BusinessMagazin

Tag: tineri

  • Cum ar putea Bucureştiul să fie un oraş care să atragă creiere din alte ţări

    The Economist, cunoscuta revistă globală de business, a avut în august un număr dedicat competiţiei pe care marile ţări occcidentale o duc pentru atragerea talentelor.

    Analiza The Economist este mult mai extinsă, punând accent pe ceea ce oferă ţările care atrag talente/creiere, dar şi pe noncalităţile ţărilor de unde tinerii/lumea fug.

    La atragerea de talente cu rezultate, adică au reuşit să atragă creiere, pe primele locuri sunt Canada, Australia, Statele Unite (care are însă şi cea mai mare ieşire de creiere), Germania, Spania, Elveţia, Noua Zeelandă, Franţa, Italia şi Danemarca.

    La polul opus, „creierele” nu prea vor să se mute în China, India, Iran, Brazilia, Rusia, Vietnam, Turcia, de exemplu.

    Aşa, pentru istorie, după căderea comunismului, imediat în anii ’90, Canada a avut o politică naţională clară de a atrage creiere din România, ceea ce s-a şi întâmplat. Aproape fiecare are câte un exemplu în familie.

    Trecutul nu-l mai putem întoarce, dar întrebarea este dacă România, sau mai precis Bucureştiul, ca să ne axăm pe un singur oraş, poate atrage talente, poate avea o politică şi o strategie clară pentru a atrage talente din toată lumea şi nu în ultimul rând care ar fi „calităţile” pe care le-ar putea oferi Bucureştiul astfel încât să devină un loc în care tinerii să vină şi din ţară, şi din afară.

    Sigur nu există o strategie nici la nivelul autorităţilor locale, nici la nivelul guvernului sau la nivelul partidelor.

    Dacă ar fi să discutăm despre ceea ce ar putea oferi Bucureştiul pentru ca cineva să vină aici, m-aş opri la următoarele „calităţi”:

    1. Piaţa muncii. Bucureştiul încă are o piaţă a muncii bună, cu un salariu peste medie. Spre exemplu, salariul mediu în Bucureşti este de 6.000 de lei, adică 1.200 de euro, faţă de 5.000 de lei, adică 1.000 de euro net salariul mediu pe economie. Poţi să găseşti de lucru în companii şi nu numai la nivelul de jos. Cu limba engleză te poţi descurca foarte bine.

    2. Viaţa socială destul de bună. În ultimii cincisprezece ani, Bucureştiul a înregistrat o creştere exponenţială a vieţii sociale – uitaţi-vă ce este în weekend pe Calea Victoriei, în parcuri, în malluri -, numărul de cafenele, restaurante de toate tipurile a înregistrat o creştere semnificativă, viaţa de noapte este destul de bună, poate chiar prea scumpă, dar asta depinde de unde te duci, teatrele sunt arhipline etc. Această viaţă socială contează extrem de mult pentru tineri, pentru noile generaţii, şi nu cred că sunt foarte multe oraşe în Europa care pot să ofere mixul din Bucureşti.

    3. Siguranţa în Bucureşti. Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar mai toţi expaţii care muncesc şi trăiesc în Capitală în toate domeniile – corporaţii, companii româneşti, cluburi sportive – vorbesc în interviurile pe care le dau despre siguranţa din oraşele din România, din Bucureşti. Aici poţi să ieşi seara, poţi să te plimbi fără probleme după ce se înserează şi chiar la miezul nopţii fără să te trezeşti jefuit, bătut, ameninţat cu pistolul. În America este de neconceput această linişte, ca de altfel şi în multe oraşe faimoase din Europa. Dacă autorităţile, dacă guvernul, dacă Ministerul de Interne ar întări această siguranţă, dacă nu ar lăsa ca fenomenul extinderii consumului de droguri să scape de sub control şi chiar acest fenomen să fie redus, Bucureştiul ar putea fi un superoraş din punctul de vedere al liniştii şi siguranţei. Ce folos ai dacă câştigi milioane de euro la New York, la Paris, dacă trăieşti tot timpul cu ameninţarea că poţi să fii jefuit şi împuşcat?

    4. Piaţa imobiliară este încă ieftină, atât la nivelul chiriilor, cât şi la nivelul preţului apartamentelor. Marile oraşe occidentale sunt extrem de scumpe la nivel imobiliar, acolo nu prea poţi să te atingi de un apartament, de o casă, chiriile sunt mari şi foarte mari. Bucureştiul ar putea pune accent pe acest lucru, pe piaţa imobiliară ieftină, unde dintr-un salariu mediu de 1.000 de euro pe lună poţi să-ţi cumperi un apartament de două camere, de 50 de metri pătraţi, în şase ani.

    5. Puterea de cumpărare în Bucureşti este bună. Dacă luăm salariile din Bucureşti versus costul de trai versus piaţa imobiliară versus ceea ce obţii cu banii pe care îi ai în Bucureşti
    dintr-un salariu de middle şi de top management, vedem un raport foarte bun. Dacă te duci la Roma, la New York, la Paris, cu salariile de acolo, cu costurile de acolo, la finalul lunii s-ar putea să rămâi cu mai puţini bani decât ai rămâne în România. Diferenţa dintre salariile nete în Bucureşti versus salariile din ţările occidentale nu este chiar atât de mare, dar dacă pui în balanţă celelalte costuri, s-ar putea să ieşi mai bine.

    6. Deşi pare o utopie, învăţământul din Bucureşti, şcolile de aici, ar putea atrage tineri din afara ţării, pentru că nu sunt atât de scumpe – în America, fără minimum 500.000 de dolari nu ai nicio şansă să ajungi medic -, iar cunoştinţele obţinute, chiar dacă sunt rămase puţin în urmă, nu sunt chiar de aruncat la gunoi. Aici mă refer la medicină, inginerie, energie, financiar şi nu în ultimul rând, tot ce are legătură cu IT-ul. Toţi tinerii noştri se duc acum în Olanda, pentru că şcolile sunt ieftine (plăteşti mai mult pe chirie decât pe şcoală).

    Acum câţiva ani, nici nu se punea problema ca Bucureştiul să fie un centru de atragere de talente din afară. Nici acum nu este, dacă ar fi să discutăm în mod structurat. Dar cred că cineva ar putea face un plan pentru a atrage talente în România din motivele de mai sus.

    Dacă ne-am duce în Ucraina, Bulgaria, Turcia, Georgia, Armenia, Italia, Grecia, Iran, Spania, chiar şi Anglia, ca să enumăr doar câteva ţări, s-ar putea să luăm câteva creiere de acolo. Bineînţeles, nu ne vom putea compara niciodată cu SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia. Dar şi Bucureştiul are anumite calităţi.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Criza şomajului în China îi împinge pe tineri să devină influenceri

    După ce a renunţat la a mai lucra în educaţie, în august anul trecut, din cauza măsurilor guvernului chinez care au afectat meditaţiile, He Ajun, un vlogger din Guangzhou, în vârstă de 32 de ani, şi-a găsit o nouă ocupaţie ca influencer în domeniul şomajului, informează Reuters.

    Având 8.400 de urmăritori, He oferă sfaturi despre carieră şi împărtăşeşte din experienţa sa de şomer „de cursă lungă”.

    Deşi până la 31 de ani nu a realizat nimic notabil, după cum a spus chiar el într-o postare din decembrie, He câştigă acum aproximativ 5.000 de yuani (700 de dolari) pe lună prin reclame pe vloguri, editare de conţinut, consultanţă privată şi din vânzarea de obiecte artizanale pe stradă.

    China se confruntă cu o criză de ocupare a forţei de muncă, în special în rândul tinerilor.

    În iulie 2023, rata şomajului urban pentru tinerii chinezi cu vârste între 16 şi 24 de ani a atins un maxim de 21,3%, înainte ca guvernul să suspende publicarea datelor privind şomajul.

    Cu un număr record de 11,79 milioane de absolvenţi de universităţi în acest an, mulţi tineri se confruntă cu greutăţi în găsirea unui loc de muncă, iar mulţi sunt nevoiţi să accepte posturi sub studiile pe care le au.

    He Ajun consideră că freelancingul va deveni o abilitate esenţială pentru viitor.

  • Ce citim la final de vară? Lista de lectură a tinerilor lideri din România

    De la literatură de specialitate şi cărţi de dezvoltare personală la beletristică şi biografii, preferinţele de lectură ale liderilor prezentului indică nu doar diversitatea intereselor lor, ci şi angajamentul lor continuu pentru învăţare şi evoluţie. Care sunt titlurile lor preferate?

     

    Dedicarea timpului pentru lectură nu este doar un mod de relaxare, ci o investiţie valoroasă în dezvoltarea continuă şi succesul personal şi profesional, astfel că din răspunsurile la întrebarea „Mai este loc de lectură pe agenda unui lider al prezentului?”, adresată tinerilor manageri şi antreprenori cu vârsta de până în 40 de ani din ediţia recent publicată a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, a reieşit că lectura nu este doar importantă, ci este şi corelată cu succesul personal. Prin lectură, ei nu doar că îşi îmbogăţesc cunoştinţele, dar şi îşi consolidează abilităţile de leadership, demonstrând că timpul dedicat cărţilor este o investiţie valoroasă în propria lor dezvoltare şi în succesul organizaţiilor pe care le conduc. „Bibliografia” sugerată de ei poate fi o bună inspiraţie de lectură pentru final de vară, la fel ca listele sugerate în copilărie înainte de începerea şcolii. „Fiecare emoţie este o sursă de informaţie despre ce se întâmplă în interiorul nostru şi în lumea din jurul nostru.”

    Această înţelegere a emoţiilor pare a fi importantă pentru mai mulţi dintre managerii şi antreprenorii români, după cum a reieşit din răspunsurile lor referitoare la preferinţele de lectură pe care ni le-au oferit pentru anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2024. Se pare însă că şi din beletristică ei îşi iau lecţii valoroase despre viaţă şi umanitate. De exemplu, în „Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman se subliniază: „Fiecare dintre noi are un secret, o poveste pe care o ascunde adânc în inima sa. Ove a descoperit că, uneori, deschiderea faţă de ceilalţi poate transforma cele mai întunecate colţuri ale vieţii”. Această lecţie despre vulnerabilitate şi conectare este aplicabilă nu doar în viaţa personală, ci şi în leadership.

    În „All the Light We Cannot See” de Anthony Doerr, găsim profunzimea unui alt aspect important: „Lumina pe care nu o putem vedea este adesea cea care ne ghidează în cele mai întunecate momente”, citat care ne reaminteşte că în vremuri dificile, căutarea şi înţelegerea neînţelesului pot aduce claritate şi direcţie. Lectura cărţilor de dezvoltare personală nu lipseşte însă şi aduce, de asemenea, perspective valoroase. Brené Brown, în „Dare to Lead”, spune: „Curajul nu este absenţa fricii, ci alegerea de a acţiona în ciuda fricii”; abordarea ar putea să îi ajute pe  lideri să adopte o mentalitate deschisă şi să conducă cu autenticitate şi curaj. Cărţile de ficţiune contribuie şi acestea la formarea unei înţelegeri profunde despre natura umană: În „Bătrânul şi marea” de Ernest Hemingway, găsim reflecţia: „Un om poate fi distrus, dar înfrânt, niciodată”. Acest principiu despre perseverenţă şi demnitate este esenţial pentru orice lider care se confruntă cu provocări. Iar într-o notă de reflecţie personală, Marcus Aurelius, în „Gânduri către sine însuşi”, ne învaţă: „Nu-ţi pierde vremea cu gânduri despre ce nu poţi controla; concentrează-te pe ceea ce poţi schimba şi cum poţi răspunde în mod înţelept.” Această filosofie de autocontrol şi concentrare pe aspectele ce pot fi influenţate este crucială în conducerea eficientă. În final, cărţile sunt nu doar surse de cunoaştere, ci şi de inspiraţie şi transformare. În „Creativity, Inc.”, Ed Catmull observă: „Creativitatea nu este doar un talent, ci o abilitate de a înfrunta incertitudinea şi de a transforma ideile în realitate”.

     

     

    Denissa Dumitriu, Chief Commercial & Operations Officer, PayPoint Services

    „Timp pentru lectură reuşesc să îmi fac indiferent de context. Din titlurile preferate aş putea aminti Extreme ownership (autori Jocko Willink şi Leif Babin), o carte pe care o găsesc inspiraţională pentru orice persoană responsabilă de traseul profesional al echipei.”

     

    Florin Şelaru, Warehouse Manager, Freshful by eMAG

    „Deşi nu am atât de mult timp pentru lectură pe cât mi-aş dori, în acest moment citesc Leadership tăcut de Carlo Ancelotti. Este o lectură fascinantă, ce îţi oferă o perspectivă a aplicabilităţii strategiilor din sport în business. O altă carte care mi-a rămas în minte a fost Atomic Habits de James Clear.”

     

    Monica Dudău, Marketing Manager, Storia & OLX Imobiliare

    „Citesc cărţi de marketing şi psihologie când simt că am disponibilitatea mentală pentru ele. În concedii însă încerc să nu mă mai concentrez pe job, astfel că trec la beletristică sau biografii. O carte pe care o recomand oricărui introvert care nu vrea să fie dezavantajat la locul de muncă e Radical Candor, de Kim Scott.”

     

    Iulia Safin, Data Lead pentru Global Financial Crime & Fraud Detection – Transaction Monitoring, ING Hubs România

    „Cu siguranţă mai este loc de lectură în agenda unui lider al prezentului; procesul de învăţare este unul continuu. Am preferinţe diverse – beletristică, cărţi de specialitate şi de socio-politică. Din domeniul IT, recent mi-a plăcut Analogia: The Emergence of Technology Beyond Programmable Control. Ascult cu plăcere şi podcasturi, mai ales pe cele ale lui Lex Fridman.”

     

    Daniel Tomescu, director Cyber, KPMG

    „Pentru a-mi hrăni setea de cunoaştere, citesc cu interes articole noi din zona de cyber-security sau AI. De asemenea, apreciez cărţile autobiografice pentru că mă ajută să descopăr personalităţi pe care le admir, dar şi să explorez natura umana dincolo de aparenţe. Nu este ultima carte citită, dar Running a lui Ronnie O’Sullivan m-a fascinat prin modul în care descrie succesul profesional în contrast cu trăirile si provocările personale. Nu ocolesc, în călătorii, cărţile de etica informaţiei şi a noilor tehnologii, articole referitoare la dileme morale în cybersecurity sau mici proiecte filosofice dedicate investigării bioenhancementului cu implicarea noilor tehnologii. Sunt mostre foarte bune de viitor.”

     

    Andrei Manea, CEO & fondator, CloudHero

    „Lectura are un loc important în agenda mea. Prefer biografiile, pentru a înţelege fundamentele care i-au format pe oamenii de succes. Apreciez mult biografiile scrise de Walter Isaacson. De asemenea, citesc cărţi care mă ajută să devin mai productiv, precum Getting Things Done sau Atomic Habits. Atunci când am o temă de interes, abordez subiectul intens, citind şi documentându-mă până obţin o înţelegere profundă.”

     

    Emilia Jeleriu, Deputy CEO, Trencadis Corp

    „Obişnuiesc să citesc seara şi în weekenduri. Îmi plac atât cărţile cu poveşti de dragoste, SF şi mai nou şi cele de dezvoltare personală. Mătăniile, de Forence L. Barclay, este cea mai frumoasă carte de dragoste pe care am citit-o, iar seria Cafeneaua de la capătul lumii, de John P. Strelecky, este  cea mai frumoasă carte de dezvoltare personală.”

     

    Dragoş Comănescu, director imagistică, Reţeaua de sănătate Regina Maria

    „Nu voi descrie aici toate beneficiile lecturii, pentru că le cunoaştem cu toţii. Spun doar că ea este obligatorie pentru oricine doreşte să se dezvolte profesional şi personal, nu doar pentru lideri, iar eu îmi fac timp pentru a citi săptămânal. Am primit, de curând, trei cărţi de la un coleg, de care sunt încântat şi pe care abia aştept să le citesc – Marcus Aurelius: Meditaţii şi Peter Frankopan – Drumurile Mătăsii, respectiv Noile Drumuri ale mătăsii. Dintre cărţile de business care m-au influenţat în mod deosebit menţionez Daniel Kahneman: Gândire rapidă, gândire lentă şi John C. Maxwell – Leadershipul de aur.”

     

    Paul-Andrei Avram, manager tehnic departament marketplace, Depanero

    „Există întotdeauna loc pentru lectură. Consider că lectura este esenţială pentru dezvoltarea continuă, pentru menţinerea unei perspective noi şi pentru învăţarea de la experţi din diverse domenii. În calitate de lider, am câteva categorii de cărţi pe care le citesc în mod regulat şi care mă inspiră. Printre titlurile favorite se numără:  Liderii mănâncă ultimii de Simon Sinek şi The Lean Startup de Eric Ries. Acestea sunt doar două dintre cărţile mele preferate. Lectura continuă să îmi ofere inspiraţie, cunoştinţe şi perspective noi, care mă ajută să mă dezvolt şi să conduc echipele într-un mod  eficient şi informat. Prin lectură putem deveni liderii ideali ai lumii noastre.”

     

    Claudia Cruceru, Business Development Director – România, Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Visa

    „Încerc să îmi fac timp pentru citit. Îmi plac biografiile, cărţile educaţionale pe diverse teme concrete, cum ar fi economia sau investiţiile, şi cărţi care explorează concepte legate de felul nostru de a fi şi cum putem deveni mai buni. Ultima carte pe care am citit-o, Banking on it, a fost de-a dreptul captivantă, despre povestea incredibilă a Annei Boden şi fondarea Starling Bank.”

     

    Dénes Laczkó, CEO, Poultry Investment, UBM Feed Romania

    „Îmi place să dedic timpul meu liber cititului, în special cărţilor despre geopolitică şi evoluţii globale, care mă ajută să înţeleg mai bine contextul în care trăim şi activează afacerile noastre. Consider că înţelegerea profundă a aspectelor geopolitice este crucială pentru luarea deciziilor strategice. Titlul meu preferat este Prisoners of Geography de Tim Marshall.”

     

    Alin Nedelcu, head of AI, Raiffeisen Bank România

    „În orice context, lectura ar trebui să aibă un loc special. Ritmul vieţii este ameţitor, iar cititul rămâne unul dintre puţinele moduri de a ne menţine relevanţi. Prefer cărţile de tip nuvelă, dar cu teme profunde. De exemplu, Project Phoenix, lucrările lui Patrick Lencioni, şi acum citesc Achieving DevOps de Dave Harrison.”

     

    Mirela Roman, Non-Fuel Category Manager Team Leader, Mol Romania Petroleum Products

    „Dacă în multe situaţii lipsa timpului liber îţi şterge din agendă locul pentru lectură, trebuie să învăţăm cu toţii să îi facem loc. Am crescut printre cărţi, la propriu, mama fiind bibliotecară. E o pasiune pe care încerc să o menţin. Pe noptieră acum am două cărţi din categoria leadership – Influence is Your Superpower şi How to Win Friends and Influence People.”

     

    Şerban Chiricescu, cofondator & CTO, FLOWX.AI

    „Cu siguranţă, lectura are un loc important în agenda unui lider. Printre titlurile care au avut un impact mare asupra carierei mele se numără: Extreme Ownership, The Compound Effect, The Phoenix Project, Deep Work, Why We Sleep, Radical Candor, Antifragility, Thinking, Fast and Slow şi Atomic Habits.”

     

    Mircea Marinescu, Manager CS la Siemens Healthineers România

    „Într-o lume plină de întâlniri şi termene limită, să-ţi faci timp pentru lectură poate părea o provocare. Totuşi, în programul meu încărcat, lectura îşi găseşte locul, mai ales când vine vorba de citit poveşti pentru fiica mea. Cărţile pentru copii sunt delicioase – ne plimbăm prin universul Micului Prinţ, de Antoine de Saint-Exupéry şi călătorim pe drumul de cărămizi galbene din Vrăjitorul din Oz, de L. Frank Baum. Nopţile noastre sunt adesea presărate cu aventuri din Cronicile din Narnia, de C.S. Lewis şi poveşti fermecate de Enid Blyton. De ce citesc cărţi pentru copii? Pentru că sunt minunate şi pentru că sunt singurele care mă fac să mă simt ca un supererou în ochii fiicei mele. Aşadar, da, chiar şi un om ocupat găseşte timp pentru lectură – mai ales când aceasta implică râsete, îmbrăţişări şi aventuri fantastice.”

     

     

    Iulia Dragomir, cofondatoare, COO, Evamar Gold & Trade Company

    „Fără lectură, nu poţi evolua ca lider. Lectura este esenţială pentru a înţelege tendinţele din industrie, spre exemplu, şi să-ţi dezvolţi abilităţi critice de leadership şi management. În acest moment, citesc Inteligenţa financiară de Karen Berman şi Joe Knight. Această carte oferă o perspectivă utilă asupra finanţelor. Cei doi autori subliniază importanţa înţelegerii cifrelor din spatele deciziilor de afaceri şi cum această înţelegere poate ajuta liderii să ia decizii mai informate şi mai eficiente. Printre titlurile mele preferate se numără Principii de Ray Dalio, o carte care oferă lecţii valoroase despre viaţă şi afaceri, bazate pe experienţa vastă a autorului în domeniul investiţiilor şi managementului. De asemenea, Lebăda Neagră de Nicholas Taleb este o lectură esenţială pentru a înţelege impactul evenimentelor imprevizibile şi cum să navigăm prin incertitudinile inevitabile din afaceri şi viaţă. O altă carte pe care o apreciez este Strategia Oceanului Albastru de W. Chan Kim şi Renée Mauborgne.

     

    Iulia Surugiu, CEO, SII România

    „Lectura reprezintă deopotrivă modalitatea de a mă dezvolta continuu şi de a rămâne conectată la idei şi concepte noi, esenţiale pentru un lider contemporan. Una dintre lecturile recente care m-a impresionat în mod deosebit a fost seria scrisă de Yuval Harari, cărţi care mi-au oferit o perspectivă profundă şi fascinantă asupra istoriei şi evoluţiei umanităţii.”

     

    Traian Negoiţă, director canale alternative de vânzări, OTP Bank România

    „Mereu este loc pentru o carte bună. Prefer cărti din zona de business: investiţii, educaţie financiară. Acum citesc cartea lui Bodo Schafer, The Road to Financial Freedom.”

     

    Alexander Stoica-Marcu, cofondator, Flaminjoy

    „Citesc mult online, urmăresc lideri şi îmi hrănesc curiozitatea cu noutăţi din domeniile mele de interes. O carte care mi-a plăcut şi pe care o recomand tutuor celor care lucrează sau vor să aibă o carieră în industriile creative este Creativity, Inc. Cum să depăşeşti forţele nevăzute care stau în calea adevăratei inspiraţii, de Ed Catmull, Amy Wallace.”

     

    Alexandru Bonea, cofondator şi ceo Meta Estate Trust

    „Cel mai bun timp pentru mine de citit este în timpul programului de lucru de la 9:00 la 10:00. Atunci găsesc linişte şi mintea îmi este suficient de alertă pentru a mă putea cufunda în lectura de business. Ca şi ultimele titluri relevante citite: Scaling Up, The 5 Dysfunctions of a Team, The Power Law, The Founder, King of Capital, The Dealmaker.”

     

    Anca Aurora Dache, sales director, Retail Channel, Kärcher România

    „eu păstrez loc pentru lectură de calitate. Pentru mine, este atât un mod de relaxare, cât şi timp investit pentru inspiraţie sau cunoaşterea de noi perspective. Mai tot timpul am două cărţi pe noptieră, un titlu de business sau de dezvoltare personală, alături de un titlu de beletristică. Acum citesc Dr. Shefalli – The Parenting Map, şi Biblioteca de la Miezul
    Nopţii de Matt Haig.”

     

    Andreea-Elena Suharov / support engineering manager, Microsoft România

    „Este timp. Cititul e o formă de cunoaştere, indiferent că alegem cărţi de psihologie, management, leadership sau beletristică. La capitolul beletristică, îmi place să explorez diferite tipuri de lectură care îmi pot deschide universul cunoaşterii şi al imaginaţiei către zone necunoscute sau mai puţin cunoscute. Tetralogia napolitană şi Zuleiha deschide ochii sunt printre preferatele ultimilor ani.”

     

    Alexandru Ioan Comănescu, director de producţie, Lemet

    „Folosesc lectura pentru dezvoltarea continuă, învăţarea permanentă şi menţinerea unei perspective largi asupra lumii şi a industriei, dar şi ca modalitate de relaxare şi de refacere a energiilor. Citesc în paralel mai multe cărţi, în funcţie de momentul zilei sau de scopul urmărit. Ultima carte începută, ca proiect de lectură împreună cu băiatul meu, este Sănătatea emoţională a copilului de azi a
    dr. Alex George.”

     

    Ştefan Ţăpescu, fondator şi COO al Youni

    „Îmi place să citesc cărţi despre antreprenoriat, leadership şi tehnologie. Unele din titlurile mele preferate sunt Zero to One de Peter Thiel, „The Lean Startup” de Eric Ries şi „Sapiens” de Yuval Noah Harari. Cred că lectura este esenţială pentru a rămâne la curent cu tendinţele din industrie şi pentru a găsi inspiraţie pentru noile proiecte.”

     

    Alexandru Stoinea, general manager, ASBIS Romania

    „Citesc doar când găsesc ceva interesant, nu îmi place să citesc doar pentru că alţii o fac. Ultimele trei cărţi citite anul acesta: Obstacolul e calea de Ryan Holiday, Stell*r de Adrian Florea şi Manăs Search for Meaning de Viktor E. Frankl. Acum citesc Outlive de dr. Peter Attia.”

     

    Aurelian Motica, CTO şi cofondator, Gomag

    „Sunt un fan al cărţilor sci-fi – recomand lucrările lui Asimov, sunt un exerciţiu extraordinar de imaginaţie, în special în contextul dezvoltării tehnologiei AI. Iar în lista cărţilor de nonficţiune nu pot să nu menţionez ECommerce. No Bull$#!t, publicată de partenerul meu de business, Cosmin Dărăban.”

     

    Dragoş Rădoi, Chief Actuary, Allianz-Ţiriac Asigurări

    „Consider că ar trebui să existe timp pentru lectură în agenda oricărui lider. Cu toate acestea, recunosc că timpul limitat îmi impune să fiu creativ cu modul în care accesez acest tip de conţinut. De aceea, prefer să ascult cărţi în format audio şi să urmăresc podcasturi ca o alternativă eficientă la lectura tradiţională. Din titlurile recente aş putea să menţionez „12 Rules for Life” de Jordan Peterson, „Thinking, Fast and Slow” de Daniel Kahneman sau „The Intelligent Investor” de Benjamin Graham. În ultimii ani însă, podcasturile au devenit o resursă excelentă pentru a învăţa din experienţele şi cunoştinţele experţilor din diverse domenii. Ascult frecvent podcasturi cu invitaţi din domenii pe cât de variate, pe atât de interesante. De la economie şi investiţii, inovaţii în nanobiologie şi inteligenţă artificială până la activişti pentru jungla amazoniană şi sportivi de performanţă. Aceste resurse nu doar că mă ajută să mă menţin informat şi inspirat, dar îmi oferă şi noi perspective şi idei pe care le pot aplica în propria mea viaţă personală şi profesională.”

     

     

    Anca Drăghiciu, director zonă de viaţă Timişoara, Auchan Retail România

    „Trebuie să îi facem timp. Personal, în ultimii ani am aprofundat cu precădere categoria de cărţi de dezvoltare personală, iar printre preferatele mele s-au numărat Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman, şi 12 reguli de viaţă, Jordan B. Peterson.”

     

    Ioana Feurdean, Head of Private Sector, Strategic Customers, Vodafone România

    „Lectura este o oază de relaxare după o zi aglomerată şi, în funcţie de stare, citesc de la beletristică la cărţi de business şi dezvoltare personală.

    Start with Why: How Great Leaders Inspire Everyone to Take Action de Simon Sinek

    The 7 Habits of Highly Effective People de Stephen R. Covey

    Pride and Prejudice de Jane Austen

    The All Souls Series de Deborah Harkness”

     

    Edward Alexandru Creţescu, CEO, Regista / preşedinte ANIS

    „Întotdeauna îmi fac timp să citesc. Cartea mea preferată din ultimii ani este All the Light We Cannot See, de Anthony Doerr, iar în acest moment citesc The Smartest Guys in the Room, de Bethany McLean şi Peter Elkind, despre scandalul Enron.”

     

    Andreea State, Head of CDT NIN & Diary South-Eastern Europe

    „Am doi copii mici şi mă preocupă creşterea şi dezvoltarea lor ca oameni responsabili în societate cu principii şi valori sănătoase faţă de comunitate, mediu, familie, sine şi viaţă în general. De aceea, ascult multe podcasturi de parenting şi cea mai recentă carte citită este Harta parentingului modern a lui dr. Shefali.”

     

     

     

     

    David Alb, CEO, Grupul Senneville

    „Lectura este esenţială pentru mine. Cartea fundamentală care mă ghidează în viaţă şi afaceri este Biblia. Zilnic mă aplec asupra ei pentru a creşte personal, profesional şi spiritual, considerând-o o sursă inestimabilă de înţelepciune şi inspiraţie.”

     

    Mathieu Bauduin, CEO, Leroy Merlin Romania

    „Bineînţeles, există întotdeauna timp pentru informare, învăţare şi divertisment. Sunt pasionat de ştiri şi de presa de afaceri în general. O carte pe care v-o recomand şi care mi-a schimbat abordarea interacţiunii: Questionnez Mieux et Gagnez en Leadership de Frédéric Falisse.”

     

    Mihai Ştefan, Strategy, Innovation & Transformation Head, Novartis România

    „Lectura este pentru mine un ingredient vital pentru o viaţă echilibrată. Citesc SF şi fantezie pentru deconectare şi istorie, economie, filosofie şi biografii pentru a înţelege un context mai larg. Acum citesc The Code Breaker de Walter Isaacson, esenţială pentru a înţelege provocările din cercetarea medicală de avangardă şi impactul asupra umanităţii.”

     

    Delia Paceagiu / director operaţiuni, NETOPIA Group 

    „Cred că lectura este absolut necesară, indiferent de circumstanţe. Îmi Ţine mintea fresh şi Îmi asigură dozA zilnică de inspiraţie. De cÂţiva ani, am înlocuit lectura În format fizic cu cea audio, pentru că îmi oferă mai multă flexibilitate şi un timp petrecut cu folos când sunt la drum. îmi place foarte mult literatura de dezvoltare personală şi încerc să nu ratez niciun titlu nou. Sunt şi un mare fan podcasturi. Câteva titluri pe care le recomand:

    – Surrounded by Idiots a lui Thomas Erikson este o carte excelentă despre stilurile de comunicare; în format simplu şi accesibil, cred că este un minimanual de comunicare util oricui şi, mai ales, în lumea de business;

    – Dare to Lead a lui Brene Brown este prima carte care m-a inspirat sa fac lucrurile în stilul meu şi nu by the book în ceea ce priveste managementul unei echipe; o carte inedită despre curajul de a conduce cu asumarea propriilor limite, despre acceptarea riscurilor şi a posibilităţii de a greşi în orice moment.”

    Monica Cimbru, manager spital ortopedie şi chirurgie plastică, MedLife

    „Pentru mine, lectura este esenţială pentru dezvoltarea continuă a abilităţilor de comunicare şi pentru a rămâne conectată la ultimele tendinţe din domeniul meu de activitate. În plus, îmi oferă un cadru pentru a acumula cunoştinţele necesare poziţiei pe care o ocup. Printre titlurile mele preferate se numără: Bătrânul şi marea de Ernest Hemingway, Marile speranţe de Charles Dickens, Lider fără funcţie de Robin Sharma, Talentul nu este suficient de John C. Maxwell.”

     

    Nico Grandori, Director, Adobe Technology Services

    „Lectura este esenţială! Nu există progres fară provocări, fară schimbări de perspectivă. Şi cu cât se mişcă mai repede mediul în care acţionăm, cu atât trebuie să avem şi noi capacitatea de a înţelege şi a ne adapta. Cărţile te provoacă să gândeşti diferit sau oferă lumină peste subiecte vechi sau noi.  Momentan citesc Ego is the Enemy, Ryan Holiday şi Attached, Amir Levine, Rachel Heller.”

    Nicolae Bănică, CEO, OSCAR Downstream

    „Îmi încep ziua cu câteva pagini citite la cafea, este un obicei la care ţin mult şi îmi face bine. În general, eu citesc sau recitesc cărţi pe baza nevoilor mele curente. Prefer cărţile de business şi dezvoltare personală. O carte pe care o citesc acum este The Good Life and How to Live It şi o recomand tuturor celor care sunt în căutarea echilibrului vieţii.”

     

    Radu Diaconu, avocat, partener coordonator, liderul practicii de consultanţă juridică în afaceri, Băncila, Diaconu şi Asociaţii SPRL, EY România

    „Fără citit, ajungi să nu mai ştii să vorbeşti sau să scrii – şi încă într-o perioadă scurtă. E, de altfel, uşor să-ţi dai seama cine mai pune mâna pe carte şi cine nu. Citesc beletristică, dar şi destule cărţi tehnice – fie din domeniul meu, juridic sau economic, fie cărţi despre management şi leadership.”

     

    Rareş Florea, country manager, Domeniile Avereşti

    „În ultimul timp, nu prea mai este timp de lectură pe agenda unui lider (n.r.). Îmi plac biografiile foarte mult, cum ar fi cea a lui Michael Jordan, dar şi poveştile de succes ale marilor branduri, cum ar fi Shoe Dog – Phil Knight.”

     

    Mihaela Pisai, Digital & Technology Platform Director, Coca-Cola HBC Romania

    „Sunt de părere că fără lectură  este imposibil să fii un lider al prezentului. Cărţile au puterea de a ne transforma, fie că vorbim despre beletristică, dezvoltare personală sau business. Citesc destul de mult în sfera de dezvoltare personală (business, parenting). Autorii mei preferaţi din acest moment sunt Matt Haig şi Fredrik Backman. Citesc acum Un Bărbat pe nume Ove, a lui Backman, şi aştept cu nerăbdare apariţia ultimei cărţi a lui Haig. Sunt fascinată în primul rând de poveştile lor de viaţă, de modul în care fiecare dintre ei a ajuns scriitor, şi găsesc în cărţile lor multe teme cu care rezonez la nivel personal. Dar cred că putem găsi inspiraţie în multe genuri de scriitură. Întrebarea mi-a amintit de una dintre cărţile de copii pe care le citeam împreună cu fiica mea. Se numeşte Nu vreau să fiu broască, de Dev Pett şi Mike Bold, şi construieşte în jurul unei metafore despre acceptarea de sine şi despre ceea ce ne face pe fiecare din noi unici şi puternici.”

     

    Vlad Musteaţă, fondator şi CEO, North Bucharest Investments

    „Într-un domeniu atât de dinamic devine, practic, activitate recurentă partea de continuă informare. În prezent şi în ultima perioadă am învăţat lucruri noi din titluri precum John Maxwell  – Fără limite, Tad Crawford –  Viaţa secretă a banilor, dr. Bob Rotella – Cum gândesc campionii sau Tom McKay – Trezeşte-te şi miroase real estate-ul.”

     

    Remus Deleanu, preşedinte directorat, Cotnari

    „Deşi mulţi dintre autorii de cărţi pe care le-am citit sunt consacraţi poate printr-o carte de referinţă publicată, nu aş vrea să restrâng enumerarea doar la respectiva carte. Din acest motiv, nu voi enumera cărţi, ci autori, într-o oarecare ordine a citirii lor de-a lungul anilor: Napoleon Hill, Dale Carnegie, Daniel Goleman, Robert Kiyosaki, Jack Welch, Robert Cialdini, Paul Bloom, Nassim Taleb, Daniel Kahneman. Cu menţiunea că în ultima perioadă, din cauza programului încărcat, este mai simplu să ascult audiobookurile în maşină, în drum spre birou. Ca plan pentru următoarea perioadă, intenţionez să citesc/ascult Marcus Aurelius – Gânduri către sine însuşi.”

     

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR

    „Cititul este o prioritate pentru noi. Cred că trebuie să rămânem conectaţi la evoluţia domeniului dar şi a ştiinţelor. Cărţile pe care le-aş recomanda oricui sunt cele care ne oferă o nouă perspectivă asupra gândirii strategice sau lucrări care contribuie la înţelegerea noastră asupra mediului înconjurător şi a relaţiilor intraumane. Exemple: Annie Duke – Thinking in Bets,  Annie Duke – Quit,  Clayton M. Christensen, Taddy Hall, Karen Dillon – Competing against Luck, Peter Thiel – Zero to One: Notes on Startups, or How to Build the Future, Noise – Daniel Kahneman.”

     

    Alexandru Daniel Slavu, Chief Operating Officer, e-Mobility Rentals  (COO)

    „Da, este esenţial să învăţ şi să mă instruiesc continuu; fac asta din cărţi, din articole & interviuri din presa de specialitate. O amintire preţioasă o am despre cartea „Cel mai Bogat Om din Babilon” de George Samuel Clason, pe care am citit-o la 25 de ani şi care mi-a marcat profund înţelegerea despre importanţa educaţiei financiare încă de la o vârstă fragedă. În plac, în egală măsură şi cărţile de psihologie, comportament uman şi dezvoltare personală.”

  • Business sportiv. Răzbunarea mediului rural şi a micilor oraşe. Din cei 15 sportivi care au adus României o medalie la Jocurile Olimpice, doar doi s-au născut şi crescut în marile oraşe. Mediul rural şi micile oraşe din provincie, acasă pentru marii sportivi

    ♦ După 1990 copiii din mediul rural au acces din ce mai dificil la învăţământ de calitate şi ca urmare au rezultate proaste la capacitate, la BAC şi reuşesc cu greu să ajungă la facultate, dar iată ca la sport strălucesc şi aduc medalii României.

    Din cei 15 sportivi care au adus României o medalie la ediţia din acest an a Jocurilor Olimpice, doar doi tineri provin din marile oraşe ale ţării, în timp ce restul sportivilor medaliaţi s-au născut şi crescut în mediul rural şi urban mic, în condiţiile în care mediul rural şi urbanul mic sunt mereu la coada clasamentelor, în special cele din educaţie.

    România a obţinut opt medalii la Olimpiadă, dintre care trei medalii de aur, patru de argint şi una de bronz. Cu aceste rezultate, sportivii români au plasat România pe locul 14 în lume până în prezent la Jocurile Olimpice, dintre toate ţările participante.

    Mediul rural şi urbanul mic se află la ani distanţă din multe puncte de vedere faţă de marile oraşe, iar despre infrastructură sportivă nici nu poate fi vorba.

    Tinerii sportivi care au adus medalii României provin din medii unde, în general, nivelul de educaţie este slab, având în vedere că accesul la facultate şi la licee este tot mai dificil pentru tinerii din rural.

    Un raport al World Vision care analizează datele Ministerului Educaţiei din 2024 arată că elevii din mediul rural au rata mai mică de promovabilitate la BAC decât cei din mediul urban.

    Doar 73,6% dintre elevii din mediul rural au promovat examenul, comparativ cu 85,7% elevi din mediul urban care au reuşit să promoveze Bacalaureatul.

    Statisticile arată şi mai rău atunci când vine vorba de înscrierea şi finalizarea studiilor superioare. Mai mult, circa 65% dintre absolvenţii de liceu din mediul rural nu se înscriu în învăţământul superior, comparativ cu 35% din urban, potrivit unui raport al World Vision de anul trecut. Sondajul realizat de organizaţie subliniază că 80% dintre studenţii veniţi din comunităţile dezavantajate se confruntă cu dificultăţi financiare în facultate, starea materială fiind principala problemă a întreruperii studiilor din mediul rural.

    În pofida tuturor datelor, cei mai mari sportivi ai momentului, care au pus România pe harta mondială a sportului, prin medaliile câştigate, provin din mediul rural şi urban mic, care, de multe ori, este la nivelul mediului rural. Munca depusă şi sacrificiile tinerilor sportivi au reuşit să doboare orice barieră care le-a stat în cale pentru a ajunge pe cele mai înalte culmi.

    Pentru prima dată, marile oraşe pierd în faţa mediului rural. Doar David Popovici şi canotoarea Victoria Ştefania Petreanu s-au născut în marile oraşe, anume Bucureşti, respectiv Constanţa.

    David Popovici – Locul naşterii: Bucureşti

    Medalie de aur la 200 m liber masculin  şi medalie de bronz la 100 m liber masculin

     

    Medalie de aur – opt rame cu cârmaci feminin

    Adriana Adam

    Locul naşterii: Văleni, judeţul Vaslui

    Roxana Iuliana Anghel

    Locul naşterii: Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava

    Ioana Vrînceanu

    Locul naşterii: Târgu- Neamţ, judeţul Neamţ   (Roxana Iuliana Anghel  şi Ioana Vrînceanu au câştigat şi medalia de argint la dublu rame feminin)

    Amalia Bereş

    Locul naşterii: Paşcani, judeţul Iaşi

    Nicoleta-Ancuţa Bodnar

    Locul naşterii: Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava

    Simona Geanina Radiş

    Locul naşterii: Botoşani, judeţul Botoşani  (Nicoleta Ancuţa Bodnar şi Simona Geagnina Radiş au câştigat şi medalia de argint la dublu vâsle feminin)

    Maria Lehaci

    Locul naşterii: Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava

    Victoria Ştefania Petreanu

    Locul naşterii: Constanţa, judeţul Constanţa

    Maria Magdalena Rusu

    Locul naşterii: Fălticeni, judeţul Suceava

    Medalie de argint dublu vâsle categorie uşoară feminin

    Ionela Livia Cozmiuc

    Locul naşterii: Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava

    Gianina Elena van Groningen

    Locul naşterii: Gura Humorului, judeţul Suceava

    Medalie de aur dublu vâsle masculin

    Andrei Sebastian Cornea 

    Locul naşterii: Vatra Dornei, judeţul Suceava

    Marian Florian Enache

    Locul naşterii: Tîrgu Cărbuneşti,judeţul Gorj

    Medalie de argint Haltere 49 kilograme feminin

    Mihaela Cambei

    Locul naşterii: Dofteana, judeţul Bacău

  • Cum bântuie fantoma lui Ceauşescu printr-o cafenea Starbucks

    Fantoma lui Ceauşescu este mult mai prezentă printre noi decât credem, iar generaţia millennials sau chiar generaţia Z ascultă cu fascinaţie poveştile legate de Ceauşescu: patriotismul lui faţă în faţă cu trădătorii de politicieni şi vânzătorii de ţară pe care îi avem acum la conducerea României, poveştile legate de ce industrie aveam pe vremuri, poveştile legate de sport, de vârfurile şi echipele sportive pe care le aveam (că tot a început Olimpiada de la Paris), poveştile legate de şcoală (şi ce şcoală se făcea atunci!), poveştile legate de faptul că toată lumea avea un loc de muncă iar statul îi dădea şi apartament. Nu degeaba George Simion, liderul AUR, promite prin afişe că va da tinerilor apartamente de 35.000 de euro dacă ajunge la putere. Ca să nu mai vorbim de promisiunea locurilor de muncă.

    Sunt mulţi din generaţia millennials şi din generaţia Z care cred acest lucru. Pentru o parte din generaţia boomers şi din generaţia decreţeilor, perioada Ceauşescu a fost cea mai bună perioadă a lor. Pentru că erau tineri atunci, pentru că nu aveau probleme de sănătate ca acum, pentru că erau în forţă, pentru că atunci aveau un salariu şi nu o pensie ca acum, pentru că aveau viitorul înainte, nu ca acum, când viitorul este doar locul de veci. Este greu să intri într-o discuţie cu cineva pe tema vremurilor de atunci şi de acum. Nimeni nu crede că economia de acum este mult mai puternică faţă de economia de atunci, când acum totul pe stradă crapă, când mizeria este prezentă peste tot, când aurolacii au ajuns în centru, când clanurile sunt mai puternice decât poliţiştii.

    Poveştile spuse de bunici şi de părinţi legate de locurile de muncă asigurate tuturor de Ceauşescu, poveştile legate de apartamentele pe care le primeau toţi sunt extrem de prezente. Fiecare tânăr ar vrea ca statul să-i dea o casă şi, de ce nu, să-i dea şi un loc de muncă. Este o diferenţă mare de nuanţă. Când statul îţi asigură un loc de muncă, este un lucru pozitiv, când o companie privată caută oameni pe care să-i angajeze, deci asigură locuri de muncă, este perceput ca un lucru negativ. Dacă firmele private ar prelua ceea ce a făcut statul înainte, de a da apartamente salariaţilor, nu ar avea aceeaşi retorică. Confruntate cu lipsa de angajaţi, cu lipsa stabilităţii angajaţilor, cred că foarte multe firme private ar da apartamente salariaţilor în schimbul stabilităţii acestora. Dar ce tânăr ar vrea să lucreze o viaţă întreagă, ca bunicii şi părinţii lui, în aceeaşi întreprindere, chiar şi în schimbul primirii unui apartament de la firmă? Tinerii îşi schimbă jobul după şase luni, spre exasperarea companiilor.

    Aşa, ca un asterisc, Ceauşescu nu dădea gratis apartamentele, ci cei care le primeau de la fabrică trebuiau să plătească o chirie. Cine dintre tinerii de astăzi ar accepta ca, după terminarea studiilor – şcoală profesională, liceu, facultate -, să plece din Bucureşti, din Cluj, din Iaşi, din Timişoara, într-un oraş de mâna a doua, a treia, a patra, ca să lucreze acolo unde o companie are nevoie de personal? Toţi tinerii fug de oraşele mici, unde nu prea au ce face ca entertainment, unde joburile nu sunt chiar atât de bine plătite şi vor să vină în oraşele mari, unde au mai multe oportunităţi. Cine dintre tinerii de astăzi ar vrea ca statul să-i deseneze cariera şi viaţa, aşa cum o făcea statul pe vremea lui Ceauşescu? Există o nemulţumire surdă, ascunsă, a tinerilor faţă de capitalism, faţă de multinaţionale, faţă de companiile mari, faţă de oamenii bogaţi. Şi din acest motiv îşi îndreaptă atenţia şi voturile către cei care, prin retorica lor, se ridică împotriva acestor lucruri, împotriva acestui sistem capitalist.

    Toţi ar vrea ca toată lumea să fie egală, aşa cum au auzit că era pe vremea lui Ceauşescu, mulţi ar vrea ca statul să ia locul multinaţionalelor ca să nu mai facă profit străinii în România, mulţi ar vrea ca statul să le dea apartamente gratis. Aşa că să nu vă miraţi că fantoma lui Ceauşescu, că fantoma unui sistem, este prezentă printre tineri, într-o cafenea Starbucks.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • „Sunt unele luni în care nu îmi permit să am o relaţie. Şi nu câştig puţin”

    Nu e citatul meu, dar îi aparţine unui prieten din aceeaşi generaţie cu mine şi mi se pare foarte reprezentativ „pentru vremurile pe care le trăim”, o sintagmă ce se regăseşte tot mai des în titlurile de presă.  Am fost destul de surprinsă să aflu că, luând în calcul un copil, discuţia cu partenera lui a pornit din start de la bugetul personal: „Tu câştigi atât, eu atât, tu ai rata ta, eu am rata mea, ne permitem? Nu.” Şi iată cum, foarte simplu, vine răspunsul la problema care macină întreaga Europa  – rate de natalitate scăzute şi o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită care apasă din ce în ce mai greu pe umerii generaţiilor care muncesc.

    Pe măsură ce trece timpul şi avem senzaţia că ne merge mai bine, generaţia noastră, Millennials, cei mai bătrâni dintre tineri sau, aşa cum mai este numită, generaţia de sacrificiu,  se loveşte de o nouă criză. În perioada în care ne căutam primele joburi, angajatorii spuneau că, din cauza crizei financiare, fie nu pot să ne angajeze, fie posibilităţile în ceea ce priveşte remuneraţia sunt limitate. În pandemie, domenii în care lucrează mulţi dintre tineri, printre care şi cel al serviciilor, au fost printre cele mai lovite. Acum, cu ocazia noii crize, unii dintre tineri şi-au pierdut joburile, chiar în preajma sărbătorilor (şi nu vorbesc doar despre angajaţii Twitter, ci de (foşti) angajaţi români, despre care am aflat că au fost concediaţi chiar înainte de Crăciun). Cei mai „norocoşi” dintre noi se confruntă  doar cu nevoia de a face „downsizing”, o reducere a cheltuielilor, la început  de an. Nu zic că acest context neprietenos stă doar în calea noastră, a millennialilor, însă pare că etapa vieţii în care noi am fost prinşi în vârtejul unei noi crize poate să aibă un impact asupra felului în care ne construim şi viaţa ce va urma de acum.

    Nu ştiu cum stau lucrurile când vine vorba despre chiar cei mai tineri dintre angajaţi, dar în ceea ce priveşte generaţia pe care o reprezint, pot să spun că nu suntem deloc „flower power” când vine vorba despre stabilitatea financiară. Cei mai mulţi dintre noi am muncit pentru a avea lucrurile pe care poate părinţii noştri nu le-au avut şi, nu aş spune că din cauza city breakurilor nu facem copii, aşa cum zicea directorul editorial al BM şi ZF, Cristian Hostiuc, acum câţiva ani, ci, mai degrabă, a unui raţionament destul de simplu: o familie şi un copil reprezintă un angajament financiar pe viaţă –  dacă e să scoatem sentimentele din ecuaţie, cam asta înseamnă un copil sau, uneori, chiar şi un partener. Călătoriile aş zice că sunt mai degrabă un efect şi nu o cauză a problemei: ajută când vine vorba de umplut timpul liber (când eşti singur e mai mult) şi, poate şi golul lăsat de lipsa unei familii şi activităţilor pe care le-ai face cu un copil.

    „Nu cerem luna de pe cer”, spuneau millennialii americani dintr-un articol publicat de New York Times. Ei exemplificau situaţia diferită a generaţiilor actuale de tineri adulţi (32-40 de ani) în oglindă cu părinţii lor, printr-o animaţie care circulă online: în timp ce părinţii tinerilor americani îşi cumpărau la vârsta aceasta o casă, aveau un copil, investeau într-un fond de pensii, millennialii actuali se gândesc dacă să îşi ia o pisică sau o plantă. La vârstele la care cei mai mulţi dintre noi am ajuns deja, părinţii noştri (cei mai mulţi dintre ei Baby Boomers), ne creşteau pe noi. Acum însă, majoritatea millennialilor nu sunt nici măcar căsătoriţi, darămite să aibă şi copii. Unul dintre motive este lipsa banilor – mai ales dacă ne gândim la lipsurile cu care cei mai mulţi dintre noi am crescut, spre finalul perioadei comuniste. Şi nu mă refer la lipsa banilor pentru cei cu salariul minim  – ci la salariile „bune”, ale „corporatiştilor” din marile oraşe. 

     

    Chiar şi tinerii adulţi cărora le merge bine, au cariere de succes şi salarii de peste 2.000 de euro (cam cât costul lunar al unei şcoli sau grădiniţe private), sunt vigilenţi când vine vorba de un angajament care ar putea duce la un dezechilibru financiar. Iar dacă nu toţi suntem atât de raţionali când vine vorba despre întemeierea unei familii, uneori, chiar nu e timp pentru un astfel de pas. S-a tot vorbit la început de an despre un al doilea job, care să compenseze creşterea inflaţiei şi a costului vieţii – dar când lucrezi pentru două joburi, este greu să ai nu doar timpul, dar şi energia pe care să o aloci vieţii personale, chiar dacă, la nivel de buget, cele două joburi ajută. 

     

    În concluzie, am putea spune că creşterea ratei creditului ne face viaţa socială şi, implicit, romantică, şi mai dificilă. Lăsând la o parte contextul socio-economic în care am crescut puţin diferit faţă de tinerii americani, situaţia millennialilor români este similară. Pare că nu vor să se maturizeze, dar poate pur şi simplu nu îşi permit acest lucru.

    Cei mai mulţi dintre noi au crescut cu lipsuri – am venit „la oraş”, la facultate,  unde am împărţit camere, în general mai mult decât modeste, fie că vorbim despre cămin sau demisoluri din Bucureşti – nu e normal să visăm la o casă a noastră? Alţii mai mult au muncit decât au studiat, doar ca să îşi permită să rămână în oraşul de studiu. Iar acum, când am ajuns la o oarecare stabilitate financiară şi la prima rată, a venit iar criza. Pe lângă faptul că pare că mulţi dintre noi am devenit „anxioşi financiar”, aşa cum scrie presa internaţională, asta cu siguranţă nu se va vedea bine nici în natalitate.

    Aş zice aşadar, să vă gândiţi de două ori înainte de a refuza mărirea de salariu a millennialului din birou – subiectul cel mai discutat de săptămâna trecută – poate, la pensie, aceasta se va întoarce şi la voi.   ■

     

    Ioana Matei, jurnalist BUSINESS Magazin

    Ioana.matei@businessmagazin.ro

  • Mai vor tinerii din România să lucreze în fabrici?

    Tudor, olimpic la informatică, a ales să studieze la Cambridge, dar s-a întors în ţară şi reuşeşte astăzi să susţină elevi de liceu în proiecte care dezvoltă roboţi şi cu care aceştia participă la competiţii internaţionale. Teodora a studiat economia în Olanda, dar s-a întors să-şi continue studiile la master în România şi spune astăzi că a fost cea mai bună decizie. România are mii de tineri care pot contribui la schimbare, dar ca politici publice nu face mare lucru să-i păstreze. Şi totuşi, dintre sutele de elevi plecaţi în afară, unii se întorc.

    Încă din liceu suntem încurajaţi să plecăm la studii în afara ţării, să explorăm oportunităţi, să călătorim. Este un lucru foarte bun, pe care îl recomand la rândul meu tinerilor. Învăţământul din România este foarte teoretic, şi asta înseamnă că pune o bază solidă ca să putem construi în viitor. În acelaşi timp, experienţa multiculturală, oferta educaţională, este mai dezvoltată în afară. Sunt motive pentru care am optat să studiez economia în Olanda, însă mi-am dorit să mă întorc acasă”, spune Teodora Tricorache, studentă într-un program de master la Facultatea de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine (FABIZ) din cadrul ASE Bucureşti. „România este o economie emergentă, în creştere.

    Există spaţiu pentru tineri, pentru antreprenoriat, pentru companiile independente să crească mai mult şi să se extindă în afara graniţelor. Oportunităţile pe care le are România astăzi nu există în alte ţări din Europa”, crede ea. Teodora s-a întors în România în 2022, după patru ani de studii în Olanda, la Rotterdam School of Management, Universitatea Erasmus, una dintre cele mai bine cotate şcoli de afaceri din Europa, iar astăzi afirmă că a fost cea mai bună decizie. „M-am întors de doi ani în ţară, m-am şi angajat în timpul masterului, şi pot să spun că rata mea de creştere în plan profesional este mult mai mare aici faţă de perioada în care am stat în Olanda.”

    Peste 35.000 de studenţii români învaţă în prezent peste hotare şi între 3.000 şi 5.000 de tineri pleacă anual la facultăţile din străinătate, potrivit celor mai recente date furnizate de platforma de consiliere pentru acces la studii în străinatate Youni. Răzvan Rughiniş, profesor de securitate cibernetică la Politehnica Bucureşti, şi care în 2013 a înfiinţat programul Innovation Labs alături de antreprenorul Andrei Pitiş, consideră că decizia tinerilor de a pleca din ţară la 18 ani, pentru a studia în străinătate, este de cele mai multe ori una impulsivă, luată în lipsa unor informaţii concrete cu privire la ce are de oferit sistemul de învăţământ românesc în raport cu cel internaţional. „Principala competiţie a universităţilor locale nu sunt celelalte universităţi din România, ci imaginea adesea exagerată a învăţământului european şi internaţional.

    Decizia pe care mulţi dintre tinerii din liceu o iau atunci când pleacă la studii în străinătate se suprapune peste o imagine negativă pe care aceştia o au despre învăţământul local, şi care, de cele mai multe ori, este aşa din lipsă de documentare”, crede el.

    Din perspectiva Teodorei însă, parteneriatul public-privat între facultăţi a reprezentat un exemplu de bune practici pe care l-a apreciat foarte mult în timpul petrecut la studii în Olanda. De altfel, apropierea studenţilor de mediul privat, de viitorul angajator, reprezintă un mare plus în curriculum de pregătire din afară spre deosebire de modul în care se desfăşoară lucrurile din acest punct de vedere în majoritatea universităţilor din România.

    Tinerii aleg să plece în străinătate şi pentru oportunităţile care apar după ce termină studiile, mai ales în cazul absolvirii unor facultăţi tehnice. „Afară, industria este foarte aproape de mediul economic”, punctează şi Tudor Avram, licenţiat în Computer Science la Universitatea Cambridge din Anglia şi care, în 2018, s-a întors în România în urma unei oferte generoase de angajare care i-a oferit şi posibilitatea de a lucra remote. În paralel, el a început să colaboreze din poziţia de mentor în programul FIRST Tech Challenge, competiţia de robotică cu tradiţie în SUA, adusă în România de asociaţia Naţie prin Educaţie, care se adresează elevilor din clasele 7-12, şi care constă în proiectarea, construirea şi programarea unui robot. „Statistic, 60% dintre elevii care au trecut prin echipa noastră, în ultimii şase ani, au ales să studieze în străinătate. Majoritatea în Olanda, dar avem şi studenţi în SUA, la Harvard şi Yale.”

    Şi, totuşi, profesorul Rughiniş susţine că, cel puţin în zona tehnică, învăţământul local oferă perspective valoroase.  „Dacă vrei să faci inginerie, ingineria este despre laboratoare, despre experienţă practică. Uită-te câte ore de laborator sunt în curriculum, uită-te care este dimensiunea formaţiilor de lucru. Pe metrici concrete, învăţământul românesc stă extraordinar de bine, mult peste toate ofertele europene, dar din păcate este un lucru pe care nu reuşim să îl transmitem.” De partea cealaltă a baricadei, fabricile din România au început să adopte în ultimii ani o strategie proactivă în pregătirea forţei de muncă tinere, multe dintre ele recunoscând necesitatea de a se implica direct în formarea noilor generaţii de specialişti. Confruntate cu o medie de vârstă a angajaţilor de peste 50 de ani, companiile nu mai stau doar să se plângă de deficitul de tineri în industrie, ci au început să colaboreze activ cu liceele şi universităţile şi să investească în şcoli duale. „Problema lipsei resursei umane o experimentăm toţi.

    Avem 2.500 de angajaţi în cadrul grupului, şi este din ce în ce mai greu să recrutăm oameni. A devenit o misiune să investim şi să şcolim potenţialii angajaţi. Deşi am demarat multe programe de învăţământ dual atât la nivel de liceu cât şi la nivel universitar este clar că problema a devenit deja una sistemică”, spune Radu Timiş Jr, CEO al producătorului de mezeluri CrisTim, cu afaceri de 230 mil. euro. Bogdan Cernescu, Head of Corporate Banking la BCR şi membru în Confederaţia Patronală Concordia, organizaţie care aduce împreună aproape 2.200 de firme cu capital românesc şi străin, cu peste 330.000 de angajaţi, consideră că statul ar trebui să înceapă să dezvolte programe de educaţie robuste şi să creeze oportunităţi atrăgătoare pentru generaţiile tinere, ca acestea să îşi construiască viitorul acasă. Un studiu publicat recent de Eurofound – Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă notează că un procent de 23% dintre tinerii români plănuiesc să se mute în altă ţară în următorii trei ani. „Trebuie să să începem să dezvoltăm programe educaţionale astfel încât să cultivăm inteligenţă şi să convingem generaţiile care vin din urmă să rămână în ţară”, spune Bogdan Cernescu.

    Statistica consemnează o creştere a numărului de angajaţi în economie, în primele două luni din 2024, până la un număr de 5.140.000 faţă de 5.116.000 în decembrie 2023. În industrie, numărul de angajaţi a ajuns la 1.296.000 în februarie 2024, cu 17.000 de angajaţi în plus faţă de finalul anului 2023. Raportat la 2007, anul aderării Românei la Uniunea Europeană, în industrie există însă o scădere de aproape 250.000 a numărului de angajaţi. Declinul cel mai mare l-a înregistrat  industria de îmbrăcăminte şi încălţăminte, un sector de bază pentru economie şi exporturi în anii ’90 şi 2000.

    Aici, numărul angajaţilor a scăzut cu 136.000 în ultimii 17 ani, până la 73.300. Şi în industria alimentară, care ar trebui să fie un motor de creştere pentru România luând în considerare producţia agricolă (România se află în top 5 producători de grâu şi porumb din UE, fiind cel mai mare exportator de porumb în sezonul 2022-2023 şi al doilea cel mai mare exportator de grâu, conform datelor Eurostat – n. red.), există o scădere de 8.000 de angajaţi faţă de 2007, până la 177.200 de salariaţi, potrivit datelor INS. „Este important ce face statul şi cum ne poate ajuta în pregătirea angajaţiilor pentru meseriile existente, dar şi ale viitorului. Ca angajator, avem un rol important în a investi în oameni, dar şi statul trebuie să creeze baza solidă de învăţământ care să favorizeze apetenţa tinerilor de a se integra într-un sistem de lucru”, spune Radu Timiş Jr. Liberty Galaţi, cel mai mare producător de oţel integrat din România, este un alt exemplu în felul în care înţelege să se implice în formarea noilor generaţii de specialişti.

    „La Galaţi suntem în al doilea an de când am demarat un program de învăţământ dual. Avem un număr important de clase. Am ales să ne focusăm pe meseriile tradiţionale, cum ar fi cea de electrician, de exemplu. Este foarte dificil să găsim astfel de specialişti în piaţă, şi ne batem pentru ei cu companii din industrii foarte variate. Evident că mentalitatea tinerilor de a căuta un viitor mai bun în altă parte există şi probabil că va mai dura câţiva ani până se va schimba, dar trebuie să începem să implementăm programe care să sprijine tinerii în dezvoltarea carierei lor, să le susţină loialitatea faţă de piaţa de muncă de aici”, concluzionează Radu Ionescu, directorul general al companiei.    ■

     

    „România este o economie emergentă, în creştere. Există spaţiu pentru tineri, pentru antreprenoriat, pentru companiile independente să crească mai mult şi să se extindă în afara graniţelor. Oportunităţile pe care le are România astăzi nu există în alte ţări din Europa.”

    Teodora Tricorache, studentă într-un program de master la Facultatea de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine (FABIZ) din cadrul ASE Bucureşti

     

    „Principala competiţie a universităţilor locale nu sunt celelalte universităţi din România, ci imaginea adesea exagerată a învăţământului european şi internaţional. Decizia pe care mulţi dintre tinerii din liceu o iau atunci când pleacă la studii în străinătate se suprapune peste o imagine negativă pe care aceştia o au despre învăţământul local, şi care, de cele mai multe ori, este aşa din lipsă de documentare.”

    Răzvan Rughiniş, profesor de securitate cibernetică la Politehnica Bucureşti

     

    „Trebuie să să începem să dezvoltăm programe educaţionale astfel încât să cultivăm inteligenţă şi să convingem generaţiile care vin din urmă să rămână în ţară.”

    Bogdan Cernescu, Head of Corporate Banking, BCR

     

    „Afară, industria este foarte aproape de mediul economic.”

    Tudor Avram, licenţiat în Computer Science la Universitatea Cambridge din Anglia

     

    „Avem 2.500 de angajaţi în cadrul grupului, şi este din ce în ce mai greu să recrutăm oameni. A devenit o misiune să investim şi să şcolim potenţialii angajaţi. Deşi am demarat multe programe de învăţământ dual atât la nivel de liceu cât şi la nivel universitar este clar că problema a devenit deja una sistemică.”

    Radu Timiş Jr, CEO al producătorului de mezeluri CrisTim

     

    „La Galaţi suntem în al doilea an de când am demarat un program de învăţământ dual. Avem un număr important de clase. Am ales să ne focusăm pe meseriile tradiţionale, cum ar fi cea de electrician, de exemplu. Este foarte dificil să găsim astfel de specialişti în piaţă, şi ne batem pentru ei cu companii din industrii foarte variate. Evident că mentalitatea tinerilor de a căuta un viitor mai bun în altă parte există şi probabil că va mai dura câţiva ani până se va schimba, dar trebuie să începem să implementăm programe care să sprijine tinerii în dezvoltarea carierei lor, să le susţină loialitatea faţă de piaţa de muncă de aici.”

    Radu Ionescu, director general, Liberty Galaţi

  • Dacă Generaţia Z cere sustenabilitate şi transparenţă, de ce un brand de fast-fashion precum SHEIN continuă să aibă succes tocmai din vânzările către adolescenţi?

    Shein a inceput să domine lumea comerţului electronic de fashion peste noapte. Modelul de afaceri funcţionează ca Amazon – o piaţă online extinsă reuneşte aproximativ 6.000 de fabrici de îmbrăcăminte din China sub eticheta Shein, în timp ce software-ul de management intern colectează date aproape instantanee despre articolele care se vând şi care nu, pentru a creşte vizibilitatea articolelor populare. În România, Shein a început să fie disponibil în jurul anului 2019. Platforma şi-a extins în perioada pandemiei operaţiunile în mai multe ţări din Europa. Popularitatea sa a crescut rapid datorită unui factor principal, care tot din perioada pandemiei intrase pe piaţa din România – aplicaţia TikTok. Shein a identificat rapid potenţialul TikTok ca platformă de marketing şi a început să colaboreze cu influenceri populari, dar nu s-a limitat doar la aceste colaborări; Shein a lucrat şi cu micro-influenceri, care au audienţe mai mici, dar cu un engagement mai mare. Influencerii prezintă adesea „hauluri” Shein, unde îşi arată achiziţiile recente, discută despre calitate, stil şi preţuri. Aceste videoclipuri au devenit extrem de populare, generând milioane de vizualizări şi interacţiuni. De asemenea, Shein încurajează activ utilizatorii să posteze conţinut generat de ei, prezentându-şi achiziţiile şi stilurile personale. Acest tip de conţinut autentic şi nefiltrat rezonează puternic cu audienţa TikTok, care apreciază sinceritatea, originalitatea şi naturaleţea. Shein recompensează adesea utilizatorii care creează conţinut de calitate cu vouchere şi reduceri, încurajând astfel şi mai multă activitate pe platformă. În plus, integrarea „comerţului social” pe platforme precum TikTok estompează şi mai mult graniţele dintre scroll şi shopping: utilizatorii nu trebuie să fie pe un site sau o aplicaţie de a unui retailer ca să interacţioneze cu produsele lor. Feedurile lor de socializare îi încurajează frecvent să cumpere prin reclame directe, influenceri sau chiar prieteni/colegi.

     

    De ce Shein este considerat un brand neetic şi nesustenabil? În spatele succesului de marketing al Shein se ascund acuzaţii legale de încălcare a drepturilor de autor şi un control intens din partea SUA asupra presupuselor practici de muncă forţată şi a condiţiilor inumane pentru lucrătorii care produc hainele extrem de ieftine. Impactul negativ asupra mediului, condiţiile precare de muncă, copierea designurilor şi marketingul înşelător sunt doar câteva dintre motivele pentru care Shein este considerat un brand problematic. Shein nu se aliniază practicilor etice şi sustenabile. Compania lasă în urmă aproximativ 6,3 milioane de tone de dioxid de carbon pe an – un număr care e cu mult sub ţinta de 45% de reducere a emisiilor globale de carbon până în 2030, despre care ONU a spus că este necesar ca brandurile de modă să le implementeze pentru a ajuta la limitarea încălzirii globale. În ciuda tuturor, poate cea mai mare controversă cu privire la Shein este tratamentul pe care îl suferă angajaţii săi, care se chinuie în fabricile chinezeşti în condiţii improprii. Un documentar de la Channel 4 din Marea Britanie a constatat că angajaţii Shein lucrau în ture de 75 de ore cu foarte puţin timp liber. De asemenea, Public Eye a lansat un raport detaliat în noiembrie 2023, în care acuzau Shein că a încălcat legile muncii din China. Grupul a angajat cercetători chinezi independenţi pentru a urmări procesul de fabricaţie şi ambalare al Shein atât în China, cât şi în Europa şi a descoperit că mulţi administrau fabrici informale înfiinţate în clădiri rezidenţiale. Grupuri de advocacy şi jurnalişti au descoperit, de asemenea, că anagajaţii lucrează în ateliere nesigure, fără protocoale de siguranţă precum ferestre şi ieşiri de urgenţă. Mulţi au lucrat, de asemenea, fără contracte sau cerinţe de salariu minim, permiţând astfel companiei să nu îşi plătească în mod corespunzător angajaţii. Shein a mai fost acuzat şi de însuşire culturală pentru utilizarea desenelor şi simbolurilor tradiţionale din diferite culturi fără permisiune sau recunoaştere. Brandul s-a confruntat cu reacţii pentru utilizarea simbolurilor religioase, modelelor indigene şi stilurilor de îmbrăcăminte tradiţionale în produsele sale. Acest lucru a ridicat întrebări cu privire la etică şi importanţa respectării şi valorificării diverselor culturi.

    Este moda sustenabilă un privilegiu şi este acesta motivul pentru care tinerii continuă să cumpere de la un brand fast-fashion ca Shein care ridică multe semne de întrebare? O analiză recentă a datelor demografice a Shein dezvăluie că, din mai 2024, cel mai mare grup de vizitatori ai site-ului său se încadrează în categoria de vârstă de 25 până la 34 de ani. Acest grup constituie 30,05% din toţi utilizatorii Shein. Al doilea grup de vârstă ca mărime este între 35 şi 44 de ani, însemnând 21,01% din vizitatorii Shein.com. Urmează îndeaproape adulţii tineri cu vârsta între 18 şi 24 de ani, reprezentând 17,07%. Deci cine cumpără produsele Shein? Consumatorii principali ai mărcii sunt adolescenţii şi adulţii tineri. Se pare că există o contradicţie majoră aici – nu tocmai generaţia Z este aşa-numita „generaţia sustenabilă”? Dacă Gen Z este atât de îndreptată spre sustenabilitate, cum este posibil ca aceeaşi generaţie care susţine branduri care vând produse durabile să cumpere în continuare de la Shein, o companie de fast-fashion care lansează 2.000 de modele noi săptămânal? Poate pentru că un astfel de brand manipulează generaţiile tinere să cumpere şi să consume în exces, acest grup de vârstă fiind mai uşor de influenţat şi de convins cu „preţuri scăzute” şi „vânzări”, mai ales când şi finanţele lor încă sunt în „formare”. Unul dintre argumentele pe care le auzim când ne întrebăm de ce Gen Z încă cumpără şi rămâne publicul ţintă principal pentru Shein este că tinerii sunt una dintre cele mai sărace generaţii şi nu îşi pot permite branduri de modă durabile – prin urmare, trebuie să-şi cumpere majoritatea hainelor de la branduri de fast-fashion. Dar nu înseamnă tocmai comportamentul sustenabil să consumi mai puţin şi să iei decizii conştiente? Cumpărarea de haine de la branduri fast-fashion ca Shein este un semn de consum excesiv, care duce la supraproducţie. De altfel, există o relaţie strânsă între fast-fashion, felul în care cumpărăm haine şi creşterea social media – sunt adolescenţi care spun pe reţelele sociale că nu pot purta aceeasi ţinută de două ori, cu atât mai puţin să se posteze cu ea. Cu toate trendurile la îndemână, a devenit uşor să închidem ochii asupra modului în care sunt realizate hainele şi să fie acceptat statu – quo-ul nesustenabil. Majoritatea tinerilor cumpărători nu îşi pot permite, de exemplu, haine lucrate manual. Unii susţin că un stil de viaţă durabil se simte inaccesibil. Ca adolescenţi, achiziţiile de îmbrăcăminte sunt de obicei făcute sub constrângeri financiare. Preţul, precum şi disponibilitatea mărimii reprezintă factori decizionali pentru cumpărătorii cu bugete mici sau alte limitări. În mai 2021, doi cercetători din Danemarca au publicat un studiu intitulat „Paradoxul fast-fashionului”, unde au fost chestionaţi consumatorii cu vârste cuprinse între 22 şi 25 de ani pentru a înţelege de ce participanţii continuă să cumpere fast-fashion, în ciuda propriilor dorinţe de a fi mai sustenabili. Ce a reieşit în urma studiului a fost că tinerilor le pasă de sustenabilitate, dar această grijă nu se traduce în comportamentul lor real de cumpărare tocmai din cauza constrângerilor financiare. Dar generaţia Z nu este cu siguranţă singurul grup care cumpără de la această companie şi nu poate fi considerată în totalitate responsabilă pentru succesul lor continuu. Ei sunt, totuşi, primii care fac acest lucru în timpul adolescenţei deoarece trăiesc într-o lume în care trendurile sunt mai accesibile ca niciodată. Şi aceste întrebări cu care se confruntă cu privire la responsabilitatea personală şi la consumul excesiv au rămas fără răspuns şi nerezolvate de generaţiile mai în vârstă. Fiind cel mai mic segment de vârstă dintre consumatori, se aşteaptă ca generaţia Z să-şi transforme obiceiurile de cumpărături. Cu toate acestea, ideea de a anula decenii de strategie de marketing şi de degradare a mediului nu ar trebui să revină numai unei generaţii născute în aceste circumstanţe. Schimbarea semnificativă necesită acţiuni din partea mai multor de factori de decizie, agenţii de marketing şi retaileri – pe lângă cumpărători.  

    Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium

  • Polonezilor le pleacă profesorii tineri, iar criza din sistemul de învăţământ se adânceşte. Totuşi, elevii polonezi s-au descurcat mai bine decât cei români la testele Pisa

    Wyborcza Daily scoate la lu­mi­nă o tendinţă îngrijorătoare din sis­te­mul educaţional polonez: din ce în ce mai mulţi dascăli tineri demi­sio­nează.

    Profesorii care demisionează raportează epuizare, neputinţă şi un sentiment de lipsă de sens. Aceştia sunt înlocuiţi de pensionari. Dar sunt încă prea multe locuri libere pentru ca ei să salveze situaţia.

    Mulţi dascăli tineri sunt copleşiţi de volumul de muncă şi salariile insu­ficiente, ceea ce-i determină să se gân­dească la cariere alternative. Si­tua­ţia este exacerbată de pensiona­rea dascălilor experimentaţi şi de o lipsă de noi absolvenţi care să pă­trun­dă în sistem, notează Warsaw Business Journal.

    Experţii avertizează că în lipsa unor reforme semnificative şi a unor condiţii mai bune de lucru, calitatea educaţiei va scădea, iar penuriile de dascăli vor deveni şi mai severe.

    Şco­lile resimt deja presiunile, cu peri­oade prelungite de recrutare şi difi­cultăţi în creştere de a găsi per­sonal calificat. Dascălii tineri îşi ex­primă frustra­rea, evidenţiind nevoia urgentă de schimbări sistemice. Creş­terea sala­riilor, sisteme mai eficiente de susţi­nere şi volume mai uşor gestionabile sunt esenţiale pentru retenţia şi atragerea de talente în domeniu.

    Soluţionarea acestor probleme este vitală pentru viitorul sistemului educaţional polonez. În lipsa unor măsuri prompte, ţara riscă un declin al standardelor educaţionale şi un exod în continuare a dascălilor tineri, punând în pericol stabilitatea şi calitatea educaţiei pentru generaţiile viitoare.

    Criza de care este cuprinsă siste­mul este evidenţiată şi de rezultatele PISA pe 2022. Deşi competenţele elevilor polonezi sunt peste media OCDE şi UE, acestea marchează un declin faţă de studiul anterior, din 2018, potrivit samorzad.pap.pl.

    Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor (PISA) este un studiu comparativ internaţional iniţiat de OCDE cu scopul de a mă­sura dezvoltarea competenţelor de bază ale elevilor de 15 ani, aflaţi la finalul învăţământului obligatoriu, în trei domenii principale: lectură, ma­te­matică şi ştiinţe.

    Testele PISA ţintesc să vină cu informaţii despre eficienţa sistemelor de învăţământ în ceea ce priveşte pregătirea elevilor pentru a face faţă provocărilor din viaţa reală.

    În 2022, per total au fost testaţi 690.000 de elevi de 15 ani din 81 de ţări.

    Potrivit oficialilor polonezi, rezultatul mai slab al studenţilor polonez este, printre altele, efectul pandemiei şi învăţământului de la distanţă. Totuşi, Katarzyna Lubnauer de la Coaliţia Civică arată că inegalităţile educaţionale au crescut semnificativ, iar rezultatele din şcolile poloneze au scăzut la nivelul celor de acum 20 de ani.

    „După 8 ani de guvernare PiS, Polnia a coborât din prima ligă în liga a doua“, a declarat aceasta.

    Deşi sistemul polonez de învăţământ este în criză, elevii polonezi s-au descurcat mai bine decât cei români la testele PISA. Scorul mediu al elevilor polonezi la matematică şi lectură a fost de 489, iar la ştiinţe de 499. România a obţinut o medie de 428 de puncte la toate cele trei testări.

     

  • De ce nu investesc bogaţii României în şcoli private sau programe de formare profesională pentru copiii români?

    Lipsa de specialişti dintr-o serie de domenii este o temă de discuţie care se repetă de la an la an, în funcţie de ciclurile economice şi, de cele mai multe ori, are ca idee principală faptul că tinerii absolvenţi de facultate nu sunt suficient de bine pregătiţi pentru piaţa muncii, că programele teoretice nu sunt în acord cu realitatea şi cu nevoile companiilor prezente în România. De puţine ori am auzit soluţii concrete propuse din partea mediului de afaceri pentru această discrepanţă şi, în afara unor programe duale de pregătire realizate în parteneriat cu statul, de cele mai multe ori de companii multinaţionale, nu am auzit ca vreun antreprenor român să se implice, concret, în modelarea tinerilor ce ar putea cândva să lucreze în companiile lor.

    Deficitul de personal şi de specialişti în anumite domenii nu este însă o problemă românească şi în unul dintre articolele revistei curente veţi regăsi un exemplu de soluţie ce ar putea fi replicată şi de antreprenorii români. „În fiecare an, Marea Britanie se confruntă cu un deficit anual de 59.000 de ingineri. Eşecul de a aborda această problemă ar putea costa economia britanică 27 miliarde de lire sterline în fiecare an începând cu anul 2022. Pur şi simplu, avem nevoie de mai mulţi”, scriu reprezentanţii Dyson pe platforma companiei, motivând decizia de a se implica în formarea tinerilor ingineri. Simţind că minţile tinere strălucite nu ar trebui să rateze o carieră în inginerie, aşa cum aproape că era să i se întâmple şi lui, James Dyson a înfiinţat Fundaţia James Dyson în 2002 pentru a combate conceptele greşite despre inginerie şi pentru a lupta împotriva deficitului.

    Mai concret, prin intermediul Institutului Dyson, tinerii studenţi studiază pentru obţinerea unei diplome în inginerie, în timp ce deţin un loc de muncă real în departamentul de cercetare, design şi dezvoltare al companiei. Ei sunt ingineri la Dyson încă de la început. Până în prezent, Dyson a investit 31,5 milioane de lire sterline în Institutul Dyson, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul companiei. Inginerii institutului nu plătesc taxe de şcolarizare şi primesc un salariu complet. Pe lângă studiile lor universitare, ei lucrează la proiecte reale alături de experţi din echipele globale de inginerie, cercetare şi tehnologie ale Dyson, în Campusul Dyson din Marea Britanie, dar şi în cadrul altor facilităţi de producţie ale companiei, uneori şi alături de echipe aflate pe un alt continent. Este mai mult decât un loc de muncă şi mai mult decât o diplomă, şi, deşi aspiraţia este ca ei să rămână mult timp după absolvire în companie, ei nu sunt legaţi de Dyson. Dincolo de faptul că au astfel posibilitatea să se implice în dezvoltarea unor proiecte reale, a unor produse care să fie lansate pe piaţă, ei pot avea şansa să lucreze alături de James Dyson, un personaj aspiraţional, asociat cu perseverenţa şi cu faptul că eşecul nu trebuie să stea în calea punerii în practică a ideilor, cât şi cu succesul unui inventator transformat în unul dintre cei mai bogaţi antreprenori britanici.

    Chiar dacă are o avere estimată la peste 13 miliarde de dolari, el îşi are biroul în continuare în campus şi nu ezită să discute cu viitorii ingineri despre proiectele în care sunt implicaţi. Mai mult decât atât, ei au posibilitatea să lucreze în echipe internaţionale, aflate chiar şi pe alte continente, încă de la început, reuşind astfel să îşi dezvolte şi abilităţile de multiculturalism atât de necesare în lumea pe care o trăim. În timp ce lamentările referitoare la gradul de pregătire a absolvenţilor români sunt destul de populare în mediul de afaceri, iniţiativele de acest tip sunt mai puţin răspândite pe piaţa locală. Deseori, marii antreprenori români, oamenii din spatele celor mai cunoscute branduri româneşti „stau ascunşi” – abia reuşim să îi găsim noi, chiar şi când vine vorba de realizarea unor articole menite tocmai să inspire noile generaţii înspre cariere de succes sau înspre dezvoltarea unor afaceri.

    Cum ar fi însă ca, în loc de orele de practică bifate doar pe hârtie, un tânăr student să-i poată face shadowing lui Daniel Dines, în biroul din Bucureşti, dar şi în cel din New York şi să fie şi plătit pentru asta? Dar să lucreze în cadrul depozitului eMAG, întâlnindu-l din când în când şi pe Iulian Stanciu? Sau în laboratoarele Ivatherm, vorbind despre cele mai noi produse destinate înfrumu­seţării cu Rucsandra Hurezeanu? Şi lista poate continua, pentru că există deja zeci de antreprenori români cu poveşti aspiraţionale, dar poate nu atât de dispuşi încă să inspire.

    De ce nu fac mai mulţi antreprenori din România la fel ca Dyson? Abordarea inginerului britanic în susţinerea educaţiei şi inovaţiei poate fi o sursă de inspiraţie pentru ei. Doar prin investiţii şi implicare activă în dezvoltarea resurselor umane şi a capacităţilor tehnologice, ei pot contribui la construirea unei societăţi mai bune pentru viitorul nostru comun.   

    Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin