BusinessMagazin

Tag: viata

  • Visaţi să vă mutaţi în paradis? Iată cele mai ieftine 15 insule unde aţi putea începe o viaţă nouă

    Visaţi sa renunţati la locul de muncă şi să vă mutaţi în paradis? Ei bine, nu sunteţi singurii, iar acesta nu este nevoie să rămână doar un vis. 

    International Living a publicat anul acesta o listă de 15 insule ieftine din toată lumea unde vă puteţi retrage şi trăi cu un buget care porneşte de la 1.200 de dolari pe lună. „Ideea unei escapade pe o insulă pare să fie o fantezie de se bucură doar bogaţii. Adevărul este că există mai multe insule care au un cost al vieţii mult mai scăzut decât cel din Statele Unite, de pildă”, a declarat pentru publicaţia internaţională Forbes Jennifer Stevens, executive director al International Living. 

    Iată lista celor mai ieftine insule găsite de experţii de la International Living, luând în calcul cheltuielile lunare pentru un cuplu (pentru o singură persoană, acestea ar fi cu aproximativ o treime mai mici). 

    1.         Phu Quoc, Vietnam: este cea mai mare insulă din Vietnam, dar este totuşi şi un loc intim, cu aproximativ 100.000 de rezidenţi. Expaţilor pare să le placă aici, fiindcă mai mult de jumătate din insulă are parcuri naturale protejate şi rezervaţii, precum şi cel puţin 20 de plaje. O masă pentru două persoane la majoritatea restaurantelor de aici, care să includă fructe de mare şi băuturi, nu depăşeşte preţul de 20 de dolari. Un cuplu poate să trăiască aici cu circa 1.210 dolari/lună. 

    2.         Isla Colon, Panama: face parte din lanţul de insule Bocas Del Toro şi include spiritul  vieţii din Caraibe. Totuşi, costul vieţii aici nu depăşeşte 1.400 de dolari pe lună pentru un cuplu. 

    3.         Penang, Malaysia: această insulă s-a aflat printre preferatele expaţilor timp de mai mulţi ani. Lonely Planet a declarat chiar acest loc ca fiind una dintre destinaţiile de top ale lumii când vine vorba de mâncare. Localizarea acestei insule, în sud-estul Asiei, face uşoare călătoriile înspre Bali, Thailanda, Cambodgia. Un cuplu poate să trăiască aici chiar în lux cu un buget care să pornească de la 1.500 de dolari/lună. 

    4.         Caye Caulker, Belize: „Go slow” (Trăieşte, deplasează-te încet) reprezintă sloganul acestei insule aflate în Caraibe. Expaţii iubesc aici natura, activităţile acvatice, precum şi sursele nenumărate de inspiraţie care atrag  aici constant artişti, fotografi şi scriitori. Un cuplu poate să trăiască aici confortabil cu un buget lunar de 1.500 de dolari.

    5.         Koh, Samui, Thailanda: include nenumărate locuri destinate relaxării, fie că vorbim despre plaje, golfuri ascunse, jungle extinse şi cascade. Cuplurile de expaţi care trăiesc aici au un buget lunar de circa 1.500 de dolari/lună; cu 2.000 de dolari, se poate trăi ca un rege pe această insulă.

    6.         Creta, Grecia: este cea mai mare insulă grecească şi una dintre cele mai bune destinaţii pentru locuit din mai multe motive – plaje superbe, taverne aflate pe plajă, un vibe relaxant şi o infrastructură medicală foarte bună. Fiindcă insula este atât de mare, există numeroase opţiuni când vine vorba despre găsirea unei locuinţe, iar bugetul necesar unui cuplu care trăieşte aici ajunge la circa 1.800 de dolari/lună. 

    7.         Cozumel, Mexic: această insulă mexicană este o destinaţie cunoscută de vacanţă, dar şi un loc minunat în care te poţi retrage şi trăi o viaţă de vis. „Cozumel oferă o valoare bună pentru fiecare ban cheltuit, chiar şi când vine vorba despre locuinţe”, spun experţii International Living. Costul? Mai puţin de 1.900 de dolari/lună pentru un cuplu. 

    8.         Bali, Indonezia: Vremea este frumoasă şi tropicală aici – poate fi şi mai rece în munţi, iar chiria, extrem de ieftină. Costul chiriei pentru o vilă într-un loc precum Ubud ajunge la aproximativ 500 de dolari pe lună, iar un cuplu poate să trăiască bine în majoritatea oraşelor din Bali cu circa 1.900 de dolari/lună. 

    9.         Isla Mujeres, Mexic: nu mai este un diamant ascuns, ci o destinaţie cunoscută de călătorie unde expaţii pot să se bucure de o viaţă liniştită. O persoană singură poate să trăiască aici cu circa 1.700 de dolari/lună, iar pentru un cuplu, este suficient un buget de 2.000 de dolari.

    10.      Las Terrenas, Republica Dominicană: expaţii francezi au descoperit iniţial acest paradis tropical şi influenţa lor încă poate fi observată, în zonă fiind multe restaurante frumoase şi brutării. International Living estimează că un cuplu poate să trăiască aici cu aproximativ 2.000 de dolari/lună. 

    11.      Roatan, Honduras: iniţial, insula era destinată pasionaţilor de scufundări, acum este plină de expaţi care au ales să trăiască zilnic aici. Plaje cu nisip alb, peşteri, sate pescăreşti colorate, munţi – toate aceste alcătuiesc peisajul din unul dintre cele mai ieftine locuri din Caraibe. Un cuplu poate să trăiască aici cu un buget de 2.000 de dolari/lună.

    12.      Mallorca, Spania: veţi găsi aici un climat blând, multă istorie (se află aici chiar şi ruine romane) şi un stil de viaţă accesibil – care porneşte de la circa 2.500 de dolari/lună pentru un cuplu. 

    13.      Malta: această mică insulă are câte ceva pentru fiecare – de la oraşe vechi şi peisaje care îţi taie respiraţia, la ferme de ţară şi restaurante frumoase. Cuplurile pot trăi aici cu un buget lunar de 2.600 de dolari/lună.

    14.      Irlanda: aflată la marginea Oceanului Atletic, este o destinaţie extrem de atrăgătoare şi, se pare, una dintre cele mai ieftine destinaţii spre care se poate zbura din Europa în prezent. International Living estimează că bugetul necesar cheltuielilor lunare pentru un cuplu ajunge la 2.800 de dolari/lună.

    15.      Ambergris Caye, Belize: este cea mai mare insulă din Belize şi este înconjurată de minunate ape turcoaz. Nu este însă o insulă supra-dezvoltată. Un cuplu poate să trăiască aici cu circa 2.950 de dolari/lună, iar dacă deţin o casă aici, pot să trăiască aici chiar şi cu mai puţin de 2.000 de dolari/lună. 

     

  • Cum arată campania globală de vaccinare: Peste 6 miliarde de doze administrate şi încă şase luni până la atingerea imunităţii de turmă. Ţările bogate se vaccinează de 20 de ori mai repede decât statele sărace

    Cea mai mare campanie de vaccinare este în plin efect. Până acum au fost administrate peste 6,13 miliarde de doze în 184 de ţări, conform datelor agregate de Bloomberg. Cea mai recentă rată de administrare este de 29,4 milioane de doze pe zi.

    Numărul total se traduce prin faptul că a fost vaccinată 39,9% din populaţia lumii. Însă distribuirea a fost dezechilibrată, ţările sărace – în special cele africane – raportând cele mai slabe rate de vaccinare la nivel mondial.

    Astfel, statele şi regiunile cu venituri ridicate se vaccinează de peste 20 de ori mai repede decât ţările cu venituri mici.

    Cu actuala rata globală de vaccinare, de 29,4 milioane de doze în fiecare zi, atingerea imunităţii de turmă rămâne un obiectiv destul de îndepărtat, întrucât va fi nevoie de încă şase luni pentru a acoperi 75% din populaţia Terrei.

    Influenţată de pandemia de Covid-19, speranţa la viaţă de anul trecut a înregistrat cea mai mare scădere de la cel de-al Doilea Război Mondial, conform unui studiu publicat de Universitatea Oxford, speranţa la viaţă din rândul bărbaţilor americani suferind un declin de peste doi ani. În 22 din 29 de ţări incluse în analiză (SUA, Chile şi mai multe state europene), speranţa la viaţă s-a redus cu peste şase luni prin comparaţie cu 2019. De asemenea, speranţa la viaţă a scăzut în 27 dintre cele 29 de ţări, scrie Financial Times.

    Universitatea a declarat că reducerea speranţei la viaţă poate fi asociată deceselor oficiale de Covid-19. Până în prezent au fost raportate la nivel global aproape 5 milioane de morţi cauzate de coronavirus.

    „Rezultatele noastre subliniază şocul devastator ce poate fi atribuit coronavirusului”, spune Dr. Ridhi Kashyap, unul dintre autorii lucrării publicate în International Journal of Epidemiology.

    În majoritatea ţărilor, declinul a fost mai accentuat de-a lungul populaţiei masculine. Cea mai mare scădere a fost înregistrată în rândul bărbaţilor americani, unde speranţa de viaţă a scăzut cu 2,2 ani faţă de 2019. Per total, speranţa de viaţă a bărbaţilor a scăzut cu cel puţin un an în 15 ţări, prin comparaţie cu 11 ţări în cazul femeilor. Rezultatul a şters progresul privind rata mortalităţii din ultimii 5,6 ani.

    În Statele Unite, rata mortalităţii a crescut în special de-a lungul populaţiei mai mici de 60 de ani, care încă se află în câmpul muncii. Între timp, în Europa, persoanele trecute de 60 de ani au contribuit mai mult la creşterea ratei de mortalitate.

    Johnson & Johnson: A doua doză a vaccinului măreşte nivelul de protecţie împotriva formelor moderate şi severe de Covid la 94%

    Conform datelor agregate de Worldometers, România numără aproape 1.200.000 de cazuri de Covid şi peste 36.000 de decese. Circa 1.098.000 de oameni s-au vindecat după ce au fost infectaţi cu SARS-CoV-2.

     

  • Top 3 greşeli ale agenţilor imobiliari

    Un business în imobiliare se numără printre cele care se realizează cel mai uşor în prezent în România – cu doar 200 de lei, poţi să îţi înfiinţezi o firmă –  iar loc de noi agenţii există în continuare pe piaţă. Totuşi, ca să ai şi succes în domeniu, sunt câteva greşeli de evitat, mai ales pentru cei aflaţi la început de drum. 

    „Toată lumea are loc sub acest cer imobiliar, este nevoie şi de branduri personale, precum şi de branduri organizaţionale, ideal este să existe un brand personal într-un brand de companie. Având în vedere că este atât de simplu să intri în această breaslă a imobiliarelor şi poţi să practici această profesie cu uşurinţă, există şi riscul ca simplitatea să dea un impact negativ al serviciului prestat”, a spus Cătălin Priscorniţă, CEO şi fondator al agenţiei imobiliare Blitz, în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro, în parteneriat cu Business Magazin.

    El spune că îşi doreşte să existe aceeaşi etică profesională în companii indiferent de dimensiunea afacerilor din domeniu, iar în acest sens, menţionează câteva dintre greşelile pe care agenţii imobiliari ar trebui să le evite. 

    1.     Nu se pun „în papucii clientului”, nu intră în rolul lor, nu simt cu adevărat ce nevoi are clientul şi sunt prea concentraţi pe ei. Sunt prea concentraţi să vorbească deseori şi prea puţin să asculte: „Oricine ştie să calce acceleraţia, dar nu oricine frâna”. Observă că, de multe ori, agenţii imobiliari complică tranzacţiile din cauza faptului că nu sunt dispuşi să asculte nevoile reale ale clienţilor. „Omul nu cumpără pereţi, ci cumpără viaţa care ar putea să se întâmple între pereţi, prezentă şi viitoare. Dacă înţelegem nevoile reale, sociale, dacă te conectezi cu nevoia clientului în etapa de previzionare, creşte foarte mult probabilitatea să îi oferi clientului ce are el nevoie.”

    2.     Altă greşeală pe care o vede frecvent este că unii dintre agenţi renunţă la clienţi uşor: „Fiindcă are balta peşte, fiindcă leadurile vin, luăm mâna foarte repede de pe clienţi. Dacă un client a văzut un imobil şi spune nu, el spune nu fiindcă nu este pregătit să ia o decizie, nu este un nu definitiv”. El crede însă că clientul are nevoie să fie educat mai mult, să se maturizeze din punct de vedere imobiliar: „<<Nu-ul>> este un <<poate>> de mâine şi un <<da>> de poimâine. E totuşi, achiziţia vieţii, prin acel nu, clientul spune că vrea să fie educat mai mult, până să fie maturizat din punct de vedere imobiliar. Înţelege clientul, fii profesionist, stai lângă el şi ajută-l să ia decizii asumat. Zona asta de follow-up lipseşte în totalitate în imobiliare”. 

    3.     Greşeala a treia, care este de departe cea mai grea din punctul de vedere al lui Cătălin Priscorniţă, este aceea că agentul nu se identifică cu rolul său:  „Dacă întrebi, de exemplu, un agent imobiliar, cine este el, 9 din 10 vor răspunde că lucrează în imobiliare. Nu spun că sunt agenţi imobiliari, ci că lucrează în imobiliare, nu se identifică pe rol”. Menţionează că este ideal ca agentul să se identifice cât mai bine cu meseria asta: „Când spui <<Sunt agent imobiliar specializat de trei ani pe vânzarea de case şi am un palmares de 3.000 de case vândute>>, este cu totul altceva. Trebuie să nu uităm cine suntem, în esenţă, suntem schimbători de destine, nu suntem simpli vânzători”. 

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi a profesiei de broker în acest domeniu, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Cătălin Priscorniţă, CEO al Blitz. 

    – Cătălin Priscorniţă este fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz. Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional.

    – Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

     

     

  • Castraveţii despre care se crede că ar conţine o substanţă care vindecă anumite tipuri de cancer. Sunt atât de valoroşi încât oamenii îşi riscă viaţa ca să îi culeagă şi zeci de persoane au murit făcând asta

    Castraveţii costă în general mai puţin de 3 dolari/kg. Dar castraveţii de mare sunt o delicatesă care poate ajunge la un preţ de 3.000 de dolari/kg, potrivit Business Insider. 

    Castraveţii de mare au fost consideraţi o delicatesă în Asia timp de secole, iar familiile bogate mâncau aceste animale pentru proteinele lor. Cererea pentru aceste animale marine a explodat în anii 1980, odată cu creşterea numărului celor din clasa mijlocie în China. În general sunt uscaţi şi împachetaţi şi oferiţi chiar şi ca daruri la ocazii speciale. Cu cât arată mai ciudat, cu atât mai scumpi sunt, scrie publicaţia americană. 

     

    Există 1.250 de specii diferite de castraveţi de mare în lume, iar cei japonezi ar fi cei mai preţioşi. Totuşi, chiar şi dacă veţi comanda o specie mai comună de pe Amazon, aţi putea plăti până la 170 de dolari pentru aceasta. 

     

     

    Dincolo de gustul şi consistenţa lor, aceştia sunt apreciaţi şi pentru proprietăţile lor farmaceutice: se crede, de pildă, că ar putea conţine o substanţă care vindecă artrita şi chiar şi anumite tipuri de cancer. 

     

    Nu e de mirare că numărul ţărilor unde a crescut cererea pentru aceste delicatese a crescut: din 1996 şi până în 2011, numărul ţărilor care exportau castraveţi de mare a crescut de la 35, la 83. Totuşi, pe măsură ce au fost mai căutaţi, au devenit şi mai greu de găsit.

     

     

    În Yucatan, Mexic, scafandrii au văzut o scădere a recoltei de 95% între 2012 şi 2014. Preţul mediu al acestora a crescut cu aproape 17% la nivel global între 2011 şi 2016. Din cele peste 70 de specii disponibile, 7 sunt clasificate acum ca fiind pe cale de dispariţie. 

     

    Până acum, peste 40 de scafandri din Yucatan ar fi murit încercând să recolteze castraveţii preţioşi. 

     

    Acvacultura pentru anumite specii a început să se intensifice, totuşi „cultivarea” acestor castraveţi este un proces destul de dificil din cauza faptului că durează până la doi ani pentru ca aceştia să ajungă la maturitate.

     

  • Soiul de castraveţi care poate ajunge să coste chiar şi 3.000 de dolari/kg. Sunt atât de valoroşi încât oamenii îşi riscă viaţa ca să îi culeagă

    Castraveţii costă în general mai puţin de 3 dolari/kg. Dar castraveţii de mare sunt o delicatesă care poate ajunge la un preţ de 3.000 de dolari/kg, potrivit Business Insider. 

    Castraveţii de mare au fost consideraţi o delicatesă în Asia timp de secole, iar familiile bogate mâncau aceste animale pentru proteinele lor. Cererea pentru aceste animale marine a explodat în anii 1980, odată cu creşterea numărului celor din clasa mijlocie în China. În general sunt uscaţi şi împachetaţi şi oferiţi chiar şi ca daruri la ocazii speciale. Cu cât arată mai ciudat, cu atât mai scumpi sunt, scrie publicaţia americană. 

    Există 1.250 de specii diferite de castraveţi de mare în lume, iar cei japonezi ar fi cei mai preţioşi. Totuşi, chiar şi dacă veţi comanda o specie mai comună de pe Amazon, aţi putea plăti până la 170 de dolari pentru aceasta. 

     

    Dincolo de gustul şi consistenţa lor, aceştia sunt apreciaţi şi pentru proprietăţile lor farmaceutice: se crede, de pildă, că ar putea conţine o substanţă care vindecă artrita şi chiar şi anumite tipuri de cancer. 

     

    Nu e de mirare că numărul ţărilor unde a crescut cererea pentru aceste delicatese a crescut: din 1996 şi până în 2011, numărul ţărilor care exportau castraveţi de mare a crescut de la 35, la 83. Totuşi, pe măsură ce au fost mai căutaţi, au devenit şi mai greu de găsit. În Yucatan, Mexic, scafandrii au văzut o scădere a recoltei de 95% între 2012 şi 2014. Preţul mediu al acestora a crescut cu aproape 17% la nivel global între 2011 şi 2016. Din cele peste 70 de specii disponibile, 7 sunt clasificate acum ca fiind pe cale de dispariţie. 

     

    Până acum, peste 40 de scafandri din Yucatan ar fi murit încercând să recolteze castraveţii preţioşi. 

     

    Acvacultura pentru anumite specii a început să se intensifice, totuşi „cultivarea” acestor castraveţi este un proces destul de dificil din cauza faptului că durează până la doi ani pentru ca aceştia să ajungă la maturitate.

     

  • Cătălin Priscorniţă, CEO şi fondator Blitz: „Pentru dezvoltarea pieţei, este nevoie de o lege a agentului imobiliar”

    După criza din 2008-2009, piaţa imobiliarelor româneşti a trecut printr-o etapă de educare, mai cu seamă datorită clienţilor, care au început să pună din ce în ce mai multe întrebări agenţilor înainte de a cumpăra un imobil. Totuşi, ca piaţa să ajungă la nivelul maturităţii, mai este nevoie de un element: o lege a agentului imobiliar. 

    „Foarte mulţi agenţi imobiliari din perioada anterioară crizei financiare nu mai sunt astăzi, totuşi sunt încă mulţi care practică această profesie drept ceva temporar, pe o durată de câţiva ani. Este în curs de schimbare acest trend, dar nu se regăsesc foarte mulţi veterani ca procent în numărul total al agenţilor imobiliari”, a răspuns Cătălin Priscorniţă, fondator şi CEO al agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, referindu-se la felul în care cei care lucrează în domeniu se raportează la meseria de agent imobiliar după criza financiară din 2008. 

    El observă că schimbarea a venit mai ales din partea consumatorilor şi a nivelului lor de educaţie când vine vorba despre achiziţiile în imobiliare: dacă în 2007 se mulţumeau să cumpere un teren fără să pară interesaţi de multe detalii legate de imobil, acum au învăţat să pună întrebările potrivite. Clienţii care vor să cumpere un imobil astăzi studiază mult mai bine proprietatea anterior semnării contractului, aspect care se reflectă în fişa postului agentului imobiliar. 

    „Exista o lipsă de cunoştinţe, oamenii nu ştiau de fapt ce nu ştiu şi cumva asta făcea şi ca brokerul să nu îi furnizeze respectivele informaţii informaţii. Au existat <<ţepe>> şi voite, şi nevoite. Acum s-au mai schimbat lucrurile, este o schimbare constantă, în paşi mici, nu în salturi mari. Ca să existe o schimbare mare, trebuie să existe o lege care să schimbe regulile jocului”, a punctat Cătălin Priscorniţă. 

    El observă că pe piaţa locală nu există un registru al tuturor agenţilor imobiliari în prezent – potrivit estimărilor, numărul acestora s-ar plasa la 10.000 – 12.000 de brokeri – iar fiecare dintre aceştia se educă aşa cum cred ei de cuviinţă, în absenţa unei legi care să îi ajute. De asemenea, pe această piaţă există foarte multe companii mici, la nivel de start-up. „Nu spun că este greşit să ai un business mic sau unul bazat pe brandul personal, dar cu cât este mai mic businessul, cu atât eşti mai vulnerabil şi mai impredictibil în faţa viitorului.” 

    De aceea, o lege ar ajuta dezvoltarea pieţei, atât în beneficiul brokerilor,  cât şi al clienţilor acestora. „O lege va schimba regulile jocului pentru toată lumea – va fi pentru toată lumea la fel –  vor exista poate nuanţe pentru companiile mari, dar baza va fi aceeaşi pentru toţi şi toţi vom ajunge la aceeaşi limbă, iar clientul va resimţi aceeaşi calitate a serviciului prestat.”

    Când ar putea să fie lansată o astfel de lege?

    Potrivit lui Cătălin Priscorniţă, care face parte dintr-o comisie consultativă cu Parlamentul, în prezent se lucrează la stabilirea detaliilor pentru expunerea legii în plen. Aceasta va include realizarea unui registru al agenţilor imobiliari, precum şi realizarea unui program de educaţie care să includă un anumit număr de ore de formare pentru toţi agenţii imobiliari, dar să fie pus accentul şi pe existenţa de educaţie continuă; primirea unei licenţe – a unei diplome de agent cu ID unic; existenţa unei asigurări profesionale. 

    „Avem inspiraţia legii agentului european şi a multor alte legi care există în alte ţări, vrem să luăm ce e mai bun din acele legi şi să facem o lege care să fie bună şi predictibilă pentru noi în următorii 3-5 ani de zile.”

    Citiţi mai multe despre evoluţia pieţei imobiliare în România, precum şi a profesiei de broker în acest domeniu, în următoarele articole rezultate în urma webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care l-a avut ca invitat pe Cătălin Priscorniţă, CEO al Blitz. 

     

    – Cătălin Priscorniţă este fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz. Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional.

     

    – Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

     

  • Cum ajungi la succes în real estate? Studiu de caz: Cătălin Priscorniţă, fondatorul agenţiei Blitz

    Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, lucrează în real estate de suficient de mult timp încât să treacă prin două crize. Dacă în criza financiară a fost martorul falimentului firmei pentru care lucra, noua criză, generată de pandemie, l-a prins în rolul de antreprenor cu vise mari. Iar lecţiile învăţate în trecut l-au ajutat să folosească scurtul moment de linişte din piaţă pentru a apăsa acceleraţia dezvoltării naţionale. 

    „În imobiliare îmi place să spun că sunt un lider înnăscut şi un antreprenor în devenire – încerc – fiindcă nu îmi iese de fiecare dată – să mă autodepăşesc de la o lună la alta şi de la un an la altul şi să devin varianta mea cea mai bună în fiecare moment. Am devenit un antreprenor care se lasă inspirat de alţii care au reuşit în viaţă. Îmi doresc să depăşesc această industrie imobiliară şi să o duc acolo unde cred că poate fi dusă”, a spus Cătălin Priscorniţă, fondatorul şi CEO-ul agenţiei imobiliare Blitz, în cea mai recentă ediţie a emisiunii Real Estate. Real Talk by Storia.ro, realizată în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Businessul său este format în prezent din 17 birouri, proprii sau deschise în regim de franciză – răspândite în 12 oraşe şi care se dezvoltă în continuare la nivel naţional. Drumul lui Priscorniţă până aici este însă lung şi atipic. 

    Originar din Bistriţa, a lucrat mai bine de 17 ani în domeniul imobiliarelor în Cluj-Napoca. Totuşi, pornirile sale antreprenoriale sunt chiar mai vechi de atât: au început în copilărie, „după ureche şi după stomac”. Îşi aminteşte de pildă că,  atunci când avea 10-11 ani, mama sa aducea produse „de la ruşi”, iar el devenise responsabil cu vânzarea la piaţă a acestora. 

    Nu e de mirare că se autodescrie independent financiar de când se ştie, iar pe vremuri, pentru el „independenţa era să îmi iau un suc la TEC, o îngheţată sau o gumă Turbo, din banii mei”. 

    La maturitate, a lucrat apoi, cu sau fără contract, vreo 10 ani, interval în care îşi aminteşte că a avut peste 15 joburi, în domenii diverse. Singura punte comună între toate acestea a fost linia de vânzări. 

    Cariera sa „mai serioasă” a început într-o agenţie imobiliară mare în 2006, în Cluj-Napoca. Aceasta s-a închis însă în perioada crizei, din cauza managementului prost, după cum avea să constate el „cu ochii cei de pe urmă”: „Am rămas doar eu cu fondatorul la criza din 2008-2009. El a închis compania, iar eu a trebuit să îmi iau colacul de salvare şi să mă duc departe şi repede, respectiv să dezvolt compania Blitz”.

    A urmat apoi o perioadă prolifică din punct de vedere financiar, în care îşi aminteşte că „făceam tranzacţii cu comisioane de zeci de mii de euro”, bani care i-ar fi permis să „se pensioneze” la 30 de ani, dacă şi-ar fi dorit acest lucru. 

    A mizat însă pe altceva: „Am ales drumul antreprenoriatului şi să fac un business aşa cum mi-ar plăcea mie să fiu servit în acest domeniu. Dacă mă întrebi unde aş fi văzut Blitz acum 10-11 ani, aş spune aici unde sunt acum – respectiv dezvoltând o companie care domină piaţa din Cluj de 8-9 ani”. 

    Nici pandemia nu a încetinit planurile antreprenorului ardelean, care a decis ca în 2020 să apese acceleraţia dezvoltării naţionale. „În lockdown am intrat într-un plan de dezvoltare pentru intervalul 2020 – 2023; am considerat că momentul propice de începere a expansiunii a fost 2020. Am accelerat puternic, am făcut branding ca la carte, am creat platforme de e-learning, am redesenat organigrama etc.”, descrie Cătălin Priscorniţă câteva dintre elementele expansiunii. 

    Adaugă că avea în minte această strategie cu mult timp înainte de pandemie, dar aceasta a adus momentul perfect, de linişte, în care să poată să îşi pună planurile în aplicare. „Domeniul acesta este conectat la o nevoie primară – nevoia locativă – am ştiut că ne confruntăm doar cu o perioadă de linişte în care putem să ne gândim la extindere, iar apoi piaţa îşi va reveni.”

    Prin prisma experienţei sale în domeniu, de „veteran”, după cum spune chiar el, Cătălin Priscorniţă observă că piaţa a trecut prin numeroase schimbări de-a lungul timpului, iar odată cu aceasta, şi colegii săi de breaslă: „Piaţa şi brokerii imobiliari s-au schimbat semnificativ, iar ca în orice industrie, schimbarea vine de la consumator. Când spun că ne-am schimbat mă uit la zona de educaţie, simt că sunt multe companii care pun accent pe educaţie, pe programe în care vorbim despre faptul că reprezentăm un business cu oameni, despre oameni”. 

    Totuşi, mai este cale lungă până când industria îşi va atinge potenţialul. „Chiar dacă piaţa a evoluat, există în continuare multe oraşe unde brokerul imobiliar este perceput mai degrabă ca un samsar, ca un om care lucrează ilegal. Dacă ne uităm la industriile de vânzări, sunt foarte puţine care să învârtă cifrele pe care noi le avem, iar un om cumpără o proprietate o dată – de două ori în viaţă, prin urmare acestea sunt momente cruciale pentru el. Se ştie că decizia în imobiliare este una emoţională, pe care o justificăm raţional, apoi – astfel, brokerul imobiliar trebuie să fie un om educat, care să înţeleagă toate aceste aspecte. Sunt, din păcate, foarte mulţi agenţi pentru care contează foarte mult venitul imediat şi nu viaţa omului; în următorii ani, îmi doresc să facem o ţară ca afară în industria imobiliară.”

    ·       Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS, Android şi HUAWEI. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de creditare.  

     

     

  • Un studiu al Universităţii Harvard care a durat 80 de ani a scos la iveală ceea ce ar putea să fie secretul pentru o viaţă fericită

    Studiul Grant, precum şi Studiul Harvard axat pe dezvoltarea adulţilor, au urmărit mai multe sute de oameni pe parcursul întregii lor vieţi şi au analizat diferite aspecte ale acestora. Potrivit unui articol publicat de platforma theladders.com, cercetătorii implicaţi în aceste studii au descoperit că, deşi răspunsul este complex, cei mai fericiţi dintre participanţi s-au concentrat pe trei aspecte pe parcursul vieţii lor: obţinerea succesului pe termen lung, inteligenţa emoţională şi relaţiile. 

    Începând cu anul 1938, cercetătorul Dr. Arlie Bock, de la şcoala de medicină a Harvard, a început proiectul cu 268 de bărbaţi aflaţi în cel de al doilea an de studiu la aceeaşi facultate. Participanţii la studiu au consimţit să fie subiectul unor măsurători fizice şi psihice, să răspundă unor chestionare şi interviuri pe parcursul vieţii lor, toate cu scopul de a-i ajuta pe cercetători să găsească elementele necesare pentru o viaţă mai bună. 

    Dintre cei 268 de oameni analizaţi, schimbările cele mai mari au venit la bărbaţi când aceştia se aflau în jurul vârstei de 40 de ani. Spre exemplu, unul dintre ei a devenit preşedintele Statelor Unite – John F. Kennedy, unul dintre ei a devenit un autor de succes, iar alţi patru au candidat pentru Senat. Mulţi alţii s-au confruntat cu tragedii sau cu drame în dragoste.

    Cercetătorii au descoperit că primul element necesar unei vieţi mai bune era succesul bazat pe un orizont pe termen lung. Au observat că dacă se uitau la un anumit moment din viaţa oricăruia dintre participanţi, studiul era înşelător. Participanţii au trecut prin bune şi rele pe parcursul vieţii, iar eşecurile anterioare nu reprezentau neapărat un indicator al unui viitor fără succes. Cu alte cuvinte, doar din cauza faptului că cineva a experimentat traume sau alte evenimente semnificative în viaţă, acest lucru nu însemna că nu vor reuşi să ajungă la succes pe termen lung niciodată. Din contră, mulţi dintre cei care s-au concentrat pe a merge mai departe au atins într-un final succesul.

    Pe de altă parte, cei care au avut succes foarte devreme în viaţă, nu au avut neapărat aceeaşi şansă mai târziu. Spre exemplu, unul dintre participanţi – John Hines –  era un model la Harvard şi părea că totul merge bine pentru el în tinereţe. S-a căsătorit, avea o carieră de succes şi a excelat la şcoală. Dar când avea 30 de ani, a început să fumeze şi să bea, a avut o aventură şi a murit din cauza bolii izbucnite subit. În contrast cu viaţa lui John, un alt participant, Godfrey Camille, părea că este destinat eşecului şi era catalogat ca fiind persoana cu cele mai puţine şanse să reuşească. A mâncat singur până când avea şase ani, a încercat să se sinucidă şi a fost bântuit de amintirile traumelor din copilărie. Totuşi, la 35 de ani, a experimentat o trezire spirituală şi a devenit psihiatru licenţiat, folosindu-se de  experienţele din viaţa pentru a-i ajuta pe alţii. Cercetătorii au aflat că până la finalul vieţii sale, el a fost unul dintre cei mai fericiţi participanţi dintre cei implicaţi în studiu.

    Inteligenţa emoţională presupune gestionarea obstacolelor şi problemelor din vieţile noastre şi a influenţei acestora asupra noastră. Cercetătorii au descoperit că cei care puteau răspunde problemelor din viaţă într-un mod optimist erau mai sănătoşi din punct de vedere emoţional şi fizic decât cei care s-au împotmolit în problemele din vieţile lor. Unii dintre participanţi s-au chinuit cu răspunsurile la emoţiile lor în tinereţe, dar cercetarea a arătat că inteligenţa emoţională poate fi câştigată şi îmbunătăţită pe parcursul anilor. De asemenea, câţiva dintre participanţi au început cu o inteligenţă emoţională bună, dar au dezvoltat mai târziu obiceiuri distructive. Cercetătorii au descoperit că în general însă, 

    inteligenţa emoţională a mers mână în mână cu succesul personal şi profesional; dar şi că a a fost învăţată şi a crescut odată cu vârsta.

    În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că relaţiile cu însemnătate au reprezentat cel mai important indicator al unei vieţi bune. Există o corelaţie directă între nivelul de fericire pe care îl avem în relaţiile apropiate şi sănătatea noastră. Relaţiile puternice ajută la întârzierea declinului nostru fizic şi psihic. Să ai grijă de corpul tău este important, dar să ai grijă de relaţiile tale este o formă de grijă de asemenea.

  • Un studiu al Universităţii Harvard care a durat 80 de ani a scos la iveală ceea ce ar putea să fie secretul pentru o viaţă fericită. Care sunt cele mai importante lucruri la care trebuie să fim atenţi

    Studiul Grant, precum şi Studiul Harvard axat pe dezvoltarea adulţilor, au urmărit mai multe sute de oameni pe parcursul întregii lor vieţi şi au analizat diferite aspecte ale acestora. Potrivit unui articol publicat de platforma theladders.com, cercetătorii implicaţi în aceste studii au descoperit că, deşi răspunsul este complex, cei mai fericiţi dintre participanţi s-au concentrat pe trei aspecte pe parcursul vieţii lor: obţinerea succesului pe termen lung, inteligenţa emoţională şi relaţiile. 

    Începând cu anul 1938, cercetătorul Dr. Arlie Bock, de la şcoala de medicină a Harvard, a început proiectul cu 268 de bărbaţi aflaţi în cel de al doilea an de studiu la aceeaşi facultate. Participanţii la studiu au consimţit să fie subiectul unor măsurători fizice şi psihice, să răspundă unor chestionare şi interviuri pe parcursul vieţii lor, toate cu scopul de a-i ajuta pe cercetători să găsească elementele necesare pentru o viaţă mai bună. 

    Dintre cei 268 de oameni analizaţi, schimbările cele mai mari au venit la bărbaţi când aceştia se aflau în jurul vârstei de 40 de ani. Spre exemplu, unul dintre ei a devenit preşedintele Statelor Unite – John F. Kennedy, unul dintre ei a devenit un autor de succes, iar alţi patru au candidat pentru Senat. Mulţi alţii s-au confruntat cu tragedii sau cu drame în dragoste.

    Cercetătorii au descoperit că primul element necesar unei vieţi mai bune era succesul bazat pe un orizont pe termen lung. Au observat că dacă se uitau la un anumit moment din viaţa oricăruia dintre participanţi, studiul era înşelător. Participanţii au trecut prin bune şi rele pe parcursul vieţii, iar eşecurile anterioare nu reprezentau neapărat un indicator al unui viitor fără succes. Cu alte cuvinte, doar din cauza faptului că cineva a experimentat traume sau alte evenimente semnificative în viaţă, acest lucru nu însemna că nu vor reuşi să ajungă la succes pe termen lung niciodată. Din contră, mulţi dintre cei care s-au concentrat pe a merge mai departe au atins într-un final succesul.

    Pe de altă parte, cei care au avut succes foarte devreme în viaţă, nu au avut neapărat aceeaşi şansă mai târziu. Spre exemplu, unul dintre participanţi – John Hines –  era un model la Harvard şi părea că totul merge bine pentru el în tinereţe. S-a căsătorit, avea o carieră de succes şi a excelat la şcoală. Dar când avea 30 de ani, a început să fumeze şi să bea, a avut o aventură şi a murit din cauza bolii izbucnite subit. În contrast cu viaţa lui John, un alt participant, Godfrey Camille, părea că este destinat eşecului şi era catalogat ca fiind persoana cu cele mai puţine şanse să reuşească. A mâncat singur până când avea şase ani, a încercat să se sinucidă şi a fost bântuit de amintirile traumelor din copilărie. Totuşi, la 35 de ani, a experimentat o trezire spirituală şi a devenit psihiatru licenţiat, folosindu-se de  experienţele din viaţa pentru a-i ajuta pe alţii. Cercetătorii au aflat că până la finalul vieţii sale, el a fost unul dintre cei mai fericiţi participanţi dintre cei implicaţi în studiu.

    Inteligenţa emoţională presupune gestionarea obstacolelor şi problemelor din vieţile noastre şi a influenţei acestora asupra noastră. Cercetătorii au descoperit că cei care puteau răspunde problemelor din viaţă într-un mod optimist erau mai sănătoşi din punct de vedere emoţional şi fizic decât cei care s-au împotmolit în problemele din vieţile lor. Unii dintre participanţi s-au chinuit cu răspunsurile la emoţiile lor în tinereţe, dar cercetarea a arătat că inteligenţa emoţională poate fi câştigată şi îmbunătăţită pe parcursul anilor. De asemenea, câţiva dintre participanţi au început cu o inteligenţă emoţională bună, dar au dezvoltat mai târziu obiceiuri distructive. Cercetătorii au descoperit că în general însă, 

    inteligenţa emoţională a mers mână în mână cu succesul personal şi profesional; dar şi că a a fost învăţată şi a crescut odată cu vârsta.

    În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că relaţiile cu însemnătate au reprezentat cel mai important indicator al unei vieţi bune. Există o corelaţie directă între nivelul de fericire pe care îl avem în relaţiile apropiate şi sănătatea noastră. Relaţiile puternice ajută la întârzierea declinului nostru fizic şi psihic. Să ai grijă de corpul tău este important, dar să ai grijă de relaţiile tale este o formă de grijă de asemenea.

  • Satul vechi de peste 700 de ani din România unde zeci de străini şi-au cumpărat case: “Am o viaţă mult mai BUNĂ aici decât în Germania!”

    Unii au lăsat în urmă ţările în care s-au născut şi au ales să-şi ducă traiul în bătrânul sat transilvănean Richiş. Satul sibian Richiş se ascunde într-un loc pitoresc, printre dealuri. Noii locuitori îl consideră un loc fermecător, care le aminteşte de copilărie. Richiş este un sat de viticultori, vechi de peste 700 de ani.

    Soţii Schmid sunt din Munchen, iar acum cativa ani, fiul lor i-a îndemnat să viziteze satul, denumit pe vremuri satul celor bogaţi. Aşa este şi în prezent, după ce străinii s-au îndrăgostit iremediabil de acest loc şi au fost atenţi să dezvolte aici o comunitate strânsă şi puternică. “Richiş e a două casă pentru mine. Am o viaţă bună aici cu soţia mea, mult mai bună decât în Germania”, a declarat Heribert Schmid.

    Eleine şi Martin sunt primii olandezi care s-au mutat la Richis. În anii ’90, au vizitat satul cu nişte prieteni şi au rămas fermecaţi de tot ce au descoperit. “Tot ceea ce ne înconjoară, atmosfera, uitaţi-va la dealurile din jur! Natură! Şi să nu uităm ce le spunem mereu românilor: Fiţi mândri cu propria ţară! Sunt atâtea naţionalităţi care au ales să-şi ia o casă aici. Trebuie să fie ceva special la locul asta!” Cei doi soţi au cumpărat o casă veche de la saşi. Au investit mulţi bani în ea, pentru reparaţii, dar nu au aruncat nimic, nici măcar războiul de ţesut. Două vecine au învăţat-o pe Eleine cum să lucreze la el”, a declarat Martin Engbrenghof.

    Străinii deveniţi localnici au deschis mai multe magazine, dar şi un centru infoturistic. Organizează vara şi primăvară brunch-uri cu produse tradiţionale şi un festival de literatură. Pe lângă români şi câteva familii de saşi, la Richiş trăiesc zeci de nemţi, francezi, olandezi, italieni, elveţieni, lituanieni şi americani.