergente utilizate în actuala criză să ne propulseze într-un viitor mai bun? Companii precum Amazon ştiu să furnizeze şi să distribuie eficient. Acestea va trebui să ofere servicii şi sfaturi oficialilor guvernamentali care nu dispun de sistemele de calcul şi de expertiză ale giganţilor de tehnologie.
    De asemenea, ar trebui să accelerăm tendinţa de învăţare la distanţă, care este testată astăzi mai mult ca niciodată? Online, nu există nicio nevoie de apropiere, ceea ce permite studenţilor să primească instrucţiuni de la cei mai buni profesori, indiferent de cartierul în care locuiesc.
    Acum, în mijlocul carnavalului pandemic al fricii şi incertitudinii cu privire la viitorul pe care boala le-a adus, aceste companii îşi văd clar oportunitatea de a distruge principiile democraţiei, de a căpăta aceleaşi puteri cu concurenţii lor chinezi, care au luxul de a funcţiona fără a fi împiedicaţi de interferenţele drepturilor civile sau ale muncii.


    PHOTO / THISISENGINEERING RAENG  / UNSPLASH