BusinessMagazin

Tag: Cariera

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Mişu Negriţoiu, locul al şaptelea

    Din primăvara acestui an, Negriţoiu s-a pliat pe profilul de funcţionar public şi a fost numit preşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, fiind singurul din acest catalog care a părăsit arena mediului de afaceri. 

    Un personaj simbolic al primilor ani de tranziţie, Mişu Negriţoiu a ajuns, în 2006, primul bancher român la conducerea executivă a unei bănci cu capital străin, fiind cunoscut în rândul marelui public atât prin criticile sale la adresa politicilor BNR, cât şi prin relativ scurta sa carieră de politician. Economist de formaţie, a fost admis în 1969 la Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE din Bucureşti, unde a şi predat ulterior în calitate de asistent universitar. Negriţoiu a lucrat în comerţul exterior până în 1990, după care a făcut parte dintre specialiştii recrutaţi de noul guvern al FSN: ca şef al Agenţiei pentru Investiţii Străine (ulterior Agenţia Română pentru Dezvoltare).

    A fost şi consilier al preşedintelui Ion Iliescu şi, în 1996, a avut prilejul unei cariere politice ca deputat, însă a părăsit domeniul din senzaţia de plictiseală şi ineficienţă pe care i-o dădea politica. Recrutat de ING Bank la 47 de ani, în 1997, ajunge ca în 2006 să preia şefia filialei din România a băncii olandeze. După 15 ani de carieră în ING, a preluat o poziţie de nonexecutiv, ca chairman al băncii şi al consiliului de administraţie, devenind consultantul sau „înţeleptul“, după cum el însuşi spunea pe blogul său.

    Mişu Negriţoiu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • De ce nu îşi recunosc antreprenorii români greşelile

    “Suntem educaţi să nu ne recunoaştem greşelile” spune antreprenorul Mircea Scărlătescu, manager partener la compania de dezvoltare web FYB şi fondator al florăriei online 123Flori.ro. “La şcoală eşti pus la colţ, în loc să încerce transformarea exemplului negativ în ceva pozitiv. Asta începe de la primele clase şi se termină la facultate.

    Asumarea unei greşeli nu este învăţată sub nicio formă, este chiar cumva împiedecată, iar pe de altă parte ideea de a pune pe cineva care conştientizează o greşeală să-i înveţe pe ceilalţi să nu o repete este un concept străin culturii noastre”. Trebuie să învăţăm să trecem de la o greşeală la alta, să nu le repetăm şi să învăţăm din asta, un proces evolutiv care lipseşte, pentru că nu avem o cultură antreprenorială definită şi o şcoală care te învaţă să fii angajat şi nu întreprinzător.

    Spre deosebire de americani, care sunt mult mai antreprenoriali, noi nu vedem în încercare, şi, implicit, în probabilitatea de a eşua,  şansa de a învaţa ci stigmatul potenţial al celui care nu a reuşit, spune Cristian Bişa, fondatorul platformei de consultanţă manageranticriză.ro “Nu trebuie să neglijam faptul că suntem un popor în care indivizilor le pasă destul de mult de ce zic ceilalţi, prieteni sau duşmani, despre ei sau cum sunt priviţi.

    Chiar daca nu le e uşor să recunoască, multor romani la place să fie invidiaţi şi urăsc să fie ironizaţi sau să se discrediteze prin acţiunile lor. Spus simplu – apare frica  de a încerca: pierderea potenţială de imagine sau avuţie are un impact mai mare decât caştigul similar de imagine si bani”, spune Bişa.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Bittnet Systems vrea să crească productivitatea angajaţilor cu IT Training Fest

    Elementul de noutate:

    În cadrul evenimentului, creat în 2011, participanţii pot testa cele mai noi tehnologii, cu ajutorul echipamentelor şi laboratoarelor virtuale, în compania unor experţi din domeniu. Cu o agendă ce reuneşte branduri ca Cisco, Microsoft, VMware, Dell, Linux, Juniper, Veeam şi alţii, cu traineri certificaţi la nivel internaţional, evenimentul s-a bucurat de succes, atrăgând sute de participanţi.

    Descrierea inovaţiei:

    IT Training Fest este rezultatul colaborării dintre echipele de marketing, vânzări şi tehnic ale companiei. Conceptul evenimentului, promovarea şi atragerea sponsorilor au au fost dezvoltate de marketing. Echipa tehnică a selectat tematica sesiunilor şi a susţinut trainingurile, iar departamentul de vânzări a atras participanţii. Organizarea celor patru evenimente IT Training Fest  din ţară a costat 13.000 EUR (două luni per eveniment).

    Bittnet este o companie cu capital 100% românesc, deţinută majoritar şi condusă de fraţii Mihai şi Cristian Logofătu. Cu două linii de afaceri, Bittnet pentru B2B şi Academia Credis pentru piaţa B2C, compania a ajuns lider pe piaţa de training IT din România. Academia Credis este divizia Bittnet dedicată segmentului business-to-consumer (B2C), care serveşte pregătirii tinerilor (în special elevilor şi studenţilor) pentru o mai bună integrare pe piaţa muncii. La ora actuală, Academia Credis este cea mai mare academie Cisco din Europa şi a patra din lume, după numărul de cursanţi. Sediul companiei este în Bucureşti, iar în octombrie 2014 Bittnet a deschis un birou regional în Cluj.

    Efectele inovaţiei: Pentru Bittnet, IT Training Fest oferă în primul rând creşterea vizibilităţii pe piaţă. În al doilea rând,  feedback-ul obţinut de la participanţi contribuie la o mai bună înţelegere a nevoilor de training ale companiilor şi nu numai. Informaţiile obţinute de la cursanţi contribuie la îmbunătăţirea activităţii Bittnet şi la dezvoltarea businessului. Bittnet a extins evenimentul şi, din 2014, IT Training Fest se desfăşoară în patru oraşe: Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi. Evenimentul contribuie la o mai bună înţelegere a importanţei trainingului IT pentru public, dar şi la identificarea nevoilor clienţilor companiei.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Povestea lui Lakshmi Mittal, CEO-ul celui mai mare producător de oţel din lume

    Mittal a absolvit Colegiul St. Xavier din Calcutta şi a început să lucreze alături de tatăl său în industria oţelului. Din cauza condiţiilor grele impuse de guvernul indian, la vârsta de 26 de ani a deschis prima fabrică de oţel peste hotare, în Indonezia.

    De-a lungul carierei sale, Lakshmi Mittal a fost în centrul a numeroase controverse. A fost acuzat de către mai multe organizaţii că impune condiţii de muncă similare sclaviei. Scandalul a escaladat în decembrie 2004, atunci când 23 de oameni au murit într-o mină din Kazahstan din cauza echipamentelor învechite de detectare a gazelor. În 2002, a fost implicat într-o dispută referitoare la privatizarea combinatului siderurgic de la Galaţi.

    Premierul britanic Tony Blair a trimis autorităţilor române o scrisoare prin care încuraja achiziţia combinatului de către firma controlată de Mittal, sugerând că acest proces ar ”creşte„ şansele României de aderare la Uniunea Europeană. Deşi mai multe instituţii au criticat evenimentul, Mittal a intrat în posesia pachetului majoritar.

    În anul 2007, Mittal a cumpărat 20% din acţiunile clubului englez de fotbal Queens Park Rangers, devenind coproprietar alături de Flavio Briatore şi Bernie Ecclestone. În urma investiţiei, cumnatul lui Mittal, Amit Bhatia, a devenit membru al consiliului de administraţie.

    Mittal este un cunoscut filantrop, el investind sume mari de bani în sport, cercetare sau medicină. După Jocurile Olimpice de vară din anul 2000 şi cele din anul 2004, unde India a câştigat doar trei medalii, omul de afaceri a decis deschiderea unui ”Fond al Campionilor„ în care a depus 9 milioane de dolari, destinate susţinerii celor mai buni 10 atleţi din India. În 2008, Mittal a donat 15 milioane de lire sterline spitalului Great Ormond Street din Londra pentru a ajuta la dezvoltarea unui centru pentru copii.

    În anul 2004, Mittal a cumpărat de la Bernie Ecclestone, un apropiat al său, o vilă situată lângă Kensington Palace Gardens, în Londra, pentru 128 de milioane de dolari. La acea vreme, proprietatea era cea mai scumpă casă din lume. Vila a fost decorată cu marmură provenind de la cariera care a aprovizionat şi celebrul Taj Mahal, atrăgând omului de afaceri supranumele de ”Taj Mittal„. El mai deţine, printre altele, o proprietate pe Aurangzeb Road din New Delhi, cea mai exclusivistă stradă din oraş şi din India.

    În 2013, Mittal avea o avere estimată de Forbes la 16 miliarde de dolari; în 2012, aceeaşi revistă l-a trecut pe lista celor mai puternici oameni din lume. Omul de afaceri este căsătorit şi are doi copii.

  • Schimbarea a devenit cuvânt de ordine în companiile din întreaga lume

    „Toţi managerii spun că mediul de business se schimbă continuu şi aseamănă cele mai dificile momente prin care au trecut cu nişte catastrofe. Paradoxal, îşi amintesc de crizele peste care au fost nevoiţi să păşească de-a lungul carierei cu zâmbetul pe buze. Iar, în final, ceea ce îi separă pe managerii şi pe antreprenorii performanţi de cei care pierd lupta este zâmbetul.“

    Jérôme Barrand a ajuns la această concluzie după ce timp de o oră a discutat cu directori ai unor companii precum Lafarge, Danone, Wienerberger sau Energobit, care le-au povestit câtorva zeci de absolvenţi Copernic despre cele mai importante meciuri pe care le-au câştigat cu mediul economic în ultimii ani şi despre nevoia de schimbare a organizaţiilor. Barrand, director al Institutului de Agilitate a Organizaţiilor din cadrul Şcolii de Management din Grènoble, susţine că schimbarea a devenit cuvânt de ordine în organizaţiile din întreaga lume, iar singurii manageri şi antreprenori care vor reuşi să-i facă faţă constant sunt cei care vor înceta să mai pună rezultatul pe primul loc şi care vor înlocui ordinele cu o mână de ajutor dată subalternilor.

    Prea multe niveluri ierarhice, procese mult prea structurate, teamă de asumare, expansiune exagerată sau intrarea în „moarte clinică” a unor modele de business – toate au fost pe lista de schimbare a acestor manageri, care astăzi renunţă la strategii pe termen lung în schimbul managementului făcut aproape „din mers”. De ce? „Pentru că viaţa este şi va fi o întreagă schimbare, de la caracteristicile resursei umane până la modul de funcţionare a businessului. Un tânăr care se înscrie la o facultate de inginerie ştie că, atunci când va absolvi, peste 50% din ceea ce învaţă nu va mai fi de actualitate. Iar unul care abia se angajează va schimba peste zece joburi şi chiar companii până la 35 de ani. Aşadar, adaptarea la schimbare, la stituaţii neaşteptate, aşa-zisa agilitate, trebuie să fie o prioritate pentru toţi managerii”, explică Jérôme Barrand.

    De aceeaşi părere este şi Corneliu Fecioru, membru în boardul producătorului de cărămizi Wienerberger, pentru care schimbarea a fost o constantă în întreaga carieră. Lucrează în industria materialelor de construcţii din 1997, când s-a angajat ca director de resurse umane la Lafarge, tocmai când francezii intrau pe piaţa locală. Pe atunci, avea experienţa altor două companii prin care a trecut şi încă mai voia să schimbe economia. Nevoia de schimbare l-a găsit într-o primă echipă a Lafarge foarte structurată, cu 12 niveluri ierarhice. Apoi, schimbarea a venit din nou, la scurt timp, când Lafarge a început să achiziţioneze companii de profil româneşti pentru a se extinde, iar managerii au început să se schimbe şi ei.

    De atunci, Corneliu Fecioru a trecut prin mai multe „ocolişuri” în cariera profesională. În cadrul Lafarge a schimbat trei funcţii, iar timp de peste doi ani a lucrat şi pentru firma de logistică Gebruder Weiss: „Oamenii se schimbă greu, în general, şi tocmai de aceea trebuie să încercăm să «ieşim din cutie» cât mai des, să inovăm. Deşi tehnologiile industriale, spre exemplu, sunt destul de stabile, climatul extern se schimbă mereu şi trebuie să fii pregătit pentru asta”. Un studiu realizat de Project Management Institute arată că organizaţiile agile, care identifică schimbarea şi se adaptează, sunt de două ori mai performante.

    Pentru Florin Pop, directorul general al EnergoBit, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa echipamentelor energetice, cu afaceri de 176 de milioane de euro anul trecut, schimbarea a venit într-un moment în care businessul era „pe val”. „Am profitat foarte bine de boomul energiei verzi (eoliene, fotovoltaice) până la un anumit punct (în 2013, când compania a fost nevoită să oprească astfel de proiecte din cauza modificării legislaţiei din domeniu n.red.). Aşa că am fost obligaţi să ne reorientăm, să acceptăm schimbarea şi să ne adaptăm. Am mers spre energia electrică. Nu a fost uşor, am schimbat o bună parte din tehnologie, dar altă soluţie nu era“.

    În prezent, Florin Pop spune că organizaţia nu se mai concentrează decât pe strategii realizate pe termen mai scurt şi în fiecare zi sau lună este „în priză” pentru a se adapta unor noi obstacole, fie acestea legate de salariaţi sau de câştigarea unor noi contracte profitabile. „A venit timpul şi pentru o schimbare de cultură organizaţională. Trecem de la o afacere de familie la una corporatistă.“

    Schimbările multiple prin care trec companiile din România şi-au pus amprenta asupra liderilor, care lucrează cu strategii flexibile şi au împrumutat ceva din relaxarea sportivilor de performanţă, care au capacitatea de a zâmbi şi când pierd, pentru că ştiu să se bucure de competiţie.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Mariana Gheorghe, locul al cincilea

    Cariera Marianei Gheorghe a început în urmă cu 31 de ani în industrie, mai precis în producţia chimică, a continuat cu comerţ intern şi internaţional, apoi cu macroeconomie, iar de la mijlocul anilor â90 cu banking în cadrul BERD: „Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lungă etapă din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar şi personalitatea şi cariera în final“.

    În 2005, Mariana Gheorghe a fost recrutată de OMV de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, iar în 2006 a început derularea mandatului pe care îl numeşte „cea mai mare provocare a vieţii mele profesionale“.

    Primii ani la conducerea companiei au fost marcaţi de efervescenţa care marca întreaga economie, dar venirea crizei economice a adus provocări pe măsura bugetului pe care îl opera compania: „La o companie ca Petrom, orice mişcare pe care o faci afectează un întreg lanţ comercial. De aceea procesul de reorganizare a costurilor a fost făcut atent nu numai la sănătatea companiei, ci şi a economiei în general“, spune Mariana Gheorghe în 2014, la peste cinci ani de la momentul decisiv din 2009, când o serie de credite obţinute de companie au repus Petrom pe linia de investiţii şi de profitabilitate aşteptată.

    „Uitându-mă în urmă, sunt mândră de două lucruri: de transformarea oamenilor şi de impactul companiei în piaţă într-o perioadă de tranziţie. Eu m-am întors în ţară vizionar, înainte de integrarea în UE, pentru că am prevăzut creşterea. Integrarea nu a adus numai drepturi, ci şi multe obligaţii, iar provocarea de ajustare a companiei într-o economie care se ajustează ea însăşi a fost fenomenală. Cred că am dat mult mai mult ca manageri decât am fi dat într-o economie stabilă.“

    Mariana Gheorghe face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Şi-a început cariera ca secretar, însă apoi i-a venit o idee ce i-a adus 50.000 de euro într-un singur an

    Adi Popescu a lansat în urmă cu un an Bucharest Shopping,  prima aplicaţie mobilă care reuneşte piaţa de retail din Bucureşti, un instrument de comunicare şi informare adaptat comportamentului cumpărătorului modern.  Lansată în noiembrie anul trecut, aplicaţia a devenit lider pe piaţa locală de mobile marketing în retail, reunind informaţii din 48 de magazine unice din Bucureşti pentru cei peste 13.000 de utilizatori şi generând venituri de 50.000 de euro.  

    Aplicaţia promovează exclusiv practicanţii de retail autentic, nu şi firmele ce practică import paralel sau distribuirea mărcilor care nu sunt agreate legal pe România. Este axată atât pe branduri de masă, cât şi pe branduri premium ale magazinelor multibrand sau monobrand de lux

    Adi Popescu  lucrează în industria textilă de mai bine de un deceniu. Şi-a început cariera la 20 de ani ca secretar în cadrul unui grup britanic  ce desfăşura activităţi de producţie în sistem lohn în România pentru piaţa britanică. La câteva luni după angajare, a învăţat procedurile vamale şi a fost promovat în funcţia de customs clerk, de unde în mai puţin de un an a fost delegat la Londra la firma mamă a companiei. A lucrat acolo  vreme de şase luni în departamentul de export import al grupului, iar apoi a fost recrutat de compania de logistică Dover, prin care s-a întors în România, odată ce firma şi-a deschis birouri în Bucureşti.

    După un an de funcţionare pe piaţa autohtonă, firma şi-a închis biroul, iar Popescu s-a reîntors în industria modei, de data aceasta ca director de achiziţii în cadrul producătorului de lenjerie de lux I.D. Sarrieri, de unde a fost avansat apoi în funcţia de procurement director pe tot grupul, la doar 26 de ani. 

    Ulterior, şi-a folosit experienţa de la I.D. Sarrieri pentru a-şi lansa propria marcă de haine, T-Shirt Couture, prin care  voia să transforme tricoul dintr-o piesă de bază, în una de lux. După aproape doi ani de activitate, a trebuit să renunţe la această afacere. „Cumpăram toate materialele din Franţa şi Italia, ceea ce aducea cu sine costuri logistice foarte mari, de multe ori mai mari chiar decât costul materialelor fiind transportul făcut pe avion”. Preţul mediu de retail pentru tricourile sale era de 200 de euro.

    Popescu şi-a continuat apoi cariera ca redactor de modă la o revistă specializată şi ca senior stylist pentru un post de televiziune. După trei ani în aceste funcţii, a simţit  lipsa mediului de business şi s-a concentrat în lansarea propriei afaceri. Aceasta s-a concretizat în aplicaţia Bucharest Shopping, pe care a lansat-o în urma unei investiţii de peste 10.000 de euro. Aplicaţia se monetizează prin magazinele care plătesc patru tipuri de abonament, care variază în funcţie de opţiunile incluse: meniu dedicat promoţiilor, push notifications, numărul de fotografii dedicate magazinului, zona de social media, s.a.. Costul mediu lunar plătit de un magazin pentru a beneficia de expunerea în aplicaţie este de 35 de euro. În prezent, Bucharest Shopping a ajuns la un număr de 300 de branduri listate şi îi aduce antreprenorului venituri de 50.000 de euro.

    Printre planurile sale  se numără mărirea  echipei de vânzări şi, odată cu aceasta, creşterea numărului de magazine listate cu 50% în următoarele şase luni. 

     

     

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Opinie Cătălin Olteanu: Unităţi de măsură fără rost

    CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)

    Comentam într-una din poveştile mele despre faptul că la aceeaşi viteză, pe o linie de producţie mai scurtă, produsul ajunge la capăt mai repede decât pe una lungă. Nu pare mare scofală dacă o gândeşti logic. Dar viaţa bate filmul…

    Asa că să discutăm despre LMSSBB… sau oricum s-o chema, care a venit de la instruirea pe linie de Lean Manufacturing cu o idee simplă şi fixă: spaţiul liber e Muda (pierdere, în japoneză) şi trebuie eliminat! Fără să se întrebe o secundă care ar fi de fapt câştigul şi care e obiectivul îmbunătăţirii, a mai pus un metru la indicatorul de măsură şi în loc să măsoare câţi metri are de parcurs produsul ca să ajungă la capătul liniei, a început să câştige metri pătraţi de shop floor!

    A făcut omul nişte heijunka, care nu este altceva decât o tehnică pentru reducerea Muda.

    După câteva heijunka am reuşit să ne lăudăm cu aproape 40% spaţiu câştigat în metri pătraţi. Nici nu mai conta faptul că liniile de producţie erau atât de înghesuite încât în loc să câştige productivitate operatorii se înghionteau la greu!
    În momentul în care unul dintre ei ridica mâna ca să facă vreun tip de operaţiune, de cele mai multe ori îi administra un cot vecinului, făcându-l pe celălalt să scape ce avea în mână. Astfel în zona de lucru s-a instalat o veselie totală pigmentată cu vânătăi, produse scăpate pe jos, ciobite etc.

    Uneori se iscau certuri, alteori cereri în căsătorie temporară adresate mamei adversarului din ringul… de la serviciu.

    În înghesuiala generală, singurii care se bucurau erau băieţii, care aveau norocul unui post de producţie pe lângă vreo fată drăguţă, pe care o pipăiau fără niciun fel de jenă, că deh!, linia de producţie ajunsese la un grad de intimitate greu de imaginat.

    Că metrii pătraţi câştigaţi nu foloseau la nimic, pentru că nu prea aveam ce pune pe ei, nici nu mai conta. Dar scăderea de productivitate era mai mult decât evidentă şi totuşi asta era o altă mâncare de peşte, o poveste separată despre cum se pictează indicatorii de performanţă ca să dea bine la raport.

    La un moment dat psihoza s-a numit U-shape. Că e benefic să pui nişte posturi de lucru în formă de U, astfel încât un operator care nu este foarte încărcat să poată presta operaţiuni la două staţii de lucru, sau că este util să aşezi staţiile de lucru în formă de U, astfel încât să câştigi acea viteză de care pomeneam scrie prin toate manualele. Dar să nu fii în stare să citeşti mai mult decât capitolul ăsta şi să începi să crezi că U-shape e un feng shui universal şi care se aplică la orice, deja e altă salată. Mai ales când descopeream că unele linii de producţie aveau tendinţa să se ducă înapoi spre magazia de materii prime în loc să se îndrepte spre magazia de produse finite şi docurile de livrare.

    Evident, dacă vreunul dintre cei neatinşi de virusul U-shape încerca să comenteze ceva, apărea instantaneu comentariul cu „rezistenţa la schimbare“. Se pare că Sensei avea o problemă cu capitolele lungi de prin cărţile de management.

    Astfel că la el orice proiect sărea partea de analiză, implementarea schimbărilor nu ţinea cont de comunicare şi influenţare, iar PDCA (plan–do–check–act) sărea partea cu check, care se înlocuia cu „nu forţa, ia un ciocan mai mare“.

    Probabil că o fi luat de bun bancul acela cu elefantul („Cum bagi un elefant în frigider? Deschizi uşa, bagi elefantul şi închizi uşa“). Noi reuşeam cu succes să băgăm linia de producţie în tramvaiul 2 barat şi mai rămânea loc şi pentru călători în orele de vârf.

    Şi n-ar fi fost aşa de rău, dacă măcar am fi avut cui să subînchiriem metrii pătraţi cu care ne-am ales în urma mirificelor implementări. Mai salvăm din banii cheltuiţi de-a proasta doar ca să batem recordul de popor îndesat pe metru pătrat. Doar că acţiunea nu a fost făcută de dragul de a face un lucru util, ci de a aplica un subcapitol dintr-o carte de management.