BusinessMagazin

Tag: Sex

  • Dominique Strauss-Kahn a demisionat de la sefia FMI

    “Cu infinita tristete prezint consiliului executiv (al Fondului)
    demisia mea din postul de director executiv al FMI”, sustine
    Dominique Strauss-Kahn intr-un comunicat emis ieri seara la New
    York. “Ma gandesc in acest moment la sotia mea – pe care o iubesc
    mai mult decat orice, la copiii mei, la familia mea, la prieteni.
    Ma gandesc si la colegii mei de la FMI, impreuna cu care am
    realizat atatea lucruri mari in ultimii mai bine de trei ani”,
    afirma fostul sef al Fondului, in scrisoarea publicata pe site-ul
    FMI.

    “Vreau sa spun ca dezmint cu cea mai mare fermitate posibila
    acuzatiile care mi s-au adus. Vreau sa protejez aceasta institutie
    pe care am slujit-o cu onoare si devotament si in special – in
    special – vreau sa-mi consacru toata puterea, tot timpul si toata
    energia spre a-mi dovedi nevinovatia.”

    Strauss-Kahn a fost arestat sambata, fiind acuzat ca a incercat
    sa violeze o camerista de la hotelul Sofitel din New York, dupa
    care a fugit de la locul faptei, fiind retinut de politistii
    new-yorkezi la bordul cursei Air France care se pregatea sa
    decoleze spre Paris. Avocatii sai incearca sa-i obtina eliberarea
    pe cautiune, dupa ce un tribunal districtual din Manhattan a decis
    sa-l tina inchis in penitenciarul Rikers Island pana la urmatoarea
    audiere, spre a evita ca ex-seful FMI sa paraseasca teritoriul
    SUA.

    Conducerea Fondului a anuntat ca va face in scurt timp
    comunicarile necesare despre procesul de selectie pentru desemnarea
    unui nou director executiv. Pana atunci, functia va fi exercitata
    de John Lipsky, fostul adjunct al lui Strauss-Kahn.

  • O slabiciune care le-a distrus cariera – femeile (GALERIE FOTO)


    Scandalul sexual in care este implicat Dominique Strauss-Kahn a
    aratat inca o data ca o cariera solida nu inseamna intotdeauna si o
    viata personala linistita si lipsita de probleme. La fel cum s-a
    intamplat si in alte cazuri precedente, pasiunea sa pentru femei va
    ajunge sa puna capat unei cariere de anvergura internationala.


    Seful FMI nu este primul personaj important implicat intr-un
    scandal sexual si, cu siguranta, nu va fi nici ultimul.

  • Prigoana s-a razgandit: daca tot nu se legalizeaza prostitutia, atunci s-o declaram infractiune

    Prigoana a declarat ca intentioneaza sa revina cu o propunere
    legislativa de incriminare in Codul Penal a prostitutiei, deoarece
    acest fenomen nu mai este incriminat de Codul Penal si nu mai
    constituie infractiune, fiind considerat doar contraventie.

    Potrivit lui Prigoana, 35 la suta din populatia care se
    prostitueaza in Europa sunt barbati, inclusiv din Romania. “Ziarele
    sunt pline de anunturi, barbatii ofera servicii sexuale, fetele
    masaje erotice, mai bine dam cu tamaie…”, a argumentat Prigoana.
    Proiectul urmeaza sa fie dezbatut in plenul Camerei Deputatilor,
    care este for decizional.

    La inceputul lui martie, Senatul a respins proiectul lui Silviu
    Prigoana privind legalizarea serviciilor sexuale, insa
    parlamentarii au subliniat ca fenomenul exista si necesita o
    reglementare. La randul sau, Guvernul a anuntat atunci ca nu
    sustine proiectul lui Prigoana, argumentele fiind ca legea aduce
    atingere vietii sociale si lezeaza valorile fundamentale ale
    familiei.

  • Ce ar face romanii pentru un salariu mai mare

    Potrivit sondajului de opinie “Sexul la birou”, cele mai vizate
    beneficii pentru care 28 la suta dintre romani ar apela la sex
    sunt: un salariu mai bun (11,7 la suta), avansarea (10 la suta),
    pastrarea jobului (3,2 la suta).


    Click aici     pentru mai multe amanunte.

  • Sex, sampanie si hohote de ras

    O carte despre vacanta, pentru vacanta si intitulata chiar „Vacanta“. Este cea mai noua aparitie din spumoasa colectie „Rasul lumii“ a editurii Humanitas, coordonata cu fler si neobosita pofta de haz de catre prozatorul Radu Paraschivescu.

     

    Romanul ii apartine lui Guy Bellamy, unul dintre cei mai cititi romancieri comici din Marea Britanie. „Vacanta“, roman scris in 1995, este graitor pentru stilul autorului: o actiune atractiva, desenata simplu, personaje superficial tratate psihologic care, atunci cand nu sunt simpatice, reusesc sa fie antipatice la modul delectant si, mai ales, o suma de descrieri si consideratii de subsol pline de umor si ironie subtire. Exista in aceasta delicioasa aventura estivala o destinatie unica – Cannes, sase personaje – trei barbati si trei femei – si o singura preocupare: desfatarea simturilor. Toate cele sase personaje, impartite initial in trei cupluri, isi schimba cu vesela inconstienta partenerii si traiesc experiente sexuale inedite. Andrew Marner este un magnat de presa atractiv, un armasar neimblanzit, in ciuda faptului ca nu mai e tocmai tanar, care viseaza mai sus decat ii ingaduie conditia: sa primeasca un titlu nobiliar. Ambitiile lui sunt insa simple capricii pe langa demonii care o bantuie pe Kimberley Neal, amanta cu care a venit sa-si petreaca trei saptamani in sudul Frantei. Jurnalista si romanciera veleitara (tocmai scrie, printre sicomorii de pe Coasta de Azur, un roman pornografic intitulat „Belinda“), ea este „mereu disponibila“. Intr-atat incat „ar trebui sa i se puna un cod de bare pe frunte“. Bruce Kerwin, proaspat somer, nevrotic din vocatie, ale carui placeri sunt „mereu triste“, este insotit de sotia sa Frances, tanara, apasata de complexe, dar, mai ales, foarte grabita sa scape de ele. In sfarsit, Roger Blake: „Experienta lui profesionala era atat de vasta, incat ar fi putut candida cu succes la titlul de Maestru in Nimic“. Cunostintele dobandite de el in urma studiilor „ar fi putut incapea pe spatele unui timbru de mici dimensiuni“. Iar asta o spune chiar Esme, partenera lui, cu care dialogurile se poarta asa: „- Dragule, nu-i bine sa te imbeti. E bine sa fii in forma, bronzat si sexy. – Nu se poate sa fiu in forma, bronzat, sexy si beat? Intotdeauna am fost adaptabil“. Pentru o lectura pe plaja este tot ce va puteti dori.

     

    Guy Bellamy, „Vacanta“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Sex, droguri si bloguri

    Jonathan Coulton sta in cafeneaua Gorilla Coffee din Brooklyn, cu notebook-ul Apple in mana pentru a-si citi e-mail-urile. Coulton are 36 de ani si arata destul de bine. In septembrie 2005, a renuntat la job-ul lui de programator si, cu sustinerea sotiei sale, a hotarat sa devina cantaret si compozitor cu norma intreaga. Coulton si-a stabilit un obiectiv destul de indraznet pentru anul urmator: sa compuna si sa inregistreze cate o melodie in fiecare saptamana, dupa care sa o posteze pe blogul personal. Pana la mijlocul anului trecut, proiectul sau a reusit sa atraga o audienta considerabila. Mai mult de 3.000 de oameni i-au vizitat zilnic site-ul si cele mai de succes melodii ale sale au fost descarcate de peste 500.000 de ori; Coulton a castigat cat sa duca “un trai decent pentru clasa de mijloc” – undeva intre 3.000 si 5.000 de dolari pe luna – prin vanzarea CD-urilor si a descarcarilor digitale ale melodiilor sale prin intermediul iTunes si prin intermediul propriului site. Pe parcurs, Coulton a descoperit un lucru pe care multi artisti mai mici incep sa-l constientizeze: fanii lui nu vor numai sa-i cumpere muzica, vor sa-i fie si prieteni. Acest lucru inseamna ca fanii vor sa interactioneze cu el online tot timpul. Acestia sunt atenti la fiecare intrare a lui Coulton pe blog si comenteaza cu simpatie si suport de fiecare data cand Coulton povesteste despre cat de greu este sa compui o melodie. Fanii ii trimit o multime de e-mail-uri zilnic, care pot fi simple mesaje precum “You rock!” sau scrisori emotionante, cum ar fi scrisoarea primita de la un barbat care povestea cum ii canta fiicei sale de numai 6 luni, in timp ce suferea o operatie pe cord, o melodie de dragoste compusa de artist. Coulton raspundea la fiecare scrisoare sau mesaj. Dar volumul de e-mail-uri a crescut la 100 de mesaje pe zi, iar raspunsurile lui au devenit atat de concise, incat a ajuns sa se simta vinovat pentru ca este nepoliticos.

    Promovare ad-hoc
    Fanii lui Coulton au devenit si departament de promovare, o armata de mii de oameni care fac cunoscuta munca lui peste tot in lume. Mai mult de 50 de fani au facut videoclipuri melodiilor sale pe care le-au postat pe YouTube. La un spectacol recent sustinut de Coulton, jumatate din oamenii din public cu care am vorbit i-au cunoscut muzica prin intermediul unuia din videoclipurile realizate de fanii lui Coulton. Artistul de 36 de ani nu tine concerte bazate pe principiul clasic dupa care se face un turneu.

    In mod normal, un artist debutant din Brooklyn, cum este Coulton, ar fi insistat cu spectacole in Nord-Est, vizitand si revizitand orase precum Boston, New York si Chicago astfel incat sa-si formeze un public pas cu pas – cantand intai pentru 3 oameni, apoi pentru 10, iar apoi (daca este norocos) pentru 50 de oameni. Dar Coulton a realizat ca este mult mai simplu sa aleaga dintre fanii deja existenti din mediul online, sa vada unde locuiesc acestia si sa organizeze un concert in fiecare oras in care are mai mult de 100 de fani, astfel incat sa obtina pe concert cel putin 1.000 de dolari.

    Social networking este viitorul
    In trecut – sa spunem pe la mijlocul anilor ’90 – artistii aveau contact cu fanii lor numai ocazional. Daca un muzician era mai prietenos, poate ca schimba cateva vorbe la bar cu oameni din public, dupa show. Apoi, a intrat in scena Internetul. Acum fanii trimit mesaje prin e-mail artistului preferat si au pretentia sa primeasca raspunsuri personalizate. Artistii din ziua de azi, in special cei noi sau care acum intra pe piata muzicala, sunt din ce in mai dornici, chiar disperati, sa stapaneasca noile reguli sociale ale faimei Internetului.

    Acesti artisti stiu ca multi tineri nu aud de anumite formatii de la MTV sau din diverse reviste; faima poate aparea si prin modalitatea “word-of-mouth”, cand un prieten da mai departe o adresa de site, face schimb de MP3-uri cu alt prieten, trimite prin e-mail link-ul unul fan blog sau posteaza pe YouTube un filmulet facut cu telefonul mobil la un concert.

    Astfel, muzicienii sunt luati de val – se confeseaza pe blogul lor, citesc comentariile fanilor si au grija sa le raspunda. Isi verifica paginile personale de pe MySpace, acea metropola virtuala in care cantaretii, actorii si scriitorii necunoscuti pot castiga recunoasterea globala in cateva zile, daca nu chiar ore. Membrii formatiei posteaza zilnic un “buletin” MySpace – un memo pentru publicul lor, explicand ce anume fac ei bine in acel moment -, iar apoi petrec alte ore aproband “friend requests” (cereri de prietenie) din partea adolescentilor care doresc sa fie pusi pe lista prietenilor din mediul online ai artistilor. Grupul pop Barenaked Ladies a organizat un concurs video, cerandu-le fanilor sa cante la “air guitar” (chitara imaginara), in timp ce fredoneaza melodia “Wind It Up”; cele mai bune filmulete au fost puse impreuna, formand videoclipul oficial al melodiei respective.

    Chiar si artistii care nu au avut habar de Internet au fost luati de valul social networking. Arctic Monkeys, o formatie britanica, nu stia ce este MySpace, dar cand fanii i-au creat o pagina pe acest site in 2005 – care acum se lauda cu 65.000 de “prieteni” – “primul lor single – “I Bet You Look Good on the Dancefloor” – a fost propulsat direct pe locul 1 in topurile britanice.

    Ecoul online
    Acest trend nu este specific numai muzicienilor; orice gen de efort artistic poate fi afectat de aceasta tendinta. Producatorii de filme precum Kevin Smith (“Clerks”) si Rian Johnson (“Brick”) posteaza trimiteri la filmele pe care le produc si asculta politicos sugestiile fanilor. Actorul de comedie Dane Cook si-a cultivat o baza de fani atat de mare prin intermediul site-ul sau, incat CD-ul “Retaliation”, lansat in 2005, a devenit primul album comedie care a urcat in top 5 Billboard de la 1978.
    Dar acesta nu este un trend care afecteaza starurile din categoria A.

    Cei mai renumiti artisti ai momentului – Justin Timberlake, Fergie, Beyonce – sunt inca produse ale “mass marketingului”, prin campanii piblicitare care implica foarte multi bani. Aceasta categorie de artisti nu are nevoie de mediul online pentru a-si gasi ascultatorii si fireste ca publicul unui astfel de artist este mult prea numeros pentru a-i pretinde o legatura mai stransa cu fanii sai. Trendul acesta vizeaza categoria B de artisti, adica aceia noi, necunoscuti publicului larg. Afacerea cu CD-uri este in cadere libera; vanzarile au scazut cu 20 de procente intr-un singur an.

    Numarul oamenilor care isi iau muzica online (fie ca platesc pentru ea sau nu) creste pe zi ce trece, si se pare ca artistii care au acces direct catre fanii lor au cea mai mare sansa de a-si da seama care va fi stiinta economiei businessului muzical.
    Traducerea si adaptarea de Victoria Bidea

  • Sex, droguri, arme si funk

    Oare cum se face ca mereu cei mai defavorizati oameni sunt si cei mai inzestrati cu talent muzical? Uitati-va la orice grup foarte sarac si puteti fi siguri ca veti gasi o mostenire muzicala infloritoare.

    Subclasa sociala a rromilor din Romania, disperat de saraca Republica a Cubei, comunitatea negrilor din New Orleans si, bineinteles, Jamaica cea foarte saraca, a carei muzica e adorata si imitata in toata lumea, desi tara in sine nu e decat o insula de aproximativ 234 de kilometri in lungime.


    Regula generala este ca, intr-o comunitate defavorizata, vei gasi o scena muzicala infloritoare. Baile Funk e doar cea mai recenta adaugire la aceasta lista. Este sound-ul favelelor din Rio de Janeiro, uriasele asezari pline de cocioabe raspandite pe dealurile din jurul orasului, in umbra proiectelor imobiliare de milioane de lire sterline. E produsa si ascultata de catre locuitorii acestor asezari – ce reprezinta  o cincime din intreaga populatie a orasului – si se canta la petreceri imense in aer liber, numite si „baile funks“, adeseori organizate pe strazile favelelor. Baile Funk are un singur scop, acela de a-i face pe oameni sa danseze. E o combinatie de electro, hip hop si samba, „Miami bass“ si funk, ce se incheie cu niste rap debitat cu furie in portugheza.


    Muzica jamaicana demonstreaza cum intregi genuri muzicale se dezvolta dintr-o lipsa de resurse: dub-ul a aparut din nevoia de a umple fata B a unui disc single, fara a mai trebui sa creezi un cantec nou, si astfel au aparut „versiuni“ sau „dub-uri“, care se joaca cu efecte ieftine de ecou in loc sa se mai plateasca muzicieni.


    Muzica baile este exact la fel. Sound-ul sau caracteristic este dat de folosirea celor mai ieftine echipamente posibile. Este creata extrem de repede pe computer de catre pusti si lansata si mai repede cu ajutorul tehnologiei ieftine si democrate a CD-urilor scrise acasa. La Rio, aproape ca nu se lanseaza nici un fel de muzica pe vinil, pentru ca e prea scumpa si prea nepractica pentru nevoile scenei, hiturile fiind inscriptionate pe CD si transmise DJ-ilor locali, cum ar fi regele neconstat al muzicii baile, „DJ Marlboro“.


    Intocmai ca rap-ul din SUA, Baile Funk este privit de multi adolescenti ca o modalitate de castiga respect, de a castiga bani si de a iesi din ghetou. Insa, spre deosebire de violenta exagerata stil Tom si Jerry, la care recurg adesea rapper-ii vestici din clasa mijlocie, intr-un efort disperat de a dobandi credibilitate, pustii care canta Baile Funk nu se prefac. Baile Funk este extrem de violent. Armele se poarta la vedere si adeseori sunt utilizate la „balurile funk“, focurile de arma trase in aer fiind, se pare, un semn de apreciere. Rio inregistreaza unul dintre cele mai ridicate niveluri de posesie de arma din lume, iar atunci cand rapper-ii ameninta ca-i vor impusca pe membrii bandelor rivale care sunt vazuti pe teritoriul lor nu glumesc.

    Exista o latura si mai sinistra a acestei scene. Intocmai ca si favelele in sine, Baile Funk este controlat de catre bandele locale implicate in distributia de droguri, care scot profituri foarte mari din cocaina. Baronii locali chiar pun sa li se compuna cantece, sperand sa-si imbunatateasca imaginea prin prezenta intr-un hit.


    Bandele care controleaza favelele si care opereaza sub o varietate de nume, cum ar fi marsavii Red Command, platesc pentru aceste petreceri, in incercarea cinica de a atrage de partea lor comunitati si de a da o spoiala de altruism domniei lor barbare.


    Muzica aceasta pare sa fi fost visul unui director din publicitate: este muzica perfecta pentru pustii albi din clasa mijlocie din suburbii. Povestile lui 50 Cent si Jay-Z despre luptele lor armate si distributia de cocaina nici nu se pot compara cu acest nivel de violenta reala si terifianta.


    Mai mult, versurile, daca le intelegi, duc obscenitatea la un nivel superior. In afara de impuscatul oamenilor, sexul anal este o tema foarte populara printre cantaretii de Baile Funk.


    Un cocteil imbatator de sex, droguri si arme; ar suna ca muzica perfecta pentru MTV, de n-ar fi cantata in portugheza.


    Deloc surprinzator, nu aceasta muzica, ci o copie la indigo a sa si-a facut loc in topuri in aceasta vara, tendinta care va continua, cu siguranta si la anul.


    Nominalizata la Premiul Muzical Mercury, solista rap londonezo-sri lankeza MIA a luat Baile Funk drept schita de lucru pentru multe din cantecele ei. Hit-ul sau de club „Bucky Done Gone“ este un remake nota cu nota al unui hit Baile, mare parte a albumului sau de debut remarcandu-se printr-o influenta Baile puternica. Daca nebunia dancehall reggae a dat sound-ul verii in ultimii ani, iar artisti ca Sean Paul au ajuns mainstream, 2006 ar putea fi vara Baile, desi intr-o forma curatata si diluata. Sa speram ca nu-si iau si armele cu ei.