BusinessMagazin

Tag: teatru

  • Aplicaţia de socializare lansată de un programator român care rivalizează cu gigantul Google

    „Cumva este amuzant că apelăm tot la tehnologie şi tot la o aplicaţie pentru a-i scoate din casă. Asta e unealta, e un cal troian”, spune fondatorul businessului. Ideea de a dezvolta aplicaţia Jummpi, lansată anul acesta în luna mai, i-a venit în 2016. „Acum câţiva ani eram în casă, era vară, era frumos şi mă gândeam că aş face ceva amuzant dar nu ştiam exact ce şi nici cu cine.

    Tocmai apăruse în România Tinder. Eu sunt programator şi am fost şocat de ideea că există o aplicaţie care arată atât de simplu. Deci, coroborat cu ideea mea, am spus că aş putea să fac şi eu asta. Şi la puţin timp m-am apucat de aplicaţie”, povesteşte Andrei Stoiculescu.

    La acea vreme lucra într-o multinaţională, aşa că şi-a dat demisia pentru a se concentra pe crearea aplicaţiei, însă când a realizat că nu o poate termina aşa de repede pe cum credea, s-a întors la job. Pe parcurs, investiţia în crearea şi lansarea platformei s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro din fonduri proprii, „pentru că aveam nevoie de consultanţi şi de branding, adduri, hosting”, menţionează fondatorul businessului.
    La început a lucrat singur la crearea platformei, dar după ce a făcut un demo a început să caute noi parteneri pe LinkedIn. „Uşor, uşor am început să găsesc oameni şi aşa am strâns echipa actuală de şase persoane – patru programatori, un designer şi un şef al departamentului de marketing şi comunicare”, adaugă el.
    Rolul de CMO (chief marketing officer) a fost preluat de Irina Leca, antreprenoarea care i-a fost alături lui Andrei Pitiş la fondarea brandului Vector Watch, achiziţionat de Fitbit. Ea este şi cofondator al Jumppi şi s-a alăturat echipei în urmă cu o lună, însă momentan lucrează pentru aplicaţie, ca şi ceilalţi membri, doar în timpul liber sau în weekenduri, în contextul în care toţi sunt angajaţi în prezent în alte companii. „Cred că îţi rămâne în sânge antreprenoriatul şi îmi place foarte mult ideea de a aduna şi de a găsi modelul de business câştigător. Asta îmi place la start-up-uri, că poţi să experimentezi foarte mult şi că nu te duci pe o reţetă gata construită. Şi îmi place foarte mult să creionăm produsul ăsta pe baza feedback-ului pe care îl primim de la utilizatori. Plus că vrem să îi facem pe oameni mai fericiţi pentru că facilităm interacţiunea faţă în faţă şi interacţiunea socială; cred că asta rezonează foarte mult şi cu felul meu de a fi”, explică ea motivaţia de a se alătura afacerii.
    Iniţial, iniţiativa dezvoltării aplicaţiei a avut la bază dorinţa antreprenorului de a-i ajuta pe studenţii din provincie veniţi la facultate în Bucureşti să îşi facă mai uşor noi cunoştinţe şi să lege prietenii. „Eu am vorbit personal cu mai mulţi studenţi şi cu asociaţii de studenţi de la care am aflat că, într-adevăr, există problema asta: la început studenţii au foarte multe lucruri noi de care se lovesc şi faptul că foarte mulţi pleacă de acasă şi se mută într-un oraş nou e un factor în plus de greutate. Am intrat pe forumuri şi am văzut că oamenii chiar caută pe internet «Cum îţi faci prieteni la facultate, ce trebuie să faci» şi îşi dădeau sfaturi unii altora”, spune Irina Leca. Ea adaugă că, în ciuda faptului că asociaţiile de studenţi le pun acestora la dispoziţie grupuri de Facebook, în care se înregistrează toţi, de multe ori oamenii nu reuşesc să treacă de bariera aceasta şi să iniţieze discuţii sau să lege prietenii în spatele ecranului. La rândul său, Stoiculescu susţine că „una e să îi spui unui necunoscut pe Facebook: «Hai, nu vrei să ieşi acum să jucăm squash?» şi alta e să-i spui cuiva care este pe o platformă dedicată acestor activităţi”.
    Potrivit reprezentanţilor businessului, aplicaţia nu se adresează doar studenţilor, ci şi tinerilor angajaţi, comunităţilor locale de expaţi sau turiştilor veniţi în Capitală, ţinta principală fiind persoanele de 18-35 de ani, dar nu există limită superioară de vârstă în ceea ce priveşte folosirea aplicaţiei, singura condiţie fiind să fii major. „Nu ne axăm neapărat pe studenţi, am lăsat o platformă care să-i ajute să se întâlnească mai uşor unii cu ceilalţi, dar asta nu-i exclude pe ceilalţi utilizatori”, menţionează fondatorul Jummpi.
    Pe platformă, disponibilă atât pe iOS cât şi pe Android, poţi să postezi sau să găseşti evenimente sau activităţi din cele mai diverse, de la simple ieşiri la bere sau la alergat, până la excursii sau seri de jocuri, ba chiar să îţi întâlneşti şi jumătatea, chiar dacă specificul aplicaţiei nu este unul de dating, ci de socializare. „Nu credem că publicul va percepe aplicaţia ca pe una destinată datingului, pentru că în primul rând pe aplicaţie se formează grupuri, de la două persoane în sus, şi în al doilea rând e centrată pe anumite activităţi”, spune Stoiculescu.
    Irina Leca adaugă: „E mult mai cool să faci o activitate socială cu alţi oameni, şi dacă se înfiripă ceva, să fie spontan, de la sine, nu forţat. Când te duci la o întâlnire de pe Tinder clar te duci cu o strângere de inimă. E un pic mai greu şi ai o anumită reţinere. Pe când dacă te duci înspre o activitate socială, într-un grup de oameni, şi se întâmplă ceva, cu atât mai bine. Noi ne-am bucura să fie mulţi oameni care să se îndrăgostească pe Jummpi”.
    Ea mai spune că nu trebuie doar să aştepţi să posteze cineva un eveniment şi să vină oamenii către tine, ci poţi invita şi tu la un eveniment alţi utilizatori din listă sau alţi prieteni, printr-un link pe care îl poţi distribui extern, pe alte aplicaţii, ca Facebook sau WhatsApp. „Am constatat că 85% dintre utilizatori nu iniţiază evenimente, ci stau şi se uită la ce activităţi sunt, dar nu au curajul să iniţieze. Pe aceştia vrem să-i activăm să participe.”
    În prezent, aplicaţia are 1.600 de utilizatori în Capitală, însă ambiţiile lui Stoiculescu sunt ca până la sfârşitul anului numărul acestora să crească până la 20.000, în Bucureşti, Cluj şi Braşov. Intenţia sa nu este însă de a acoperi doar harta României, ci plănuieşte ca, printr-o finanţare externă – fond de investiţii, accelerator de start-up-uri sau business angel – să se extindă anul viitor şi în afara ţării. „Există mai multe posibilităţi, dar momentan vrem să vedem că există tracţiune, că oamenii intră pe platformă şi că îşi doresc să participe la activităţi, şi după aceea vom vedea exact cui ne adresăm mai departe să obţinem şi finanţare”, menţionează Irina Leca. Motivaţia antreprenorului de a se extinde peste graniţe a fost impulsionată şi de faptul că, la foarte scurt timp după lansarea Jumppi, laboratorul de inovaţie de la Google a dezvoltat la New York o aplicaţie similară, Shoe Lace. „Cumva tot asta încearcă să facă, să scoată oamenii din spatele ecranelor pentru a se întâlnii în viaţa reală. Şi noi ne bucurăm, pentru că asta înseamnă că Google validează ideea noastră. Şi ei sunt foarte la început, chiar mai la început decât noi, şi experimentează, ca şi noi, dar asta e o validare în plus pentru proiectul nostru”, spune Stoiculescu.
    Primele state vizate pentru extindere sunt SUA, Marea Britanie şi Olanda, dar Irina Leca spune că personal se gândeşte şi la alte ţări care au foarte mulţi turişti şi comunităţi importante de expaţi. „Ne-am dat seama că străinii sunt un target foarte bun pentru noi. Chiar au căutat activ aplicaţii prin care să cunoască oameni, mai ales expaţi. Ţările sau zonele în care sunt mulţi expaţi ar fi un target bun, pentru că expaţii chiar asta îşi caută – un nou cerc de prieteni. Ei din start sunt izolaţi de prietenii lor şi e o nevoie umană, firească, să socializezi şi să îţi împarţi momentele cu alţi oameni. Toţi avem nevoia asta.”
    În ceea ce priveşte reticenţa pe care ar putea-o avea utilizatorii platformei în legătură cu stabilirea unor activităţi alături de oameni necunoscuţi, Andrei Stoiculescu spune că este normal să existe o temere. „De aceeea vrem să aflăm cât mai multe de la oamenii care folosesc sau vor folosi în viitorul apropiat Jumppi şi cum văd ei situaţia asta. Noi avem deja câteva mecanisme la care ne gândim, de exemplu un sistem de rating pentru oamenii care se întâlnesc, să îşi ofere unii altora un fel de calificativ. La noi nu vor fi steluţe, ci etichete pozitive pe care le dai doar dacă vrei. Spre exemplu, un tip de încredere sau o tipă foarte amuzantă”, explică el. De altfel, adaugă Stoiculescu, poţi avea această reticenţă peste tot, de pildă pe Tinder. „E un lucru de care nu ai cum să scapi. Vrem să creăm condiţiile de a găsi oamenii cei mai buni pentru tine, cei mai asemănători.” Irina Leca spune că şi conversaţia pe care o porţi pe platformă înainte de a te întâlni cu alţi utilizatori pentru a stabili diverse detalii este o primă modalitate de a vedea dacă persoana respectivă reprezintă o primă sursă de validare. „Apoi tu alegi dacă te duci mai departe”, menţionează ea. 
    În prezent aplicaţia nu este monetizată, însă pe viitor reprezentanţii afacerii plănuiesc să lanseze o versiune premium cu o serie de funcţionalităţi care vor fi disponibile contra cost. În plus, Stoiculescu spune că vor introduce şi publicitate targetată şi personalizată în funcţie de profilul utilizatorilor. „Trebuie să fie relevantă pentru ceea ce îţi place ţie să faci. De exemplu, dacă ştim că te duci la sală, probabil că vei putea să vezi produse pentru sală”, spune Irina Leca. O sursă de venit va fi reprezentată şi de parteneriate. „Vrem să avem şi furnizori de activităţi, cum ar fi Therme sau Worldclass, care să organizeze activităţi acolo, iar noi să creăm grupuri pentru a merge la furnizorul respectiv”, adaugă ea.
    „Vrem să ne parteneriem, să avem afiliaţi. Spre exemplu, dacă reuşim să facem oamenii să iasă din casă în club, e clar că vor avea nevoie să meargă acolo cu maşina. Facem un parteneriat cu Bold sau Uber, de exemplu; ei câştigă prin faptul că iau faţa concurenţei în oraşul respectiv, iar noi primim o mică taxă pentru fiecare cursă pe care ei au facilitat-o”, spune şi Stoiculescu. Potrivit lui, pentru a facilita accesul utilizatorilor la respectivul furnizor, în aplicaţie va fi disponibil un buton – «Comandă din Jumppi» – pentru cei care vor dori să folosească serviciul de ridesharing. De altfel, ei au încheiat deja un parteneriat care funcţionează pe acest principiu, de affiliate fee, cu platforma de rezervări pentru restaurante ialoc.ro, care, potrivit lui Stoiculescu, va oferi mici bonusuri sau recompense în restaurantele partenere utilizatorilor de Jumppi. Irina Leca spune că s-au gândit inclusiv la posibilitatea de a face parteneriate şi cu asociaţiile de studenţi, pentru a coorganiza o serie de evenimente.
    Cât priveşte concurenţa, reprezentanţii Jumppi spun că pe plan local nu au decât concurenţi indirecţi. „Tinderul, de exemplu, este folosit de mulţi oameni doar pentru socializare, nu neapărat pentru dating, şi observăm că uneori oamenii se duc efectiv la o întâlnire pentru că au nevoie de partea asta de socializare sau ca să iasă din casă”, susţine Irina Leca. Andrei Stoiculescu spune, în completare, că un alt concurent indirect este aplicaţia MeetApp. „E destul de mare şi cam pe aceeaşi idee, doar că mai planificată, şi se axează mai mult pe conferinţe. În plus, pe MeetApp trebuie să plăteşti ca să postezi activitatea, la noi e gratuit. Noi ne ducem mai mult pe partea de spontan”, adaugă Andrei Stoiculescu. „E un proiect destul de ambiţios, de anvergura celor mari din Statele Unite – cum ar fi Facebook, Tinder. Suntem entuziasmaţi şi credem în acest proiect pentru că este destul de vizionar pe termen lung”, adaugă Andrei Stoiculescu, fondator şi CEO al Jummpi.

  • Festivalul Tânăr de la Sibiu. Cinci spectacole despre comunism vor marca trei decenii de la Revoluţie, între 1 şi 10 noiembrie

    Cinci spectacole româneşti care vorbesc despre comunism sunt incluse în programul celei de-a cincea ediţii a Festivalului Tânăr de la Sibiu. Montările „Amalia respiră adânc”, „An Tan Tina”, „Cultul personalităţii”, „În umbra marelui plan” şi „Tipografic Majuscul” vor fi prezentate pentru a marca 30 de ani de la Revoluţie.

    Adrian Tibu, manager al Teatrului Gong şi al festivalului, declară: „Prin programul din acest an, am ţinut neapărat să nu uităm. Sunt 30 de ani de la Revoluţie şi vorbim prea puţin despre asta. Memoria este o formă de adevăr fără de care nu putem să construim o societate puternică, iar prin selecţia propusă la Sibiu deschidem un dialog responsabil şi asumat între generaţii. Poveştile ne aduc împreună şi ne salvează!”.

    „Amalia respiră adânc”, realizat de Asociaţia culturală Bis, este un spectacol ce recompune destinul României, din anii 1960 şi până în 2000, în toată absurditatea sa, prin povestea unei femei în ipostazele de adolescentă-pionier, mamă şi cetăţean în vârstă. One-woman-show cu Andrada Grosu, după un text al Alinei Nelega, este un mozaic al sensibilităţii şi al emoţiei fireşti. Spectacolul are o durată de 1 oră şi 10 minute şi este recomandat persoanelor cu vârste de peste 14 ani.

    „An Tan Tina”, performance independent, este o adaptare liberă după volumul „Fals tratat de manipulare” al Anei Blandiana. Recomandat persoanelor cu vârste de peste 16 ani, spectacolul o are în centru pe actriţa Nicoleta Lefter. Cu înregistrări din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, e un spectacol de teatru-document în care artiştii mixează live imagini, poveşti şi sunete pentru a reproduce atmosfera de panică şi teroare care predomina în toată ţara în acea perioadă. Ana Drăghici s-a ocupat de partea vizuală, Alexandros Raptis, de sunet, iar Denisse Conn Tubacu a realizat montajul video. „An Tan Tina” are o durată de 55 de minute.

    „Cultul personalităţii”, scris şi regizat de Mihai Lukács, este un spectacol al companiei Giuvlipen. Oana Rusu, Andrei Şerban şi Raj-Alexandru Udrea alcătuiesc distribuţia, Iulia Toma a semnat scenografia, Nicky Stevens şi Rekabu, muzica, iar Claudiu Cobilanski, partea video. „Cultul personalităţii” este un experiment performativ de relaţionare cu istorii recente şi personalităţi decedate, pornind de la stenograme ale Biroului politic al Partidului Muncitoresc Român şi dosare de Securitate. Personajele sunt Nicolae Ceauşescu, Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Spectacolul, care are o durată de 90 de minute, va fi prezentat pe 4 noiembrie, de la ora 18.00.

    „În umbra marelui plan”, producţie a companiei Reactor de creaţie şi experiment, este semnat de Catinca Drăgănescu. Distribuţia este formată din Raluca Mara, Oana Mardare, Paula Rotar şi Doru Taloş, scenografia a fost realizată de Anda Pop, iar Catrinel Bejenariu a asigurat asistenţa creativă. Spectacolul este o cronică de familie care urmăreşte mutaţiile sociale, politice şi morale din societate şi efectele acestora asupra individului şi vieţii lui intime. „În umbra marelui plan” este o ȋncercare subiectivă de a reconstitui istoria unui experiment social de proporţii ale cărui consecinţe ȋncă ne bântuie: omul nou şi mitul naţional al promised land-ului autohton. Recomandat tuturor grupelor de vârstă, spectacolul, cu durata de 1 ora şi 35 de minute, va fi prezentat pe 1 noiembrie, de la ora 20.00.

    „Tipografic Majuscul” este un spectacol al Teatrului Odeon semnat de Gianina Cărbunariu. Scenariul care stă la baza spectacolului este un colaj de documente şi interviuri. Producţia e un exerciţiu de imaginaţie, o ficţiune ce încearcă să chestioneze urmele unei realităţi din istoria recentă şi felul în care ele ne ajută să înţelegem lumea în care trăim astăzi. Distribuţia este alcătuită din Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache şi Silvian Vâlcu. Scenografia este semnată de Andrei Dinu, coregrafia a fost realizată de Florin Fieroiu pe muzica lui Bobo Burlăcianu. Spectacolul cu durata de 1 ora şi 25 de minute este recomandat persoanelor cu vârste de peste 12 ani.

    Tema din acest an a Festivalului se regăseşte şi în vizualul posterului celei de-a V-a ediţii, realizat de Dan Şuşa. Un proiect ambiţios care îşi propune să promoveze spiritul tânăr cu tineri din comunitatea locală.

    Personajele sunt doi sibieni: Anabela Rusu, în vârstă de 3 ani, care învaţă în grupa germană la Grădiniţa nr.16. Cu cravată sau fără, cu pampoane sau fără ele, pentru ea şedinţa foto a fost o „joacăʺ cu personaje imaginare specifice vârstei: ursuleţi, dinozauri, vrăjitoare, prinţi şi prinţese. Abia aşteaptă spectacolele pentru copii din cadrul festivalului.

    David Roth are 18 ani şi este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazărʺ din Sibiu. „De mic am avut visul de a deveni un «star», de a ajunge cunoscut şi am încercat să îl ating în diferite domenii – actorie, regie, prin scris scenarii, prin muzică şi poate chiar prin felul meu de a fi. Am vrut să particip la Festivalul Tânăr în acest mod pentru că am iubit fiecare colaborare cu Teatrul Gong prin intermediul SibiuPlays şi pentru că e încă un pas făcut în direcţia visului meu. Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge «model», dar a fost o experienţă foarte interesantă şi mulţumesc teatrului pentru oportunitateʺ.

    Festivalul Tânăr de la Sibiu, cu un program dedicat copiilor şi adolescenţilor, reunind întreaga familie, are ca menire construirea unui public nou pentru teatrele dramatice. Timp de zece zile, el va propune peste 40 de spectacole şi evenimente, se arată în comunicat.

    Festivalul Tânăr de la Sibiu este finanţat de Primăria Municipiului Sibiu şi susţinut de UNITER prin Fondul Timbrului Teatral. Partener al evenimentului este Conceptual Lab by Theo Nissim.

  • Angajaţii teatrelor româneşti PROTESTEAZĂ duminică în faţa Guvernului/ Ion Caramitru, directorul TNB, despre sistemul public: “Un faliment la vedere”

    Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional Bucureşti, descrie situaţia în care se află instituţiile de cultură publice într-un comunicat remis MEDIAFAX, explicând concedierile de la TNB: “Falimentul ţine de proasta gospodărire a întregului sistem financiar românesc. Există un faliment la vedere”.

    Reprezentanţii Teatrului Naţional Bucureşti “I. L.Caragiale” (TNB) declară că se află pentru prima dată în situaţia în care nu pot promite ferm decât o singură premieră spectatorilor de teatru care aşteaptă ca stagiunea să reînceapă în forţă în septembrie.

    Potrivit comunicatului remis MEDIAFAX, instituţia se află la limita supravieţuirii artistice din cauza drasticelor restrângeri bugetare, asemenea multor altor instituţii de cultură. Managerul TNB, Ion Caramitru, a explicat echipei din instituţie motivele pentru care teatrul este obligat să îşi limiteze, deocamdată, activităţile.

    “Ceea ce trăim acum, nu numai în Teatrul Naţional, ci absolut în toate instituţiile care sunt acum în subordinea Ministerului Culturii, dar şi în instituţiile din subordinea Primăriei Generale, este fără precedent”, a afirmat Caramitru.

    Managerul TNB a descris şi situaţia creată de întârzierea bugetului: “Conform legii, bugetul statului român ar fi trebuit să apară din noiembrie, anul anterior şi să fie votat pentru a deveni operaţional începând cu 1 ianuarie 2019. În realitate, el a fost aprobat abia în aprilie 2019, devenind operaţional abia în luna mai. 

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Patriarhia Română, profund indignată de o piesă de teatru din Cluj: Foloseşte batjocoritor simbolurile religioase

    Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române transmis, miercuri, în cazul spectacolului de teatru ar fi vorba de un act de propagandă ideologică anticreştină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei „manifestări aşa-zis artistice”.

    „Patriarhia Română a luat act cu profundă indignare de spectacolul de teatru <Eu sunt! Şi?> prezentat la Cluj-Napoca în cadrul <Săptămânii Mândriei> a minorităţilor sexuale. Conţinutul indecent al acestei reprezentaţii include folosirea batjocoritoare a unor simboluri religioase creştine, mesajul transmis fiind unul deliberat blasfemiator. Asemenea atitudini jignitoare la adresa covârşitoarei majorităţi a românilor, etichetarea negativă a credincioşilor creştini, ofensarea repetată a sentimentelor religioase dezbină societatea şi denotă intoleranţă tocmai din partea acelora care fac apel în mod insistent la toleranţă. Considerăm că este vorba de un act de propagandă ideologică anticreştină, care nu poate fi scuzat sub pretextul unei manifestări aşa-zis artistice”, se arată în documentul citat.

    Reprezentanţii Patriarhiei Române susţin că prin Legea cultelor „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.

    „În consecinţă, pledăm pentru respectarea legii în spiritul şi litera ei. În acelaşi timp, îndemnăm la promovarea decenţei în spaţiul public, ca premisă pentru o reală toleranţă”, se mai arată în comunicatul Patriarhiei.

    Potrivit unui comunicat al organizatorilor „Săptămânii Mândriei” transmis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, spectacolul de teatru „Eu sunt! Şi?” a fost pus în scenă de o companie independentă, Teatrul Bagaj.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Un teatru din România a fost votat al doilea cel mai frumos din lume – FOTO

    A fost înfiinţat în 1840, sub conducerea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu. Din decembrie 1846, Teatrul Naţional a funcţionat în noua sală a Teatrului cel Mare de la Copou.

    În februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă.
    Demersurile pentru construirea unui nou local de teatru au durat până în 1894 când este aprobat contractul cu arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer, care au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich.

    Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaşlăcaşul de acest gen din ţară.

    Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi.

    În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 – 1890).

    Din topul “Seven theatres that take your breath away” mai fac parte teatrele Bristol Hippodrome din Bristol, Marea Britanie, Teatrul Olimpic din Vicenza, Italia, Teatro La Fenice, din Venezia, Italia, Palais Gariner, din Paris, Globe Theatre, din Londra, War Memorial Opera House din San Francisco, SUA.
     

  • Grecii vor peste 350 miliarde euro de la Germania în urma războiului

    Grecia i-a cerut Germaniei să plătească „reparaţii şi compensaţii” de circa 377 miliarde euro pentru daunele şi pagubele produse în al Doilea Război Mondial, potrivit unei scrisori trimise de oficialii greci către guvernul din Berlin, citată de Express.

    Sub ocupaţia Germaniei lui Hitler, circa 300.000 de greci au fost ucişi între aprilie 1941 şi septembrie 1944. Regimul nazist a comis masacre în mai multe părţi ale ţării, în special în Lyngiades, Distomo, Kalavryta, Kandanos şi Viannos.

    Atena a trimis marţi nota de plată către Berlin pe motivul distrugerii unor patrimonii naţionale, distrugerii de fabrici precum şi înapoierea unui împrumut luat de la banca statului de atunci.

    Grecia a mai cerut înapoierea comorilor arheologice, iar lista lungă de cereri include şi un împrumut pe care Grecia a fost obligată să îl acorde băncii germane Reichsbank în timpul războiului.

    Astfel, Atena a cerut daune de 171,4 miliarde euro pentru daunele produse infrastucturii, încă 33,8 miliarde euro pentru resursele pierdute – inclusiv petrol şi resurse din agricultură  – între 1940 şi 1944.

    Pentru prima dată după război, Grecia a menţionat şi daune individuale. Comisia menţionează două variante posibile: fie o compensaţie pentru rudele celor 120.000 de oameni care au murit pe front sau în lagăre de concentrare, ceea ce s-ar ridica la 15,1 miliarde euro, fie o compensaţie pentru toţi civilii care au murit în timpul ocupaţiei naziste, ceea  ce ar însemna 107,2 miliarde euro.

    Ministerul Afacerilor Externe din Germania a declarat pentru publicaţia Bild că „nota verbală transmisă de Grecia este analizată în prezent”.

     

     

     

     

  • Lovitură de teatru în Ucraina: Noul preşedinte dizolvă Parlamentul de la Kiev şi anunţă alegeri anticipate în prima zi la conducerea ţării

    Volodymyr Zelenskiy, noul preşedinte din Ucraina care a preluat luni conducerea ţării, a anunţat imediat dizolvarea parlamentului şi alegeri anticipate, în încercarea de a câştiga majoritate într-un legislative dominat de oameni care sunt loiali predecesorului său, potrivit Reuters.

    Zelenskiy, un actor de comedie fără experienţă politică, a câştigat în mod surprinzător alegerile prezidenţiale luna trecută dar nu are oameni în parlament, ceea ce îl forţează să ia această decizie acum, cât popularitatea lui este la nivel înalt.

    El a spus că principalul lui scop este să se oprească focurile de armă în estul Ucrainei, unde un conflict vechi de 5 ani cu o gruparea separatistă susţinută de ruşi a dus la moartea a 13.000 de oameni. El a mai adăugat că un dialog cu Rusia ar putea fi realizat doar după ce prizonierii de război vor fi trimişi înapoi în Ucraina.

  • Eşec istoric: Negocierile dintre cei doi coloşi germani Deutsche Bank şi Commerzbank au eşuat. Cine mai stă la rând să cumpere Commerzbank?

    Deutsche Bank şi Commerzbank au anunţat că discuţiile cu privire la o eventuală fuziune au eşuat pe fondul unor riscuri şi costuri prea ridicate, care au ucis încă din faşă şansa nemţilor la „un campion european”, aşa cum anunţase ministerul de Finanţe, potrivit Reuters.

    După aproape şase săptămâni de discuţii, cele mai mari două bănci din Germania au anunţat că negocierile la nivel înalt cu privire la o fuziune s-au încheiat.

    „Am concluzionat că această tranzacţie nu ar fi adus destule beneficii pentru a acoperi riscurile şi costurile”, a spus Christian Sewing, CEO-ul Deutsche Bank, fiind aprobat de omologul său de la Commerzbank, Martin Zielke.

    Pespectivele fuziunii s-au lovit de nemulţumirea exprimată extrem de vocal a sindicatelor, deoarece ar fi dus la 30.000 de concedieri. Mai mult decât atât, tranzacţia a stârnit valuri de îngrijorare şi printre unii investitori.

    Oficialii guvernamentali din Germania, în frunte cu ministrul Finanţelor Olaf Scholz, au susţinut vehement crearea unui campion naţional şi european în industria bancară. Fuziunea dintre cele două a părut ce amai la îndemână soluţie în contexul în care ambele bănci au avut probleme în a rămâne profitabile încă din perioada de după criza financiară.

    După ce Deutsche Bank a anunţat că vrea o fuziune cu Commerzbank, şi ING, UniCredit, Santander, SocGen, BNP Paribas sau UBS sunt potenţiali cumpărători.

    Gigantul olandez ING a contactat deja Commerzbank şi guvernul ger­man, iar italienii de la UniCredit iau în calcul o potenţială ofertă.

    Ministerul german de Finanţe, care gestionează o participaţie de 15% în Commerzbank, a încurajat negocierile cu Deutsche Bank.

    Cu toate acestea, încă există critici faţă de această variantă în cadrul guver­nu­lui, dar mai ales în rândul liderilor de sin­dicat care atrag atenţia asupra redu­ce­rilor de personal care ar veni din această fuziune.

    Astfel, una dintre alter­na­tive ar pu­tea fi grupul olandez ING. Ralph Hamers, CEO-ul celei mai mari bănci olan­deze, l-a contactat pe Martin Zielke, corespondentul său din banca ger­mană, încercând să demareze ne­go­cierile. Hamers a promis chiar că o ast­fel de fuziune ar genera mai puţine re­du­ceri de personal decât una între cei doi creditori germani. Potrivit pu­bli­caţiei Manager Magazin, Hamers ar fi dis­pus să mute sediul central al ING din Am­sterdam în Frankfurt. Zielke a refu­zat discuţiile formale, dar nu a rupt total legătura.

    ING este deja una dintre cele mai mari bănci comerciale din Germania, cu peste 8 milioane de clienţi.

    Italienii de la UniCredit au luat în considerare începerea negocierilor şi vor încerca să abordeze Commerzbank în cazul în care discuţiile cu Deutsche eşuează. Planul italienilor ar fi acela de a cumpăra o participaţie semnificativă în Commerzbank, pentru a realiza o fuziune între banca germană şi divizia ger­mană a grupului italian, HypoVe­reins­bank, potrivit Financial Times.

    Combinarea HypoVereinsbank cu Commerzbank le-ar oferi italienilor o poartă de intrare către creditarea aşa-numitelor Mittelstand-uri, adică IMM-urile Germaniei – coloana vertebrală a economiei nemţilor.

    La fel ca şi UniCredit, şi francezii de la BNP Paribas au mai încercat să negocieze cu nemţii în 2017. Dacă reuşesc să preia Commerzbank, ar crea o entitate franco-germană care ar depăşi cu mult Deutsche Bank atât în termeni de venituri, cât şi de câştiguri. Un purtător de cuvânt al BNP a declarat pentru Bloomberg că francezii nu au momentan planuri de achiziţie.

    Potrivit surselor publicaţiei americane, şi spaniolii de la Banco Santander se pregătesc să depună o ofertă dacă preţul va fi unul corect. Ei consideră Commerzbank atrăgătoare pentru că ar face expansiunea grupului mai uşoară în Germania şi apoi în restul Europei.

    Nici francezii de la SocGen nu rămân indiferenţi la oportunitatea de extindere în piaţa germană şi se numără printre grupurile care vor depune o ofertă în cazul în care negocierile cu Deutsche Bank eşuează. Mai devreme în luna aprilie preşedintele SocGen, Lorenzo Bini Smaghi, a spus că banca îşi propune „să fie un personaj principal“ în consolidarea transfrontalieră a sistemului bancar european.

    Nu în ultimul rând, şi elveţienii de la UBS ar putea fi o variantă de cumpărător încât Axel Weber, CEO-ul companiei a transmis că sectorul european de banking are nevoie de consolidare, însă nu a menţionat nimic în mod oficial legat de Commerzbank.

     

     

  • Tânăra antreprenoare care a transformat în business pasiunea ei pentru artă, tehnologie şi psihologie

    „Am avut de mică antrepre­noriatul în sânge şi curaj cât să demarez primul business imediat cum am împlinit 18 ani. Nu am avut experienţa unei corporaţii, iar asta are atât părţi bune, cât şi părţi mai puţin bune. Am avut nevoie de multă autodisciplină, pe care am învăţat-o în timp. Îmi doresc ca ceea ce fac zi de zi să aibă impact în comunitate”, se descrie Mirona Păun în câteva cuvinte.

    Tânăra, de bază economist, a pornit din pasiunea pentru domeniul psihologiei pentru copii şi adolescenţi trei linii de business, care integrează şi se adresează în mod special educaţiei pentru copii şi adolescenţi.

    „Mergeam des la piese de teatru pentru copii, însă reuşeam cu greu să îmi păstrez răbdarea şi să rămân în sală până la final la foarte puţine dintre ele. Mesajele confuze şi agresivitatea mi se păreau nepotrivite pentru un public atât de tânăr şi vulnerabil, aflat în incapacitatea de a putea selecta ce servicii să consume”, povesteşte Mirona Păun, preşedinte al proiectului Şcoala Întâi, fondator al magazinului de închirieri de costume de carnaval Cufărul Fermecat şi dezvoltator al proiectului Tzitzi-Poc.

    În 2007 a înfiinţat o agenţie de evenimente pentru copii – despre care povesteşte că a avut o evoluţie „extrem de interesantă în timp, începând de la cât de fructuoşi au fost anii 2007-2008, până la concurenţa neloială aparută mai apoi. Din păcate, boomul agenţiilor din anii ce au urmat a afectat calitatea serviciilor pe care acestea le ofereau. A fost momentul în care am realizat că e nevoie de un element care să ne diferenţieze.”

    Astfel, Mirona Păun a continuat şi în 2010 a dezvoltat businessul Cufărul Fermecat, un magazin de închiriere de costume de carnaval pentru copii şi adulţi cu producţie proprie. Apoi, în 2017 a pus bazele Şcoala Întâi, asociaţie prin intermediul căreia desfăşoară programe pentru adolescenţi, părinţi şi profesori, iar la finalul aceluiaşi an a pornit şi proiectul Tzitzi-Poc, care are ca obiectiv principal să contribuie la dezvoltarea capacităţilor emoţionale ale copiilor cu vârste cuprinse între 2 şi 8 ani, prin organizarea de spectacole pentru copii care îmbină psihologia, arta şi tehnologia.

    Astfel, pentru a contribui la transformarea domeniului educaţional din România în cunoştinţă de cauză, Mirona Păun a început să studieze psihologia, în special pe cea a copiilor şi adolescenţilor, prin intermediul căreia a descoperit că personajele pot avea un impact „fantastic asupra celor mici”.

    „Mecanismul este simplu: copiii absorb totul, se comportă exact ca un burete. Aşadar, suntem cu toţii responsabili de informaţia pe care le-o oferim. Ulterior, mi-am extins aria de studiu către psihologie educaţională, dezvoltând o pasiune pentru tot ce ţine de educaţie”, povesteşte ea. A început să interacţioneze, printr-un proiect pe care l-a propus într-un liceu din Bucureşti, cu adolescenţi. A interacţionat astfel direct cu sistemul, cu toate aşteptările şi nemulţumirile, pe care le-a corelat mai apoi cu felul în care cei mici se dezvoltă. A ajuns la concluzia că, pe lângă dezvoltarea abilităţilor intelectuale, există nevoia de dezvoltare a capacităţilor emoţionale.Şi când putem şi e indicat să intervenim astfel încât să prevenim diversele probleme apărute în adolescenţă, dacă nu la vârsta preşcolară?”

    La finalul anului 2017 ideea a început să prindă contur şi lucrurile să devină fireşti şi astfel au apărut cele două personaje-model, Tzitzi şi Poc, cu care cei mici se pot asocia uşor, iar după ce a integrat psihologia, arta şi tehnologia în poveste, piesa a început să fie jucată în şcoli şi grădiniţe. Între timp, Mirona Păun a cunoscut-o pe Mihaela Ţîmpău, care în prezent deţine funcţia de events manager în cadrul Tzitzi-Poc. Mihaela Ţîmpău a terminat Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” şi a fost studentă în cadrul programului Fitness Scandinavia School, potrivit profilului ei de LinkedIn.

    Deoarece copiii au rezonat „fantastic” cu cele două personaje, Mirona Păun a început să dezvolte poveşti la cererea celor mici. „Totodată, sfaturile educatorilor ne-au ajutat extrem de mult. Ne-au inspirat să creăm poveşti bazate pe experienţele copiilor. Am creat primul teatru-serial pentru copiii cu vârste între 2 şi 8 ani, ce are ca scop să contribuie la dezvoltarea capacităţilor emoţionale ale celor mici.”

    În prezent, spectacolele se derulează în şcoli şi grădiniţe, însă începând din toamna aceasta Tzitzi-Poc va începe colaborarea cu Teatrul Recul, care va deveni locaţia permanentă pentru show-urile dezvoltate de Mirona Păun. „Tot din toamnă vom implementa şi decorurile digitale. Odată cu acestea, vom porni o cercetare pentru a măsura impactul pe care conceptul îl are asupra participanţilor (părinţi-copii-profesori).”
    Mirona Păun lucrează în paralel la câteva poveşti terapeutice, care vor putea fi folosite de orice profesor sau educator în scop educaţional; la rândul lor, părinţii le vor putea citi copiilor poveştile dezvoltate sub brandul Tzitzi-Poc înainte de culcare, materialele fiind supervizate de o echipă formată din psihoterapeuţi cu experienţă din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică. 

    Cele două personaje sunt elementul central al liniilor de business pe care antreprenoarea urmează să le dezvolte începând cu acest an – spectacole de teatru, jucării de pluş, cărţi de colorat 3D, cărţi terapeutice, materiale auxiliare pentru părinţi şi profesori şi jocuri pentru familie. „În prezent, lucrăm la dezvoltarea aplicaţiei pentru cartea de colorat, în care cel mic va putea să interacţioneze în timp real cu personajul pe care îl colorează. Scopul este, evident, dezvoltarea capacităţilor emoţionale. În timp ce digitalizarea tuturor proceselor din cadrul unei organizaţii începe să devină o cerinţă obligatorie pentru orice companie care doreşte să se dezvolte şi să îşi menţină competitivitatea pe piaţă, noi credem că putem să folosim tehnologia într-o manieră inteligentă, astfel încât să întărească mesajele şi să completeze perfect conceptul.”

    Ea a menţionat că în contextul digitalizării îşi propune să păstreze componenta umană şi astfel va amesteca elementele digitale cu cele umane. „Citeam recent un articol în care Toby Walsh, expert în inteligenţa artificială, vorbeşte despre cum aceasta va transforma fiecare aspect al vieţii cotidiene, despre cum vom putea readuce la viaţă vedete prin holograme sau cum vom putea juca în propriile filme. Ne propunem să construim o punte între online şi offline, în care să aducem împreună părinţi şi profesori interesaţi de cum pot contribui la dezvoltarea capacităţilor emoţionale ale copiilor.” Investiţia iniţială în dezvoltarea proiectului Tzitzi-Poc a fost mică, spune Mirona Păun, deoarece s-a apelat la oamenii care au fost dispuşi să ajute la dezvoltarea conceptului şi să îl valideze. Proiectul a câştigat premiul I în cadrul celei de-a doua ediţii a competiţiei Start-upper-ul Anului, de anul acesta, în valoare de 12.500 de euro. „Încasările în cele şapte luni de activitate au fost de aproximativ 20.000 euro, sumă reinvestită în dezvoltarea conceptului.”

    Mirona Păun şi Mihaela Tîmpău se ocupă de strategia de business, de dezvoltarea acestuia şi de implementarea tuturor elementelor care fac produsul final special din punct de vedere educaţional pe piaţa din România, însă în spatele Tzitzi-Poc este o echipă de specialişti în domenii diverse precum psihologie, scriere creativă, design grafic şi branding, web development, scenaristică, regie şi montaj, comunicare şi încă alte câteva specializări. Antreprenoarea şi-a propus să deţină cel puţin 1% din piaţa de educaţie din România la final de 2019, piaţă cu încasări de 6,7 milioane de euro, potrivit antreprenoarei, urmând ca până în 2022 Tzitzi-Poc să acopere 15% din această piaţă.
    „Anul trecut, singura linie de business pe care am dezvoltat-o a fost cea a spectacolelor”, spune ea. Conform calculelor lor, în următorii doi ani spectacolele vor înregistra încasări aproximativ egale cu celelalte linii de business. În 2022, previzionează că raportul va fi 40/60 pentru spectacole şi materiale auxiliare. „Asta se traduce în 15% din piaţă, care are încasări de 6,7 milioane de euro”, explică ea.  Pentru Tzitzi-Poc estimează o cifră de afaceri de 176.000 euro, urmând ca în 2020 să crească cu 700%. Creşterea se va datora extinderii la nivel naţional, dar şi punerii pe piaţă a materialelor auxiliare.
    Tot anul acesta, planul de business pentru dezvoltarea Tzitzi-Poc prevede introducerea unor decoruri digitale în spectacole, astfel încât să se creeze o exprienţă senzorială cât mai completă, „ne lărgim targetul ţintă, îndreptându-ne către părinţi şi profesori, prin campaniile pe care le implementăm, şi dezvoltăm o aplicaţie pentru cartea de colorat 3D”, a adăugat antreprenoarea.
    Mirona Păun este şi fondatoarea businessului Cufărul Fermecat, afacere înfiinţată în 2010 alături de o prietenă, Florentina Pipa, pornind de la ideea că „fiecare dintre noi are în timpul zilei mai multe roluri, însă sunt momente când nu ni le putem alege. Aşa a apărut Cufărul Fermecat, care îi încurajează pe cei care îl vizitează să îşi intre în rol”, descrie Mirona Păun activitatea businessului pe care îl conduce.
    „Lucrăm cu agenţii de marketing, companii producătoare de filme, teatre, corporate şi organizăm petreceri private, dar şi cu persoane fizice. Avem propriul atelier de producţie, iar accesoriile le importăm din Anglia şi China. Se pot găsi în shopul online sau în magazinul din Bucureşti, de pe Strada Olimpului 59, unde desfăşurăm şi activitatea sub proiectul Tzitzi-Poc.”

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE

    Istoria unei prăbuşiri

    Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe seama aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili. În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult.

    Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării sunt reprezentate de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%.

    În 1998, Hugo Chávez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chávez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol. Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chávez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    “Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.

    „Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.

    “Este datoria noastră să găsim o modalitate prin care să oferim oamenilor viaţa de care au nevoie” spune o inscripţie aflată lângă un portret al fostului preşedinte venezuelean Hugo Chávez, aflată într-un punct care oferă o vedere panoramică asupra oraşului Caracas. Portretul, murdărit acum cu vopsea de vandali, este folosit de către jurnaliştii de la The Guardian pentru a descrie imaginea dezolantă din prezent a capitalei venezuelene.

    „Un oraş fantomă. Mă doare să văd cum a ajuns Caracasul”, spune Omar Lugo, directorul platformei de ştiri El Estímulo, intervievat de jurnaliştii britanici. Ei observă cum, în urmă cu o generaţie, capitala Venezuelei era unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din America Latină. Strălucirea acestuia era alimentată de industria petrolieră, precum şi de turismul generat de cultura efervescentă a oraşului – o „Mecca” pentru gurmanzi, viaţă de noapte şi iubitorii de artă.

    Metroul, construit de francezi, un proiect de miliarde de dolari, dar şi restaurantele, galeriile de artă şi muzeele au stârnit odinioară invidia întregii lumi.
    „Caracas era un oraş vibrant… Chiar te simţeai – aşa cum spunem noi aici – în lumea întâi”, spune Ana Terese Torres, o scriitoare din Caraqueña, care a surprins în una dintre cărţile sale decăderea Caracasului.

    Cititi aici articolul integral