BusinessMagazin

Tag: zf

  • Pragul de la care nu mai poţi da înapoi

    Există două tipuri de persoane care mizează pe achiziţia unei francize: cei care lucrează într-o corporaţie şi vor să devină antreprenori şi cei care are deja propria afacere şi vor să se dezvolte. Sunt necesare o serie de calităţi pentru a dezvolta un business cu o franciză, semnalează Raluca Stanciu, managing partner la francize.ro, în cadrul evenimentului ZF Forumul de franciză Transilvania, în parteneriat cu fracize.ro. Concret, este vorba despre dedicare, capacitate de analiză a celei mai bune locaţii şi a celor mai buni oameni şi determinare de a munci şi de a lucra în parteneriat.

    Pe piaţa locală de francize sunt aproape 400 de concepte, cu peste 9.800 de unităţi deschise. Peste 65% din aceste concepte sunt internaţionale, însă antreprenorii români au prins curaj să-şi dezvolte afacerile în franciză, printre cele mai puternice branduri româneşti care au ales această dezvoltare numărându-se lanţul de cafenele 5 to go şi lanţul de restaurante Salad Box.

    „Nici nu mă gândeam vreodată că mă voi extinde în franciză. Totul a pornit de la un articol în Ziarul Financiar, pe care l-a văzut o doamnă şi a venit cu propunerea de a deschide un 5 to go în sistem de franciză”, a spus Radu Savopol, fondatorul 5 to go. Lanţul de cafenele operat de antreprenor are în acest moment mai mult de 80 de unităţi în Bucureşti, dar şi în alte oraşe mari, precum Constanţa sau Cluj-Napoca. Reţeaua de cafenele a avut anul trecut o cifră de afaceri de 3,3 milioane de euro. Costul unei afaceri 5 to go la cheie se plasează între 15.000 şi 20.000 de euro, în funcţie de suprafaţă, aceasta incluzând taxa de franciză, amenajarea spaţiului şi stocul de marfă.

    Planurile 5 to go pentru 2018 vizează deschiderea a circa 20 de noi spaţii, pentru a ajunge la 100 de locaţii, deşi părerea proprietarului este că această cifră va fi depăşită. Una dintre locaţii va fi de tipul drive.

    Concluzia generală a antreprenorilor care au participat la eveniment a fost că locaţia este esenţială în dezvoltarea afacerii. De asemenea, o franciză oferă câteva avantaje semnificative faţă de un start-up: existenţa unui brand, know-how-ul pe care îl aduce experienţa acestuia şi faptul că evoluează şi se dezvoltă continuu. O franciză are şanse de reuşită cu 50% mai mari decât un start-up, arată un studiu realizat de francize.ro.
    Afacerile prezentate în cadrul Forumului de franciză Transilvania provin din sectoare de activitate diverse, de la retail la servicii şi HoReCa, iar preţul unei afaceri la cheie variază între 20.000 şi 150.000 de euro.

    Potenţial există atât peste graniţă, cât şi local, mai ales prin prisma comparaţiei dintre piaţa românească şi cea din Franţa, care este cea mai puternică piaţă de francize din Europa. Afacerile în franciză din Franţa au rulaje cumulate de 55 mld. euro, ceea ce înseamnă 2,6% din PIB. În România francizele au o cifră de afaceri cumulată de 3 mld. euro şi o contribuţie de 1,5% la PIB. Totuşi, trendul este ascendent în România, la fel ca şi interesul investitorilor. Salad Box, afacere dezvoltată de antreprenorul Dan Isai, a trecut deja de graniţele ţării; alte branduri româneşti se pregătesc de asemenea să facă pasul peste hotare, iar printre ele se numără spălătoriile de tip self-service JetPOINT şi reţeaua de clinici de înfrumuseţare aBeauty Clinique.

    O afacere la cheie în sistem de franciză pentru o spălătorie JetPOINT costă 25.000 de euro pentru un modul, iar spaţiile cele mai eficiente au patru până la şase module. Investiţia se recuperează în trei ani, iar în acest timp spălătoria funcţionează fără angajaţi. Spaţiul rămâne în continuare cheia succesului. Ca exemplu, spălătoria JetPOINT din localitatea Floreşti, judeţul Cluj, este vizitată zilnic de 600-700 de maşini în medie, la un cost pe spălare care porneşte de la 3 lei şi poate depăşi 12 lei.

    „Cele două elemente ale soluţiei pe care o propunem sunt componentele de calitate şi acea soluţie la cheie. Oferim partenerilor şi sprijin pe partea de service post-vânzare, mentenanţă şi înlocuire a pieselor”, afirmă Florin Goron, unul dintre fondatorii afacerii JetPOINT.
    Clinicile de înfrumuseţare aBeauty Clinique au un cost iniţial de investiţie de aproximativ 150.000 de euro, iar recuperarea investiţiei se poate face în 3-4 ani.

    Creşterea aBeauty a fost de 21% în fiecare an, ajungând ca în 2017 să aibă o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro. „Ne adresăm oamenilor cu bani, care se respectă. Viaţa de antreprenor este una stresantă, iar după ce munceşti toată ziua vrei să te duci să te respecţi”, explică Ştefan Popa, fondatorul clinicilor aBeauty Clinique. În reţeaua operată de acest brand de clinici se tratează peste 28 de afecţiuni, în tratamente folosindu-se peste 20 de proceduri.

    Pe partea de branduri internaţionale, Moritz Eis este o franciză care s-a lansat în premieră în România, în cadrul Forumului de franciză Transilvania. Compania este condusă de anterprenorul care a dat numele afacerii, adică Moritz Fried, şi este un lanţ de gelaterii artizanale cu 22 de unităţi, cu prezenţă în cinci ţări de pe două continente.

    „Când vindem franciza, ne uităm la oamenii care au chemarea pentru aşa ceva, adică sunt precişi, atenţi la detalii, pentru că aşa am ieşit noi în evidenţă. De asemenea, căutăm oamenii care au competenţe sociale, care pot aduce clienţii potriviţi în magazinele noastre”, declară fondatorul Moritz Eis. Gelateriile reţelei au o taxă de franciză de 8.000 de euro pentru o unitate de 30-50 de metri pătraţi, investiţia iniţială ridicându-se la maximum 45.000 de euro.

    Există posibilitatea închirierii unei motociclete refrigerate Piaggio Ape, a cărei chirie costă maximum 2.000 de euro lunar.
    Piaţa de 3 miliarde de euro a francizelor din România este încă la început, iar antreprenorii care pot cumpăra o afacere la cheie abia îşi descoperă apetitul pentru acest model de business.

    Cu toate acestea, piaţa de profil este în plină dezvoltare, rulajele cumulate ale afacerilor în franciză crescând de la 1,9 miliarde de euro în 2015 la aproape 3 miliarde de euro la finalul anului trecut. Creşterea medie anuală a pieţei a fost de aproximativ 20% în ultimii patru ani. Iar ritmul ar urma să se menţină.

  • Care este ideea voastră de creştere pentru România următorilor 100 de ani? Să fiţi mai concreţi decât educaţie, infrastructură, schimbarea mentalităţii sau reducerea birocraţiei!

    Dacă fiecare dintre voi aţi fi întrebat care sunt ideile voastre pentru ca România să crească mai repede decât alţii din punct de vedere economic, politic, social sau cultural, răspunsurile ar fi identice: educaţie, infrastructură, autostrăzi, spitale, schimbarea mentalităţii (nu ştiu de ce nu vă place cum suntem, pentru că nici noi, nici copiii noştri nu vom fi altfel, nu putem fi toţi nemţi în România), reducerea birocraţiei statului, să nu mai plece tinerii din ţară, să nu mai fim atât de dezbinaţi (dacă te uiţi în fiecare seară la televizor, sigur ajungi să constaţi că toţi ne urâm între noi).

    Toate sunt idei atât de generoase încât nu ai cum să le conteşti. Au fost valabile acum 100 de ani, vor fi valabile şi peste alţi 100 de ani.
    Problema intervine atunci când ceri interlocutorilor idei mai concrete: cum ne schimbăm mentalitatea? Cine este acel „cineva” care să schimbe lucrurile pentru că aşa nu se mai poate? Cum îmbunătăţim calitatea educaţiei în România? Facem mai multe şcoli? Avem nevoie de profesori mai pregătiţi, dar unde îi găsim? Introducem cursuri de antreprenoriat şi educaţie financiară încă din şcoala primară, dar cine să fie profesorii ? Bancherii, Isărescu, patronii şi oamenii de afaceri actuali? Cum adaptezi programa la cerinţele actuale ale pieţei muncii? (Toate companiile au pretenţii ca toţi absolvenţii să ştie când vin la ei ce să facă şi cum să facă, sau cum să facă la fel ca altcineva care are 10-20 de ani de experienţă.)

    Ca să avem un reper în privinţa ideilor mai concrete pentru viitor, ar trebui să ne întoarcem puţin în trecut, să avem câteva exemple de idei, de politici care au susţinut economia României în ultimii 20 de ani:

    1. Deschiderea economiei printr-o politică de stat pentru investiţii străine. După 1997, acest lucru a dus la creşterea economică de după 2000, a permis intrarea de bani, peste 70 de miliarde de euro, de know-how, de deschidere a pieţelor externe şi de intrare a economiei româneşti în fluxurile globale. Cu ajutorul acestor investiţii străine s-a format generaţia de astăzi, dintre care mulţi au devenit directori, şi o parte dintre voi chiar antreprenori. Inflaţia a scăzut, creşterea cursului valutar s-a temperat, salariile au crescut, iar mulţi dintre voi v-aţi permis să vă luaţi maşini, apartamente şi să umblaţi liberi prin Europa.

    2. Facilităţile fiscale pentru industria IT acordate la începutul anilor 2000 de către guvernul Năstase, care au permis crearea unei industrii cu o pondere de 5% în PIB acum şi cu un potenţial de a ajunge la 10% din PIB. Cei 110.000 de oameni din industria IT au salarii de 1.200 de euro net pe lună, în România ajungând cel mai bine plătiţi salariaţi.

    3. Deschiderea sistemului bancar românesc, inclusiv prin privatizarea băncilor de stat după anul 2000. Acest lucru a permis intrarea de finanţare externă, acordarea de credite nu numai companiilor, ci şi persoanelor fizice, acordarea de credite pentru apartamente şi, nu în ultimul rând, celebrele credite de consum.

    4. Cota unică de 16%, care, pe fondul schimbării puterii politice din România, a atras atenţia investitorilor către piaţa românească. Această cotă unică de 16% a fost înaintea vremurilor, având în vedere că după aceea din ce în ce mai multe state au trecut la acest sistem, în încercarea de a atrage atenţia investitorilor.

    5. Construcţia de malluri şi supermarketuri, care a schimbat faţa comerţului din România şi, nu în ultimul rând, a schimbat peisajul social. Noile generaţii şi-au găsit un punct de sprijin pentru ei, aşa cum exista în Occident.

    Poate nu toate ideile au adus creştere economică sau au avut un impact pozitiv în societate (spre exemplu, acordarea de credite în franci elveţieni), dar rezultatele arată că în ultimele două decenii România a avut una dintre cele mai mari creşteri ale puterii de cumpărare din ţările foste comuniste, care imediat după 1990 – când noi oscilam politic între Est şi Vest – se deschideau companiilor străine.

    Ce am putea face efectiv, ce idei, ce soluţii ar fi pentru următorii 100 de ani şi care s-ar putea aplica? Cosmin Vladimirescu, CEO al Mastercard România şi Republica Moldova, spune că ar mări numărul de ore de sport din şcoală, de joc în echipă, pentru a-i face pe copii, pe elevi şi, de ce nu, pe studenţi să fie şi să ajungă să joace ca o echipă (team work). Acest lucru ar putea să permită apropierea mai mare a noilor generaţii, în încercarea de a mai reduce individualismul caracteristic. Jocul în echipă, team work-ul, înseamnă fair-play, înseamnă că toţi trebuie să joace pentru un bine comun, spune Cosmin Vladimirescu.

    O altă idee pentru următorii 100 de ani ar fi ca educatorii, profesorii din ciclul primar, gimnazial şi liceal să fie mai bine plătiţi decât profesorii universitari pentru a fi încurajaţi să „producă” mai mulţi elevi buni, nu numai câţiva.

    Arhitectul Dorin Ştefan a venit cu ideea refacerii infrastructurii din Bucureşti în jurul Gării de Nord. În cinci ani, cu câteva miliarde de euro, Gara de Nord ar putea fi transformată într-un imens mall, care ar schimba toată faţa Bucureştiului.

    Lista este deschisă pentru ca fiecare dintre voi să vină cu o idee.

  • Restaurantul Ikea, unul dintre cele mai puternice din România: 8 milioane de euro din chifteluţe

    Dacă se adaugă TVA-ul la alimente de 9%, afacerile merg spre 40 mil. lei, potrivit calculelor ZF. Ikea România, magazinul, a avut în anul fiscal trecut vânzări de 586 milioane de lei (130 milioane de euro). 
     
    Bistroul însă se bazează pe volume mari de vânzări, în special de hot – dog, care costă 1 leu bucata. Bistroul mai vinde însă şi îngheţată, băuturi răcoritoare şi alte câteva tipuri de dulciuri sau cafea. „Din totalul rezultatelor de vânzări înregistrate de Ikea România, vânzările Ikea Food reprezintă 6,1%. Cel mai bine vândute produse în anul acesta au fost: bomboanele pick & mix (8,8 milioane de bucăţi), chifteluţele suedeze (5,8 milioane) şi hot dogii (2,9 milioane)”, spun oficialii companiei în raportul anual.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • „România 100 ani de business. Cum trecem de la idee la business. 100 de idei să creştem“. Companiile din Braşov şi-ar dubla businessul dacă ar exista autostradă.

    Întârzierea construirii aeroportului şi a unei autostrăzi care să lege Braşovul de cele mai importante oraşe din ţară, lipsa forţei de muncă bine pregătită şi neimplicarea mediului politic în rezolvarea problemelor cu care se confruntă an­treprenorii sunt principalele lucruri care înce­tinesc ritmul de dezvoltare al mediului de afaceri local.

    „Cred că dacă se va face autostradă, Bra­şo­vul va creşte specta­cu­los, se va dubla cifra de afa­ceri. Iar dacă se va con­strui aeroportul, aceas­ta se va mai dubla o da­tă. Noi suntem har­nici, res­pec­tăm standarde, avem teh­nologii, dar la nivel de infrastructură şi de conexiuni în­tâmpinăm probleme. Discutăm cu mari com­panii şi nu pot concepe faptul că noi nu avem aeroport. Am ratat multe lucruri din cauza aceasta“, a spus Radu Ionescu, acţionar al pro­ducătorului de suplimente nutritive Dacia Plant, una dintre cele mai mari businessuri antreprenoriale din Braşov.

    El a fost prezent la conferinţa „România 100 ani de business. Cum trecem de la idee la business. 100 de idei să creştem“, de la Braşov, orga­nizată de ZF cu sprijinul Băncii Transilva­nia şi al companiei de consultanţă şi audit EY.

    Citeste continuarea pe www.zf.ro

  • Google sau Facebook decid cine supravieţuieşte sau nu

    Pentru cei care nu ştiţi, Agroserv Măriuţa exploatează 3.200 de hectare de teren agricol în Ialomiţa şi deţine 2.600 de capete de vaci de lapte. Compania, deţinută de fermierul Nicuşor Şerban şi fiica lui, Ioana Cocan, vrea să atace piaţa de lactate cu o fabrică construită de la zero  o investiţie de 7 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro fonduri europene.

    Pe lângă faptul că se bate cu Danone la raft, Agroserv Măriuţa se bate cu multinaţionalele pe piaţa forţei de muncă pentru a atrage talente.

    Ceea ce spune Adrian Cocan este valabil pentru toate companiile antreprenoriale româneşti care au pus pe ultimul loc construcţia brandului, considerând-o, mai ales în perioada de criză, o cheltuială inutilă care nu are o rentabilitate imediată.

    eJobs, cel mai mare portal de recrutare online din România, spune că şase din zece angajaţi români îşi aleg viitorul angajator în funcţie de reputaţie.

    Conform unui sondaj realizat de eJobs, reputaţia unei companii este unul dintre cele mai importante criterii în funcţie de care românii decid să îşi depună CV-ul în vederea angajării. Doar 2,3% dintre candidaţi cred că brandul de angajator nu contează în alegerea viitorului loc de muncă.

    Reputaţia unei companii, care contează pentru aproape 98% dintre candidaţi, începe să câştige teren tot mai mult în decizia de angajare. Pe primele locuri sunt pachetul salarial, distanţa dintre casă şi birou şi programul flexibil.

    Conform eJobs, prin reputaţie 71% dintre candidaţi înţeleg recenzii bune pe companie de la actualii şi foştii angajaţi, 58% spun că un brand bun de angajator se bazează pe pachetul de salarii şi beneficii pe care îl oferă, iar 35% cred că reputaţia porneşte de la un nume şi un logo care să fie recunoscut.

    Ce îţi dă Google la o căutare reprezintă principalul cenzor.

    Pe proprietarii multor companii antreprenoriale româneşti nu îi interesează ce rezultate apar pe internet atunci când cineva caută după numele lor sau după numele companiei.

    Înainte să audă care sunt salariile într-o companie, candidaţii caută comentariile despre firmă, despre patron sau antreprenor sau despre mediul de lucru.

    Cu cât imaginea propagată este mai bună pe reţelele sociale, cu atât cresc şansele ca un candidat bun să-şi depună CV-ul pentru un job, spune Bogdan Badea de la eJobs România. 52% dintre cei care au răspuns la sondajul eJobs susţin că nu ar aplica la o companie care are o reputaţie proastă.

    Google, Facebook, LinkedIn, Instagram au devenit nişte monştri care decid, prin comentariile puse de utilizatori, încotro se duce un candidat.

    Pentru multinaţionale  care au un brand venit din afară, care şi-au construit o imagine, care sunt prezente acolo unde sunt viitorii candidaţi  este uşor să atragă forţă de muncă şi talente.

    Pentru companiile româneşti care nu au avut grijă la povestea lor, care au lăsat cel mult în sarcina unei secretare să se ocupe de imagine, să vadă ce scrie lumea pe reţelele sociale despre ei, şansele de a atrage talente se reduc în fiecare zi.

    La început, ca să poţi să iei pe cineva de la Danone, trebuie să-i oferi mai mulţi bani. Pachetul salarial este singurul criteriu în care se pot lupta firmele româneşti antreprenoriale cu multinaţionale.

    Foarte multe companii româneşti şi foarte mulţi patroni nu se uită la datele statistice referitoare la forţa de muncă, considerând că ea vine de la sine. Din păcate, o bună parte din forţa de muncă este în afară şi pleacă în continuare; în al doilea rând, multinaţionalele care sunt în România nu au ridicat piciorul de pe pedala de pe acceleraţie în privinţa câştigării de teren, ci dimpotrivă, vor să-şi adjudece o felie chiar mai mare.

    România este pe ultimul loc în Europa în privinţa populaţiei ocupate care are studii superioare. Conform ultimelor date Eurostat, doar 19% din populaţia ocupată din România are studii superioare, faţă de o medie a Uniunii Europene de 33%.

    Asta înseamnă că bazinul de talente este foarte, foarte mic, iar din acest bazin de talente multinaţionalele iau cel puţin două treimi.

    Toate companiile româneşti vor o valoare adăugată mai mare, vor să nu fie doar un prestator de servicii pentru multinaţionale, dar nu au cu cine şi cu ce să iasă din acest cerc.

    Dacă nu lucrează la brand, dacă nu investesc în reputaţie, companiile antreprenoriale româneşti şi proprietarii lor vor simţi din plin ce înseamnă că Google şi Facebook şi alte reţele sociale vor decide cine trăieşte sau nu.

    Până să câştige roboţii teren, tot angajaţii fac treaba, în special cei cu studii superioare.

  • BREAKING NEWS!! Cutremur în retail! Unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine vrea să VÂNDĂ tot

    Antreprenorul Cristian Ludovic Pop a vândut retai­le­­rul Animax care deţine aproape 80 de magazine şi afaceri de circa 100 mil. lei (peste 20 mil. euro) în 2016, ultimul an pen­­tru care există date publice. Cumpărătorul este Rohatyn Group, un fond de investiţii care tatona piaţa locală de câţiva ani.

    Rohatyn Group este un fond apărut în 2002 la iniţiativa lui Nicolas Rohatyn şi a altor parteneri. Nicolas Rohatyn este cel care s-a ocupat de dezvoltarea businessului JPMorgan pe pie­ţele emergente, pentru ca apoi să pună bazele propriului fond. Fondul a plătit peste 20 mil. euro pentru reţeaua Ani­max potrivit datelor din piaţă, suma fiind influenţată de faptul că retailerul este lider incontestabil pe o piaţă unde se luptă cu mici magazine de cartier şi cu reţele de mici dimen­siuni. Totuşi, valoarea tranzacţiei este mică pentru alte fon­duri de in­vestiţii care caută tranzacţii de peste 50 sau chiar peste 100 mil. euro.  Până la închiderea ediţiei reprezentanţii Animax nu au răspuns solicitării ZF. Oficialii Rohatyn Group au declarat că „nu comentăm“.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Una dintre cele mai mari companii de cablu din România va fi VÂNDUTĂ

    „Perspectiva consolidării pieţei prin achiziţia UPC România de către Vodafone şi a formării astfel a unui nou jucător cu operaţiuni fix-mobil a dat un nou ritm discuţiilor de preluare ale AKTA. Orange este una dintre companiile aflate în discuţiile de preluare ale AKTA şi poate şi cea mai determinată să o finalizeze, pentru că nu are operaţiuni fixe în retail pe baza unei reţele proprii“, a declarat pentru ZF sub protecţia anonimatului o sursă de pe piaţă, familiară cu aceste discuţii.
     
    Contactaţi de ZF, reprezentanţii Orange nu au comentat informaţia.
     

  • O fermă de prepeliţe din Vâlcea speră la vânzări de peste 1 mil. euro în 2018

    „Anul acesta vom creşte cu siguranţă pentru că suntem în negocieri cu Carrefour, unde urmează să ne listăm cu brandul propriu începând cu luna aprilie“, a declarat pentru ZF Lucian Stancu, directorul general al Dilumir Consulting.
     
    Ferma de prepeliţe din Vâlcea deţine un efectiv de circa 100.000 de păsări, care produc lunar 1,5 milioane de ouă. Compania deţine propriul abator, o unitate de procesare şi o flotă auto formată din şase maşini.
     

  • Un business la care probabil nu v-aţi gandit că este aşa profitabil. Doi antreprenori din Bistriţa fac 28 de milioane de euro

    „Anul trecut a fost bun, am avut o creştere de circa 20% a cifrei de afaceri şi de 40% a profitului. Însă, pentru anul acesta nu ne putem face niciun plan. 2018 este cel mai imprevizibil an, nu ştim ce decizii va lua Guvernul în acest an. În principiu, vrem să ne stabilizăm businessul în acest an la aceeaşi valoare de anul trecut“, a declarat pentru ZF Călin Oniţă, directorul general şi asociat în cadrul RCB Electro 97.

    El afirmă că businessul companiei este strâns legat de evoluţia cuprului pe bursă. RCB Electro 97 este specializată în fabri­carea şi distribuţia de conductoare şi cabluri izolate. Acti­vita­tea de producţie se desfăşoară în două gale, având suprafeţe de circa 2.500 de metri pătraţi, conform datelor de pe site-ul companiei. De asemenea, compania mai are un depozit de materii prime şi produse finite de aproximativ 2.500 de metri pătraţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Iulian Anghel, editor politic ZF: Discursul dlui Liviu Dragnea la Forumul Economic Mondial de la Davos

    Utopia şi Distopia sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Haosul, care se întinde între aceste extreme, nu poate fi imblânzit decât de raţiune, dar în Istorie raţiunea este un lux, nu o normă –

    „Preşedintele PSD Liviu Dragnea, şef al Camerei Deputaţilor şi părinte spiritual al dnei prim-ministru Viorica Dăncilă, a fost invitat ieri să ţină un discurs în faţa liderilor lumii prezenţi la Formul Economic Mondial de la Davos. În alocuţiunea sa, puternicul lider de la Bucureşti a explicat miracolul transformării României care, în 2017, a avut cea mai mare creştere economică din lume, de 7%, cu un punct peste cea a Chinei. Elita globalizării a primit cu mult interes explicaţiile dlui Dragnea…”

    Aceasta este Utopia…

    „Comisia Europeană a transmis, ieri, Consiliului, recomandarea de a exclude România din Uniunea Europeană în urma încălcării grave de către puterea PSD/ALDE a regulilor democratice în aceasta ţară de la periferia UE. Deşi nu există legislaţie pentru excluderea unui stat membru, Comisia consideră că a menţine în rândul UE un stat totalitar echivalează cu sfârşitul de facto al Uniunii, ca patrie a libertăţii…”

    Aceasta este Distopia…

    Ambele ipoteze au şanse de a se materializa, într-un orizont apropiat, spre zero.

    Nu ar fi fost frumos, totuşi, ca dl Liviu Dragnea să fi fost prezent la Davos şi să fie invitat să vorbească despre ceva? Ba da!

    Liviu Dragnea ar fi putut fi prezent la Davos – unde se scaldă în aer de iarnă pură elita politico-financiară a lumii –în două situaţii.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro