BusinessMagazin

Tag: reducere

  • Educaţie pentru noua lume

    Pentru oricine este familiarizat cu conferinţele TED, Sir Ken Robinson nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că speech-ul său „Do schools kill creativity?“, înregistrat în 2006, este cel mai vizionat, cu 35,5 milioane de accesări. În ultimul deceniu, Robinson a devenit o voce influentă în educaţia mondială, insistând pentru modificarea sistemului de învăţământ, astfel încât creativitatea, însuşire de bază a omului, de oriunde ar fi acesta, din Nordul bogat sau Sudul sărac, să devină principalul pilon al pregătirii elevilor.

    Aceasta într-o perioadă în care sistemul educaţional este dominat de standardizare şi de un soi de mecanicism care duce la apariţia de roboţei pentru complexul financiar şi industrial. „Şcoli creative“ vorbeşte despre schimbarea necesară a acestui sistem, o schimbare bazată pe pe credinţa în valoarea individualului, pe dreptul la autodeterminare, pe potenţialul oamenilor de a evolua şi de a trăi o vaţă decentă şi pe importanţa responsabilităţii civice şi a respectului pentru alţii. Pentru că toate cele enumerate sună prea sec, iar stilul lui Robinson este unul mult mai vioi şi mai degajat, cartea conţine istorioare din care poţi trage concluzii şi care pot fi folosite drept exemple, dar conspectează şi rapoarte guvernamentale sau studii academice legate de evoluţia şi problemele sistemului educaţional.

    Sigur, lumea roboţeilor nu este obişnuită cu astfel de abordări, aşa că am văzut şi critici: pe goodreads.com, de exemplu, domnului Sean cartea i se pare o adunătură de „anecdote şi idei şi nu de cercetări şi rezolvări“, şi o ţine tot aşa, cu toate că la urmă de tot recunoaşte că şi-a însuşit ideea lui Robinson cum că sistemul educaţional trebuie să creeze oameni care ştiu ce să facă atunci când nu ştiu ce să facă. Sigur că numărul celor care nu sunt foarte încântaţi de carte este mult mai redus decât al celor care o apreciază, ceea ce înseamnă că sub metalul roboţeilor se află, totuşi, materie cenuşie şi sânge cald, omenesc.

    Pentru Robinson predatul este o artă şi spune undeva în carte că educaţia este un proces viu, comparabil cu agricultura: grădinarii ştiu că nu ei fac plantele să crească şi nu ei prind rădăcinile, nu lipesc frunze şi nu colorează petale; planta creşte singură, iar un grădinar bun creează doar condiţiile cele mai bune pentru aceasta. Pare ceva simplu, logic şi elementar, dar vom putea lesne constata că în sistemul educaţional numărul profesorilor care creează condiţii propice pentru învăţare este muuult mai redus decât al celor care lucrează „la bandă“, încercând să lipească rădăcini, frunze şi petale. Programa convenţională se bazează pe un număr de materii distincte, despre care se crede că sunt, în mod evident, importante, iar aceasta este una dintre probleme şi un punct de plecare pentru schimbare: ce anume învăţăm şi cum folosim ceea ce învăţăm?

    Ken Robinson vorbeşte de crearea de competenţe fundamentale, opt la număr: curiozitatea – abilitatea de a pune întrebări şi de a explora felul în care funcţionează lumea, creativitatea – abilitatea de a genera noi idei şi de a le pune în aplicare, critica – abilitatea de a analiza informaţii şi idei şi de a formula argumente şi raţionamente logice, comunicarea – abilitatea de a exprima gânduri şi sentimente, clar, într-o varietate de medii şi forme, colaborarea – abilitatea de a lucra constructiv cu alţii, compasiunea – abilitatea de a fi empatici cu alţii şi de a ne comporta în consecinţă, calmul – abilitatea de conectare cu viaţa interioară a simţirii şi dezvoltarea unei stări de armonie personală şi echilibru, dar şi spirit civic  – abilitatea de implicare constructivă şi societate şi de participare la procesele care o susţin. O astfel de ordonare mi se pare esenţială, deşi greu de realizat, pentru că anii de domnie şi ecuaţiile şi anatomia mi se par incompatibile cu cele enumerate mai sus, iar a încadra astfel de principii într-o curriculă se poate dovedi o acţiune extrem de anevoioasă. Dar măcar şi încercăm, şi să cerem şi sistemului de învăţământ asta.
     

  • Produse cu până la 75% reducere: ce puteţi cumpăra de la buticul ANAF

    Peste 200 de cumpărători vin zilnic la magazinul deschis de ANAF în Bucureşti, pe strada Măriuca numărul 14. Atraşi de preţurile mici, mai multe persoane vizitează aproape zilnic magazinul pentru a cumpăra produse cu reduceri de până la 75%, potrivit jurnalul.ro.

    În magazinul ANAF poţi găsi produse precum tricouri pentru copii cu 3 lei, bluze de damă la 5 lei, pălărie sau şapcă la 3,5 lei, şosete bărbăteşti la 1 leu, husă de telefon la 6,8 lei, mănuşi la 2,5 lei, peruci la 4,5 lei etc. Sute de produse confiscate de inspectorii ANAF, de poliţie sau de vameşi ajung pe rafturile magazinului din strada Măriuca.

    Ioan Traian Cuc, şef Birou presă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti a declarat pentru sursa citată că marele avantaj pentru cumpărători este preţul: dacă un produs din magazin nu se vinde timp de o lună preţul său este redus cu 25%, apoi cu 50% şi reducerea ajunge până la 75% din preţul iniţial, după trei luni.

    În afara centrului din Capitală, ANAF mai are alte 20 în ţară: în Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Sibiu, Olt, Teleorman, Harghita etc.

  • Produse cu până la 75% reducere: ce puteţi cumpăra de la buticul ANAF

    Peste 200 de cumpărători vin zilnic la magazinul deschis de ANAF în Bucureşti, pe strada Măriuca numărul 14. Atraşi de preţurile mici, mai multe persoane vizitează aproape zilnic magazinul pentru a cumpăra produse cu reduceri de până la 75%, potrivit jurnalul.ro.

    În magazinul ANAF poţi găsi produse precum tricouri pentru copii cu 3 lei, bluze de damă la 5 lei, pălărie sau şapcă la 3,5 lei, şosete bărbăteşti la 1 leu, husă de telefon la 6,8 lei, mănuşi la 2,5 lei, peruci la 4,5 lei etc. Sute de produse confiscate de inspectorii ANAF, de poliţie sau de vameşi ajung pe rafturile magazinului din strada Măriuca.

    Ioan Traian Cuc, şef Birou presă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti a declarat pentru sursa citată că marele avantaj pentru cumpărători este preţul: dacă un produs din magazin nu se vinde timp de o lună preţul său este redus cu 25%, apoi cu 50% şi reducerea ajunge până la 75% din preţul iniţial, după trei luni.

    În afara centrului din Capitală, ANAF mai are alte 20 în ţară: în Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Sibiu, Olt, Teleorman, Harghita etc.

  • Caseta audio nu se predă. Diverşi artişti încă lansează compoziţiile lor pe casetă

    Considerată depăşită odată cu impunerea compact discurilor şi criticată de unii pentru fâşâitul benzii, caseta audio nu se predă, fiind preferată de diverşi artişti pentru lansarea compoziţiilor lor.

    Printre motivele care-i determină să apeleze la această soluţie se numără nu numai preţul redus al acestui mediu de stocare şi posibilitatea de a da comenzi pentru loturi mici de fabricaţie, ceea ce nu se poate face la discurile de vinil, ci şi faptul că oamenilor încă le place să aibă muzica preferată pe un suport fizic, scrie Boston Globe.

    Printre artiştii care nu au uitat de casete se numără Sufjan Stevens ori Best Coast, dar şi Metallica, trupa lansând nu demult în ediţie limitată o casetă demo înregistrată în 1982. Ca să profite de această tendinţă, unele magazine au reînceput să vândă şi casetofoane mai mult sau mai puţin portabile.

  • Românii şi secretele maşinii autonome

    România s-a transformat într-un adevărat hub european de IT pe măsură ce produce anual peste 100.000 de specialişti în domeniu, dintre care 90% vorbitori de limba engleză.

    Educaţia tehnologică este promovată în România de cinci universităţi, 59 de facultăţi şi 174 de licee private de profil, motiv pentru care economia locală a devenit un magnet pentru companiile care vor să dezvolte sisteme hi-tech, cum sunt producătorii de componente care lucrează la viitoarele maşini autonome.

    Miza industriei auto în momentul de faţă o reprezintă reducerea către zero a incidentelor rutiere, iar constructori auto precum Volvo au anunţat deja că până în 2020 nicio persoană nu va mai muri şi nu va mai fi grav rănită într-un automobil al mărcii. Mai mult, suedezii tocmai au anunţat de curând că, pentru viitoarele maşini autonome, în cazul unui accident ce ar avea loc din cauza sistemelor, compania îşi va asuma vinovăţia. Dincolo de strategia de marketing stă o armată de furnizori de componente care livrează sistemele necesare pentru ca următoarea generaţie de maşini să poată rula fără intervenţia celui de la volan. Cei de la BMW şi Mercedes-Benz au trecut deja de la vorbe la fapte, iar limuzinele de lux Seria 7 şi S-Klasse dispun de sisteme ce permit maşinii să vireze, să accelereze şi să frâneze singură în traficul de pe autostradă. Unul dintre cei mai mari furnizori de componente electronice pentru automobile din lume, Continental, lucrează în România încă din 2013 la sistemele necesare viitoarelor maşini autonome. Iar cel care coordonează proiectul la nivel mondial este Christian Senger, head of system and technology, care totodată este şi promotorul sistemului autonom de condus în cadrul Grupului Continental.

    Când vine vorba de cercetare şi dezvoltare, 70% din ce produce Continental este software. „Sunt oameni care vin dinspre informatică, electronică şi automatică. Ambiţia noastră de a creşte în România este limitată doar de lipsa de personal, pentru că nu găsim pe cât de mulţi angajaţi ne dorim“, a spus Christian Senger. El este responsabil în Continental de sistemele de automatizare şi de tehnologie şi şeful diviziei de predezvoltare şi cercetare pentru tot ce este la nivelul tuturor diviziilor precum tren de rulare, şasiu şi interior. Acum softul are o importanţă şi mai mare în dezvoltare, alături de electromobilitate sau reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Departamentul de servicii are peste 1.000 de ingineri calificaţi în cadrul Continental la nivel mondial, iar în România o parte dintre aceştia se regăsesc în centrele de cercetare şi dezvoltare ale companiei de la Timişoara şi Sibiu.

    „Întrebarea este cum putem dezvolta şi mai mult divizia din România, ce talente putem găsi acum aici. Ne uităm la universităţi şi la absolvenţi în fiecare an. Vrem să ne extindem în continuare, mai ales pentru că avem clienţi tot mai exigenţi“, explică Senger motivul vizitelor tot mai dese în România, unde, înainte de a veni în Bucureşti, s-a oprit în Timişoara, de unde a continuat cu maşina spre Sibiu şi Braşov, iar pentru Iaşi avea deja pregătit biletul de avion, dat fiind că un drum de 150 km între Sibiu şi Braşov nu poate fi făcut în mai puţin de trei ore.

    „Am avea o şansă mai mare de a aduce proiecte în România dacă am avea un lanţ de livrare mai uşor de folosit. În România pentru a parcurge 150 km de la Bucureşti la Braşov avem nevoie de trei ore, în timp ce pe autostradă ai avea nevoie doar de puţin peste o oră, cum este de la Sibiu la Deva atunci când era autostrada întreagă. Din acest motiv noi avem nevoie de o zi întreagă de transport de la Braşov până la graniţă şi de o a doua zi de la graniţă până în Franţa sau Germania către clienţii noştri“, comentează Christian von Albrichsfeld, head of country şi director pentru cercetare şi dezvoltare al Grupului Continental în România.

    Spre deosebire de producătorii de componente care se concentrează pe plan local pe producţia de cablaje, plătind angajaţii cu salariul minim pe economie, în cazul Continental miza o reprezintă inginerii tocmai pentru a dezvolta sistemele viitorului.
    „Ne-am concentrat pe mai multe aspecte ale condusului autonom. În urmă cu doi-trei ani am creat divizia care acum nu mai este un vis. După 2025 vor veni maşinile autonome, însă şi din SUA vin semnale că se va întâmpla mai devreme şi toate companiile din auto investesc în aşa ceva“, spune Christian Senger.

    Dincolo de sistemele auto produse de către companiile din domeniu, cele din IT precum Google sau chiar Apple se implică în industria mobilităţii.

    Cum văd cei de la Continental implicarea giganţilor IT în industria auto? „Ele sunt acceleratoare ale industriei în acest moment. Mai este şi o discuţie despre risc – aceste companii din IT sunt mai mult experimentale, spun că fac un lucru, dar, dacă nu iese exact cum au spus, nu este o mare problemă. Dar şi industria auto a învăţat că trebuie să ţină sus standardul când vine vorba de securitate, şi totul este testat în detaliu. Companiile auto, cele de securitate, asiguratorii şi legislativul, toate trebuie pregătite pentru ce va urma“, spune executivul german.

     

  • O primărie din judeţul Botoşani acordă scutiri de impozit pentru agenţii economici care investesc peste 200.000 de euro şi creează minim trei locuri de muncă

    Cine investeşte peste 200.000 de euro şi creează minim trei locuri de muncă, nu va plăti impozit pe terenuri şi clădiri timp de trei ani, potrivit btonline.ro.

    O astfel de măsură a fost luată în comuna Vlăsineşti acolo unde primăria a stabilit inclusiv zona unde pot fi realizate investiţiile. Lucian Trufin, primarul comunei Vlăsineşti, susţine că de curând a primit avizul Consiliului Concurenţei şi că poate pune în aplicare această facilitate fiscală acordată investitorilor.

    “Vom acorda facilităţi fiscale investitorilor care deschid afaceri în comuna Vlăsineşti. Putem acorda scutiri de impozit pentru terenuri şi clădiri. Am pus două criterii şi anume valoarea investiţiei şi locurile de muncă. Pentru o investiţie de minim 30.000 de euro şi un loc de muncă creat, reducerea impozitului este de 50%. Pentru o investiţie între 75.000 şi 200.000 de euro şi trei angajaţi, reducerea este de 70%. Pentru o investiţie de peste 200.000 de euro şi peste trei angajaţi, va fi o scutire de impozit pe teren şi clădiri timp de trei ani de zile”, a declarat Lucian Trufin, primarul comunei Vlăsineşti, sursei citate.

     

  • Programul de lucru, redus la cinci ore pe zi! Cum prosperă compania care a aplicat noua normă

    Ideea unui program de lucru redus a fost dezbătută în toate felurile de-a lungul timpului. S-au făcut tudii, experimente, conferinţe… Însă doar o companie a avut curajul să o şi aplice. Mai precis, Stephen Aarstol, un antreprenor din San Diego (California), producător de placi de stand up paddling, a redus programul angajaţilor săi la cinci ore pe zi. Decizia a fost luată în luna mai a acestui an, iar de atunci compania prosperă.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • PRIMA ţară europeană care renunţă la programul de lucru de 8 ore

    Un experiment de reducere a zilei de lucru la şase ore aplicat la un cămin de bătrâni este preluat şi de alte instituţii din această ţară, scrie The Guardian. Iar trendul nu se rezumă la sectorul public.

    Multe companii mici spun că, deşi implică costuri mai mari, pe fondul necesităţii de a angaja mai mulţi oameni, reducerea zilei de lucru poate creşte productivitatea, diminuându-se în acelaşi timp rotaţia personalului.

  • PRIMA ţară europeană care renunţă la programul de lucru de 8 ore

    Un experiment de reducere a zilei de lucru la şase ore aplicat la un cămin de bătrâni este preluat şi de alte instituţii din această ţară, scrie The Guardian. Iar trendul nu se rezumă la sectorul public.

    Multe companii mici spun că, deşi implică costuri mai mari, pe fondul necesităţii de a angaja mai mulţi oameni, reducerea zilei de lucru poate creşte productivitatea, diminuându-se în acelaşi timp rotaţia personalului.

  • Dezvoltatorii construiesc locuinţe mai mici comparativ cu cele din anii ‘80

    Dezvoltatorii au redus suprafaţa medie a apartamentelor cu două camere pe care le construiesc până la 49-50 metri pătraţi, acestea fiind cu 5% mai mici decât apartamentele confort 1 construite în anii 1980, pentru a obţine un preţ de vânzare cât mai atractiv, arată o analiză a companiei RealTime.

    Cea mai mare pondere a locuinţelor dintr-un proiect rezidenţial nou o ocupă apartamentele cu 2 camere, astfel că aproape 60% din noile ansambluri au în structură acest tip de locuinţe. În Bucureşti ponderea este chiar mai mare, ajungând la 63%.

    ”Motivele reale pentru decizia de a construi mai multe apartamente de 2 camere este una strict legată de aspectul financiar. Limitarea pe care o impune cota de TVA de 5% la un preţ maxim de 380.000 lei şi puterea de cumpărare scăzută în anii de criză de după 2008, au impus pieţei să găsească soluţii low-cost pentru dezmorţirea procesului de vânzare a locuinţelor deja construite şi a celor ce urmează să fie construite”, a declarat Cristina Roşca, Managing Partner RealTime.

    Acest proces a dus la situaţia în care preţurile apartamentelor de 2 camere nou construite să fie mai mici decât ale apartamentele construite înainte de 1989 în zone similare. Mai mult, accentul pe calitate şi amplasament a fost înlocuit de soluţii ingenioase pentru a construi cât mai ieftin, dar şi mai departe de mijloacele de transport, parcuri, şcoli şi grădiniţe, uneori chiar şi de oraş.

    ”Calitatea locuirii a avut şi ea de suferit, deoarece am asistat la reducerea suprafeţelor utile, chiar sub limita legală acceptând şi neinspirata distribuţie a funcţiilor care oferă apartamente cu bucătării fără geam exterior. Suprafaţa medie utilă, fără balcon a unui apartament într-un ansamblu nou în Bucureşti, este de 49-50 metri pătraţi, mai mică cu 5% comparativ cu cea a  apartamentelor confort 1 din anii 1980, a căror suprafaţă medie utilă este de 52-53 metri pătraţi”, a declarat Cristina Roşca.

    Astfel, dezvoltatorii trec de la o extremă la alta când vine vorba de suprafaţa apartamentelor construite pe piaţa locală. Înainte de criză aceştia construiau locuinţe foarte mari mizând pe dorinţa românilor de a locui într-un spaţiu mai larg decât erau obişnuiţi de regimul comunist, dar şi pe apetitul băncilor de a finanţa achiziţii de locuinţe.

    Cei mai mulţi cumpărători de apartamente de 2 camere în blocuri noi sunt tineri, fără copii, cu venituri medii de 3.000-6.000 de lei pe familie şi care accesează programul ”Prima Casă”.

    Pentru cei cu vârsta de peste 30 de ani, apartamentul de 2 camere este de tranzit. Nevoia reală pentru următorii ani va fi pentru apartamente cu număr de camere mai mare, pentru familii tinere cu mai mult de 2 membrii. Nevoia de confort se traduce şi prin intimitate, prin nevoia membrilor de a locui în camera proprie de la o anumită vârstă.

    “Mărirea cotei maxime a preţului pentru TVA 5% la 450.000 lei va încuraja construcţia de locuinţe cu 3 camere în următorii ani. Ne aşteptăm ca ponderea acestora în noile proiecte rezidenţiale de masă să depăşească 50% din numărul total de unităţi construite, astfel reuşind să tindă spre un echilibru între structura cererii şi structura ofertei rezidenţiale; din analizele noastre, solicitările pentru apartamente cu 3 şi 4 camere depăşesc 50% din totalul cererii. Însă mulţi fac un compromis, alegând un apartament cu 2 camere, urmând ca într-un orizont mediu de timp să schimbe apartamentul de 2 camere cu o locuinţă cu mai mult de 3 camere” a declarat Cristina Roşca, Managing Partner RealTime.

    RealTime este in topul companiilor de consultanţă imobiliară, oferind servicii suport pentru activitatea investitorilor ce doresc să-şi plaseze capitalul în oportunităţi imobiliare din România, precum şi pentru dezvoltatori care activează deja pe piaţa imobiliară din România.