Dacă Florin Cîţu, ministrul Finanţelor, este optimist şi crede că, datorită măsurilor luate de guvern, scăderea economică va fi mai mică decât cred analiştii (2-3% faţă de 5-8%) iar revenirea va fi mai rapidă, şefii principalelor bănci din România sunt mult mai prudenţi.
Revenirea economică este împinsă mai degrabă spre 2022-2023 decât spre 2021, asta dacă pandemia Covid-19 va fi ţinută sub control în lume şi în România, ceea ce acum ridică anumite semne de întrebare.
De altfel, criza sanitară a ajuns să fie principala preocupare a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu: Evoluţiile în planul sănătăţii publice continuă să genereze incertitudini fără precedent şi lipsuri majore la adresa perspectivei activităţii economice şi a funcţionării pieţelor financiare, cu impact asupra stabilităţii macroeconomice şi a stabilităţii financiare.
BNR continuă să furnizeze lichiditate în sistem, să cumpere titluri de stat de pe piaţa secundară pentru a ţine randamentele sub control, să acorde credite bilaterale băncilor care au nevoie de bani şi să ţină cursul leu/euro.
Directorii de trezorerie ai băncilor cred că BNR ar mai avea loc de o reducere a dobânzii de referinţă, care ar duce la scăderea în continuare a dobânzilor de pe piaţa interbancară (ROBOR), dar până la un nivel în care nu ar pune în pericol stabilitatea cursului leu/euro. De altfel, cursul este atât de stabil pentru că dobânzile la lei sunt mult mai ridicate în România decât în ţările din regiune, ceea ce atrage interesul investitorilor străini, care ar mai avea un motiv să cumpere titluri de stat, eliberând astfel o parte din presiunea pe băncile locale de a finanţa bugetul de stat.
Pentru bănci, adevăratul test economic, adevărata criză începe de la 1 ianuarie, când expiră moratoriul de amânare a plăţii ratelor la bancă pentru firme şi pentru persoane fizice (România a avut una dintre cele mai generoase scheme de amânare din UE).
Din martie, de când a început criza Covid-19 şi s-a închis economia, companiile, persoanele fizice au stat pe câteva perfuzii: amânarea pe 9 luni a plăţii ratelor la creditele luate de la bancă, plata şomajului tehnic, care ajunge la 4 miliarde de lei, rambursări de TVA, plata mai rapidă a concediilor, amânarea unor plăţi de taxe şi impozite.
Toate aceste lucruri, poate nu atât de generoase ca în alte ţări europene, au oferit un respiro de lichiditate angajaţilor (şomaj tehnic), dar şi firmelor, care se confruntă fie cu o închiderea activităţii economice, fie cu o prăbuşire a vânzărilor şi implicit a încasărilor.
Programele guvernamentale – în frunte cu IMMInvest – au birocraţia lor, atât a statului cât şi a băncilor, şi nu pot satisface pe loc solicitările antreprenorilor români care vor banii imediat ca să treacă criza, şi nu peste câteva luni, când poziţia financiară este deteriorată în totalitate.
Celelalte programe guvernamentale din celebrul plan de 100 de miliade de euro, prezentat acum două săptămâni de guvernul Orban, sunt încă pe hârtie şi mai durează luni, dacă nu chiar ani, pentru a fi puse în practică şi a sprijini real firmele.
Plus că o parte din bani ar trebui să vină din Fondul European de relansare economică, de 750 de miliarde de euro (României îi sunt alocaţi 33 de miliarde de euro), fond care încă este blocat la nivel politic. De trei zile şi trei nopţi, liderii Europei negociază la Bruxelles o înţelegere politică pentru lansarea acestui plan, care ar trebui să scoată din mlaştina crizei toată Europa, nu numai România, ci şi Italia, Sparanţa, Germania etc.
Pe lângă toate aceste lucruri, se adaugă şi cea mai mare problemă a Ministerului de Finanţe şi a României, scăderea veniturilor bugetare, creşterea cheltuielilor (pe lângă baletul cu creşterea pensiilor, acum vine şi dublarea alocaţiilor pentru copii, cu un cost de 7 miliarde de lei, iar banii nu există) şi explozia deficitului bugetar.
România va trece anul acesta cu această explozie a deficitului bugetar de peste 70 de miliarde de lei (peste 13 miliarde de euro), varianta cea mai optimistă, mai ales din cauza împrumuturilor luate de pe piaţa externă, care deja au ajuns la aproape 7 miliarde de euro în numai două luni.
Dar întrebarea este ce vor face Ministerul Finanţelor, Guvernul, indiferent de numele lui şi din ce partide va fi compus, cu deficitul bugetar de la anul, şi mai ales cu finanţarea lui, care va depăşi 100 de miliarde de lei, peste 20 de miliarde de euro.
România nu-şi poate permite şi nu are resurse pentru a duce în spate deficite atât de mari.
Din cauza creşterii exponenţiale a deficitelor bugetare din ultimii cinci ani, creditul guvernamental (împrumuturile date de bănci statului) a ajuns în luna mai 2020 la nu mai puţin de 136 de miliarde de lei (faţă de 17 miliarde de lei în 2008, o creştere de 800%), mai mult decât soldul creditelor acordate de bănci companiilor (122 de miliarde de lei).
Deja banii pe care îi cere statul săptămânal pentru finanţarea bugetului sunt mult prea mulţi, iar expunerea bancară pe titlurile de stat este la limită, dacă nu chiar peste limita de risc (deja băncile au expunere de 26% din activele bancare pe creditul guvernamental şi nici nu a început cu adevărat criza).
Mugur Isărescu promite că BNR va asigura lichidităţile necesare pentru finanţarea sistemului bancar şi indirect a statului, dar şi acestea au o limită, banii nu pot fi printaţi “fără număr, fără număr”, pentru că BNR nu este nici Fed – banca centrală a SUA, şi nici Banca Centrală Europeană, iar cursul leu/euro nu poate fi ţinut stabil la infinit.
Aşa că să ne pregătim pentru adevărata criză, de la 1 ianuarie, cum avertizează bancherii.
