BusinessMagazin

Tag: teatru

  • Ţara unde filmele sunt gratuite, iar actorii sunt angajaţi de stat – GALERIE FOTO

    Fostul lider suprem al Koreei de Nord, Kim Jong II, considera că cea mai productivă metodă de a-şi educa poporul sunt filmele, motiv pentru care întrega ţară este acum înconjurată de teatre şi săli de cinema, unde accesul este gratuit.  

    Fotograful Eric Lafforgue a obţinut accesul într-un astfel de loc – Korean Film Studio, principalul studio al ţării – descoperind modul în care era produsă propaganda.

    „Filmele Nord – Koreene au tendinţa de a evidenţia în principiu teme comuniste şi revoluţionare, sacrificiu pentru naţiune, patrioţi şi eroi care luptă cu duşmanii (precum japonezii şi americanii) sau monştrii. Poveştile gravitează adesea în jurul unui lider remarcabil, care ghidează o naţiune puternică în timpuri grele”, a scris Lafforgue.

  • Independenţa artiştilor-antreprenori din teatru

    De voie-de nevoie, actori, regizori sau dramaturgi au dezvoltat în paralel cu abilităţile artistice şi aptitudini antreprenoriale. Lipsa unui spaţiu în care să creeze, dar şi necesitatea susţinerii activităţii lor şi a tinerilor absolvenţi i-au determinat să îşi construiască propriile spaţii de creaţie. Dacă odinioară acestea erau ascunse în apartamente sau cafenele, în prezent reprezintă spaţii generoase, în care investiţiile sunt de ordinul sutelor de mii de euro.

    „E scump să faci un teatru, mult mai scump decât m-am aşteptat eu – am pornit de la o idee şi am ajuns la o cu totul alta”, descrie râzând actorul Bogdan Dumitrache investiţia de circa 200.000 de euro în proiectul Apollo111. Potrivit descrierii actorului-antreprenor, cunoscut mai ales pentru rolurile sale din filme precum Sieranevada, Poziţia copilului, Loverboy, În derivă, Trafic – Apollo111 este un hub cultural. Întins pe un spaţiu de 850 mp, cu înălţime de 5 m, Apollo111 va avea o sală de teatru, care ocupă o jumătate din suprafaţă; cealaltă jumătate va fi împărţită între un bufet care deserveşte teatrul şi o zonă de birouri – pentru agenţia de casting, o sală de repetiţii, rezidenţe artistice etc. Spune că mare parte din investiţia de 200.000 de euro sunt banii săi şi ai asociaţilor săi; ceilalţi trei cofondatori sunt regizorul Călin Netzer, producătorul de filme şi proprietarul Multimedia Est, Dragoş Vîlcu, şi Cătălin Rusu, care este director de creaţie şi CEO al firmei Rusu-Borţun. Pentru finanţare, spune Dumitrache, „am bătut din uşă-n uşă, din proiect în proiect” şi au reuşit astfel să obţină o linie de credit nerambursabilă prin programul Ministerului Economiei Comerţ 2016 pentru IMM-uri; la acestea se adaugă şi un parteneriat cu BRD. 

    Povesteşte că ideea dezvoltării unui astfel de spaţiu i-a venit în urmă cu mai bine de trei ani, iar proiectul urmează să fie lansat luna aceasta, doar căutarea spaţiului potrivit a durat mai mult de doi ani; a fost ales un spaţiu în zona Piaţei Universităţii din Bucureşri, în Palatul Universul, o clădire cu o istorie ce începe la 1900, odată cu redactarea unuia dintre primele şi cele mai cunoscute ziare din România.

    Următoarea etapă s-a dovedit a nu fi deloc mai uşoară; amenajarea spaţiului s-a prelungit cu şapte luni faţă de previziuni, din cauza consolidărilor şi a soluţiilor de siguranţă pe care le avea de implementat. De altfel, Dumitrache spune că existenţa a multe teatre independente în Bucureşti aflate în spaţii nepotrivite este unul dintre aspectele care i-au  inspirat să creeze acest loc. „Senzaţia mea este că mişcarea independentă devine din ce în ce mai puternică, au apărut multe locuri în care se joacă, multe trupe, ceea ce a generat un public nou, dar locaţiile în care se desfăşoară aceste spectacole nu sunt optime; publicului i-au crescut aşteptările, cred că este nevoie de un spaţiu ceva mai bun pentru teatru.”

    Au folosit linia dedicată IMM‑urilor de la Ministerul Economiei pentru achiziţia echipamentelor de care aveau nevoie, mai cu seamă instalaţia tehnică a teatrului, spre care au fost direcţionaţi aceşti bani. Cea mai mare parte din investiţie a fost absorbită însă de soluţiile de securitate implementate. „Contextul este este de aşa natură, încât, la nivel de proiectare, se supralicitează pentru că toată lumea este speriată. A fost un meci greu pentru mine să dimensionez corect, pentru că proiectanţii voiau să facă instalaţii mult mai mari decât necesarul meu.” Spune că instalaţiile constau în motoare enorme de presurizare, căi de evacuare asigurate la foc, pereţi rezistenţi la foc vreme de 90 de minute; aceste „detalii” au atras cea mai mare parte din bani.

    Dumitrache este încrezător în ce priveşte amortizarea investiţiei: „Produsul cultural poate angrena în jurul lui foarte multe alte surse de venit; este folosit ca o momeală, ca un mijloc de a atrage oamenii. În jurul lui se pot dezvolta foarte multe lucruri”. Concret, vrea să construiască o afacere care se va susţine singură şi nu doar din teatru; cheltuielile spaţiului vor fi împărţite între cele trei entităţi în care este împărţit spaţiul. „Cheltuielile de întreţinere vor fi echilibrate şi uşor de susţinut, barul va fi o sursă separată de venit; sala poate fi monetizată, fiind modulară, şi poate fi folosită în mai multe scopuri.“ Astfel, pe lângă preţul biletelor la spectacole, de 65 de lei, sala poate găzdui evenimente private. Tot aici pot avea loc cursuri de actorie, care să se încheie cu un spectacol. În plus, teatrul va avea şi un magazin de suveniruri.

    Spectacolele în cadrul Apollo111 sunt organizate în trei stagiuni: cea principală, de seară, una pentru copii şi alta de tineri sub 35 de ani. În ce priveşte funcţionarea teatrului, cei cinci parteneri şi-au propus ca în fiecare an producţiile realizate să fie coordonate de câte un director artistic, care va aduce o propunere de concept care să subordoneze cinci producţii. Primul director artistic va fi chiar Dumitrache, iar conceptul pe care l-a ales a fost îmbinarea dintre teatru şi film. „Am ales un exerciţiu interdisciplinar teatru film pentru primul an în care vreau să amestec cele două lumi, fie montez un scenariu de film, fie montez cu un regizor de film, fie filmez ceea ce montează un regizor de teatru, depinde de tipul exerciţiului.” Anul viitor, directoratul artistic va fi preluat de regizorul Radu Afrim, iar peste doi ani, i-l va propune dramaturgului Mimi Brănescu. „Nu reinventăm roata, idei am cules cam de peste tot; am ajuns la această formulă după o vreme împreună cu partenerii mei – într-un fel e aşa ca în actorie – eu ca actor găsesc foarte dificil să caut mai întâi forma şi apoi să o umplu; caut mai întâi conţinutul, iar conţinutul pe care îl găsesc îmi generează forma”, descrie el modul în care a ajuns la conceptul de funcţionare a spaţiului, printr-o analogie cu activitatea de actor. De altfel, Bogdan Dumitrache spune că aptitudinile sale antreprenoriale s-au dezvoltat în paralel cu cele artistice, vrând-nevrând. „Nu-i uşoară viaţa de actor şi tot timpul am fost obligat să mai fac ceva ca să pot supravieţui; de aici mi-au venit aceste abilităţi, întotdeauna am avut ba un bar, ba agenţia de casting”, îşi descrie el evoluţia glumind.

  • Slow food propune: votaţi cu furculiţa!

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanală online www.biscuit.ro)

    Terra Madre Salone del Gusto, evenimentul cu cea mai mare amploare a mişcării slow food, a avut loc anul acesta la sfârşit de septembrie la Torino, în Italia.

    141 de ţări membre au fost acolo cu reprezentanţi în costume naţionale, standuri cu produse agro-alimentare tradiţionale şi feluri de mâncare reprezentative. În paralel, ateliere de gătit şi educaţie, workshop‑uri, conferinţe şi forumuri ce abordează mâncarea din punct de vedere economic, politic, ecologic şi cultural. Parcul Valentino a fost principalul teatru de operaţiuni, locul unde standurile naţionale au ocupat sistematic şi apetisant aleile. Atmosfera aducea aminte de Moşii la Ion Luca Caragiale…

    Biscuiţi cantucci din Italia. Sandalwood cu aceto balsamico şi sare, la standul australian (au gust de nucă şi textură de unt rece). Fasole albă, pestriţă, pitică. Torta di pistacchio din Bronte. Pasta de fistic, pesto de fistic. Fistic crud, prăjit, măcinat. Fistic. Sicilia. Canoli. Cassata. Cozi imense zi de zi la standuri. Susianelle viterbese, adică cârnaţi de porc cu portocală şi fenel, după o veche reţetă etruscă. Porc sub formă de salam, salsiccia, şunci, jamboane şi alte cele.

    Parmezan şi mii de feluri de brânză. „Non lo diamo a nessuno“, aud în spate. „Nu dăm nimănui din ea“.

    Bere de castane de la Piccolo Berrificio Clandestino. Beri artizanale multe şi cu denumiri sugestive. Usturoi copt vândut de un neamţ înalt care îmbrăţişează oamenii smotocindu-i în barba de Moş Crăciun. Mosto cotto – must fiert, redus până la consistenţa unei mieri.

    Degustări de vin la Universitatea din Polenzo. Capră garganică – roşcată şi mândră. Caş afumat. Ricotta dulce. „Aaaaa!“ Oamenii suspină când trec pe lângă alte şi alte calupuri de brânză.

    Un voluntar italian care îmi explică cum să ajung la paradă lucrează la UniCredit şi merge de ani de zile cu treabă la Iaşi. Ceaiuri, ierburi, plante. Aceto balsamico di Modena de la case ce fac oţet din 1800. Alune de pădure de Piemont, cel mai delicios snack posibil, 3 euro corneţelul. Panificaţie italiană. Murături şi conserve. Greci care cântă vesel din acordeon. Melci vii. Fursecuri. Şofran cultivat în Italia, Spania şi Afganistan. Cumpărat bulbi? Bifat! Vă ţin la curent cu evoluţia noii culturi.

    Fructe uscate, confiate, proaspete. Peşte la fel. Botarga. Un mistreţ împăiat şi cu ochelari de soare. Dulceaţă de ceapă blondă, de ardei iute şi de citrice. Portocale, bergamote – dulceaţă, gem, suc, sirop. Panforte. Cremă de slănină – unsoare, adică. Trufe şi hribi italieneşti pe patru categorii de calitate, respectiv preţ (multe aduse din România, fără doar şi poate). Migdale. Năut. Într-un muzeu, o expoziţie de instalaţii fantasmagorice realizate din oase de vacă sculptate de un pacient al unei case de nebuni pe la sfârşit de 1800.

    „Dove cazzo devo andare? Dov’e Piemonte?“ Oamenii iau în serios incursiunea printre standuri.

    Spaghetti, tortelloni, picioare de porc maturate luni întregi, parmezan DOCG, scamorza. Primarul din Bazna, Sibiu, a terminat repede de vândut slănina de porc şi ne povesteşte despre lichiu săsesc şi despre o carte de bucate săseşti scrisă de o doamnă din sat.

    Uleiuri de măsline virgine şi extravirgine, cu cel din Toscana vândut, pe nedrept, mai bine decât cel pugliez; degustări de 3-4 feluri la fiecare stand în linie dreaptă de kilometri. Ceapă, cartofi mov şi ciocolată. Măsline – taggiasca sunt de departe cele mai bune – uitaţi de kalamata.

    Miere. O serie de întâlniri şi workshopuri despre albine şi rolul lor în ecosistem. O piramidă de borcănele de miere lângă o barcă purtată de personaje cu chip rămas necunoscut. Frustrant. Workshop de confiere a fructelor şi legumelor – dacă găsiţi, luaţi cu încredere roşii cherry confiate. Minunate! Zona de street food pe malul fluviului Po, cu arancini, arrosticini, bombetta, măsline pane şi bere. Multă bere.
    Oameni în costume naţionale. Frumoşi. Coloraţi. Veseli. Un turn Babel de limbi, mâncare şi culoare.

    În piaţa San Carlo cumpăr o verticală de brânză maturată timp de 5 ani, 8 ani, respectiv 10 ani, cu gust din ce în ce mai puternic şi mai uscat. O bunicuţă înşiră roşii cherry pe o sfoară, realizând ciorchini ochioşi. Linişte. Soare blând. Brânză cu caracter. Cumpărători gălăgioşi.

    Pe Via del Po, organizatorii au concentrat zona de gelato artizanal – poţi degusta în paralel câte două soiuri ale aceluiaşi ingredient: fistic de Bronte şi fistic sicilian non-brontez, două tipuri de ciocolată, cafea şi mere, lămâie amalfitană vs siciliană. Pe lângă fistic, am gustat şi farina bona (mălai) din Elveţia în combinaţie cu o îngheţată de brânză de capră piemonteză. Delicios.

    Mai departe. Afumătoare pe roţi şi cârnaţi sfârâind mai peste tot la standurile din Europa Centrală. Nu se lasă nici ‘nduja, cârnatul sicilian care aduce lacrimi în ochi şi pişcături pe limbă, başca îţi desfundă nasul. Făcut din carne de porc şi chili, mai mult chili decât carne, căci este de fapt un by-product.

    Africani cu tobe şi poftă de dans. Parada popoarelor prin centrul oraşului cu steaguri, costume naţionale şi sloganuri în favoarea mâncării curate, diversificate, proaspete şi bune. 

    Calabria, Mauritania, Spania, Afganistan, Iordania, Lazio, Franţa, Cehia, Finlanda, Australia – zeci de regiuni şi ţări aranjate pe zone, vizitate sistematic, degustate pendelete, asimilate haotic.

  • Lovitură de teatru în SUA: Întorsătură fulger de situaţie cu numai câteva zile înainte de alegeri

    Hillary Clinton, candidatul democrat la cursa pentru Casa Albă duce o luptă cruntă cu Donald Trump în cel mai recent sondaj privind preferinţele de vot, pentru prima data din luna mai, scrie ABC News.

    Simpatia alegătorilor americani pentru Hillary Clinton a început să scadă pe fondul scandalului e-mailurilor sale private, în care s-a implicat şi FBI-ul, mai ales începând cu noaptea de vineri spre sâmbătă. Simpatia pentru Trump s-a menţinut la acelaşi nivel încă de pe data de 20 octombrie.

    Lovitură de teatru în SUA: Întorsătură fulger de situaţie cu numai câteva zile înainte de alegeri

     

  • Locurile uitate din unul dintre cele mai mari oraşe din lume.”Uneori suntem ultimele persoane care intră in acestea”

    Un grup de tineri dornici de adrenalină vor să imortalizeze locuri uitate din Hong Kong, fie că vorbim despre teatre abandonate sau la mine subterane, potrivit BBC.
     
    Intitulat HK Urbex (Hong Kong Urban Exploration) încearcă să demonstreze că Hong Kong nu înseamnă doar zgârie nori şi malluri. ”Uneori suntem ultimele persoane care intră într-o clădire înainte ca aceasta să fie demolată”, spune Pripyat, un membru al grupului.
     
    În cadrul acestor clădiri, exploratorii regăsesc deseori artefacte personale – portrete, vederi, haine şi albume foto. Fiecare dintre acestea spune o poveste diferită, despre o altă eră, o altă experienţă.
     
    ”În mod inevitabil ajung să faci o muncă de detectiv. În ultimul loc în care am fost, am găsit radiografia unui bărbat care avea o umbră îngrijorătoare în zona pieptului. Încerci să pui cap la cap acele vieţi”, spune tânărul.
    Grupul a fost fondat în 2013 şi este format în prezent dintr-o echipă de opt exploratori anonimi. 
    Majoritatea dintre ei sunt jurnalişti, cameramani şi fotografi care preferă să îşi ţină identităţile ascunse pentru a atrage atenţia asupra locurilor, nu asupra lor. 
     
    ”Nu oricine consideră că să escaladezi un gard pentru a face câteva fotografii este legal, aşa că ne ajută să ne păstrăm ascunse identităţile.(…) Ceea ce facem nu este despre noi, este despre mult mai mult de atât.”

  • Festivalul Internaţional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard: Expoziţii, lansări de cărţi, spectacole

    Teatrul Nottara îşi redeschide pentru public sălile de spectacol din bd.Magheru luni, 10 octombrie, când va începe şi cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard, care are loc în perioada 10-22 octombrie, găzduind expoziţii, lansări de cărţi şi spectacole.

    Toţi cei cărora le-a fost dor de Nottara la el acasă sunt invitaţi, de la ora 16:30, la expoziţia de fotografie „Teatrul Nottara: de pe scenă pe simeze”, ce conţine imagini din spectacole din arhiva instituţiei, unele datând din anii ’50.

    Vor putea fi văzute imagini unice, cu mari actori ai României, dintre care unii începtat din viaţă: George Alexandru, Emil Hossu, Mircea Albulescu, George Constantin, Ştefan Iordache şi mulţi alţii. Acestă galerie simbolizează motivul pentru care conducerea teatrului s-a luptat să se întoarcă în clădirea care i-a fost casă timp de 55 de ani: istoria culturală bogată ce s-a scris între aceste ziduri în toţi aceşti ani.

    Intrarea este liberă, iar toate persoanele prezente vor avea ocazia să facă un tur al Teatrului Nottara şi să interacţioneze cu actorii prezenţi în teatru în acel moment. Seara va continua, de la ora 18:00, cu lansarea cărţii „Măria sa, Teofil Vâlcu”, ediţie adăugită şi revizuită de Ştefan Oprea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul italian oferă 500 de euro fiecărui tânăr care împlineşte 18 ani. Banii trebuie cheltuiţi pe cărţi sau bilete la teatru

    Din 15 septembrie fiecare tânăr care va îndeplini 18 ani va primi un voucher în valoare de 500 de euro care poate fi cheltuit pe cărţi, bilete de concert, bilete la teatru, film sau muzee. În jur de 575.000 de tineri vor beneficia de acest “bonus de cultură” şi va costa guvernul italian 290 de milioane de euro, informeaza The Independent.

    “Iniţiativa le aduce aminte tinerilor cât de important este consumul de cultură şi cât de importantă este cultura pentru fiecare persoană şi societate”, a declarat Tommaso Nannicini, secretar de stat.

    Cei care au îndeplinit 18 ani vor putea beneficia de voucher prin intermediul unei aplicaţii şi poate fi folosită atât la magazine online cât şi la cele tradiţionale.

    Guvernul italian vrea să implementeze o iniţiativă asemănătoare în 2017, oferindu-le profesorilor 500 de euro pentru a cheltui pentru dezvoltarea profesională a acestora. 

  • Alexandru Arşinel are o avere impresionantă. Vezi cât câştigă actorul într-un an

    Alexandru Arşinel este unul dintre actorii români care încă câştigă foarte bine. Conform celei mai recente declaraţii de avere (2016), directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tanase” are venituri anuale de 366,128 de lei (82,104 de euro), ceea ce înseamnă că Arşinel câştigă în fiecare lună 30,510 de lei (6,841 de euro).

    Cea mai mare parte vine din drepturi de autor din activitatea de actor (filme, reclame etc) – 187,783 de lei, apoi alţi 68,670 de lei vin din funcţia de director la Teatrul de Revistă şi mai obţine încă 32,316 de lei indemnizaţie de venit de la Ministerul Culturii.

    Potrivit documentului oficial, Alexandru Arsinel deţine 6 terenuri, cel mai mare fiind se află în judeţul Suceava şi are 11.300 m2, fiind singurul teren extravilan. De asemenea, el are 4 case de vacanţe, una la Sinaia şi are 140 m2 şi alta pe litoral, la 2 mai. În 2009 avea trei case de vacanţă, apoi în ultima declaraţie de avere din 2012/2016 a mai apărut încă un imobil. Arşinel locuieşte în Bucureşti într-o casă de 225 m2.

    În plus, are o colecţie de timbre româneşti în jur 5000 de euro şi 3 conturi bancare, 4 depozite bancare de aproape de jumătate de milion de lei (443,986 lei) şi un alt depozit bancar în euro în valoare de 23,279 de euro. Actorul deţine un autoturism Toyota produs în 2005.

     

  • Alexandru Arşinel are o avere impresionantă. Vezi cât câştigă actorul într-un an

    Alexandru Arşinel este unul dintre actorii români care încă câştigă foarte bine. Conform celei mai recente declaraţii de avere (2016), directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tanase” are venituri anuale de 366,128 de lei (82,104 de euro), ceea ce înseamnă că Arşinel câştigă în fiecare lună 30,510 de lei (6,841 de euro).

    Cea mai mare parte vine din drepturi de autor din activitatea de actor (filme, reclame etc) – 187,783 de lei, apoi alţi 68,670 de lei vin din funcţia de director la Teatrul de Revistă şi mai obţine încă 32,316 de lei indemnizaţie de venit de la Ministerul Culturii.

    Potrivit documentului oficial, Alexandru Arsinel deţine 6 terenuri, cel mai mare fiind se află în judeţul Suceava şi are 11.300 m2, fiind singurul teren extravilan. De asemenea, el are 4 case de vacanţe, una la Sinaia şi are 140 m2 şi alta pe litoral, la 2 mai. În 2009 avea trei case de vacanţă, apoi în ultima declaraţie de avere din 2012/2016 a mai apărut încă un imobil. Arşinel locuieşte în Bucureşti într-o casă de 225 m2.

    În plus, are o colecţie de timbre româneşti în jur 5000 de euro şi 3 conturi bancare, 4 depozite bancare de aproape de jumătate de milion de lei (443,986 lei) şi un alt depozit bancar în euro în valoare de 23,279 de euro. Actorul deţine un autoturism Toyota produs în 2005.

     

  • Cum arată vilele fabuloase din satul cunoscut în lume drept capitala neoficială a romilor – GALERIE FOTO

    Şi la noi în ţară, romi au construit clădiri impresionante, însă satul moldovean Soroca se poate lăuda cu imobile fabuloase care au ca inspiraţie Capitolul american, Bazilica Sfâtul Petru din Roma sau Teatrul Balşoi din Moscova.

    În Soroca există un cartier numit dealul ţiganilor şi este cunoscută în lume drept capitala “neoficială” a romilor şi a devenit un punct de atracţie turistică pentru străini.

    Palat cu turnuri sau personaje din antichitate. Pereţi şi garduri construite din piatră scumpă şi gard din metal preţios. O lume în care opulenţa se îmbină cu kitchul (vezi interiorul palatelor)