BusinessMagazin

Tag: Vin

  • Un vin premium românesc a fost medaliat cu aur la Concursul „Vinalies Internationales” de la Paris

    Această certificare reprezintă o recunoaştere a eforturilor de dezvoltare şi retehnologizare făcute la Sâmbureşti pentru un soi atipic pentru această zonă vitivinicolă, în condiţiile în care clima din România, în general, este prea puţin călduroasă pentru a produce vinuri premium albe.
     
    Competiţia s-a desfăşurat sub patronajul Uniunii Oenologilor Francezi şi al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), iar începând cu ediţia din 2019, şi al Federaţiei Marilor Concursuri Internaţionale de Vinuri şi Băuturi Spirtoase (VINOFED).
     
    Echipa de evaluatori este formată din oenologi francezi, internaţionali şi degustători distinşi, recunoscuţi în lumea vinurilor şi care au asigurat un nivel înalt al pregătirii tehnice. Thierry Gasco, fostul Preşedinte al Uniunii Oenologilor Francezi şi organizatorul tehnic al competiţiei şi-a exprimat entuziasmul pentru medaliile de aur care atestă progresul calitativ al vinurilor din întreaga lume. 
     
    În cadrul competiţiei de la Paris, 126 de experţi internaţionali au analizat nu mai puţin de 3,341 de vinuri din 45 de ţări, iar în urma unei evaluări care a constat în degustarea vinurilor în ”orb”, 46% dintre medaliile câştigătoare au revenit vinurilor vinificate în Franţa, iar 54% au revenit atât vinurilor din Lumea Veche, cât şi din Lumea Nouă.
     
    Degustările au fost făcute pe parcusul a mai multor runde, timp de 5 zile, iar fiecărei etichete i s-a atribuit un scor. Degustarea în orb presupune că degustătorii nu cunosc etichetele vinurilor evaluate, nu au informaţii despre varietăţile de struguri din vin, iar punctajele sunt acordate în funcţie de calităţile instrinseci ale vinurilor înscrise. Evaluarea vinurilor a fost realizată pe categorii de vin (culoare şi si tipul de vin) după o analiză senzorială riguroasă.
     

  • Disneyland pentru adulţi: ce poţi găsi într-un parc tematic dedicat doar celor peste 18 ani şi unde se află acesta

    Un nou parc tematic aduce în prim-plan alcoolul: La Cite du Vin, care înseamnă oraşul vinului, este un parc tematic în toată regula, potrivit Business Insider.

    Parcul este situat în Bordeaux, care este una dintre cele mai faimoase regiuni în care se produc vinuri, şi îşi va începe activitatea în iunie. Deşi nu sunt carusele în acest parc, atracţia principală o constituie cele 20 de secţiuni tematice şi expoziţii care prezintă istoria şi cultura vinului. De asemenea, există un auditoriu de 250 de locuri pentru cursuri, proiecţii şi sesiuni de degustare de vinuri.

    La Cite du Vin are 2 restaurante in interiorul parcului, dintre care unul oferă preparate realizate din produse regionale de sezon, iar celălalt deţine 800 de sticle de vin din toată lumea. Preţul intrării în parc începe de la 22 de dolari pentru un adult.

  • Navetist la McDonald’s – Irina Panaite, director de resurse umane McDonald’s România – VIDEO

    „În Bucureşti vorbim de aproximativ 200 de angajaţi care vin de prin împrejurimi. Desigur că la numărul acesta se adaugă şi cei care vin cu trenul la Gara de Nord pe distanţe mici, vin individual. Dar aceiaşi necesitate de a aduce angajaţi din afara oraşelor întâlnim şi la Cluj şi la Timişoara, după care ne întoarcem mereu la acea listă a oraşelor cu multe investiţii. Deci această necesitate există peste tot unde deficitul forţei de muncă este ridicat.”

  • Cum a reuşit o tânără să transforme un blog într-o afacere de succes

    Antreprenoarea Elena Oglindă a lansat platforma Wineful şi abonamentul la vin în toamna lui 2017, alături de reprezentanţii fondului local de investiţii în start-up-uri V7 Capital, după ce, cu un an înainte, pornise un magazin de cadouri cu vin în online. În noiembrie 2018, businessul s-a extins şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în urma unei investiţii de 150.000 de euro. Anul trecut, Wineful a înregistrat o cifră de afaceri de 190.000 de lei (cca 40.000 de euro), iar pentru 2019 antreprenoarea prevede că aceasta va ajunge la aproximativ 100.000 de euro. Cât despre winebar, în numai două luni de activitate acesta a avut venituri de 35.000 de euro, iar pentru 2019 aşteptările reprezentanţilor businessului vizează o creştere de până la 300.000 euro. Care este însă povestea Elenei Oglindă şi a „primului şi singurului abonament la vin din România”, după cum spune chiar ea?

    Elena Oglindă a terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a început să lucreze în media încă din primul an de facultate, ca editor video la o televiziune, apoi ca digital marketer şi copywriter în câteva agenţii de publicitate. Atrasă fiind de lumea publicităţii, s-a angajat ca marketing manager într-o companie românească de dezvoltare de software, poziţie pe care a ocupat-o mai bine de cinci ani. În paralel, a avut o serie de proiecte antreprenoriale sau de voluntariat: la 18 ani a creat o casă de producţie video în urma unei investiţii primite printr-un program de tip business school; apoi, de la vârsta de 16 ani, timp de peste un deceniu, povesteşte că a fost DJ „prin toate cluburile şi festivalurile din ţară”. S-a implicat şi în organizarea de evenimente muzicale şi a fondat o asociaţie ce se doarea a fi un hub/spaţiu de coworking adresat muzicienilor sau celor interesaţi să înveţe să facă business în domeniul muzical, care nu a atras însă suficiente investiţii pentru susţinerea lui. Printre hobbyurile sale se numără muzica, tehnologia „şi recunosc că şi start-up-urile – îmi place să aduc idei la viaţă”.

    Pasionată dintotdeauna de vin şi interesată să descopere şi să exploreze soiuri şi crame noi, s-a decis să urmeze şi un curs de somelier. Apoi, pentru că i se cereau mereu recomandări de vin, a început un blog în care publica sfaturi despre vinurile pe care să le alegi sau de care să te fereşti. „Astfel am descoperit că exista un public destul de mare interesat de vin, ce nu se regăsea în stilul şi imaginea magazinelor de vin existente în online, şi am reuşit să-l strâng în jurul blogului pe care ulterior l-am transformat într-un magazin online.”

    Magazinul online a fost lansat în toamna lui 2016, cu o investiţie iniţială de aproximativ 8.000 de euro, la care se mai adaugă şi costul cursurilor de specializare, dar şi „timpul investit în crearea businessului”, spune ea. Aceşti bani au fost direcţionaţi în crearea unui website, a accesoriilor personalizate (pahare, suporturi de pahare şi de sticle), în stocul de vinuri şi consumabile şi în marketing.

    Iniţial, oferta cuprindea doar câteva pachete cu sticle de vin, care se încadrau mai mult în zona de cadouri. Antreprenoarea spune că elementul diferenţiator a fost prezenţa ghidurilor, în care erau cuprinse „notele de degustare a vinului, recomandări culinare, recomandări de servire şi povestea cramei de la care vine”. La doar câteva luni distanţă, Elena Oglindă a primit o propunere de parteneriat şi investiţie din partea V7 Capital, companie românească de venture capital. „Am început să lucrăm împreună la ideile comune pe care le aveam şi astfel, pe 1 noiembrie 2017, am lansat un site nou şi serviciul de abonament la vin.” Acesta, explică ea, a apărut din dorinţa de a încuraja clienţii să încerce crame şi vinuri noi şi astfel să îşi educe gustul, dar şi să afle mai multe despre acestea prin ghidurile cu care vine fiecare vin. V7 Capital a venit astfel nu doar cu idei, ci şi cu un aport de 50.000 de euro, investiţi într-un website mai complex, în crearea de produse, accesorii şi consumabile personalizate realizate în număr foarte mare, în dotarea unui studio foto in-house pentru a putea fotografia vinurile noi listate pe site, în stocuri şi în marketing.

    Abonamentul conţine doar vinuri surpriză livrate lunar şi are patru planuri: o cutie cu două vinuri de culoare albă, un pachet cu două vinuri mixte, o cutie cu două vinuri roşii şi una cu patru sticle, care conţine toate sortimentele din celelalte pachete. Vinurile din abonament sunt mereu noi şi ulterior sunt listate pe site la preţ întreg, faţă de cel din abonament, care este redus şi include şi livrare şi materiale gratuite. Preţurile abonamentelor la vin diferă în funcţie de numărul de sticle incluse. Astfel, cutiile cu două sticle costă 100 de lei, iar cele cu patru sticle, 200 de lei. Cel mai des incluse în abonament sunt vinurile liniştite roşii şi albe, seci, pe lângă cupaje, iar soiul cel mai căutat anul trecut a fost Feteasca Neagră, urmat de Sauvignon Blanc; uneori, sunt cereri şi pentru vinuri roze sau spumante. Anul trecut, prin intermediul platformei Wineful s-au vândut peste 15.000 de sticle, iar pentru anul acesta antreprenoarea se aşteaptă ca numărul să se tripleze. „Avem vinuri de la peste 30 de crame din România – cu 30% dintre ele lucrăm direct, dar şi de la aproximativ zece crame internaţionale, vinuri luate prin importatori locali”, descrie antreprenoarea oferta de vinuri.

    La începutul lunii noiembrie 2018, la un an distanţă de la lansarea abonamentului la vinuri, Elena Oglindă a decis, alături de Andrei Creţu şi Iulian Cârciumaru, reprezentanţii V7 Capital (şi fondatori 7card), dar şi împreună cu alţi doi parteneri care s-au alăturat pe parcurs – Cătălin Ivaşcu, cofondator 7card şi Dan Moraru, marketing manager 7card, să extindă conceptul şi în offline, prin deschiderea winebarului Wineful Tapas & Wine, în care au fost investiţi 150.000 de euro. În bar, antreprenoarea spune că cel mai mult sunt consumate vinurile româneşti, roşii, corpolente şi vinurile albe şi roze aromate, cu note fructate, cele mai vândute branduri fiind 1000 de Chipuri, Gramofon şi Catleya. Alături de vinuri, meniul conţine produse şi preparate tradiţionale realizate în România şi în străinătate de micii producători de alimente bio.

    Potrivit descrierii Elenei Oglindă, atât clienţii platformei cât şi cei ai winebarului sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani, în proporţie de 65% femei, cu studii universitare şi job în mediul corporate sau domenii creative, atraşi de locaţiile moderne. În prezent, pe platforma Wineful sunt peste 150 de abonaţi – persoane fizice, precum şi doi clienţi corporate, care asigură 20% din procentul total al abonaţilor. Pe lângă aceştia, există o serie de clienţi care nu sunt abonaţi, dar cumpără frecvent produse din magazinul online. În primele trei luni ale anului, antreprenoarea se aşteaptă la o dublare a numărului de abonaţi, iar pe termen lung, planurile de dezvoltare pentru 2019 includ deschiderea mai multor locaţii fizice în alte oraşe din ţară, dar şi extinderea conceptului de abonament la vin pe plan extern. Cei mai mulţi abonaţi sunt din Bucureşti, urmaţi de cei din Cluj, dar şi de un număr mic de abonamente răspândite în aproape fiecare oraş al ţării. Valoarea bonului mediu în winebarul Tapas & Wine este de 180 de lei. În prezent, procentul clienţilor străini care vizitează winebarul este de aproximativ 10%, „dar cred că asta se datorează şi timpului scurt în care am fost prezenţi pe piaţă”, spune antreprenoarea. Ea crede că după ce businessul va avea o vizibilitate mai mare atât la stradă cât şi în online şi în urma implementării unei campanii de marketing care va avea ca ţintă turiştii şi expaţii, procentul clienţilor străini va ajunge cu siguranţă la 30-35%.

    La nivel de investiţii, anul trecut s-au plasat în dezvoltarea platformei peste 50.000 de euro, iar anul acesta reprezentanţii businessului au bugetată o investiţie similară pentru dezvoltări suplimentare în website şi produse, dar şi pentru a implementa o campanie complexă de marketing. „De asemenea, suntem deschişi în a atrage noi parteneri în business”, spune Elena Oglindă. În prezent, platforma are doi angajaţi, iar winebarul, cinci angajaţi.

    În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor români în materie de vin, antreprenoarea remarcă faptul că în ultimii 3-4 ani a crescut foarte mult curiozitatea consumatorilor de vin, cea de a descoperi crame şi vinuri noi, dar şi de a afla mai multe despre producţia sau degustarea de vin. Astfel, a crescut şi consumul vinurilor premium şi au apărut foarte multe evenimente cu rol educativ sau târguri în care sunt prezentate crame boutique. „Încă nu am ajuns la nivelul în care putem spune că avem un public educat, însă putem spune cu convingere că avem un public curios şi dornic să înveţe, ceea ce ne face să privim pozitiv următorii ani”, crede ea.

    În comparaţie cu pieţele din vestul Europei, Elena Oglindă spune că industria HoReCa ocupă în România un loc „destul de jos, din cauza situaţiei economice şi a incertitudinilor politice care au destabilizat sectorul privat”. Totuşi, vede cu optimism creşterea din ultimii ani a puterii de cumpărare a românilor şi faptul că aceştia au început să îşi dorească locaţii la nivelul celor din Europa de Vest, ceea ce a condus la dezvoltarea şi apariţia de localuri „tot mai diverse, cu designuri moderne, meniuri creative şi, în primul rând, servicii din ce în ce mai bune. Oamenii îşi doresc produse de bună calitate şi să fie serviţi cât mai prompt. De asemenea, creşterea importanţei tehnologiei în influenţarea comportamentului consumatorului a dus la îmbunătăţirea tuturor serviciilor”. Totodată, crede că şi accesul la informaţie sau la exemple de businessuri de succes din afară, dar şi intrarea pe piaţa românească a diferitelor programe de accelerare, finanţare sau specializare destinate start-up-urilor din industria HoReCa sau apariţia unui număr tot mai mare de localuri premium sau cea a ghidului Gault Millau au dus la îmbunătăţirea şi creşterea industriei şi ne poziţionează peste piaţa din sud-estul Europei. 

    Somelier de meserie, Elena Oglindă spune că această meserie a devenit cunoscută în România abia în ultimii ani „şi nu este încă pe deplin înţeleasă nici de către client, nici de către angajator”. Ea adaugă că, în ciuda faptului că au apărut şcoli de somelieri care au dat peste 250 de absolvenţi, „observăm că rolul somelierului în majoritatea restaurantelor încă este ocupat de furnizorul de vinuri, care creează meniul de vinuri în funcţie de ce se vin se vinde mai bine şi nu de meniul sau specificul locaţiei, iar cei care au diploma de somelieri aleg să se orienteze către businessuri proprii sau proiecte ce nu ţin neapărat de HoReCa”. Spre comparaţie, antreprenoarea spune că în vestul Europei somelierul are un rol bine poziţionat în fundaţia unui restaurant, în plan local somelierii fiind întâlniţi doar la evenimentele de degustare de vin, nefiind înţelese încă beneficiile unui somelier în activitatea de zi cu zi a unui local, iar asta „şi pentru că încă mai avem de lucrat la partea de educare atât a proprietarilor de restaurante, pentru a putea înţelege care este rolul acestuia în locaţie, cât şi a clienţilor locaţiilor pentru a avea încredere să se lase pe mâna somelierului”. Crede însă că vina este şi a somelierilor: „Un motiv pentru care aceştia nu sunt încă foarte populari în localuri este faptul că folosesc un limbaj de lemn, prin care nu se fac extrem de clari”, încheie antreprenoarea.

  • Dragoste în vremea portocalilor. Cum arată cea mai ”fierbinte” regiune a Spaniei, un Paradis pe pământ

    Cei mai înalţi munţi din Spania continentală sunt în Andaluzia. Vârful Mulhacén din lanţul muntos Sierra Nevada s-a oprit din crescut la puţin sub 3.500 de metri. Unul dintre cele mai frumoase castele din lume – Alhambra – a fost construit tot în această regiune din sudul Spaniei. O salbă de sate albe (celebrele Pueblos Blancos) încununează zonele de coastă ale Andaluziei. Un exemplu este Tarifa – un oraş-sat cunoscut de surferii, windsurferii şi kitesurferii din toată lumea. Cu o mare turcoaz mai mereu supărată (de vântul puternic din zonă), această localitate este clar o destinaţie pentru pasionaţii de sporturi de apă, că doar aici şi-au dat întâlnire Mediterana şi Atlanticul. La o privire mai atentă însă, descoperi că la doar câţiva paşi de plajă se află un orăşel alb ce îşi poartă cu mândrie influenţele maure, dar care a împrumutat şi ceva din liniştea insulelor greceşti. Aerul tot spaniol rămâne.

    Andaluzia este cea mai fierbinte regiune a Spaniei, atât la propriu, cât şi la figurat. Vara, temperaturile din termometre se apropie vertiginos de 40 de grade Celsius. Dar e o căldură care arde, care iese din asfalt. Iar iernile, blânde de altfel, sunt încălzite de ceva spectacole de flamenco în timp ce în aer se simte un parfum fin de portocale.

    În Japonia mi-am dorit să ajung primăvara, atunci când înfloresc cireşii. E o imagine ruptă din picturile marilor impresionişti. Nu degeaba an de an japonezii se bat cu turiştii străini pentru a surprinde cele mai frumoase cadre.

    În Provence, deşi nu am ajuns încă, vreau să aterizez vara, ca să miros lavanda în floare. Îmi pare un peisaj greu de egalat. Nu degeaba Cezanne, Van Gogh şi Picasso s-au îndrăgostit de această regiune din sudul Franţei.

    În Andaluzia nu ştiam că trebuie să ajung când portocalii sunt perioada lor de glorie. Nu ştiam de fapt când ar fi mai bine să merg, dar uneori lucrurile se întâmplă de la sine. La final de decembrie şi început de ianuarie, când temperatura coboară chiar sub pragul de 20 de grade (în timpul zilei, pentru ca nopţile să fie mai reci), toate drumurile sunt flancate de portocali încărcaţi până la refuz. Pe alocuri mai vezi şi unul-doi lămâi, iar norocoşii se pot întâlni şi cu un pomelo.

    În Cordoba – una dintre cele mai cunoscute trei minuni ale Andaluziei, alături de Sevilia şi Granada –, în faţa catedralei Mezquita, ai o grădină de portocali unde vizitatorii şi turiştii deopotrivă stau la un pahar de vorbă, iau prânzul sau pur şi simplu admiră arhitectura locului. Mezquita, perla coroanei din Cordoba, este unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi merge la slujbă într-o moschee. Influenţa maură este peste tot în sudul Spaniei. În Mezquita, în Alhambra, în cartierele istorice din Granada, în Alcazarul (Palatul Regal, care încă este folosit de capetele încoronate ale Spaniei) din Sevilia. Aici ghidul ne-a povestit că putem vedea stilul Mudejár, care se află la intersecţia dintre arhitectura europeană şi cea maură. Este caracteristic pentru sudul Spaniei şi este o încântare pentru privire şi o dovadă în plus că măiestria omului nu ţine de tehnologie şi de studii, ci de înzestrare şi răbdare.

    Alcazarul este „sora mai mică”, dar nu mai puţin încântăroare, a palatului Alhambra, acesta din urmă fiind unul dintre, dacă nu cel mai important obiectiv turistic al Spaniei. Zilnic, mii de oameni trec pragul acestui loc pentru a descoperi cum se „croşetează” în piatră, pentru a vedea cum atenţia la detalii poate da naştere unor adevărate opere de artă. Aceeaşi Alhambra este locul celor mai apropiate de perfecţiune „piscine” din lume. Nu sunt piscine infinite (infinity pools), dar în apa lor cristalină se oglindeşte cel mai bine cerul. Iar în grădinile acestui loc trebuie să îşi fi dat masteratul cei mai importanţi hairstylişti din lume, pentru că niciun fir de iarbă nu iese din rând. Totul este aranjat şi ferchezuit la milimetru. Nu lipsesc nici portocalii din acest tablou în care palatul se profilează în cadru secund, cu o serie de culmi înzăpezite în spate, culmi ce se înalţă semeţe în spate. Alhambra se bate cu Versailles în multe clasamente pentru cel mai important palat al Europei. Se întrec în frumuseţe, în grandoare, în decadenţă. Dar sunt la fel de diferite ca un vin de Bordeaux (Franţa) şi unul de Rioja (Spania). Amândouă câştigă premii la competiţiile internaţionale de profil, dar iubitorii şi cunoscătorii ştiu că sunt cum nu se poate mai diferite. Este ca o competiţie de Miss Popularitate, iar rezultatul va fi mereu subiectiv.

    La fel de greu îmi e mie să aleg ce mi-a plăcut mie cel mai tare în Andaluzia. Sunt la fel de subiectivă şi ar fi incorect să aleg între minunea care se numeşte Sevilla şi Cordoba cea de poveste cu a ei Mezquita împrejmuită de curţile îmbrăcate în muşcate. E de altfel o competiţie în Cordoba între localnici, primăvara, pentru a primi titlul de cea mai frumos „coafată” curte din oraş. Locuitorii urbei îşi deschid porţile pentru vizitatori şi lupta începe. Câştigătorii cei mari sunt însă turiştii, care se pot bucura de această privelişte.

    Despre Sevilia cred că s-ar putea scrie romane întregi în care autori de top din lume să îi pună frumuseţea în versuri sau în proză. Dacă nu i-a cântat-o sau pictat-o încă niciun artist, atunci cu siguranţă urmează, pentru că oricât ai vrea să te opui, de Sevilia te îndrăgosteşti fără drept de apel. Am realizat de-a lungul anilor că îmi amintesc fraze şi citate fără să ştiu de multe ori unde le-am auzit sau când. Când am plecat spre Andaluzia, mi-a răsunat în minte „Si no has visto Sevilla, no has visto meraviglia”. În traducere, „Dacă nu ai vazut Sevilia, nu ai văzut minunea”. Ca de obicei, la pomul lăudat m-am dus sceptică şi, ca de alte multe ori, m-a cucerit. Definitiv şi irevocabil. Şi nu doar cu un loc, cu celebra ei piaţă Plaza de España, cu un fel de mâncare sau cu un vibe, ci cu totul.

    Că tot am amintit de frumuseţe şi dragoste, ar mai fi şi adormitele Pueblos Blancos, sate de un alb imaculat, mai ceva ca Albă-ca-Zăpada, şi zona de coastă unde marea se îmbrăţişează cu oceanul. Şi dacă mai adaugi pe listă şi Granada cu al ei Alhambra, atunci toate piesele acestui puzzle numit Andaluzia sunt gata, aşezate la locul lor. Iar imaginea finală este greu de uitat.

    Cred că aş putea să îl parafrazez pe Pablo Neruda, care zicea: „I want to do with you, what spring does to the cherry trees“ („Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii“). Eu aş adapta versurile şi aş spune: „Vreau să fac cu tine ce face iarna cu portocalii în Andaluzia”.

  • Insula paradisiacă din Europa unde găseşti ceva de făcut în orice perioada a anului. Mii de români au ajuns deja acolo – VIDEO

    Sardinia, insula italiană situată în Marea Mediterană, între Corsica (Franţa) şi Africa (Algeria şi Tunisia), este o destinaţie luxoasă pentru vacanţele la mare, dar şi una completă pentru ceea ce înseamnă agroturism – de la stâne şi ferme ale localnicilor la crame moderne de vin şi festivaluri tradiţionale. Astfel, Sardinia poate fi aleasă ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul sezonului primăvară-vară, ci şi toamna, când activităţile turistice se pot îmbina perfect între mare şi munte, în condiţiile în care temperatura ajunge până la peste 20 de grade până înspre finalul lunii octombrie.

    Sardinia se întinde pe 24.000 km pătraţi, zona cu cele mai multe atracţii pentru turişti fiind partea centrală şi de nord, partea sudică fiind mai mult zonă industrială. Insula îmbină peisajele date de interioarele de granit cu gastronomia specifică zonei mediteraneene – peşte şi fructe de mare –, cu istoria ţinuturilor sarzilor – de la vestigii ale culturii nuraghi, culturilor cartagineze şi romane la influenţele barocului spaniol, alături de zona rurală, o oază de linişte neatinsă de agitaţia şi stresul zilnic de pe continent.   

    Din Bucureşti se poate ajunge prin zbor direct în Alghero, capitala insulei, situată în partea de nord-vest. Turiştii pot opta pentru plimbări în centrul vechi al oraşului – cetatea Alghero, în port, de unde se poata explora cu barca întreaga zonă de coastă, sau pe străduţele înguste cu biserici medievale şi magazine tradiţionale pentru bijuteriile din coralul special din acea zonă.

    Aeroportul Alghero a fost refăcut şi extins în urma unei investiţii de 18 milioane de euro, din care 60% provin din fonduri europene. Astfel, acum, aeroportul din Alghero găzduieşte zboruri din peste 52 de destinaţii europene.

    „Alghero este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice de city break de către români în această toamnă”, potrivit lui Stefano Iervolino, fondatorul şi CEO-ul agenţiei online de turism Fly Go. Aceasta are sedii în România, Italia şi Spania, cifra de afaceri pentru anul în curs fiind estimată la 50 milioane de euro. 

    Din Alghero se poate ajunge cu uşurinţă, în circa 15-20 minute, la una dintre locaţiile agroturistice pentru a vedea cum se prepară diferite brânzeturi tradiţionale sau pastele tradiţionale din Sardinia, fregola, şi a degusta totodată o serie din preparatele locale în cadrul unei cine – de la măsline, brânzeturi şi mezeluri la paste şi berbecuţ la proţap. Unul dintre aceste locuri este ferma agroturistică Sa Mandra (regiunea Nurra), unde totul este păstrat conform tradiţiei şi decorat pitoresc.

    „Cum Alghero este în topul destinaţiilor de city break în această toamnă pentru români, turiştii pot experimenta Sardinia agroturistică în cadrul unui complex de poveste în imediata apropiere a oraşului, în regiunea Nurra, Azienda Agrituristica Sa Mandra – fermă, restaurant şi spaţii de cazare. Sa Mandra este un business de familie, dar, mai întâi de toate, o fermă: hectare de câmpuri de cereale cultivate ecologic, plantaţii de măslini, turme de oi, herghelii de cai, măgari şi porci, crescătorie de pui”, a explicat Iervolino.

    În afară de experienţa culinară autentică pe care turiştii o pot avea la ferma Sa Mandra, aceştia pot admira totodată şi un adevărat muzeu al tradiţiei locale, proprietarii fiind pasionaţi de istoria sardă şi obiectele realizate de meşteşugarii locali.

    „Turiştii sunt invitaţi ca înainte să se aşeze la masă sau să se cazeze, să rătăcească pe aleile Sa Mandra şi în sălile de expoziţie, unde vor face un pas înapoi în timp şi vor lua contact cu obiecte ce spun istoria sutelor de secole trecute. În cei 30 de ani de la deschiderea unităţii, Sa Mandra a adunat sute de piese originale: unelte folosite de fermieri în stâne şi de gospodine, dar şi covoare, ceramică, cuţite, mobilier, creaţii ale artizanilor locali.”

    Plaje ca în insulele paradisiace din Asia

    Pornind din Alghero înspre partea de nord, se pot vizita o serie de locuri cu peisaje ce îţi taie respiraţia, cum ar fi parcul regional Porto Conte şi Castelsardo. Continuând drumul spre nordul insulei, se ajunge în zona Costa Smeralda (Baja Sardinia – Porto Cervo), una dintre cele mai scumpe zone din Sardinia, unde au case cu vedere la mare designeri vestimentari renumiţi precum Armani. Această zonă luxoasă are de oferit unele dintre cele mai frumoase plaje din Marea Mediterană, arhipelagul La Maddalena fiind în imediată apropiere. Acesta poate fi vizitat într-o zi cu croazierele care opresc la mai multe plaje de pe insulele arhipegului, cum ar fi La Spargia, La Maddalena sau Santa Maria. De asemenea, se trece şi pe lângă plaja roz din arhipelag – Spiaggia Rosa, de pe insula Budelli, care nu se poate vizita decât în condiţii speciale, fiind protejată în cadrul parcului naţional La Maddalena. Nisipul de culoare roz este dat de scoicile şi coralul de culoare roşie care împânzesc plaja.

    La scurtă distanţă cu maşina de Baja Sardinia se poate ajunge la una dintre cramele moderne din Sardinia – Surrau, care a câştigat o serie de premii pentru vinurile sale roşii şi albe, cum ar fi cel mai bun vin roşu din Italia în 2017, potrivit revistei italiene de specialitate Gambero Rosso, şi premiul festivalului de vin din Potro Cervo pentru cel mai bun vin alb (Sciala).

    Pe lângă plajele desprinse din paradis din zona de nord a insulei, unde un sejur de 7 nopţi cu demipensiune în Baja Sardinia la un hotel de 4 stele ajunge la aproape 1.200 de euro pentru o persoană, turiştii pot vizita şi zona de munte din Sardinia, unde se pot face o serie de excursii şi incursiuni în tradiţiile păstrate de sute de ani de localnici.

    „Sardinia nu este numai pentru mare, ci şi pentru munte. Poţi veni atât vara, cât şi iarna să vizitezi insula”, a punctat reprezentantul unui lanţ de patru hoteluri din zona Baja Sardinia, Porto Cervo.

    „Noi colaborăm şi cu alte câteva hoteluri din zona de munte a Sardiniei, care sunt deschise pe tot parcursul anului”, a adăugat ea, menţionând că au în total 25 de propuneri diferite pentru turiştii care vor să viziteze insula, printre care şi retreaturi de yoga, agroturism, trasee montane, festivaluri, croaziere şi o serie de activităţi şi sporturi de apă.

    Barbagia, experienţa autentică din zona de munte a insulei

    Pentru a trăi adevărata experienţă rurală din Sardinia, trebuie vizitată zona Barbagia din inima insulei, unde se pot face excursii pe munte şi se pot vizita stânele autentice ale localnicilor, care păstrează metode de producţie din tată-n fiu, agricultura fiind sustenabilă.

    „Sardinia este o minunăţie rurală, lucru pe care localnicii doresc să îl arate tuturor turiştilor. Dacă timpul le permite, le recomandăm vizitatorilor să se aventureze în inima insulei, în zona Barbagia – o regiune montană, sălbatică şi fascinantă, un teritoriu ce merită descoperit în mai multe zile, pentru că obiceiurile şi tradiţiile sarde sunt menţinute la tot pasul. În Barbagia, turismul este fără doar şi poate sustenabil, sarzii fiind deosebit de atenţi cu natura. În această perioadă a anului – din septembrie până în decembrie – are loc unul dintre cele mai frumoase festivaluri, Toamnă în Barbagia, ce se desfăşoară în satele din Barbagia – fiecare săptămână este dedicată unui sat – şi atrage anual turişti din întreaga lume. Fiecare etapă a festivalului este unică şi irepetabilă. Fiecare sat îşi prezintă cultura şi tradiţiile specifice, produsele locale, de la brânzeturi până la carne, gemuri, murături, carne de miel sau carne de porc, paste proaspete, dulciuri, lichioruri şi vinuri, toate home-made şi după reţete tradiţionale”, a menţionat fondatorul Fly Go.

    În aceeaşi regiune, turiştii au la posibilitatea să viziteze oraşul pitoresc Orgosolo, renumit pentru desenele sale murale de pe străzi.
    În primele nouă luni ale acestui an, Sardinia a atras peste 3,6 milioane de turişti, dintre care 1,8 milioane sunt din afara Italiei. Dintre aceştia, circa 10.000 sunt români.

  • Bogdan Ion – country managing partner / EY România: “În niciuna dintre zonele de servicii pe care le furnizăm nu folosim exclusiv cifre, nu există cineva care se uită doar la cifre. Asta nu se întâmplă aproape niciodată, dacă e să mă raportez la audit sau chiar la fiscalitate”

    Carte de vizită
    ¶ Bogdan Ion a venit la EY România în 2006, iar în 2012 a preluat funcţia de country manager
    ¶ Visează la un master în istorie şi vrea, la un moment dat, să deschidă o librărie unde să-şi invite clienţii la un pahar de vin
    ¶ Nu crede în calităţi replicabile de la o persoană la alta, aşa cum nu crede nici în exemple de personalităţi sau lideri care să fie replicabile 

  • Cum să faci 250.000 de euro dintr-un business care le oferă turiştilor experienţe inedite în România

    Cifra de afaceri a agenţiei VisitRomania este estimată în acest an la 250.000 de euro, potrivit lui Cristian Turc. „Nu este o sumă mare dacă o comparăm cu rezultatele agenţiilor de turism de top. Suntem o agenţie de nişă cu ambiţii mari.” Antreprenorul spune că anul trecut s-a investit în upgrade-ul site-urilor, în infotripuri, târguri de turism şi seri culturale. „Şi au dat rezultate. Astfel de investiţii se văd, de obicei, cel mai devreme anul următor. Am continuat şi în 2018 să investim cea mai mare parte a profitului în promovare.”

    „Rezultatul a fost aşa de bun în primul rând datorită celor de acasă, care i-au preluat pe turişti şi şi-au făcut munca bine.” Tururile organizate de VisitRomania.No sunt variate atât ca durată, cât şi ca destinaţie. Ele pot fi city breakuri de câteva zile la Braşov, tururi foto în Maramureş sau Delta Dunării sau vacanţe ce combină Bucureştiul cu litoralul românesc, spre exemplu. Există şi tururi mai complexe, care pot dura şi două săptămâni şi care le permit vizitatorilor să vadă mai multe dintre destinaţiile de top din România.

    „Eu customizez tururile în funcţie de preferinţele turistului şi le pun în aplicare împreună cu ghizii locali, cu care colaborăm regulat. Luăm în considerare şi părerile lor pentru circuite şi lucrăm strâns cu toţi cei implicaţi.” Turismul în 2018 a fost despre experienţe, crede antreprenorul. „Am trecut de etapa tururilor clasice în care turistul face poze la obiectiv şi apoi pleacă mai departe. Se cere mai mult acum.”

    Agenţia a pornit la drum în 2015 (primii doi ani nu a avut activitate) cu patru clienţi şi a ajuns în 2018 la peste 800 de oameni, iar pentru anul următor antreprenorul estimează o creştere de 300%. Din total, cei mai mulţi sunt norvegieni, însă acest lucru poate fi explicat de faptul că agenţia a fost fondată acum mai mulţi ani pe această piaţă şi abia recent în Suedia şi Danemarca. Dintre turiştii care au vizitat în 2017 România prin agenţia lui Cristian Turc, 80% au fost norvegieni, restul danezi şi suedezi.

    Cum să faci 250.000 de euro dintr-un business care le oferă turiştilor experienţe în loc de vizite clasice

  • Povestea fabuloasă a antreprenorului care a plecat din ţară acum 15 ani, şi a înfiinţat un business prin care vrea să pună România pe harta mondială a turismului

    „Am plecat din ţară în 2003, către Marea Britanie, cu un contract de trei luni pentru studenţi. Planul iniţial era să stau trei luni, însă am rămas opt ani, iar în 2011 m-am mutat în Norvegia, unde în 2013 am înfiinţat agenţia VisitRomania.No”, povesteşte antreprenorul. Deşi a fost fondată acum cinci ani, agenţia şi-a început activitatea doi ani mai târziu. Înainte să pornească agenţia de turism, Cristian Turc a aranjat o perioadă excursii în România pentru colegi şi prieteni norvegieni, din dorinţa de a le arăta ţara sa, după cum spune chiar el. Atunci şi-a dat seama că există un potenţial grozav de ambele părţi. Nu erau informaţii despre România în norvegiană, iar pachetele de vacanţă făcute pe România erau practic inexistente.

    „Proiectul s-a dezvoltat rapid. Suntem lideri pe piaţă pentru vacanţele ofertate pe România. Ne-am extins în februarie anul trecut cu câte o reprezentanţă în Suedia şi una în Danemarca, iar în 2019 mai deschidem încă două reprezentanţe în Europa de Vest şi una în Europa de Est.” Toate vor fi dedicate turiştilor străini care vor să viziteze România. „Este important să le vorbim despre România la ei acasă, să îi invităm să ne cunoască în limba lor şi să le câştigăm încrederea”, spune Cristian Turc.

    Citiţi aici toată povestea 

  • Incoming, incoming, vin nordicii

    „Am plecat din ţară în 2003, către Marea Britanie, cu un contract de trei luni pentru studenţi. Planul iniţial era să stau trei luni, însă am rămas opt ani, iar în 2011 m-am mutat în Norvegia, unde în 2013 am înfiinţat agenţia VisitRomania.No”, povesteşte antreprenorul. Deşi a fost fondată acum cinci ani, agenţia şi-a început activitatea doi ani mai târziu. Înainte să pornească agenţia de turism, Cristian Turc a aranjat o perioadă excursii în România pentru colegi şi prieteni norvegieni, din dorinţa de a le arăta ţara sa, după cum spune chiar el. Atunci şi-a dat seama că există un potenţial grozav de ambele părţi. Nu erau informaţii despre România în norvegiană, iar pachetele de vacanţă făcute pe România erau practic inexistente.

    „Proiectul s-a dezvoltat rapid. Suntem lideri pe piaţă pentru vacanţele ofertate pe România. Ne-am extins în februarie anul trecut cu câte o reprezentanţă în Suedia şi una în Danemarca, iar în 2019 mai deschidem încă două reprezentanţe în Europa de Vest şi una în Europa de Est.” Toate vor fi dedicate turiştilor străini care vor să viziteze România. „Este important să le vorbim despre România la ei acasă, să îi invităm să ne cunoască în limba lor şi să le câştigăm încrederea”, spune Cristian Turc.

    Antreprenorul este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice, iar când a pornit la drum nu avea experienţă în domeniul turismului. Recunoaşte că a făcut nenumărate greşeli pe parcurs, dar crede că dacă faci ceva cu drag, la un moment dat trebuie să iasă bine. „Cred că atunci când munceşti mult, îţi ies în cale şi oamenii potriviţi. Datorez enorm câtorva profesionişti din România. Chiar dacă eu încercam marea cu degetul, au zis: «Hai să vedem ce vrei tu să faci de fapt».”

    Cristian Turc mai spune că este important să existe un echilibru în ceea ce priveşte promovarea României. Mai exact, nu trebuie să vorbeşti de rău România, dar nu trebuie nici să ascunzi multele lucruri la care s-ar mai putea lucra pe plan local. „România este o ţară a contrastelor, cu bune şi rele, cu săraci şi bogaţi, cu zone frumoase şi zone sărace. Dar avem lucruri unice, avem autenticitatea locurilor şi avem oamenii de ajutor, deschişi şi calzi.” Şi mai sunt şi mulţi profesionişti în turism, începând de la managerii de hoteluri care gândesc win-win, la ghizii profesionişti, şoferii punctuali şi amabili, explică el.

    „Nu am fi putut avea rezultatele de până acum fără contribuţia celor din ţară. Ei au în primul rând meritul că vacanţa turistului a fost foarte reuşită. Să vă dau un exemplu.” Agenţia VisitRomania.No a organizat un tur de călărie prin satele transilvănene, tur care a fost ales anul trecut în top 10 cele mai originale şi frumoase tururi din lume vândute în Norvegia. „Am bătut tururi făcute de profesionişti de la agenţii mari în jungla braziliană sau în Sri Lanka, de exemplu.” Juriul a fost format din cei mai cunoscuţi jurnalişti şi oameni de turism din Norvegia, explică el.

    „Rezultatul a fost aşa de bun în primul rând datorită celor de acasă, care i-au preluat pe turişti şi şi-au făcut munca bine.” Tururile organizate de VisitRomania.No sunt variate atât ca durată, cât şi ca destinaţie. Ele pot fi city breakuri de câteva zile la Braşov, tururi foto în Maramureş sau Delta Dunării sau vacanţe ce combină Bucureştiul cu litoralul românesc, spre exemplu. Există şi tururi mai complexe, care pot dura şi două săptămâni şi care le permit vizitatorilor să vadă mai multe dintre destinaţiile de top din România.

    „Eu customizez tururile în funcţie de preferinţele turistului şi le pun în aplicare împreună cu ghizii locali, cu care colaborăm regulat. Luăm în considerare şi părerile lor pentru circuite şi lucrăm strâns cu toţi cei implicaţi.” Turismul în 2018 a fost despre experienţe, crede antreprenorul. „Am trecut de etapa tururilor clasice în care turistul face poze la obiectiv şi apoi pleacă mai departe. Se cere mai mult acum.”

    Cifra de afaceri a agenţiei este estimată în acest an la 250.000 de euro, potrivit lui Cristian Turc. „Nu este o sumă mare dacă o comparăm cu rezultatele agenţiilor de turism de top. Suntem o agenţie de nişă cu ambiţii mari.” Antreprenorul spune că anul trecut s-a investit în upgrade-ul site-urilor, în infotripuri, târguri de turism şi seri culturale. „Şi au dat rezultate. Astfel de investiţii se văd, de obicei, cel mai devreme anul următor. Am continuat şi în 2018 să investim cea mai mare parte a profitului în promovare.”

    Agenţia a pornit la drum în 2015 (primii doi ani nu a avut activitate) cu patru clienţi şi a ajuns în 2018 la peste 800 de oameni, iar pentru anul următor antreprenorul estimează o creştere de 300%. Din total, cei mai mulţi sunt norvegieni, însă acest lucru poate fi explicat de faptul că agenţia a fost fondată acum mai mulţi ani pe această piaţă şi abia recent în Suedia şi Danemarca. Dintre turiştii care au vizitat în 2017 România prin agenţia lui Cristian Turc, 80% au fost norvegieni, restul danezi şi suedezi.

    „Sunt deja weekenduri în care nu o să mai avem capacitate să primim cereri. Şi în ceea ce priveşte septembrie 2019, pe Bucureşti suntem deja la limita capacităţii.” Despre turişti, Cristian Turc spune că vin cu aşteptări mici, iar odată ajunşi la destinaţie sunt plăcut surprinşi. De aceea, el este încrezător că în cinci ani Bucureştiul va fi în top cinci destinaţii de tip city break, iar România va deveni o destinaţie tot mai interesantă pentru nordici. El dă exemplul oraşului Budapesta, care a pornit de jos acum câţiva ani, iar astăzi există două curse zilnice directe operate de compania aeriană Norwegian.

    „Apariţia Blue Air pe piaţa de aici ne-a dat un impuls extraordinar”, spune antreprenorul, care a făcut parteneriate cu compania aeriană pentru diverse programe pe care le-a organizat în România. În afară de compania românească Blue Air, şi operatorul low-cost WizzAir are zboruri directe către Oslo. Ultima dată Cristian Turc a venit acasă în luna septembrie a acestui an la un seminar de matchmaking organizat de Innovation Norway la Bucureşti. „De când am plecat de acasă, în 2003, s-a schimbat în primul rând percepţia oamenilor faţă de drepturile lor. Văd acum în tineretul care este în ţară multă forţă şi creativitate. Sunt tineri curajoşi, perseverenţi şi puternici.” El, la rândul său, atunci când a plecat, spune că a făcut-o dornic să aibă experienţe noi, să cunoască lumea şi să înveţe de la alţii. Nu se vede însă întorcându-se în ţară.

    „Celor doi copii le este mai bine aici. Mă gândesc la sistemul de sănătate în primul rând. Şi apoi la faptul că pot să facă ceea ce le place şi să trăiască din asta în viitor.” Deşi nu locuieşte în ţară, este în permanenţă conectat la România prin ceea ce face. Mai mult, vine des acasă. „Când spun acasă spun Blaj, România. Aşa o să fie pentru mine mereu.” Cel mai dor îi e de părinţi, de prieteni, de oraşul natal. Despre Blaj spune că este un oraş cochet, micuţ, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. „Este genul de oraş unde îţi cumpără vecinii ce ai nevoie dacă eşti răcit şi nu poţi ieşi din casă.” La polul opus, cel mai puţin dor îi e de birocraţie şi de sentimentul că eşti la mâna funcţionarului care poate să îţi complice ziua fără rost.

    „Nu cred că aş reuşi să fiu antreprenor acasă. Am tot respectul pentru antreprenorii din România, care se luptă zilnic cu birocraţia, instabilitatea legislativă, criza forţei de muncă, desele schimbări şi multe altele. Nu pot să mă gândesc unde ar fi multe dintre firmele româneşti cu un cadru stabil şi care i-ar sprijini şi ajuta, în loc să le vâneze erorile.”

    Trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.

    O să mă refer aici la trei lucruri pe care le observ în societate, în relaţiile interumane. Nu cred că are rost să mai repet şi eu că infrastructura sau sănătatea au nevoie de îmbunătăţiri. 
    În primul rând aş menţiona incluziunea. În toate formele ei. Se poate mai bine.

    Mai cred că trebuie să ascultăm când altul vorbeşte. Să nu mai întrerupem. În general e o problemă. Nici măcar nu mai putem să ne scuzăm că suntem latini şi de aceea facem aşa. Şi cu asta trebuie început la nivelul vieţii de zi cu zi, atunci când stai cu prietenii la o bere.

    În al treilea rând, e nevoie de mai multă discreţie, mai ales atunci când în discuţii e vorba despre o a treia persoană.

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Traficul în România este infernal. E trist că se pierd ore preţioase stând în trafic – ore de lângă familie sau ore în care se puteau face lucruri folositoare. Am locuit în Londra şi ştiu cum e traficul. Dar când vezi totuşi că se caută soluţii, că se investeşte, că cineva se gândeşte la tine, care eşti conducător auto, este totuşi mai suportabil. La noi (în România – n.red.) e dublu de trist când ştii că birocraţia, corupţia şi relele intenţii sunt cele care blochează dezvoltarea. 

    În Oslo nu simt traficul. E un oraş cu o infrastructură bună, în care oamenii sunt încurajaţi să folosească transportul în comun. Care funcţionează foarte bine.

    Cafeaua şi scena culinară sunt după părerea mea, superioare în România şi mai ales în Bucureşti dacă e să comparăm cu Oslo. Şi asta tocmai datorită creativităţii şi originalităţii de care dăm dovadă. Uitaţi-vă câte restaurante noi şi bune s-au deschis în ultimul timp. Câte wine baruri au apărut în Bucureşti şi ce cafenele s-au deschis. Am organizat un infotrip în septembrie pentru un cunoscut jurnalist de călătorii de aici şi prima lui postare pe Instagram a fost: „Auf wiedersehen Berlin – there’s a new hipster king in town” („Adio, Berlin, e un alt oraş hipsteresc care te depăşeşte” – trad.). Cred că viitorul o să fie bun, chiar dacă acum sunt nori negri deasupra ţării, cum bine zic versurile cântecului. Avem oameni care să facă viitorul ăsta bun.

    Ce presupune jobul actual şi cum arată o zi obişnuită?

    Jobul meu presupune să conving nişte oameni sceptici în ceea ce priveşte România că ţara noastră merită explorată. Am fost atent la cultura nordicilor şi acest lucru a ajutat în vânzări. România nu are un brand de ţară bun, dar împreună cu mulţi alţii stabiliţi aici o să schimbăm acest lucru. Fiecare prin ceea ce face el. Sunt români profesori, doctori, artişti, firme serioase româneşti în multe domenii, şi lista e lungă. Noi toţi, împreună, arătăm că România nu e mai prejos ca alte ţări. Şi facem acest lucru respectând şi cultura în care am ales să trăim. Ziua se împarte în două: petrec cât se poate de mult timp cu copiii, dar şi multe ore – până noaptea târziu – în agenţie. Nu lucrăm doar la organizarea vacanţelor pentru nordici. Facem infotripuri de promovare, actualizăm frecvent blogul în norvegiană cu sute de articole folositoare celor care vor să călătorească pe cont propriu, facem zeci de prezentări despre România în fiecare an.

    Pe de altă parte, e timpul cu copiii cel pe care îl prioritizez. Pe uşa de intrare la grădiniţele de aici este un afiş care spune: „Pune telefonul pe silent. Acum intri în cea mai importantă întâlnire a zilei”. Pe cât se poate, încerc să fiu prezent în viaţa lor. Când ai businessul tău, trebuie să fii tot timpul conectat la el, dar până acum am reuşit să mă împart bine şi să găsesc soluţii de compromis.