BusinessMagazin

Tag: vis

  • Au vândut tot ce aveau şi au cumpărat o barcă pentru a face înconjurul lumii. Ce s-a întâmplat a doua zi poate fi subiect de film

    Aşa că au început să strângă bani, şi după doi ani de planificare au vândut tot ce aveau. În aprilie anul trecut ei au cumpărat o barcă Columbia, din 1969, pe care au plătit 5.000 de dolari; aceeaşi sumă i-a costat, ulterior, să restaureze ambarcaţiunea.

    Cei doi nu aveau niciun fel de experienţă în navigare, dar tatăl bărbatului i-a ajutat să parcurgă distanţa dintre Alabama şi Panama City. Astfel, ei au învăţat bazele meseriei.

    Tanner Broadwell şi Nikki Walsh au ridicat ancora într-o zi de marţi, iar ziua următoare au trecut pe lângă Clearwater Beach şi s-au îndreptat către strâmtoarea John’s Pass, unde voiau să înnopteze.

    Din acel moment, lucrurile au început să meargă prost.

    Era în jur de 8.45 seara când cei doi au navigat într-un port necunoscut, pe vreme rea, pe întuneric şi cu ceaţă.

    Nu a trecut mult timp până ce barca a atins o stâncă, iar cala s-a umplut de apă; cei doi au scăpat nevătămaţi, dar toate lucrurile lor au fost distruse.

    Cei doi au rămas fără nimic, dar mai mulţi dintre cei care au citit povestea lor au pornit o campanie de crowdfunding care a atras, până în prezent, peste 10.000 de dolari.

  • A transformat un dar de nuntă într-o avere de 9 miliarde de dolari

    Părinţii săi au murit când avea patru ani, Roman Abramovici fiind apoi crescut de bunica şi unchiul său.

    El a obţinut prima sursă de finanţare sub forma unui dar de nuntă de la socrii săi; a renunţat apoi la studii pentru a-şi urmări visul de antreprenor, care în primă fază a constat în vânzarea unor raţe de plastic dintr-un apartament situat în Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

  • Satul superb din Italia unde poţi cumpăra o casă cu 1 euro – GALERIE FOTO

    Ollolai, un sat din regiunea muntoasă Barbagia de pe insula Sardinia, vinde sute de case abandonate pentru doar 1 euro. Nu este prima localitate italiană care încearcă acest truc în speranţa de a atrace mai mulţi oameni.

    Totuşi cum nimic nu este simplu, cei care cumpără o casă trebuie să se angajeze la o restaurare a locuinţei în trei ani de zile, cost care ar putea ajunge până la 25.000 de dolari.

    Ideea din spatele acestei acţiuni este reîntinerirea localităţii care riscă să ajungă un sat fantomă. Populaţia Ollolai a scăzut de la 2250 la 1300 de persoane.

    Ollolai, fosta capitală a Barbagia, rămâne o localitate autentică ce aduce aminte de Sardinia veche. Numai că multe locuinţe au fost abandonate de proprietari şi acum sunt acoperite de pânze de păianjen. Unele moduri de viaţă tradiţionale încă mai supravieţuiesc: ciobanii din localitate continuă să facă brânză de oaie premium, pentru care zona este cunoscută, iar artizanii încă mai realizează coşuri de nuiele.

  • Era tristă, supraponderală şi nu-i plăcea slujba ei. Azi trăieşte într-un castel de vis şi conduce o companie cu venituri de milioane de dolari

    Angela Lauria este fondatoarea şi CEO-ul companiei Author Incubator. Laura împreună cu cei 24 de angajaţi (scriitori, asistenţi) îi ajută pe cei care vor să scrie şi îi învaţă cum să scrie şi cum să-şi publice propriile cărţi. Compania, fondată în 2010, a avut anul trecut venituri de 2,3 milioane de dolari în 2016 şi o creştere de 1,548% în ultimii 3 ani.

    Drumul nu a fost uşor şi Lauria a schimbat mai multe joburi până să ajungă aici. După facultate, ea avea ambiţia de a deveni un reporter de investigaţie însă după şapte ani a renunţat la acest vis şi s-a întors la şcoală pentru a studia filozofia. A devenit profesor de film la universitatea George Washington, dar şi-a dat seama că nici asta nu o satisfăcea.

    “Schimbarea slujbelor nu m-au ajutat să fiu încrezătoare în forţele mele, să fiu fericită. În plus, eram într-o căsnicie nefericită şi dădeam vina pe greutatea mea (peste 130 de kilograme) pentru multe dintre problemele mele”, a declarat ea. Angela Lauria a citit “If Im So Smart, Why Cant I lose Weight?” de Brooke Castillo şi a fost convinsă să dea 1200 de dolari pentru a merge la un curs ţinut de Castillo.

    După asta, a angajat-o pe Castillo ca antrenor personal şi a început să lucreze la The Author Incubator. “Le oferim clienţilor primul curs gratuit pentru a-i face pe aceştia interesaţi apoi invităm oamenii să aplice la programul care le promite că vor scrie o carte în 9 săptămâni”, spune ea. Primesc în jur de 5000 de aplicaţii pe an apoi invită în jur de 20% dintre aplicanţi pentru a lucra la carte. “Dacă le place programul îi invităm să participe la un program de marketing ce se intinde pe un an de zile în care îi invăţăm cum să-şi vândă cartea”, mărturiseşte Lauria.

    Clienţii The Authors Incubator, de la înfiinţare până în prezent, au avut venituri de aproape 16 milioane de dolari.

     

  • Frumuseţile din Clisura Dunării, cel mai fascinant defileu din Europa! Iată cât de spectaculoase sunt peşterile din zonă – FOTO

    Totodată, pe faleza Dunării din Moldova Nouă au fost montate panouri şi plăcuţe informative. De asemenea, în faţa centrului turistic de informare din oraş, construit cu bani europeni, a fost realizat şi un centru de vizitare în aer liber. Acesta cuprinde câteva panouri cu toate legendele şi istoriile obiectivelor turistice din Clisura Dunării, după modelul văzut în Parcul natural pădurile Cehiei din Boemia.
     
    Cele patru trasee tematice ecoturistice din Clisura Dunării pe care drumeţii le pot parcurge sunt: drumul morilor de apă de pe Valea râului Gramensca, traseul Peşterilor – Gaura cu muscă, Grota Haiducească, Gaura Chindiei, Filip, traseul cascadelor de pe râul Moldaviţa şi traseul monumentelor istorice – cetatea Sf. Ladislau, castrul roman Divici, stânca Baba Caia, movila lui Attila.
     
    Unul dintre cele mai fascinante obiective turistice din Clisura Dunării, pe care drumeţii nu trebuie să-l rateze, este stânca Baba Caia, despre care se spune că reprezintă un simbol pentru turismul din zonă. Stânca Babacaia, un monument natural din calcar, atrage ca un magnet turişti, mai ales datorită faptului că este unică pe tot parcursul fluviului. Această stâncă supranumită şi “Crăiasa singuratică a Dunării” marchează intrarea în Clisura Dunării şi se află în dreptul localităţii Coronini, judeţul Caraş-Severin. Stânca are o înălţime de şapte metri deasupra apei, iar numele său provine din limba turcă şi înseamnă “stânca tatălui”.
     
    Şi peşterile din Clisura Dunării sunt un alt punct de atracţie pentru turişti. Peştera Gaura cu Muscă reprezintă un loc de o frumuseţe deosebită. La intrare se pot vedea ruinele unei fortificaţii din anii 1800, iar înăuntrul ei sunt numeroase colonii de lilieci. Un obiectiv turistic deosebit în Clisura Dunării este şi Cetatea Ladislau. A fost construită de către Sigismund, regele Ungariei, în anii 1427-1428. Fortificaţia avea ziduri groase de doi metri şi era apărată de un şanţ. Aşezată la intrarea în defileu, cetatea a fost importantă în desfăşurarea luptelor care s-au dat pentru stăpânirea acestei zone.
     

  • Cum pot fi angajate şi integrate persoanele cu dizabilităţi pe piaţa muncii în contextul recentelor modificări legislative

    În scopul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap, companiile care au cel puţin 50 de angajaţi sunt obligate să angajeze această categorie de persoane, într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. În caz contrar, înainte de Ordonanţă, companiile puteau opta pentru plata lunară către bugetul de stat a unei sume echivalente cu 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap. De asemenea, angajatorii aveau opţiunea de a achiziţiona produse sau servicii de la unităţile protejate autorizate, în suma echivalentă cu cea datorată la bugetul de stat.

    În urma publicării Ordonanţei de Urgenţă în Monitorul Oficial nr. 648, suma datorată către bugetul de stat s-a dublat, iar posibilitatea achiziţionării de produse de la unităţi protejate nu mai există. Astfel, activitatea a peste 700 de unităţi protejate, existente în momentul de faţă, va fi afectată negativ, în sensul în care ele vor intra în competiţie directă cu restul companiilor care nu fac parte din categoria unităţilor protejate, dar oferă acelaşi tip de produse şi servicii. Odată cu noile prevederi, unităţile protejate fără personalitate juridică nu vor mai putea funcţiona decât în cadrul instituţiilor publice. Cu alte cuvinte, dispare o facilitate pentru existenţa unităţii protejate fără personalitate juridică, înfiinţată de persoana cu handicap, autorizată să deruleze activităţi economice independente.

    În ultimii ani, numărul companiilor care au apelat la serviciile oferite de către unităţile protejate a crescut semnificativ, precum şi diversitatea serviciilor oferite de aceste unităţi. Conform datelor furnizate de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, majoritatea unităţilor protejate au ca obiect de activitate activităţi de vânzări/intermedieri cu bunuri, ambalare, dar şi de fabricare a articolelor textile.

    „Unităţile protejate au încercat de-a lungul timpului să se adapteze nevoilor angajatorilor, oferindu-le o gamă variată de servicii şi produse, începând de la programe de training, masaj la birou, până la produse realizate de către persoanele care prezintă dizabilităţi, precum articole textile. Odată cu noile prevederi, nemaiavând opţiunea apelării la unităţile protejate în scopul deducerii de taxe, teoretic angajatorii, mai ales cei cu un număr foarte mare de angajaţi, vor lua în calcul posibilitatea angajării de persoane cu dizabilităţi”, a adăugat Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    O altă modificare pe care o aduce noul act normativ este aceea că autorităţile şi instituţiile publice vor avea obligaţia organizării unor concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

    Soluţii de stimulare a angajărilor pentru persoanele cu dizabilităţi

    Potrivit specialiştilor Smartree, există mai multe soluţii de încurajare a angajărilor pentru persoanele cu dizabilităţi. O astfel de soluţie este înfiinţarea unor şcoli şi a unor programe profesionale pentru persoanele cu dizabilităţi pentru anumite meserii care să corespundă nevoilor actuale din cadrul organizaţiilor. Astfel, facilitarea accesului la educaţie a persoanelor cu dizabilităţi, la servicii de orientare şi formare profesională, la diverse materiale didactice adaptate nevoilor lor, în funcţie de tipul şi severitatea dizabilităţii, la tehnologii şi echipamente de asistare, poate ajuta la dezvoltarea în plan personal şi profesional a persoanelor în cauză.

    „În prezent, companiile nu au adevărate programe de suport de integrare profesională specializate în domeniul dizabilităţii. Persoanele cu nevoi speciale au dreptul de a beneficia de toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia.  Astfel, în funcţie de gradul de handicap al persoanei, angajatorii trebuie să pună la dispoziţie asistenţă personală, în sensul de sprijin pentru desfăşurarea activităţii profesionale”, a adăugat Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    Totuşi, în ultima perioadă, în anumite domenii, în cadrul cărora fluxurile operaţionale pot fi susţinute de către persoane cu dizabilităţi, se angajează persoane care să lucreze în retail, pe poziţii de casieri, în departamentul de contabilitate, în croitorie sau alte meserii, acest lucru depinzând şi de tipul, dar şi de gradul de handicap. Cu toate acestea, datele furnizate de autorităţi indică o reprezentare scăzută a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii din România.

    Conform Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, la 31 decembrie 2016 numărul total de persoane cu dizabilităţi era de 786.546 persoane, adică un procent de 3,54% din populaţia României. Dintre acestea, 706.401 sunt adulte, restul de 62.066 sunt copii. La finalul anului 2016, numărul total de persoane cu dizabilităţi angajate a fost de 33.449, iar rata de ocupare era de 17,97% din totalul persoanelor care pot fi angajate.

    O altă soluţie care poate contribui la stimularea angajărilor pentru această categorie de persoane este oferirea de suport/consultanţă cu privire la subiecte precum întocmirea CV-ului, modalităţi de prezentare la un interviu, opţiuni de selecţie şi aplicare pentru un loc de muncă, dar şi o promovare mai bună a canalelor special dedicate acestor persoane precum site-uri specializate de joburi sau organizaţii de profil.

  • Cum să prinzi criminalii: cu căsuţe de păpuşi

    Crescută într-o familie bogată, a cărei avere a moştenit-o după moartea tatălui şi fratelui, şi fascinată de poveştile unui medic legist din Boston, George Burgess Magrath, prieten al acestuia din urmă, Lee a avut o contribuţie importantă la pregătirea poliţiştilor criminalişti din SUA, finanţând în perioada interbelică un program de studii la Harvard şi creând aşa-numitele ”Studii miniaturale ale morţii neexplicate“ (Nutshell Studies of Unexplained Death).

    Aflând că multe crime rămâneau nerezolvate din cauză că poliţiştii nu erau foarte bine pregătiţi pentru strângerea de dovezi de la locul faptei, acesteia i-a venit ideea de a utiliza căsuţele de păpuşi pentru pregătirea criminaliştilor, confecţionând până la moartea sa din 1962 douăzeci de diorame miniaturale (”nutshells“) care prezintă scene ale unor crime, inspirate din cazuri reale. Dioramele sunt foarte detaliate, cu tot cu mobilier, păpuşi atent lucrate încât să corespundă adevărului ştiinţific şi tot felul de indicii mărunte, fiind gândite pentru a-i învăţa pe detectivi cum să studieze locul unei crime.

    Miniaturile lui Frances Glessner Lee se folosesc şi astăzi pentru pregătirea criminaliştilor, iar mai recent au devenit obiectul unei expoziţii la galeria Renwick a Smithsonian American Art Museum din Washington, fiind arătate publicului larg pentru prima oară. Din cele 20 de miniaturi se păstrează 19, una dintre căsuţele de păpuşi fiind descoperită recent şi restaurată pentru expunere.

  • Cum poţi să îţi deschizi un hotel în Caraibe fără să ai niciun ban. Povestea unei tinere care a reuşit deja asta – GALERIE FOTO

    În timpul unei ierni friguroase din New York, Kalisa şi prietenul ei Jeff Belizaire au decis să “fugă” până pe insula din Caraibe. Acesta avea, la momentul respectiv, un job de vis: era director de brand la Tasting Table, o destinaţie digitală pentru gurmanzi. Dar ceva în timpul acelei excursii avea să le schimbe viaţa.
     

    “În timpul acelui week-end prelungit, ne-am imaginat cum ar fi să avem propriul nostru B&B (bed and breakfast – n. red.) şi ne-am dat seama că am putea să îl deschidem chiar acolo”, povesteşte Kalisa Martin. Patru luni mai târziu, ea demisionase şi se afla în drum spre Jamaica alături de Belizaire pentru a pune bazele The Runaway, un B&B care a devenit, între timp, simbolul unui stil de viaţă.

    “Am fugit de vremea rece şi de programul de la 9 la 5 pentru a ne urma visul şi pentru a începe o nouă viaţă”, povesteşte tânăra.

    Nu aveau însă bani pentru a da drumul la afacere, aşa că au pornit o campanie de strângere de fonduri pe Kickstarter; The Runaway a devenit primul B&B construit integral din bani strânşi de pe reţeaua de crowdfunding, 47.000 de dolari.

    “Jamaica este locul meu preferat din întreaga lume”, spune Kalisa Martin. “Este aproape de necrezut că pot să împărtăşesc cu atât de multă lume iubirea mea pentru această insulă.”

  • Bitdefender a mutat din China în Satu Mare producţia echipamentului Bitdefender Box. Florin Talpeş: A fost un vis, o ambiţie personală să putem demonstra că putem face în România lucruri de calitate

    “Am visat la acest lucru, de ce să nu putem face în România acest lucru. Este şi o ambiţie personală să arătăm că putem face lucruri de top aici”, a spus Florin Talpeş.

    El a insistat asupra faptului că echipamentul este integral proiectat de Bitdefender şi că nu este vorba de un kit de componente care sunt asamblate sub sigla firmei.”Bitdefender Box este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit noname luat de pe piaţă. Acum doi ani, când am demarat producţia primei variante Bitdefender Box nu erau condiţii în România pentru producţie, dar între timp acestea s-au schimbat masiv. Costurile sunt puţin mai mari în România faţă de China, pentru că vorbim totuşi de Uniunea Europeană”.

    Compania locală de soluţii de securitate IT nu anticipa că businessul său va ajunge în situaţia de a face producţie hardware în ţara sa de origine. “Acum 10 ani nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum 10 ani era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate.”

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Cum a reuşit un profesor să işi construiască casa visurilor cu materiale adunate de la vecini şi prieteni

    Pensionarul Michael Buck a strâns toata viaţa materiale reciclabile pentru a-şi pune în practică cel mai mare vis al său. Acela de a construi o căsuţă micuţă şi cochetă şi, mai ales, ecologică.
     
    Atunci când a început să lucreze la casă, bărbatul a exclus din start sculele electrice. Buck a fost profesor de desen în Oxforshire. La început, a desenat planul locuinţei pe o foaie albă, iar timp de doi ani a căutat materiale necesare construcţiei. Casa este făcută în totalitate din materiale reciclabile. Geamurile provin de la un fost camion, iar pragurile uşilor aparţin de la ambarcaţiunea unui vecin. Deşi el se consideră mulţumit de ce a iesit, casa nu are curent electric, conductă de gaze sau apă curentă.