BusinessMagazin

Tag: tren

  • Povestea femeii care a creat unul dintre cele mai iubite personaje de film din lume

    Rowling s-a născut în familia lui Peter Hanes Rowling, un inginer de aeronave Rolls-Royce, şi Anne Rowling, tehnician ştiinţific, pe 31 iulie 1965, în Yate, Gloucestershire, Anglia, la aproximativ 16 kilometri de Bristol. Părinţii ei s-au întâlnit într-un tren care a pornit din gara Kings Cross Station (care apare şi în romanele Harry Potter), în 1964, şi s-au căsătorit un an mai târziu. Când era copil, Rowling scria deseori povestiri fanteziste pe care le citea surorii ei mai mici, Dianne.

    Adolescenţa ei a fost influenţată de cartea autobiografică Hons and Revels, scrisă de Jessica Mitford. Mitford a devenit idolul lui Rowling, care i-a citit toate cărţile. Rowling a declarat ulterior dobândirii renumelui international că anii de adolescenţă au fost nefericiţi din cauza vieţii de acasă – marcată de o boală a mamei şi o relaţie rece cu tatăl său, cu care acum nu vorbeşte. A mai spus că a creat personajul Hermione bazându-se pe propria ei persoană la 11 ani. Steve Eddy, unul dintre profesorii ei, şi-o aminteşte drept ”nu excepţională, dar într-un grup de fete inteligente şi destul de bune la limba engleză“.

    În 1982, a încercat să intre la Universitatea Oxford, dar nu a fost acceptată; a studiat astfel la Universitatea franceză Exeter – prin intermediul căreia a beneficiat şi de un an de studiu în Paris. În 1986, la absolvire, s-a mutat în Londra pentru a lucra ca cercetător şi secretar bilingv pentru organizaţia axată pe drepturile omului Amnesty International. Apoi, a decis împreună cu prietenul ei de atunci să se mute în Manchester, unde a lucrat la Camera de Comerţ. În 1990, când se afla într-un tren întârziat, călătorind din Manchester spre Londra, i-a venit ideea poveştii unui băiat care vrea să se înscrie la şcoala de magie. A început să scrie imediat ce a ajuns la apartamentul său. Pierderea mamei ei, după câteva luni, a afectat-o profund, astfel că şi şi-a canalizat sentimentele generate de aceasta în sentimentele personajului Harry Potter din prima carte a seriei.

    La şapte ani după absolvirea universităţii, Rowling îşi vedea viaţa profesională drept un eşec, pe care l-a descris ulterior drept ”eliberator“, pentru că i-a permis să se concentreze pe scris. În 1995, a terminat scrierea manuscrisului pentru Harry Potter şi Piatra Filosofală, primul volum al seriei, la o maşină veche de scris. După un răspuns entuziast al lui Bryony Evens, cel care a făcut recenzia primelor trei capitole, agenţia Christopher Little Literary Agents a convenit să o reprezinte pe Rowling în încercarea de publicare.

    Cartea a fost trimisă la 12 edituri, iar toate au respins manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptată de editorul Barry Cunningham, care lucra pentru editura Bloomsbury din Londra, decizie însoţită de primirea a 1.500 de lire în avans. Publicarea a fost încurajată după ce Alice Newton, fata de opt ani a preşedintelui editurii Bloomsbury, a cerut imediat al doilea capitol al cărţii după ce tatăl său i l-a dat pe primul. Chiar dacă a fost de acord cu publicarea, i-a spus lui Rowling că ar trebui să se angajeze, având puţine şanse să facă bani din publicarea cărţilor pentru copii.

    În iunie 1997, Bloomsbury a publicat Harry Potter şi Piatra Filosofală în 1.000 de copii, dintre care 500 au fost distribuite în librării – astăzi, aceste ediţii valorează între 16.000 şi 25.000 de lire sterline. Cinci luni mai târziu, cartea a câştigat un prim premiu. La începutul anului 1998, o licitaţie s-a ţinut în Statele Unite pentru drepturile de publicare a romanului şi a fost câştigată de Scholastic Inc., pentru 105.000 de dolari. Au urmat şase noi volume în serie; ultimul, Harry Potter şi the Deathly Hollows (Harry Potter şi Talismanele morţii), s-a vândut în 11 milioane de copii în prima zi în care a fost lansat în Regatul Unit şi Statele Unite. Harry Potter este un brand global estimat la 15 miliarde de dolari, iar ultimele patru volume au stabilit recorduri de cel mai bine cărţi din istorie. Seria totalizează 4.195 de pagini şi au fost traduse, în întregime sau parţial, în 65 de limbi.

  • Cum arată primul tren de lux din România. “Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina”

    Pe Facebook, Mihaela Nedelcu Luncan a adăugat fotografii cu mesajul: „Cu Transcarpatic. Foarte tare trenul ăsta privat! Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina. Din păcate, nu circulă decât pe rutele Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Alba Iulia-Deva-Arad şi Bucureşti-Constanţa şi retur.

    E super-curat şi super-elegant, iar preţurile sunt comparabile cu ale cfr-ului. Pentru cei foarte pretenţioşi, la clasa I cabinele sunt cu unul sau două paturi şi au toaleta proprie. Dar ce mi s-a părut extraordinar a fost atitudinea stewardului: “Bună dimineaţa, doamnă! Cum aţi dormit? Vă servesc cu o cafeluţă?” Şi… mi-a adus cafeaua, la cabină, pe tavă din inox”.

    Astra Vagoane Călători a fost înfiinţată în anul 1998 prin desprinderea din fabrica de vagoane Astra Arad.

  • Orient Express de România – Cum arată PRIMUL tren turistic românesc

    Transilvania Train circulă pe traseul Braşov – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Sebeş – Sibiu – Făgăraş – Braşov, timp de patru zile.

    Călătoria nu este continuă, ci turiştii vor fi cazaţi în hoteluri de trei şi patru stele şi se vor opri în cele mai pitoreşti locuri din inima Transilvaniei.

    ”România nu are un asemenea concept şi nu a avut niciodată acest concept de tren pur turistic şi ne-am gândit că ar fi o idee foarte bună şi a sosit momentul ca şi România să ofere un astfel de produs turistic pe piaţa românească şi imediat după aceea pe piaţa internaţională, pentru că este una dintre şansele României să iasă afară, să iasă în extern pe piaţa turistică cu ceva inedit. Trenurile turistice au o mare tradiţie în Europa şi în lume şi România a trebui să intre pe acest trend. Este primul proiect de acest gen care este făcut pe picior de egalitate între două agenţii de turism din România, este o dovadă că putem să ne asociem pe baze libere să să facem un proiect cât se poate de frumos“, a declarat Cristi Pitulice, managerul de proiect Transilvania Train.

    Vezi mai multe fotografii pe www.mediafax.ro

  • Orient Express de România – Cum arată PRIMUL tren turistic românesc

    Transilvania Train circulă pe traseul Braşov – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Sebeş – Sibiu – Făgăraş – Braşov, timp de patru zile.

    Călătoria nu este continuă, ci turiştii vor fi cazaţi în hoteluri de trei şi patru stele şi se vor opri în cele mai pitoreşti locuri din inima Transilvaniei.

    ”România nu are un asemenea concept şi nu a avut niciodată acest concept de tren pur turistic şi ne-am gândit că ar fi o idee foarte bună şi a sosit momentul ca şi România să ofere un astfel de produs turistic pe piaţa românească şi imediat după aceea pe piaţa internaţională, pentru că este una dintre şansele României să iasă afară, să iasă în extern pe piaţa turistică cu ceva inedit. Trenurile turistice au o mare tradiţie în Europa şi în lume şi România a trebui să intre pe acest trend. Este primul proiect de acest gen care este făcut pe picior de egalitate între două agenţii de turism din România, este o dovadă că putem să ne asociem pe baze libere să să facem un proiect cât se poate de frumos“, a declarat Cristi Pitulice, managerul de proiect Transilvania Train.

    Vezi mai multe fotografii pe www.mediafax.ro

  • Acesta este cel mai luxos tren din lume. Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Cuşete e puţin spus, pentru că fiecare încăpere va avea un pat dublu sau două paturi twin, o sufragerie ce include spaţiu pentru servirea mesei şi o sufragerie ce poate fi transformată într-un alt pat, precum şi o toaletă cu duş şi cadă de baie.

    Inspirate de trei dintre staţiile trenului, camerele au fost denumite Veneţia, Paris şi Istanbul.

    Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari, în funcţie de lungimea traseului, iar clienţii vor beneficia şi de un steward dedicat, caviar de bun venit şi şampanie din partea casei pe toată durata călătoriei.

    Sursa: CNN Travel

  • Acesta este cel mai luxos tren din lume. Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Cuşete e puţin spus, pentru că fiecare încăpere va avea un pat dublu sau două paturi twin, o sufragerie ce include spaţiu pentru servirea mesei şi o sufragerie ce poate fi transformată într-un alt pat, precum şi o toaletă cu duş şi cadă de baie.

    Inspirate de trei dintre staţiile trenului, camerele au fost denumite Veneţia, Paris şi Istanbul.

    Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari, în funcţie de lungimea traseului, iar clienţii vor beneficia şi de un steward dedicat, caviar de bun venit şi şampanie din partea casei pe toată durata călătoriei.

    Sursa: CNN Travel

  • Acesta este cel mai luxos tren din lume. Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Cuşete e puţin spus, pentru că fiecare încăpere va avea un pat dublu sau două paturi twin, o sufragerie ce include spaţiu pentru servirea mesei şi o sufragerie ce poate fi transformată într-un alt pat, precum şi o toaletă cu duş şi cadă de baie.

    Inspirate de trei dintre staţiile trenului, camerele au fost denumite Veneţia, Paris şi Istanbul.

    Biletele costă între 7.000 şi 20.000 de dolari, în funcţie de lungimea traseului, iar clienţii vor beneficia şi de un steward dedicat, caviar de bun venit şi şampanie din partea casei pe toată durata călătoriei.

    Sursa: CNN Travel

  • Cum arata primul tren de lux din România. “Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina”

    Astra Vagoane Călători a prezentat la începutul lui 2017 primul tren de lux fabricat la Arad, Transcarpatic. Trenul are vagoane de lux şi de clasă, cuşetă, şi a preluat de la modelele de vagoane pentru export tipul de grup sanitar.

    Pe Facebook, Mihaela Nedelcu Luncan a adăugat fotografii cu mesajul: „Cu Transcarpatic. Foarte tare trenul ăsta privat! Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina. Din păcate, nu circulă decât pe rutele Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Alba Iulia-Deva-Arad şi Bucureşti-Constanţa şi retur.

    E super-curat şi super-elegant, iar preţurile sunt comparabile cu ale cfr-ului. Pentru cei foarte pretenţioşi, la clasa I cabinele sunt cu unul sau două paturi şi au toaleta proprie. Dar ce mi s-a părut extraordinar a fost atitudinea stewardului: “Bună dimineaţa, doamnă! Cum aţi dormit? Vă servesc cu o cafeluţă?” Şi… mi-a adus cafeaua, la cabină, pe tavă din inox”.

    Astra Vagoane Călători a fost înfiinţată în anul 1998 prin desprinderea din fabrica de vagoane Astra Arad.

  • Cât costă o călătorie Bucureşti-Salonic şi Bucureşti-Istanbul cu trenul, avionul şi autocarul

    CFR Călători introduce în acest sezon estival trenul care va ajunge în Salonic, Grecia cu legătură directă între Bucureşti Nord – Sofia – Salonic şi retur, începând de vineri, 2 iunie, şi până pe 4 septembrie.

    Pentru destinaţia Salonic, trenul va avea în compunere 4 vagoane (două clasa a doua, unul de dormit şi unul cuşetă) şi va circula o dată pe săptămână, cu plecarea din Bucureşti vinerea şi întoarcerea din Salonic duminica.

    Un bilet pentru o călătorie dus Bucureşti-Salonic costă aproximativ 45 de euro la vagon clasa a doua, 52,10 euro la vagon cuşetă cu 6 locuri şi 58,5 euro la vagon de dormit cu 3 locuri.

    Călătoria cu trenul pe direcţia Bucureşti-Salonic durează peste 17 ore, iar returul durează peste 18 ore.

    Un bilet de avion spre Salonic, achiziţionat cu două luni înainte (în iunie pentru luna august, spre exemplu) costă 56 de euro, iar călătoria durează o oră şi jumătate. Zborul este operat de compania Ellinair. Cumpărat pe loc, pentru a doua zi, biletul de avion costă mai mult de 200 de euro.

    Preţul unui bilet de autocar pentru Salonic porneşte de la 25 de euro şi ajunge la 60 sau 80 de euro, iar călătoria durează de la 9 ore până la 12 ore şi jumătate.

    Mai mult, prin intermediul aplicaţiei Bla bla car, pasagerii pot călători până în Salonic cu 90 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde trecerile de pietoni sunt pavate cu cristale Swarovski, iar bogataşii merg cu autobuzul

    În ciuda faptului că se află în inima Europei, Elveţia a avut dintotdeauna un aer misterios. Atât localnicii, cât şi turiştii, au împărtăşit aspecte pe care nu le crezi până nu le vezi cu ochii tăi, cum ar fi apa impresionant de limpede şi curată, încrederea şi siguranţa în transportul public sau regulile stricte în ceea ce priveşte procesul de reciclare.

    Dat fiind faptul că unul dintre cele mai populare produse de export ale olandezilor sunt ceasurile, nu e surprinzător faptul că punctualitatea reprezintă o caracteristică de bază a acestei naţiuni, la un mod care îi uimeşte plăcut pe turişti. „Poţi să-ţi plănuieşti un întreg itinerariu bazat pe transportul public şi poţi fi sigur că se va respecta întru totul”, spune Thierry Blancpain, un turist în cadrul unui forum cu impresii despre Elveţia. „Am avut un plan ce includea o schimbare de tren, intervalul fiind de două minute, şi totul a decurs conform orarului.

    Am călătorit în multe ţări de-a lungul Europei sau SUA, dar nu am întâlnit nicăieri o asemenea acurateţe”, a adăugat acesta. De fapt, transportul public este atât de sigur şi curat, încât este folosit uneori şi de vedete. „Politicienii cu funcţii înalte folosesc de multe ori transportul public” spune Thierry Blancpain. „Cu câţiva ani în urmă am stat în tren lângă unul dintre cei şapte membri ai consiliului federal al Elveţia, o funcţie apropiată de cea a unui ministru”, adaugă el.

    Pe de altă parte, aici, chiar şi mersul pe jos are un statut special. De exemplu, în oraşul Berna trecerile de pietoni sunt împodobite cu un element deosebit –  pietre Swarovski. Confrorm unui membru al aceluiaşi forum, „trecerile de pietoni din Berna care au fost create până în 2012 sunt împrejmuite cu cristale Swarovski pentru a îmbunătăţi vizibilitatea din timpul nopţii”.  „Oficialii de la Berna au decis amestecarea vopselei galbene a trecerii de pietoni cu mici granule de cristal Swarovski, care sunt de zece ori mai scumpe granulele folosite în mod obişnuit”, explică el.

    De asemenea, elveţienii sunt obsedaţi de reguli şi foarte atenţi în ceea ce priveşte protejarea mediului înconjurător, de unde rezultă unul dintre cele mai elaborate sisteme de reciclare din lume. „Pentru a arunca hârtie sau carton trebuie să le laşi pe bordură în dimineaţa zilei destinate hârtiei, dar trebuie neapărat strânse într-o formă dreptunghiulară şi legate cu o sfoară specială”, explică Gabriel Gambetta. „Dacă greşeşti ceva din toate procedurile, nu îţi va lua gunoiul, ci îţi va lăsa o notă explicativă cu ceea ce nu ai făcut bine. Dacă arunci sticlă în gunoiul obişnuit sau comiţi o ofensă similară, poliţia va controla obiectele aruncate de tine, te va identifica şi te va chema la secţia de poliţie unde vei fi amendat”, mai adaugă Gambetta.

    Obsesia legată de curăţenie şi mediul înconjurăror are şi părţile sale bune. De exemplu, este acceptat şi normal să bei apă din aproape toate fântânile exterioare din ţară – lucru pe care nu îl auzi în niciun caz în alte ţări. „Dacă nu este potabilă apa din fântână, va fi foarte clar semnalizat, însă nu am văzut mai multe de cinci astfel de locuri în toată viaţa mea”, spune Thierry Blancpain.

    Deşi majoritatea ridică în slăvi punctele tari ale Elveţiei, există, totuşi, şi câteva minusuri. Unul şi probabil cel mai mare este costul de trai ridicat. „Da, se ştia faptul că e o ţară scumpă, dar nivelul despre care vorbim este cu multe peste cât te-ai aştepta”, spune Craig Arthur, un britanic care s-a mutat în Elveţia. „Plăteşti 20 de lire pentru o călătorie de 15 minute cu trenul. Într-adevar, salariile sunt la nivelul cheltuielilor. Odată cu primul fluturaş de salariu te adaptezi rapid la noile realităţi. Dar probabil pentru turişti e groaznic”, spune britanicul.