BusinessMagazin

Tag: roboti

  • Prostia artificială este un pericol mult mai real decât inteligenţa artificială

    Totuşi, profesorul Alan Winfield, profesor de etică robotică de la Bristol Robotics Lab, a declarat pentru BBC că mai degrabă trebuie să ne facem griji legate de prostia artificială. El se referă la faptul că inteligenţa artificială care există în prezent în maşini, roboţi, aparate medicale etc încă nu este foarte inteligentă care ar putea da greş, iar asta ar putea fi o problemă.

    El crede că distrugerea omenirii de către roboţi este doar un scenariu SF. “Ne facem griji legat de un eveniment foarte improbabil care s-ar întâmpla doar dacă multe momente “dacă” se vor îndeplini”.

    “Iubim science-fiction-ul deoarece este o combinaţie de fascinaţie şi frică, lucruri care guvernează şi percepţia asupra roboţilor”

  • Prostia artificială este un pericol mult mai real decât inteligenţa artificială

    Totuşi, profesorul Alan Winfield, profesor de etică robotică de la Bristol Robotics Lab, a declarat pentru BBC că mai degrabă trebuie să ne facem griji legate de prostia artificială. El se referă la faptul că inteligenţa artificială care există în prezent în maşini, roboţi, aparate medicale etc încă nu este foarte inteligentă care ar putea da greş, iar asta ar putea fi o problemă.

    El crede că distrugerea omenirii de către roboţi este doar un scenariu SF. “Ne facem griji legat de un eveniment foarte improbabil care s-ar întâmpla doar dacă multe momente “dacă” se vor îndeplini”.

    “Iubim science-fiction-ul deoarece este o combinaţie de fascinaţie şi frică, lucruri care guvernează şi percepţia asupra roboţilor”

  • Fanuc, compania care fabrică cu roboţi alţi roboţi ce pot face orice

    În viziunea acesteia, roboţii sunt simple instrumente care ne fac viaţa mai uşoară, scăpându-ne de povara sarcinilor repet­itive pentru a ne concentra pe unele mai importante. La nivel mondial, companiile dezvoltă software chiar în acest scop, de a-şi elibera forţa de muncă de sarcini repetitive. Compania japoneză produce roboţi folosind alţi roboţi. Muncitorii automaţi sunt mai ieftini aşa.

    Sediul Fanuc este încercuit de o pădure densă pe care CEO-ul fondator al companiei japoneze, Seiuemon Inaba, a plantat-o cu decenii în urmă pentru a proteja operaţiunile companiei de priviri indiscrete.

    De când a preluat poziţiile de preşedinte şi CEO în 2003, fiul lui Inaba, Yoshiharu, contină tradiţia de discreţie.

    Citeste mai multe pe www.zf.ro

  • Roboţii unei fabrici chineze vor coase 23 milioane de tricouri pe an

    Investiţia de 20 milioane de euro va genera 400 de locuri de muncă, dar riscă să dea peste cap piaţa textilă americană. Producătorul chinez de articole vestimentare Suzhou Tianyuan Garments Company va deschide fabrica din Arkansas în 2018, aceasta urmând să producă în jur de 23 milioane de tricouri pe an pe cele 21 de linii de producţie.

  • Românii aspiră la un viitor cu maşini electrice

    Cei care îşi imaginează că din acest punct de vedere cetăţenii germani sunt cei mai optimişti se înşală. De fapt, europenii care se dovedesc a fi cei mai încrezători sunt românii, 68% dintre cei chestionaţi anticipând că vehiculele electrice vor fi în topul preferinţelor de cumpărare în următorul deceniu. Spre comparaţie, proporţia germanilor care pariază pe o asemenea ascensiune a maşinilor electrice este de doar 36%, iar a suedezilor, de 33%.

    Şi în alte privinţe opiniile europenilor din surse regenerabile. O opinie oarecum similară o au turcii (39%), suedezii (35%) şi britanicii (31%). De asemenea, 29% dintre români estimează că majoritatea energiei diferă când vine vorba despre cum vor arăta lucrurile în următorii 10 ani. De exemplu, 43% dintre germani prevăd că mai mult de jumătate din energia produsă în 2027 va proveni produse în ţară va fi regenerabilă. Mai puţin încrezători sunt cehii (18%) şi ungurii (17%).

    Roboţii care ajută în gospodărie vor deveni o prezenţă obişnuită peste 10 ani, apreciază 35% dintre cetăţenii turci. Şi românii stau bine la acest capitol al previziunilor, 31% dintre ei văzând ca foarte probabilă prezenţa roboţilor în casele lor în acest orizont de timp. În schimb, doar 18% dintre respondenţi din Marea Britanie, respectiv doar 17% dintre dintre participanţii la studiu din Ungaria îşi pot imagina cum, nu peste mult timp, roboţii le vor curăţa ferestrele, le vor găti sau le vor spăla rufele.

    Aceste rezultate fac parte din sondajul “Living in Europe”, în cadrul căruia E.ON şi Kantar EMNID au chestionat aproximativ 8.000 de persoane în Germania, Marea Britanie, Italia, Republica Cehă, România, Suedia, Turcia şi Ungaria în decembrie 2016.

     

  • Românii aspiră la un viitor cu maşini electrice

    Cei care îşi imaginează că din acest punct de vedere cetăţenii germani sunt cei mai optimişti se înşală. De fapt, europenii care se dovedesc a fi cei mai încrezători sunt românii, 68% dintre cei chestionaţi anticipând că vehiculele electrice vor fi în topul preferinţelor de cumpărare în următorul deceniu. Spre comparaţie, proporţia germanilor care pariază pe o asemenea ascensiune a maşinilor electrice este de doar 36%, iar a suedezilor, de 33%.

    Şi în alte privinţe opiniile europenilor din surse regenerabile. O opinie oarecum similară o au turcii (39%), suedezii (35%) şi britanicii (31%). De asemenea, 29% dintre români estimează că majoritatea energiei diferă când vine vorba despre cum vor arăta lucrurile în următorii 10 ani. De exemplu, 43% dintre germani prevăd că mai mult de jumătate din energia produsă în 2027 va proveni produse în ţară va fi regenerabilă. Mai puţin încrezători sunt cehii (18%) şi ungurii (17%).

    Roboţii care ajută în gospodărie vor deveni o prezenţă obişnuită peste 10 ani, apreciază 35% dintre cetăţenii turci. Şi românii stau bine la acest capitol al previziunilor, 31% dintre ei văzând ca foarte probabilă prezenţa roboţilor în casele lor în acest orizont de timp. În schimb, doar 18% dintre respondenţi din Marea Britanie, respectiv doar 17% dintre dintre participanţii la studiu din Ungaria îşi pot imagina cum, nu peste mult timp, roboţii le vor curăţa ferestrele, le vor găti sau le vor spăla rufele.

    Aceste rezultate fac parte din sondajul “Living in Europe”, în cadrul căruia E.ON şi Kantar EMNID au chestionat aproximativ 8.000 de persoane în Germania, Marea Britanie, Italia, Republica Cehă, România, Suedia, Turcia şi Ungaria în decembrie 2016.

     

  • Inteligenţa artificială: science-fiction sau un drum inevitabil?

    Într-un dialog ilustrat de companie, roboţii care folosesc tehnologie avansată, pe nume Bob şi Alice, utilizează un cod pentru a-şi perfecţiona propria limbă. Ceea ce este interesant este faptul că roboţii AI funcţionează pe principiul recompensei şi urmăresc beneficiul într-o acţiune, atitudine pe care o putem observa şi la oameni. Chiar dacă astfel de ştiri nu atrag de obicei atenţia, proiectul celor de la FAIR ridică anumite semne de întrebare, legate mai ales de faptul că un robot ar putea pretinde, în anumite situaţii, că e de fapt un om.

    Cercetătorii în domeniul inteligenţei artificiale din lumea întreagă lucrează de ceva vreme la aspectele complexe ale ideii de negociere, pentru că aceasta e extrem de importantă pentru viitorul tehnologiei. Unul dintre obiective ar fi acela de a putea ”trimite“ roboţi personali pe internet pentru a se ocupa de lucruri de care noi nu mai avem timp, aşa cum ar fi rezervarea unui hotel sau chemarea unui instalator. Dar nimeni nu vrea să plătească un preţ mai mare decât cel al pieţei, aşa că e firesc să mai negociezi tariful.

    Există atât de mulţi oameni care lucrează pe acest segment, încât există chiar şi o olimpiadă pentru aceştia: ediţia a opta a Competiţiei Internaţionale a Agenţilor Automatizaţi de Negociere s-a desfăşurat în Melbourne, Australia, în  luna august.
    După cum au arătat cercetătorii de la Facebook, roboţii de azi pot efectua sarcini simple şi pot interacţiona cu oamenii, dar limbajul lor nu conţine încă nuanţe. Pentru a ajunge acolo, roboţii ar trebui să parcurgă etapele pe care le parcurgem şi noi: să realizeze un model mental al celui cu care interacţionează, să anticipeze reacţii, să citească dincolo de mesajul transmis, să comunice într-un limbaj fluent şi să mai joace, din când în când, la cacealma. Iar inteligenţa artificială a celor de la Facebook a trebuit să facă toate aceste lucruri pe cont propriu: cercetătorii au scris un cod bazat pe tehnologia machine learning, iar apoi au lăsat robotul să exerseze cu oameni şi cu alţi roboţi.

    Acesta a fost momentul în care lucrurile au ieşit din tipar.

    În primul rând, oamenii cu care exersa robotul nu ştiau că vorbesc cu o maşină. în timp, roboţii au început să obţină înţelegeri mai bune decât oamenii, dar au făcut asta minţind. ”Acest comportament nu se regăsea în limbajul pe care cercetătorii noştri l-au programat“, au scris reprezentanţii Facebook pe blogul companiei. ”Totuşi, robotul a descoperit că minciuna este o metodă eficientă de a-şi atinge scopurile.“

    Lucrurile au început să se precipite atunci când roboţii din proiectul FAIR au început să dezvolte propriul lor limbaj pentru a termina sarcinile mai repede. Reacţia celor de la Facebook a venit prompt: ei au modificat codul pentru a-i obliga pe roboţi să folosească doar limba engleză. ”Interesul nostru era să avem roboţi care pot comunica cu oamenii“, a explicat unul dintre cercetători.

    DINCOLO DE LIMBAJUL DE PROGRAMARE.

    În afara laboratoarelor Facebook, alţi cercetători lucrează pentru a ajuta roboţii să înţeleagă emoţiile umane, un alt factor extrem de important în cadrul procesului de negociere. Atunci când vinzi o casă, spre exemplu, vrei să afli cât de mult s-a ataşat cumpărătorul de casă pentru a putea stabili preţul. Rosalind Picard de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) este unul dintre liderii din acest domeniu, pe care ea îl numeşte programare emoţională. Cercetătoarea a şi pus bazele unei companii, Affectiva, ce antrenează roboţi în detectarea emoţiilor prin analiza expresiilor faciale şi a reacţiilor fiziologice. Până acum, sistemul a fost folosit pentru a-i ajuta pe cei din publicitate să afle cum reacţionează oamenii la anumite reclame prezentate. O companie din Rusia, Tselina Data Lab, lucrează la un software de citire a emoţiilor care poate detecta atunci când oamenii mint.

    China a mers un pas mai departe, începând să folosească la scară largă inteligenţa artificială şi sistemele de recunoaştere facială pentru a încerca să descopere potenţiali infractori. O parte din tehnologie este furnizată de compania Cloud Walk din Guangzhou. Aceasta dezvoltă un sistem de recunoaştere facială, dar şi tehnologie care urmăreşte mişcările unei persoane. în funcţie de locul în care subiectul merge, dată şi oră, sistemul încearcă să estimeze care este riscul ca persoana respectivă să comită o infracţiune. De exemplu, cineva care cumpără un cuţit de bucătărie nu atrage atenţia. Dar dacă apoi merge şi cumpără un ciocan şi un sac, riscul ca acea persoană să comită o infracţiune creşte, potrivit unui purtător de cuvânt al Cloud Walk. Un alt exemplu binecunoscut de tehnologie artificială este AlphaGo, un program dezvoltat de Google, care prin cele patru victorii contra unui campion de Go a intrat în istoria omenirii aşa cum a făcut-o şi Deep Blue, al IBM, cu meciurile contra marelui şahist Garri Kasparov.

    Una din tehnicile de învăţare ale lui AlphaGo a reinventat deja unele servicii online ale Google şi ale altor companii mari de internet, ajutând printre altele la identificarea imaginilor, la recunoaşterea comenzilor vocale, la îmbunătăţirea rezultatelor căutărilor. O altă tehnică de învăţare este folosită la roboţii experimentali ai Google şi în cercetările universităţilor de renume. Inteligenţa artificială a mai fost testată în jocuri; în 1997, supercomputerul Deep Blue l-a înfrânt pe Kasparov, campionul mondial la şah de atunci. într-unul dintre meciuri, maestrul chiar s-a declarat agasat de agresivitatea cu care juca computerul. Prin Deep Blue, programatorii au construit un sistem care încerca să analizeze fiecare deznodământ posibil al fiecărei mutări posibile. însă Go este un joc cu mult, mult mai complex decât şahul. Toate configuraţiile posibile, o bază imensă de date, ar copleşi orice supercomputer, oricât de puternic ar fi el. De aceea, pentru o victorie cu un jucător uman era nevoie de tehnologii revoluţionare, iar AlphaGo le are. Deep Blue poate să bată un maestru şahist, dar n-ar face faţă unui copil de trei ani la aranjatul unor figuri geometrice.

     

  • AVERTISMENTUL transmis de cei mai mari oameni de ştiinţă ai lumii: “Scenariul TERMINATOR e mai aproape decât v-aţi închipui”

    Regimente întregi de tancuri ce se conduc singure, drone ce pot detecta un terorist în mijlocul unui grup de civili sau arme controlate de calculatoare inteligente, folosind algoritmi de tip machine learning pentru a se perfecţiona sunt doar câteva dintre tehnologiile lansate de industria militară în ultimii ani.

    “În ceea ce priveşte lupta – fie că e pe apă, în aer sau pe pământ – armatele din jurul lumii prezintă zi de zi noi prototipuri”, a declarat celor de la BBC Toby Walsh, profesor de inteligenţă artificială la universitatea South Wales din Sydney.

    Una dintre cele mai noi invenţii de acest gen este reţeaua neurală ataşată mitralierelor Kalashnikov: producătorii susţin că arma poate face singură calcule pentru a determina când trebuie să tragă şi câte focuri, fără niciun fel de control uman.

    Ce se întâmplă însă atunci când astfel de sisteme se întâlnesc cu un element necunoscut, având totuşi libertatea de a acţiona folosind ideea “celui mai bun scenariu”?

    Greşelile ar putea fi dezastruoase, avertizează oamenii de ştiinţă: distrugerea ţintelor ce nu prezintă un pericol sau uciderea civililor.

    Sursa: BBC

  • AVERTISMENTUL transmis de cei mai mari oameni de ştiinţă ai lumii: “Scenariul TERMINATOR e mai aproape decât v-aţi închipui”

    Regimente întregi de tancuri ce se conduc singure, drone ce pot detecta un terorist în mijlocul unui grup de civili sau arme controlate de calculatoare inteligente, folosind algoritmi de tip machine learning pentru a se perfecţiona sunt doar câteva dintre tehnologiile lansate de industria militară în ultimii ani.

    “În ceea ce priveşte lupta – fie că e pe apă, în aer sau pe pământ – armatele din jurul lumii prezintă zi de zi noi prototipuri”, a declarat celor de la BBC Toby Walsh, profesor de inteligenţă artificială la universitatea South Wales din Sydney.

    Una dintre cele mai noi invenţii de acest gen este reţeaua neurală ataşată mitralierelor Kalashnikov: producătorii susţin că arma poate face singură calcule pentru a determina când trebuie să tragă şi câte focuri, fără niciun fel de control uman.

    Ce se întâmplă însă atunci când astfel de sisteme se întâlnesc cu un element necunoscut, având totuşi libertatea de a acţiona folosind ideea “celui mai bun scenariu”?

    Greşelile ar putea fi dezastruoase, avertizează oamenii de ştiinţă: distrugerea ţintelor ce nu prezintă un pericol sau uciderea civililor.

    Sursa: BBC

  • Curierul viitorului are şase roţi

    Robotul, care încă nu a primit un nume, este produs de un start-up estonian numit Starship Technologies, ce a fost înfiinţat în 2014 de către doi cofondatori ai Skype, şi anume Ahti Heinla şi Janus Friis. Cei doi au pornit afacerea în 2014, iar până acum roboţii lor au parcurs 50.000 de kilometri în mai multe ţări precum Estonia, Germania, Marea Britanie sau SUA.

    Skype a fost creat de suedezul Kilas Zennstrom şi de danezul Janus Friis, în colaborare cu Ahti Heinla, Priit Kasesalu şi Jaan Tallinn, cei trei estonieni care au dezvoltat partea de back-end (partea din spate, de server) a Skype. Softul a cunoscut o răspândire rapidă în toată lumea, iar doar doi ani mai târziu compania a fost cumpărată de eBay pentru 2,6 miliarde de dolari; în 2011 a fost cumpărată de Microsoft pentru 8,5 miliarde de dolari. în timp ce sediul Skype este în Luxemburg, majoritatea echipei care lucrează la dezvoltarea produsului se află în Estonia. 

    întreaga operaţiune Starship Technologies a pornit cu fonduri proprii. Heinla nu a menţionat o sumă referitoare la valoarea investiţiei iniţiale; în ianuarie 2017, au obţinut o finanţare de 17,2 milioane de dolari din partea a opt investitori, printre ei fiind şi Daimler. Ideea pentru acest proiect a venit în urma unui concurs de construit roboţi care ar putea fi trimişi pe Lună. Estonienii au lăsat însă roboţii spaţiali pentru alţii şi s-au concentrat pe livrarea de pachete şi bunuri.

    Astfel, compania estoniană a ajuns să construiască o flotă de roboţi autonomi pentru livrarea de bunuri pe o rază de 3-4 kilometri. Roboţii sunt autonomi, dar sunt monitorizaţi de oameni ce pot prelua controlul atunci când este necesar. Dacă la început erau trei-patru persoane într-o cameră care lucrau pentru acesta, în prezent compania are 160 de angajaţi în Tallinn, Londra, Hamburg, dar şi la Washington DC şi Redwood City. ”Funcţionăm deja, am realizat peste 1.000 de livări până acum pentru partenerii noştri“, spune Ahti Heinla, cofondator şi actual CEO şi CTO al Starship Technologies, care lucrează cot la cot alături de colegii săi într-un birou open-space.

    Compania livrează pizza în Hamburg, în parteneriat cu Pizza Hut, lucrează cu poşta Elveţiei şi cu cea a Estoniei pentru livrarea de colete. Recent, Starship Technologies a încheiat un partneriat cu Daimler pentru construcţia de dube Mercedes-Benz adaptate pentru astfel de roboţi pentru a putea livra eficient pachete. Astfel, maşinile companiei germane vor acţiona precum o navă-mamă, capabilă să conţină opt roboţi Starship, precum şi coletele transportate; ultimii kilometri până la destinaţie vor fi făcuţi de micuţii roboţi. Estonienii nu vând produsul, ci oferă servicii de livrare celor interesaţi. ”Taxăm clienţii noştri per livrare, iar acum plătesc o sumă asemănătoare cu cea pe care ar cheltui-o pentru un serviciu de curierat tradiţional. Dar în viitor serviciul nostru va fi mult mai ieftin“, explică Ahti Heinla. ”Ultimii kilometri din lanţul procesului de livrare sunt cei mai scumpi. Ţelul nostru este să ajungem pentru clienţii noştri la un cost de 1 dolar/livrare“, adaugă Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies. ”Interacţiunea umană este cel mai scump lucru din lume“, continuă ea.

    ”Nu am vrea să vindem robotul, ci să oferim acest serviciu de livrare. Este un model de business mai profitabil vânzarea unui serviciu decât a unui bun. Dacă cineva are de gând să vândă astfel de roboţi, atunci le transmit felicitările mele, pentru că nu au un model de business bun“, mai spune Heinla. Robotul cântăreşte 20 de kilograme şi poate transporta pachete de până la 10 kilograme la o viteză maximă de 9,6 km/h. El va circula doar pe trotuar, alături de pietoni. Autonomia bateriei este de doar 3 km şi aceasta nu se încarcă, ci se schimbă. Kerma susţine că nu este nevoie de o îmbunătăţire a autonomiei deoarece ”vom avea huburi unde putem schimba bateriile în mai multe puncte din oraşe“.

    Compania a produs până în acest moment peste 130 de astfel de roboţi, pe care-i testează pe străzile oraşelor. Robotul va funcţiona complet autonom, însă în momentul de faţă este însoţit de un om care are rolul de a scoate robotul din bucluc, dar şi pentru a explica celorlalţi din jur care este rolul robotului şi ce face acesta. Costul de producţie a unui robot este în jur de 6.000 de euro în acest moment. ”Trebuie să realizăm robotul cu produse ieftine, nu ne putem permite să cheltuim prea mult pe componente. Trebuie să folosim camere de 10 dolari bucata şi facem tot ce se poate mai bine cu acestea“, spune Kerma.

    Obiectivul intern al companiei este ca preţul să scadă până la 2.500 de euro, însă managerul operaţional nu a precizat şi o dată la care se va întâmpla asta. ”Depindem de avansul tehnologiei, de reducerile de preţ ale componentelor.“ ”Dacă întâlneşte un obstacol, atunci încearcă să-l depăşească, încetineşte dacă e cazul unui pieton mai lent. Dacă se loveşte de o situaţie pe care nu o poate procesa, atunci robotul se opreşte, iar oamenii preiau conducerea de la distanţă pentru a rezolva problema“, explică Kristjan Korjus, head of computer vision and perception al Starship Technologies, felul în care robotul gestionează problemele pe care le poate întâmpina pe stradă.

    El susţine că firma ştie care sunt zonele cele mai aglomerate şi care este viteza medie de circulare pe fiecare stradă în parte, astfel încât robotul să aleagă calea cea mai rapidă către destinaţie. De asemenea, el spune că robotul este pregătit să facă faţă intemperiilor, fie ploaie, fie zăpadă.

    Ce se va întâmpla cu actualii curieri, câţi îşi vor pierde slujbele în dauna roboţilor? Heidy Kerma este de părere că avansul tehnologic va face ca mai mulţi oameni să-şi piardă slujbele, în cazul de faţă curieri, dar este de părere că se vor crea mai multe joburi decât se vor pierde.

    Problema resursei umane este prezentă şi în Estonia, în sectorul IT şi nu numai. Cu o populaţie de 1,3 milioane de locuitori şi cu o piaţă a forţei de muncă de 700.000 de oameni, companiile apelează la străini pentru a găsi oameni potriviţi mai ales datorită faptului că foarte multe companii au ca limbă oficială engleza. în aceste condiţii, echipa Starship Technologies a crescut constant, ajungând la un număr de 160 de angajaţi în toate oraşele în care activează (circa 10% dintre actualii angajaţi au lucrat la Skype). ”Angajăm în mod constant. Numai săptămâna trecută am angajat cinci oameni la divizia de operaţiuni doar în Estonia“, spune Heidy Kerma, manager operaţional al Starship Technologies, care precizează că este greu să găsească oameni pentru joburi specifice şi că trebuie să apeleze la oameni din afara Estoniei pentru a umple posturile libere.

    Acum, în cadrul Starship Technologies, în toate oraşele, sunt prezente în jur de 15 naţionalităţi. Pentru anul în curs, Ahti Heinla are în plan extinderea către alte ţări. ”Nu ştiu în câte ţări vom ajunge, dar vom fi activi în aproximativ 30 de oraşe.“