BusinessMagazin

Tag: Venituri

  • FMI: Statele din Orientul Mijlociu urmează să obţină venituri suplimentare cumulate din petrol de 1,3 trilioane de dolari până în 2026

    Statele bogate în energie din Orientul Mijlociu urmează să obţină venituri suplimentare din petrol de până la 1,3 trilioane de dolari în următorii patru ani, potrivit FMI, deoarece se bucură de o excepţie care va spori puterea de foc a fondurilor suverane ale regiunii, relatează Financial Times.

    Proiecţiile FMI subliniază cum preţurile ridicate ale energiei, determinate de războiul Rusiei în Ucraina, susţin monarhiile absolute din Golf, în timp ce mare parte din restul lumii se luptă cu inflaţia în creştere şi temerile de recesiune.

    Jihad Azour, directorul FMI pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, a declarat pentru Financial Times că, în raport cu aşteptările dinaintea războiului din Ucraina, exportatorii de petrol şi gaze din regiune, în special statele din Golf, „vor înregistra venituri suplimentare cumulate din petrol de 1,3 trilioane de dolari până în 2026. ”.

    Golful găzduieşte unii dintre cei mai mari exportatori de petrol şi gaze din lume şi câteva dintre cele mai mari şi mai active fonduri SWF la nivel mondial. Acestea includ Fondul de Investiţii Publice al Arabiei Saudite, Autoritatea de Investiţii din Qatar, inclusiv Autoritatea de Investiţii din Abu Dhabi, Mubadala şi ADQ şi Autoritatea de Investiţii din Kuweit.

    PIF-ul de 620 de miliarde de dolari, care este prezidat de prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman, a investit peste 7,5 miliarde de dolari în acţiuni din SUA în al doilea trimestru, inclusiv în Amazon, PayPal şi BlackRock, deoarece a căutat să profite de scăderea preţurilor acţiunilor, potrivit dosarelor de piaţă.

    Fondurile SWF din Golf au fost la fel de active în timpul pandemiei, deoarece căutau să valorifice volatilitatea pieţei declanşată de criza Covid-19. În timpul crizei financiare globale din 2009, aceştia au profitat de tulburările în cauză pentru a-şi lua pachete de acţiuni în companii occidentale aflate în dificultate.

    În ultimii ani, multe dintre fonduri s-au concentrat pe sectoare precum tehnologia, sănătatea, ştiinţele vieţii şi energia curată, pe măsură ce guvernele urmăresc randamentul investiţiilor, încercând să diversifice economiile şi să dezvolte noi industrii.

    Azour a declarat că este important ca statele din Golf să folosească cele mai recente venituri extraordinare pentru a „investi în viitor”, inclusiv în pregătirile pentru tranziţia energetică globală.

    Potrivit FMI, creşterea economică în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului, care include Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain, Qatar şi Oman, va accelera de la 2,7% în 2021 la 6,4% în acest an.

  • Buget de freelancer. Ce formă să alegi ca să rămâi în 2023 cu 10.000 de lei pe lună „în mână“

    ♦ PFA-ul va fi cea mai avantajoasă formă de organizare pentru freelancerii care vor câştiguri nete în valoare de 10.000 de lei pe lună în 2023, iar din 2024 microîntreprinderea cu un angajat devine mai avantajoasă.

    Cea mai avantajoasă formă de organizare pentru freelancerii care vor să rămână lunar cu 10.000 de lei net este PFA în 2023, însă pentru 2024 locul este luat de microîntreprinderea cu un angajat, potrivit Ioanei Arsenie, consultant de business şi strateg financiar la compania Trusted Advisor.

    „Mă aştept ca freelancerii şi companiile mici să piardă avantajul de preţ şi vor trebui să fie atenţi la câştigul net când îşi proiectează ofertele financiare. Taxele aferente fiecărei forme de organizare trebuie incluse în calculele manageriale. Chiar dacă PFA-ul pare forma cea mai avantajoasă pentru 2023 din punctul de vedere al taxelor şi contribuţiilor aferente, consider că varianta unui SRL cu un angajat este mai sigură şi mai puţin controversată din punctul de vedere al «criteriilor de dependenţă», cu un contract bine realizat şi documentat“, a explicat Ioana Arsenie.

    În funcţie de forma de organizare, taxele, contribuţiile, impozitele şi cheltuielile de contabilitate lunare ale unui freelancer care vrea să rămână cu un câştig net de 10.000 de lei pe lună în 2023 variază între 2.200 şi 7.000 de lei pe lună.

    În simulare a fost inclus şi costul lunar aferent contabilului, care este mai mare în cazul microîntreprinderilor decât în cazul PFA-ului.

     

  • Coinbase înregistreaza pierderi de 1,1 miliarde de dolari, în timp ce volumele de tranzacţionare crypto se prăbuşesc

    Coinbase a declarat că veniturile sale s-au prăbuşit cu 61% în ultimul trimestru, în condiţiile în care preţurile criptomonedelor au scăzut şi volumele de tranzacţionare s-au prăbuşit, conform Financial Times.

    Compania fondată în San Francisco a raportat marţi o pierdere după impozitare de 1,1 miliarde de dolari, comparativ cu profitul net de 1,6 miliarde de dolari pe care l-a înregistrat în mijlocul boom-ului crypto în urmă cu un an. Compania a precizat că 446 de milioane de dolari din pierdere reflectă o taxă de depreciere a investiţiilor sale în criptomonede şi de risc.

    Prăbuşirea preţurilor Bitcoin şi ale altor criptomonede a trimis compania pe minus în primul trimestru, ceea ce a determinat-o să concedieze 18% din personal în iunie. Cu un volum de tranzacţionare în scădere cu încă 30% faţă de un prim trimestru slab, a suferit o pierdere operaţională de 647 milioane de dolari înainte de taxa de depreciere, iar poziţia sa netă de numerar a scăzut cu aproximativ 400 milioane de dolari, la 2,8 miliarde de dolari.

    În încercarea de a atenua îngrijorările Wall Street cu privire la situaţia sa financiară în mijlocul a ceea ce a numit o “iarnă crypto”, Coinbase a publicat informaţii suplimentare cu privire la consumul de numerar şi a declarat că nu a înregistrat pierderi de credit, în ciuda tensiunilor financiare care au afectat alte companii crypto.

    Directorul financiar Alesia Haas a declarat că, împreună cu datoriile pe termen lung contractate atunci când ratele dobânzilor erau mai mici, Coinbase a considerat că cele 6,2 miliarde de dolari de capital disponibil îi vor permite să continue să investească în perioada de recesiune.

    Ea a adăugat că Coinbase crede că îşi poate menţine planul de a menţine pierderile din acest an privind profitul înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare la nu mai mult de 500 de milioane de dolari.

    Cu toate acestea, compania s-a confruntat, de asemenea, cu întrebări din partea analiştilor cu privire la creşterea pierderilor sale fără numerar, pierderea netă de 1,52 miliarde de dolari în primele şase luni fiind echivalentă cu 77% din veniturile sale.

    Premiile pe bază de acţiuni acordate angajaţilor au reprezentat 49% din venituri în ultimul trimestru, iar Coinbase a estimat că acestea vor continua la acelaşi nivel în trimestrul curent înainte de a scădea anul viitor.

    Haas a declarat că societatea a înţeles preocupările investitorilor cu privire la remunerarea pe bază de acţiuni şi că este “aliniată” cu acţionarii pe această temă. Dar ea a mai spus că Coinbase a avut o viziune pe termen mai lung asupra costurilor, din cauza volatilităţii pieţelor de criptomonede.

    La 46 miliarde de dolari, volumul tranzacţiilor în numele clienţilor a scăzut cu peste două treimi faţă de anul precedent. În ciuda acestui recul, a susţinut că scăderea a făcut parte dintr-un ciclu tipic al pieţelor cripto şi a declarat că analiza sa “sugerează că clienţii nu părăsesc platforma Coinbase”.

    Coinbase a raportat venituri nete de 803 milioane de dolari în acest trimestru şi o pierdere pe acţiune de 4,98 dolari. Wall Street se aştepta la o pierdere de 2,65 dolari pe acţiune la venituri de 832 de milioane de dolari.

    Acţiunile au fost volatile în ultimele zile, înregistrând un salt de peste 30% săptămâna trecută în urma unei alianţe cu BlackRock.


     

     

  • Cum a luat naştere una dintre cele mai urmărite competiţii sportive din lume şi ce secrete economice ascunde

    Turul Franţei este un fenomen istoric şi global. În fiecare an, fani din peste 180 de ţări vin pentru a urmări cursa, scrie The Hustle. Însă, în ciuda acestei popularităţi, aspectele ce ţin de economia sportului sunt în mare parte învăluite în mister.

    În ultima jumătate de veac, Tour de France a avut ca patron Amaury Sport Organisation. Deşi nu vinde bilete la această competiţie sportivă, organizaţia particulară reuşeşte să obţină în fiecare an, cu fiecare eveniment, undeva între 60 de milioane şi 150 de milioane de dolari. Suma este secretă. Competiţia are de obicei peste 20 de etape, iar fiecare dintre acestea are un câştigător. Cine câştigă o etapă va purta un tricou galben. La una din ediţiile recente, o companie financiară a plătit nu mai puţin de 12 milioane de dolari pentru a-şi avea numele scris pe tricoul liderului.

    Acestea sunt doar câteva din cifrele enorme care se învârt în jurul celei mai urmărite competiţii sportive din lume.

    În fiecare an, peste 150 de reprezentanţi ai elitei ciclismului mondial se întrec pe căţărări imposibile, până la vârfuri de peste 2.500 de metri, în jos pe pante ameţitoare, în etape de anduranţă de peste 200 de kilometri. Sunt peste 20 de zile de concurs, sudoare şi uneori sânge, cu doar două zile de odihnă – dar tot în şa, desigur. În 2022, bestiile aerodinamice cu sau pe două roţi au acoperit 3.328 kilometri. Viteze medii de 45-50 de kilometri pe oră sunt ceva obişnuit. Concurenţii urcă la deal cu viteze de care unui ciclist obisnuit i-ar fi frică la vale. Emoţii dau privitorului bestiile devenite bolizi la 100 de kilometri pe oră. Sponsorii şi steagul de pe tricou nu le mai vede nimeni. Iar privitorii, la televizor sau înghesuiţi pe marginea drumului, sunt mulţi, mai mulţi decât la oricare alt sport.

    Cum se câştigă însă bani din Turul Franţei – un eveniment care este gratuit pentru public? Cum funcţionează modelul de sponsorizare al unei echipe profesioniste de ciclism? Şi cum influenţează toate acestea modul în care cicliştii aleg să concureze? Cea mai importantă cursă a ciclismului mondial s-a născut din nevoi financiare. La începutul secolului al XX-lea, un ziar francez numit L’Auto se chinuia să rămână pe linia de plutire. Angajaţii ziarului au fost rugaţi să găsească modalităţi de a mări numărul de cititori – iar Géo Lefèvre, un scriitor sportiv în vârstă de 26 de ani, a venit cu ideea organizării celei mai mari curse de ciclism pe care a văzut-o vreodată ţara. Lansat în 1903, Turul Franţei a fost succes imediat.

    În primul său an, Turul aproape că a triplat tirajul L’Auto de la 25.000 la 65.000 de ziare pe zi – suficient pentru a-l ucide pe principalul lor concurent, Le Vélo – ce ironie! În următoarele 3 decenii, această cifră a crescut de 34 de ori.

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Turul a fost suspendat. Când a revenit pacea, L’Auto – care fusese preluat de un consorţiu de germani pronazişti – a fost desfiinţat, iar proprietatea Turului a fost transferată unui ziar succesor, L’Équipe.

    Cea mai importantă cursă a ciclismului mondial s-a născut din nevoi financiare. La începutul secolului al XX-lea, un ziar francez numit L’Auto se chinuia să rămână pe linia de plutire. Angajaţii ziarului au fost rugaţi să găsească modalităţi de a mări numărul de cititori – iar Géo Lefèvre, un scriitor sportiv în vârstă de 26 de ani, a venit cu ideea organizării celei mai mari curse de ciclism pe care a văzut-o vreodată ţara. Lansat în 1903, Turul Franţei a fost succes imediat.

    Până în anii 1960, ziarele au monetizat turneul în mai multe moduri: au vândut opriri pe ruta concursului către oraşele care au licitat cel mai mult; au perceput companiilor o taxă pentru a-i urmări pe ciclişti în „caravanele” publicitare tencuite cu logouri şi pentru a arunca în spectatori cu mici atenţii publicitare; au închiriat spaţiu publicitar fizic de-a lungul traseului; au permis brandurilor locale să sponsorizeze Turul. Fluxurile de venituri ale evenimentului ciclist au avut la bază  în mare parte monetizarea mulţimilor mari care se adunau, şi încă se mai înghesuie, de-a lungul traseului. De la început au existat îngrijorări că o supraabundenţă de mărci şi sponsori ar deteriora puritatea sportului. „Această caravană cu 60 de camioane vopsite strident  care fac gălăgie prin ţară… este un spectacol ruşinos”, scria jurnalistul francez Pierre Bost. „Se aud de departe, cântă muzică urâtă, e trist, e urât, miroase a vulgaritate şi a bani.” În ciuda acestei diversităţi a fluxurilor de venituri, Turul Franţei a mers mult timp pe deficit.

    Dar acest lucru s-a schimbat când competiţia a fost preluată de actualul proprietar, organizaţia privată de sport franceză Amaury Sport Organisation (ASO), în 1965. ASO s-a năpustit imediat asupra progreselor în tehnologia de transmisie TV şi s-a concentrat pe construirea unei audienţe globale pentru turneu. Între 1980 şi 2010, veniturile au crescut de 20 ori, iar drepturile de televizare au devenit o parte centrală a modelului de afaceri. În zilele noastre,  defalcarea veniturilor Turului Franţei arată în felul următor:

    Taxele de găzduire pentru oraşe (5% din venituri) nu mai reprezintă o sursă semnificativă, dar primăriile încă plătesc bani buni pentru satul sau oraşul care să fie inclus pe traseu, ce se schimbă de la an la an. Danemarca a cheltuit 3,9 milioane de dolari pentru a găzdui trei etape ale unei alte curse majore, Giro d’Italia.

    Sponsorizările (40%) sunt încă esenţiale pentru rezultatul financiar al cursei şi au evoluat semnificativ. Printre acestea se observă caravanele publicitare – peste 30 de branduri plătesc fiecare între 250.000 şi 600.000 de dolari pentru a fi în caravană. În timpul cursei de 21 de zile, sonsorii împart circa 15 milioane de articole fanilor – tricouri, săpun de rufe, brelocuri, cârnaţi. Procesiunea cu 250 de vehicule este lungă de 20 de kilometri şi are nevoie de 45 de minute pentru a trece.

    Există, de asemenea, tricourile speciale – Turul are 4 tricouri speciale purtate de ciclişti: galben (lider general), verde (cel mai bun sprinter), buline (cel mai bun căţărător) şi alb (cel mai bun ciclist tânăr). Banca LCL cheltuie în jur de 12 milioane de dolari pe an pentru a-şi pune numele pe tricoul galben. Producătorul auto ceh Škoda a dat 4 milioane de dolari pentru a monopoliza tricoul verde.

    Surse ale The Hustle au estimat veniturile Turului la undeva între 60 de milioane de dolari şi 150 de milioane de dolari pe an – aproximativ jumătate din veniturile anuale totale ale Amaury Sport Organisation (ASO). Pe baza datelor istorice privind încasările, ASO are o marjă de profit de 21%. Deci, o estimare foarte aproximativă ar fi că organizaţia se bucură de un profit anual de 12 până la 30 de milioane de dolari din cursa anuală.

    Banii curg şi din parteneriate. Acestea variază de la Century 21 (firmă imobiliară) care rulează promoţii cu locuinţe-cadou, până la Tissot (producător de ceasuri) care sponsorizează probe contra cronometru.

    Drepturile de difuzare TV (55% din venituri) au fost vândute uneori în 186 din cele 195 de ţări ale lumii. Pentru transmiterea televizată a cursei este nevoie de 260 cameramani, 35 de vehicule şi 6 avioane. Se pare că o tranzacţie majoră cu France Télévisions valorează „doar”  25 de milioane de dolari pe an.

    Deci, câţi bani adună Turul Franţei pe an? ASO este incredibil de secretoasă în ceea ce priveşte finanţele sale. Dar de-a lungul anilor, cercetătorii financiari şi jurnaliştii francezi au reuşit să pună cap la cap fragmente de date din documentele publice.

    Surse ale The Hustle au estimat veniturile Turului la undeva între 60 de milioane de dolari şi 150 de milioane de dolari pe an – aproximativ jumătate din veniturile anuale totale ale ASO. Pe baza datelor istorice privind încasările, ASO are o marjă de profit de 21%. Deci, o estimare foarte aproximativă ar fi că organizaţia se bucură de un profit anual de 12 până la 30 de milioane de dolari din cursa anuală.

    „Turul Franţei există pentru a face bani”, spune Jean-François Mignot, un demograf care a studiat economia ciclismului. „Este o cursă comercială şi este deţinută de oameni al căror obiectiv principal este să facă bani din asta.”

    Dar organizatorul este doar o parte în mişcare a Turului Franţei: o a doua economie înfloritoare a fost construită în jurul echipelor şi cicliştilor care concurează acolo.

    În total, echipele de ciclism de top de astăzi pot depăşi cu uşurinţă un buget anual de 20 de milioane de dolari. Dar aceste echipe nu primesc nici măcar o parte din veniturile Turului. Pentru eveniment nu se vând bilete (evenimentul este gratuit pentru public). Turul nici măcar nu are propria marfă. Prin urmare, cicliştii cu ce se aleg? Echipele de ciclism au un model de finanţare foarte ciudat – dacă nu chiar profund defectuos: trebuie să se bazeze pe sponsori sau donatori pentru a supravieţui.

    La eveniment participă circa 180 de biciclişti din peste 20 de echipe profesioniste diferite. La fel ca Turul în sine, există un tabu fiscal (un cod al tăcerii) în jurul bugetelor acestora. Dar o lucrare de cercetare din 2016 a prezentat câteva informaţii de la 3 echipe participante anterior acelui an. Salariile cicliştilor reprezintă cea mai mare parte a bugetului unei echipe, dar costurile cu echipamentul nu sunt nici ele o glumă.

    Un videoclip postat de Team Sky (de atunci redenumită Ineos Grenadiers) în 2016 a subliniat o listă incredibilă de resurse necesare pentru 9 ciclişti în timpul Turului Franţei. Aceasta include 34 de angajaţi (mecanici, şoferi, medici sportivi, nutriţionişti), 55 de biciclete (6 per ciclist), la 13.000 de dolari fiecare, 80 de roţi de rezervă, 82 de casete de pinioane de rezervă şi 57 de lanţuri de rezervă, 4.360 de geluri şi batoane energetice plus 3.300 de sticle de apă, 40 de sticle de cremă de masaj pentru muşchi, 100 de role de ghidolină (schimbată la fiecare 4 zile), 5 purificatoare de aer, 9 unităţi de aer condiţionat şi 9 dezumidificatoare. În total, echipele de ciclism de top de astăzi pot depăşi cu uşurinţă un buget anual de 20 de milioane de dolari. Dar aceste echipe nu primesc nici măcar o parte din veniturile Turului. Pentru eveniment nu se vând bilete (evenimentul este gratuit pentru public). Turul nici măcar nu are propria marfă. Prin urmare, cicliştii cu ce se aleg? Echipele de ciclism au un model de finanţare foarte ciudat – dacă nu chiar profund defectuos: trebuie să se bazeze pe sponsori sau donatori pentru a supravieţui.

    Echipele au tot felul de sponsori secundari pentru bicicletele, echipamentul şi nutriţia lor. Dar 70% din bugetul lor vine de la sponsorul principal, care plăteşte o echipă profesionistă undeva în intervalul de la 5 la 15 milioane de dolari doar pentru a se putea lăuda cu echipa şi pentru a-şi imprima logoul pe echipament.

    Timpul de televizare pe care aceşti sponsori îl primesc adesea vine cu dividende sănătoase: firma de informaţii sportive, Repucom, a analizat 325 de sponsori profesionişti de ciclism în WorldTour 2012 (o serie de 38 de curse inclusiv Turul Franţei) şi a găsit că echipa medie valora 88,4 milioane de dolari în expunerea media la un sponsor de top.

    Între 1992 şi 2014, bugetul echipei de ciclism profesionist medii a crescut de la 3,6 milioane dolari la 15,5 milioane dolari. Băieţii scunzi de pe biciclete au căpătat un preţ.

    Sponsorii corporativi ai echipelor de ciclism de astăzi sunt aproape exclusiv conglomerate plictisitoare (dar stabile): companii de asigurări, firme de telecomunicaţii, producători comerciali. Şi există un motiv pentru acest lucru.

    Până la mijlocul anilor 1950, doar companiile de biciclete aveau voie să sponsorizeze echipele. Dar când vânzările de biciclete au scăzut în anii ’60, un amestec de produse locale – alcool, trabucuri, creme de faţă, produse tartinabile cu alune – a sărit pentru a umple golul.

    Creşterea transmisiunilor în direct a atras corporaţii internaţionale care au un câştig în atingerea unei pieţe globale mai extinse. UCI (organismul de conducere a ciclismului profesionist) a implementat, de asemenea, un nou sistem de licenţiere profesională care a crescut costurile.

    Între 1992 şi 2014, bugetul echipei de ciclism profesionist medii a crescut de la 3,6 milioane dolari la 15,5 milioane dolari. Băieţii scunzi de pe biciclete au căpătat un preţ.

    Acum, sportul înregistrează o nouă tendinţă: o creştere numărului de binefăcători bogaţi şi de ţări bogate în petrol care perfuzează echipele cu de până la de trei ori capitalul venit de la corporaţii.

    În 2019, de exemplu, industriaşul englez Jim Ratcliffe (cu o valoare netă a averii de 21,4 miliarde de dolari) a achiziţionat Team Sky şi a redenumit-o după colosul său de chimicale Ineos. De atunci, el a infuzat echipa cu un buget anual raportat de 47 de milioane de dolari – cu un cap cu tot cu bust deasupra resurselor oricărei alte echipe profesioniste.

    Team Israel Start-Up Nation depinde de banii care vin direct de la Sylvan Adams, un magnat imobiliar canadian. La fel, Mitchelton-Scott se bazează pe infuzii de bani de la milionarul australian Gerry Ryan.

    Această dependenţă de un individ bogat poate avea recul: când miliardarul rus Oleg Tinkov a renunţat la finanţarea echipei sale, Tinkoff, în 2015, aceasta a încetat să mai existe.

    Dar unii spun că această tendinţă provoacă şi un dezechilibru competitiv care erodează capacitatea de comercializare a sportului.

    „Ei practic achiziţionează capacitatea de a câştiga”, a declarat managerul profesionist de ciclism Jonathan Vaughters pentru Daily Mail. „Te uiţi la un zid de bani aproape impenetrabil. Poţi merge şi cumpăra tot ce este mai bun dintre ciclişti. Întrebarea pentru acest sport este: «Dacă sunt toţi într-o echipă, mai este distractiv pentru spectatori să-l urmărească?»”.

    Şi cum rămâne cu riderii? În cea mai mare parte a primei jumătăţi a secolului XX, bicicliştii profesionişti nu au fost plătiţi cu un salariu şi au fost nevoiţi să-şi câştige existenţa câştigând curse. Premiile în bani erau lichidul lor vital. Dacă ar fi fost aşa şi astăzi, cei mai mulţi rideri ar avea probleme. Valoarea totală a premiilor de la Turul Franţei este relativ mică, de aproximativ 2,7 milioane dolari. Purtătorul tricoului galben primeşte cea mai mare parte – 595.000 de dolari  –, iar fiecare dintre următoarele poziţii, în ordine descrescătoare, primeşte o sumă în scădere, până la 1.200 de dolari pentru locurile 20-160.

    Câştigătorii celorlalte tricouri (verde, buline, alb) iau acasă între 24.000 de dolari şi 30.000 de dolari fiecare. Diverse sume mai mici sunt acordate pentru fiecare etapă pentru sprinturi, probe contra cronometru, urcări şi „combativitate” (agresivitate). Să presupunem, pentru o clipă, că aceasta ar fi singura sursă de venit a bicicliştilor.

    Primii câţiva care ar termina la individual s-ar descurca bine pentru ei înşişi, dar cei de la nivelul inferior, coechipieri, ar câştiga mai mult lucrând în retail timp de 3 săptămâni decât concurând într-una dintre cele mai prestigioase curse de ciclism din lume. În realitate, acest premiu în bani nu este un factor important în veniturile concurenţilor. De fapt, câştigătorul îl împarte de obicei cu întreaga echipă. Astăzi, mijloacele lor de existenţă depind de banii din sponsorizări.

    Salariul minim obligatoriu pentru un ciclist profesionist care participă la Turul Franţei este de 35.000 de dolari. Dar mulţi profesionişti fac de 5-10 ori pe atât – iar liderii, precum Peter Sagan şi Chris Froome, de patru ori câştigător al turneului, au salarii de peste 6 milioane de dolari pe an.

    Această eficienţă are un cost: cicliştii trebuie să îşi creeze o strategie pentru Turul Franţei astfel încât să maximizeze vizibilitatea pentru sponsori.

    Câştigarea turneului ar fi ceva fantastic – dar nu şi necesar – pentru expunerea brandului. Adesea, veţi vedea cum rideri mai puţin cunoscuţi se desprind de haită pentru a oferi sponsorilor timp media, chiar dacă din punct de vedere tehnic nu este cel mai bun lucru pe care l-ar putea face.

    „Întregul tur este despre a atrage ochii pe compania de pe tricoul tău”, a spus un fost profesionist care a dorit să rămână anonim. „Pentru că dacă sponsorul nu este mulţumit şi reduce finanţarea, echipa ta va avea probabil ghinion.”

    Salariul minim obligatoriu pentru un ciclist profesionist care participă la Turul Franţei este de 35.000 de dolari. Dar mulţi profesionişti fac de 5-10 ori pe atât – iar liderii, precum Peter Sagan şi Chris Froome, de patru ori câştigător al turneului, au salarii de peste 6 milioane de dolari pe an.

  • BREAKING NEWS. Una dintre cele mai mari economii europene a intrat oficial în recesiune şi se îndreaptă către stagflaţie

    Economia Regatului Unit este deja în recesiune, deoarece criza costului vieţii are consecinţe devastatoare pentru veniturile gospodăriilor, a conchis un grup de reflecţie de vârf, potrivit Bloomberg.

    Într-o evaluare sumbră, Institutul Naţional de Cercetări Economice şi Sociale a constatat că veniturile medii disponibile vor scădea cu 2,5% în acest an şi vor rămâne cu 7% sub nivelul dinaintea crizei de Covid.

    „Economia Regatului Unit se îndreaptă către o perioadă de stagflaţie, cu o inflaţie ridicată şi o recesiune care loveşte puternic”, a declarat Stephen Millard, director adjunct pentru macroeconomie al NIESR.

    De asemenea, institutul a estimat că numărul de gospodării care trăiesc de la un salariu la altul se va dubla, ajungând până la 7 milioane până în 2024.

    Avertismentul de recesiune, despre care NIESR a spus că a început în acest trimestru şi va continua până la începutul anului 2023, este un reminder clar privitor la provocările celor doi concurenţi care doresc să-l înlocuiască pe Boris Johnson în funcţia de prim-ministru. Economiştii au spus că adâncimea crizei va forţa guvernul să răspundă, sugerând că este necesar un obiectiv bine definit pentru a face faţă crizei din prezent.

    De asemenea, institutul a subliniat faptul că decalajul economic dintre Londra şi restul Regatului Unit este în creştere. Asta sugerează că politica emblematică a guvernului de „creştere la nivel” a zonelor mai puţin bogate este, în prezent, ineficientă.

    Grupul de reflecţie a sugerat că cei mai vulnerabili din Marea Britanie au nevoie de ajutor suplimentar în faţa inflaţiei preţurilor de consum, despre care se crede că va creşte la aproape 11% în acest an. Între timp, inflaţia preţurilor cu amănuntul va atinge 17,7%, cel mai mare nivel din 1980.

    Ca răspuns, Banca Angliei va creşte ratele dobânzilor la 3% anul viitor. Şomajul va creşte peste 5% pe măsură ce cererea scade, conform previziunilor.

     

  • Veşti bune din piaţa auto: Producătorul Mercedes-Benz a înregistrat o creştere a veniturilor în al doilea trimestru din 2022

    Mercedes-Benz se aşteaptă la o creştere semnificativă a veniturilor şi la un profit uşor mai mare în 2022 faţă de anul trecut, majorându-şi perspectivele în condiţiile în care firma a raportat miercuri un salt de 8% în profitul ajustat din trimestrul al doilea, la 4,9 miliarde de euro (4,97 miliarde de dolari), conform CNBC.

    Constructorul de automobile de lux declarase anterior că se aşteaptă la venituri uşor mai mari în acest an şi la un profit egal cu cel de anul trecut.

    Cu toate acestea, incertitudinile cauzate de războiul din Ucraina, inflaţia ridicată, creşterile de dobândă şi pandemia, în special în China, ar putea afecta activitatea, a avertizat producătorul auto.

    Cu toate acestea, numărul comenziilor este unul mare şi se aşteaptă ca Mercedes-Benz Cars să înregistreze o uşoară creştere a vânzărilor, a precizat acesta, segmentul de lux fiind prognozat să crească cu peste 10%.

    Înmatriculările de autoturisme în Europa au înregistrat un declin de 12 luni, în condiţiile în care problemele legate de lanţul de aprovizionare şi creşterea preţurilor au afectat vânzările, însă producătorii de automobile de lux, capabili să acorde prioritate vehiculelor de top, s-au dovedit în general mai rezistenţi, deoarece clienţii mai bogaţi au continuat să cheltuiască.

    Constructorul de automobile de lux a înregistrat un randament ajustat al vânzărilor de 14,2% în divizia Mercedes-Benz Cars, în creştere de la 12,8% în acelaşi trimestru al anului trecut, în timp ce randamentul în divizia Vans a scăzut uşor la 10,1% de la 11,4% anul trecut.

    Privind în perspectivă, şi-a majorat marja de profit ajustată aşteptată pentru divizia Cars în a doua jumătate a anului la 12-14%, de la 11,5-13% anterior.

    Prima jumătate a înregistrat o marjă de 15%, dar costurile mai mari cu materialele, cheltuielile de cercetare şi dezvoltare şi efectele pieţei maşinilor de ocazie ar putea afecta a doua jumătate a anului.

    Abordând preocupările legate de modul în care industria germană va gestiona consumul de gaze în cazul unor noi reduceri ale aprovizionării din Rusia, Mercedes-Benz a declarat că ar putea reduce consumul de gaze în Germania cu 50% dacă ar avea loc o punere în comun regională şi că a găsit o modalitate de a face să funcţioneze atelierul de vopsitorie de la uzina sa din Sindelfingen fără gaz în caz de urgenţă.

     

  • Rezultatele Tesla din T2 2022: Veniturile producătorului de maşini electrice au crescut cu 42%

    Tesla, producătorul de maşini electrice, a raportat rezultatele trimestriale companiei din T2 2022 în cadrul unui apel efectuat miercuri, potrivit CNBC.

    Marja brută a autovehiculelor a fost de 27,9%, în scădere faţă de 32,9% în trimestrul trecut şi 28,4% în urmă cu un an, fiind afectată de inflaţie şi de concurenţa în creştere pentru celulele bateriei şi alte componente care intră în vehiculele electrice. Veniturile din industria auto au reprezentat 14,6 miliarde dolari din totalul companiei, 1,47 miliarde dolari provenind din servicii şi alte venituri şi 866 milioane dolari din segmentul energetic al companiei.

    Tesla a generat 344 de milioane de dolari în venituri din credite de reglementare auto în al doilea trimestru, potrivit declaraţiilor companiei. Este o scădere de 10 milioane de dolari sau aproape 3% faţă de aceeaşi perioadă din 2021.

    CEO-ul Elon Musk a declarat miercuri că noua fabrică a Tesla din afara Berlinului a depăşit 1.000 de maşini pe săptămână în iunie şi se aşteaptă ca noua fabrică a companiei din Austin, Texas, să depăşească pragul de producţie de 1.000 pe săptămână în următoarele câteva luni.

    Tesla şi-a crescut infrastructura de încărcare mai mult decât centrele de magazine şi servicii, raportând 709 locaţii de magazine şi servicii pentru trimestrul al doilea şi 3.971 de locaţii Supercharger (cu 36.165 de conexiuni totale Supercharger) în al doilea trimestru. Aceste cifre au reprezentat o creştere de 19% în locaţiile magazinelor şi centrelor de service de la an la an şi o creştere de 34% a numărului de locaţii de încărcare.

    Compania a oferit detalii limitate despre investiţiile şi vânzările de criptomonede, scriind: „La sfârşitul trimestrului al doilea, am convertit aproximativ 75% din achiziţiile noastre Bitcoin în monedă fiat. Conversiile din T2 au adăugat 936 de milioane de dolari numerar în bilanţul nostru.” În general, numerarul şi echivalentele de numerar ale companiei au crescut cu 847 milioane USD în timpul trimestrului. Tesla a făcut furori printre entuziaştii cripto, când a anunţat la începutul lui 2021 că a achiziţionat bitcoin în valoare de 1,5 miliarde de dolari.

    Musk a explicat la apelul de miercuri: „Motivul pentru care am vândut o mare parte din deţinerile noastre de bitcoin a fost că nu eram siguri când se vor atenua blocajele covid din China, aşa că era important pentru noi să ne maximizăm poziţia de numerar”. El a adăugat: „Acest lucru nu ar trebui să fie considerat un verdict asupra Bitcoin”. CFO Zachary Kirkhorn şi Musk au confirmat că Tesla nu a vândut nimic din monedele dogecoin.

    Cu două fabrici noi aflate acum în Texas şi în afara Berlinului, în Germania, Tesla şi-a păstrat îndrumările sale pentru „creştere medie anuală de 50% a livrărilor de vehicule”, pe un „orizont multianual”.

    Tesla lucrează încă pentru aşteptatul Cybertruck (anunţat în noiembrie 2019), semi-camionul electric (dezvăluit în noiembrie 2017), conceptul Roadster actualizat (dezvăluit şi în noiembrie 2017) şi pentru alte proiecte speculative precum robotul umanoid. Miercuri, ca răspuns la întrebarea unui investitor, Elon Musk a spus că Tesla speră să înceapă să livreze Cybertruck, un pick-up cu aspect experimental, la jumătatea anului viitor.

    La începutul acestei luni, Musk a spus într-un tweet că Tesla ar putea reduce preţurile la maşinile sale electrice dacă inflaţia „se calmează”.

    Privitor la problema inflaţiei, Musk a remarcat cu optimism: „Cred că inflaţia va scădea spre sfârşitul acestui an”, dar i-a avertizat pe investitori să ia această predicţie cu un grăunte de sare.

  • Încă un paradox românesc: România este în clubul ţărilor cu venituri mari, dar oamenii din rural îşi iau concediu medical de la job ca să mai câştige un ban în plus la cules de porumb

    ♦ România se află în grupul ţărilor cu venituri ridicate, alături de ţări precum Luxemburg, SUA, Monaco sau Germania, potrivit clasificării Băncii Mondiale ♦ Cu toate acestea, 1,3 milioane de români câştigă, oficial, un salariu minim de 300 de euro net.

    „În România veniturile mari sunt în special în oraşele mari. Acolo suntem peste media Uniunii Europene – în Bucureşti, Timişoara şi aşa mai departe. De aici vine şi creşterea PIB per capita şi clasarea României printre ţările cu venituri mari”, explică Adrian Codirlaşu, vicepreşedintele CFA România, asociaţia analiştilor financiari.

    Cu alte cuvinte, cel puţin în cazul Româ­niei, clasarea printre ţările consi­derate a avea venituri mari arată, de fapt, prăpastia uriaşă dintre oraşele mari, mai ales Bucureşti, şi restul ţării, unde nu s-a investit şi localităţile se golesc de oameni.

    „Este o mare discrepanţă şi se vede şi în migrarea aceasta: lumea pleacă din localităţile mici către localităţile mari sau în afară”, mai spune Adrian Codirlaşu.  Conform clasificării Băncii Mondiale, Venitul Naţional Brut (VNB) în România a depăşit 13.000 de dolari pe cap de locuitor în 2021, astfel ţara ajungând, din nou în 2021, în clubul ţărilor cu venituri mari, alături de Germania, Franţa, Luxemburg sau SUA. În afară de Bulgaria, toate ţările membre ale Uniunii Europene se află în această categorie.

    Potrivit metodologiei Băncii Mondiale, venitul naţional brut per capita în România este de 14.200 de dolari, în vreme ce în Bulgaria este de 10.700. Spre comparaţie, VNB per capita în Polonia este de 16.700 de dolari, în Germania de 51.000 şi în Elveţia de 90.400 de dolari.

    Venitul Naţional Brut este constituit inclusiv din salariile brute care se plătesc într-o ţară. Astfel, cu un VNB de 14.200 de dolari, România a intrat în ţările „verzi” pe harta lumii în ceea ce priveşte nivelul veniturilor. Cu toate acestea, acest indicator scoate în evidenţă contrastul dintre regiunile României, în care salariul mediu în Bucureşti este la circa 1.000 de euro net, iar în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Botoşani, Călăraşi, salariul mediu net abia trece de 500 de euro. Ce se poate face pentru a dezvolta şi zonele mai sărace din România, astfel încât să se amelioreze şi depopularea?

    „Ca soluţii ar fi banii din PNRR pentru investiţii în localităţile mici: canalizare, gaze etc. Munca remote ar mai fi o soluţie, pentru că ar merge o parte din venituri şi în astfel de localităţi. Aici mai văd soluţii, în afara de dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor sociale: sănătatea, educaţia”, mai spune Adrian Codirlaşu.

     

  • BNR: Accelerarea ratei de inflaţie, în special pe segmentul mărfurilor alimentare, va duce la diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi a veniturilor disponibile

    ♦ Persoanele cu venituri mai mici alocă o proporţie mai ridicată din cheltuieli către nevoile de bază, astfel vor fi afectate puternic ♦ Depozitele la vedere au crescut cu 25% în martie 2022 faţă de martie 2021, în timp ce depozitele la termen au scăzut cu 14% ♦ Economisirea în valută accelerează pe fondul creşterii gradului de incertitudine cauzat de conflictul din Ucraina.

    BNR avertizează că populaţia se va confrunta cu o diminuare a puterii de cumpărare şi a veniturilor disponibile, ceea ce va pune presiune asupra capacităţii de a acoperi datoriile. Persoanele cu venituri mai mici vor fi cel mai afectate de accelerarea ratei de inflaţie, mai ales pe segmentul mărfurilor alimentare, potrivit raportului BNR asupra stabilităţii financiare iunie 2022.

    „Accelerarea ratei de inflaţie, în special pe segmentul mărfurilor alimentare, va duce la diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi a veniturilor disponibile, punând presiune asupra capacităţii de a acoperi serviciul datoriei pentru persoanele care au contract de credit. Suplimentar, persoanele cu venituri mai mici alocă o proporţie mai ridicată din cheltuieli către nevoile de bază, astfel, acestea vor fi afectate mai puternic“, se mai arată în raportul BNR.

    Gospodările din România au cea mai ridicată pondere a cheltuielilor cu alimente şi băuturi alcoolice din Uniunea Europeană, circa 25,2% faţă de 15% media UE, cât şi una dintre cele mai ridicate ponderi alocate bău­turilor alcoolice şi tutunului, de 5,5%.

    Avuţia netă a populaţiei a continuat să se majoreze într-un ritm robust în cursul anului 2021, în creştere cu 10%. Activele imobiliare au contribuit în mare parte la creştere, acestea fiind susţinute de evoluţia robustă a preţurilor imobiliare, alături de creşterea fondului de locuinţe, conform BNR.

    Rata de creştere a activelor financiare a încetinit faţă de valoarea înregistrată în trimestrul trei din 2020 de 34%, la 3% la finalul anului 2021. De asemenea, depozitele la vedere au crescut cu 25% în martie 2022, faţă de martie 2021, în timp ce depozitele la termen au scăzut cu 14%, iar economisirea în valută a început să accelereze, ceea ce indică o preferinţă ridicată pentru activele cu un grad de lichiditate crescut, pe fondul creşterii gradului de incertitudine cauzat de conflictul din Ucraina.

    Ponderea cheltuielilor cu locuinţa se situează sub media UE, circa 25% faţă de 32%, din care cheltuielile cu apă, electricitate şi gaze reprezintă 5,1% din cheltuielile de consum. Cu toate acestea, la finalul anului 2020, 24% din gospodările cu venituri mici întâmpinau dificultăţi în a-şi încălzi locuinţa, comparative cu doar 6% din gospodările cu venituri medii şi ridicate.

    „Este important de menţionat că faţă de finalul anului 2020, momentul collectării statisticilor, preţul gazelor naturale s-a majorat cu 85% (date la aprilie 2022, conform indicilor de preţ de consum), respectiv 18% pentru electricitate. Astfel, este de aşteptat ca ponderea populaţiei ce se confruntă cu dificultăţi să se majoreze”, se mai arată în raportul BNR.

    Deşi plafonarea preţurilor la energie este o măsură utilă pentru a proteja veniturile populaţiei pe termen scurt, eforturile autorităţilor ar trebui îndreptate preponderent înspre dezvoltarea de noi surse de energie regenerabilă şi înspre a diminua dependenţa de importuri energetice, având în vedere inclusive spaţiul fiscal limitat, dar şi nevoia de transformare structurală a economiei, conform BNR.

     

  • ANAF: 63 de români au obţinut venituri de 131 mil.euro din criptomonede în 2016-2021; aproape 50 mil.euro au fost omise de la declarare

    Inspectorii Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, din cadrul ANAF, au verificat veniturile obţinute în perioada 2016-2021 din tranzacţionarea criptomonedelor prin intermediul unor platforme descentralizate, precum Binance, KuCoin, Maiar, BitMart, FTX  şi au indentificat venituri de peste 131 milioane euro obţinute de 63 de cetăţeni români, din care 48,6 milioane euro au fost omise de la declarare, parţial sau integral.

    Până în prezent, pentru recuperarea obligaţiilor fiscale nedeclarate ANAF a emis decizii de impunere pentru o sumă totală de circa 2,10 milioane euro.

    De asemenea, instituţia a identificat circa 15 milioane euro obţinute din tranzacţionarea criptomonedelor care au fost declarate integral, pentru care au fost achitate impozitul pe venit şi contribuţiile sociale aferente.

    Inspectorii antifraudă fiscală vor continua să verifice veniturile obţinute din activităţi specifice acestui sector, precum minarea sau tranzacţionarea criptomonedelor sau tokenurilor non-fungibile, pentru asigurarea creşterii gradului de fiscalizare şi a conformării voluntare în rândul tuturor categoriilor de contribuabili.

    Direcţia Generală Antifraudă Fiscală recomandă tuturor celor care desfăşoară sau intenţionează să înceapă o astfel de activitate, să se asigure că declară şi achită toate obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat.