BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Invazia Rusiei a declanşat “cele mai masive încălcări ale drepturilor omului”, afirmă şeful ONU

    Invazia Rusiei în Ucraina a declanşat “cele mai masive încălcări ale drepturilor omului pe care le trăim în prezent”, a declarat luni secretarul general al ONU, António Guterres.

    “A dezlănţuit moarte, distrugeri şi strămutări pe scară largă”, a continuat Guterres, conform CNN.

    “Biroul Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului a documentat zeci de cazuri de violenţă sexuală legată de conflict împotriva bărbaţilor, femeilor şi fetelor”, a adăugat el.

    Guterres a ţinut acest discurs în cadrul reuniunii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a marcat la Geneva 75 de ani de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

    El a făcut apel la guvernele internaţionale să respecte şi să revitalizeze declaraţia, despre care a spus că este deseori “folosită în mod abuziv”.

    Crimele de război şi încălcările drepturilor omului comise de Rusia în timpul războiului din Ucraina se adaugă la o lungă listă „de încălcări ale dreptului umanitar internaţional”, a declarat Human Rights Watch în ianuarie.

    În raportul anual al grupului pentru drepturile omului, acesta a afirmat că dovezile privind crimele de război din Bucea, o suburbie a Kievului, fac parte dintr-un model care “s-a repetat de nenumărate ori”.

    Raportul mondial 2023 al HRW a evidenţiat, de asemenea, bombardarea unui teatru din Mariupol, în ciuda semnelor care avertizau că acolo se adăposteau copii, precum şi lovituri asupra altor ţinte nemilitare.

     

  • Final de an problematic pentru cea mai puternică economie a Europei: Produsul intern brut al Germaniei s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru al anului 2022, dublu faţă de scăderea raportată anterior

    Producţia germană a scăzut mai mult decât se aştepta la sfârşitul anului 2022, în condiţiile în care economia europeană se luptă cu consecinţele crizei energetice şi ale războiului din Ucraina, scrie Bloomberg.

    Produsul intern brut s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru, dublu faţă de scăderea raportată anterior. Biroul de statistică a declarat că declinul investiţiilor de capital şi al consumului privat au fost principalele vinovate, în timp ce cheltuielile guvernamentale au avut un efect pozitiv.

    Analiştii preconizează un alt rezultat negativ în acest trimestru, ceea ce ar înclina economia în recesiune. Chiar şi aşa, o iarnă neobişnuit de caldă a a ajutat Germania să se ferească de scenariile mai sumbre de care s-a temut când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu un an.

    Indicatorii recenţi au oferit motive de optimism în ceea ce priveşte rezistenţa Germaniei, datele Ifo şi ZEW, publicate la începutul acestei săptămâni, oferind o imagine mai bună decât analiştii preconizaseră anterior. 

    În mod similar, sondajele managerilor de achiziţii au semnalat că activitatea privată a reînceput să crească în această lună, după mai mult de jumătate de an de citiri negative, o atenuare a deficitului de ofertă şi o expansiune în sectorul serviciilor fiind la originea redresării.

    Cu toate acestea, indicele PMI din industria prelucrătoare s-a contractat din nou în februarie, producătorii evidenţiind o scădere continuă a comenzilor noi, determinată de o scădere puternică şi susţinută a vânzărilor la export.

    Saltul costurilor energiei a fost deosebit de dur pentru industrie. Gigantul german din industria chimică BASF SE a declarat vineri că va închide mai multe fabrici, inclusiv două uzine de amoniac şi instalaţii de îngrăşăminte aferente, ceea ce va duce la reducerea a 700 de locuri de muncă la principala sa fabrică din Ludwigshafen.

  • Istoria se repetă şi nimeni nu se zbate să o schimbe: Războiul ruso-ucrainean conduce tăcut la o resetare a ordinii mondiale cu SUA şi China ca principali actori într-un nou status quo cu ecouri din perioada Războiului Rece

    Ordinea internaţională la nivel mondial este pe cale să se schimbe în contextul în care China s-ar pregăti să înarmeze Rusia. Războiul ruso-ucrainean produce încet dar sigur o resetare a ordinii mondiale, unde SUA şi China vor juca rolul de actori principali într-un nou status quo cu tensiuni şi probleme geopolitice ce amintesc de perioada Războiului Rece, scrie Bloomberg.

    Sprijinul militar chinezesc pentru Rusia ar transforma conflictul ucrainean într-un război proxy dat între SUA şi China. SUA, Uniunea Europeană  şi „Occidentul” geopolitic – de la Canada, la Japonia şi Australia – ar sprijini Kievul, în timp ce China, Iranul, Coreea de Nord şi Belarusul ar ajuta Moscova.

    În acest scenariu îşi va face apariţia un al treilea actor care va evita conflictul şi va căuta să se poziţioneze de partea câştigătoare pentru realizarea propriilor interese. „Sudul global” sau India, Brazilia şi mare parte din Africa vor căuta să sprijine tabara care va câştiga confruntarea.

    Dacă situaţia geopolitică care se conturează pare cunoscută este pentru că ordinea mondială ce se construieşte în urma războiului din Ucraina seamănă puternic cu cea din perioada Războiului Rece. Altfel spus avem pe scena globală o lume democrată pusă faţă în faţă cu una autocrată.

    Relaţiile internaţionalale descriu această situaţie geopolitică ca fiind „bipolară”. Acest termen face referire la cele două centre de putere geopolitică din perioada Războiului Rece, respectiv Washingtonul şi Moscova.

    Dizolvarea URSS din 1991 a părut să pună capăt bipolarităţii şi să creeze premisele pentru o lume unipolară – unde SUA este principalul jandarm al lumii – cu o singură superputere care să vegheze la conservarea stării de fapt noi apărute. Pentru cei care erau adepţii valorilor şi ideilor din Vest, aceeasta a fost o veste extraordinară, pentru cei din Est, schimbarea a fost teribilă.

    Apariţia unui nou Război Rece – cu condiţia să rămână rece – nu ar însemna neapărat sfârşitul lumii, doar pentru că ar da naştere unei lumi bipolare. Dar cu siguranţă ar necesita noi abordări. Una dintre diferenţele dintre prezent şi trecut din punct de vedere geopolitic este că în trecut Moscova era principalul antagonist, iar Beijingul era dublura sa irascibilă. Acum situaţia s-a inversat.

    În prezent, Rusia, sub conducerea preşedintelui Vladimir Putin, este agentul haosului care ameninţă întregul sistem, dar nu se poate compara cu SUA sau cu Occidentul pe termen lung. Exprimându-şi furia într-un discurs de două ore în această săptămână, Putin a părut mai degrabă un dictator de tinichea decât un potenţial co-hegemon şi egal al Chinei.

    China, sub conducerea preşedintelui Xi Jinping, este opusul. Este singura putere care ar putea contesta supremaţia SUA, dar care are de asemenea, un interes din ce în ce mai mare pentru păstrarea sistemului actual, mai ales din raţiuni economice.

    Prin urmare, aluziile din această săptămână ale lui Wang Yi, cel mai important diplomat chinez, potrivit cărora Beijingul ar încerca să medieze o pace în Ucraina ar trebui tratate cu prudenţă şi nu ar trebui respinse imediat sau etichetate ca fiind false.

    Gândirea în termeni de „sferă de influenţă” a redevenit din nou la modă, în defavoarea ţărilor mai mici care servesc drept pioni pe tabla de şah a marilor puteri. Lumea multipolară şi multilateralismul – cooperarea între toţi marii jucători de pe scena globală – va deveni din ce în ce mai greu de susţinut în ciuda unor probleme care îi afectează pe toţi (cum ar fi încălzirea globală) indiferent de blocul geopolitic de care aparţin sau la care aderă.

  • Cum a reuşit Europa să scape de dependenţa energetică de Rusia

    A fost viteza fără precedent a unei tranziţii ener­getice care, într-un an, aproape că a eliminat dependenţa de combustibilii fosili ruseşti în încercarea de a supri­ma principala sursă de finanţare a maşi­năriei de război a preşedintelui Vladimir Putin, scrie Bloomberg.

    Schimbarea a fost departe de ge­nul de tranziţie climatică pe care şi-a imaginat-o Europa pentru viitorul său pe termen lung, guvernele plă­tind tot ce este necesar pentru a-şi asi­gura surse de gaze naturale liche­fiate aduse cu nave cisternă, arzând mai mult cărbune şi schimbând ceva planuri de mediu în acest proces. A fost dureros, Europa fiind lovită cu o factură la energie de aproximativ 1.000 de miliarde de euro anul trecut. Impactul a fost amortizat de sub­venţii guvernamentale de sute de miliarde de euro.

    Cu toate acestea, chiar şi cele mai optimiste perspective ale analiştilor şi liderilor eropeni de la începutul războiului nu au reuşit să prezică cât de repede se poate mişca Europa. În urmă cu un an, UE cheltuia apro­ximativ un miliard de euro pe zi pentru gazele, petrolul şi cărbunele importate din Rusia.

    Astăzi, plăteşte doar o mică fracţie din această sumă. Lucrurile ar fi putut fi mai grave dacă nu ar fi fost tranziţia Europei spre energie curată, care a început cu ani buni în urmă. Acesta este unul dintre motivele pentru care, chiar dacă blocul a dat prioritate oricărei surse de energie care nu era rusească, emisiile în 2022 au scăzut uşor, în loc să crească.

    Şi a existat, de asemenea, o con­tri­buţie semnificativă a vremii calde – datorită schimbărilor climatice -, care a redus cererea de încălzire. Apoi, industriile poluante pur şi simplu s-au închis pentru că nu îşi puteau permite să plătească pentru energia necesară funcţionării.

    Instalaţiile solare din întreaga Europă au crescut cu un nivel record de 40 de gigawaţi anul trecut, sau cu 35% faţă de 2021. Acest salt a fost de­terminat în principal de consu­matori care au văzut panourile solare ieftine ca o modalitate de a-şi reduce facturile la energie. Mulţi dintre cei care şi-au instalat panouri solare pe acoperişuri au adăugat şi o baterie la sistem.

    Stocarea energiei în baterii a crescut cu un ritm record de 79% anul trecut, avans condus în mare parte de sectorul rezidenţial. De ase­menea, a crescut şi sectorul eolian, dar acesta nu s-a ridicat la nivelul proiecţiilor. Europa încă consumă energie rusească.

    Până la sfârşitul anului 2022, cantitatea de gaz rusesc trimis direct în Europa prin conducte a scăzut cu 75% faţă de anul anterior – iar la aproape două luni din 2023 nu există niciun semn de creştere a importurilor.

    O parte din gazul rusesc a fost înlocuit cu fluxuri crescute prin conducte din Algeria şi Norvegia. Dar o bună parte din gazele noi au venit pe nave sub formă de GNL. Asigurarea acestei forme de energie a însemnat achiziţii mai mari din SUA şi Qatar. În felul acesta, importurile de GNL ale UE aproape că s-au dublat şi, în mod ironic, şi Rusia a fost o sursă importantă de gaze lichefiate.

    O parte din cererea de gaze s-a redus deoarece a fost ars mai mult cărbune în termocentrale. Utilizarea cărbunelui în UE a crescut cu 7% anul trecut în condiţiile în care importurile ruseşti au scăzut pe parcursul anului şi s-au oprit aproape complet în octombrie din cauza sancţiunilor.

    Dar cel mai mare ajutor a venit sub forma reducerii cererii de energie atât din partea industriei, cât şi din partea gospodăriilor. În acelaşi timp, vânzările de pompe de căldură au crescut rapid în majoritatea ţărilor europene. Estimările iniţiale sugerează că vânzările la nivelul întregului continent au crescut cu 38% faţă de 2021.

  • Pregăteşte-te pentru cei mai rău, speră la ce-i mai bine

    Am aşteptat cu sufletul la gură Valentine’s Day şi nu ca să primesc flori sau să ies la o cină romantică, ci pentru că ştiam că urmează ofertele la bilete de avion. N-a fost să fie, pentru că operatorii aerieni mici şi mari s-au „zgârcit” anul acesta la reduceri. În paralel cu preţurile exagerate, de 25-30 de lei pentru o ciorbă/un ecler, creşterile de peste 50 de procente la mobilă şi facturile piperate, printre altele, a fost încă un semn că „nu-i a bună”.

    Pe la florărie nu mai vrea nimeni să negocieze, pentru că „s-au scumpit, maică, toate”, deci nici nu vreau să îmi imaginez ce scoruri vor fi de 1/8 martie. Chiar şi după o pandemie, debutul războiului la graniţă şi multe alte nenorociri pe care le-am văzut pe plan internaţional încă nu simţeam anxietatea unui viitor incert, dar începutul acestui an, mai mult decât oricând, parcă a adus cu el conştientizarea unei realităţi nici pe departe roz şi a nevoii de o mai mare responsabilizare.  

    Ne-am obişnuit cu binele şi binele parcă începe să se estompeze. De unde până mai ieri îi fericeam pe norocoşii din tech, care lucrau în multinaţionale cu cantine de lux, sau mai bine zis restaurante în toată regula, spaţii de relaxare mai comode decât acasă, birouri cu privelişte şi câte şi mai câte, vedem cum lucrurile au luat, până şi pentru ei, o întorsătură deloc bună.

    Şi îmi dau seama că cine nu şi-a făcut câtuşi de puţin „încălzirea” cu un trai mai puţin îndestulător s-ar putea să aibă un şoc. În astfel de situaţii se dovedeşte importanţa cumpătării, a echilibrului.
    Bucu­ră-te când eşti pe o pantă ascendentă, profită, trăieşte-ţi clipa. Dar nu uita să rămâi puţin pragmatic, să gândeşti pe termen lung, să ai un plan de back-up, financiar şi nu numai.

    Păstrează legătura cu oamenii, cu colegii, cu rudele. Nu mai sunt vremuri în care să fii lupul singuratic. Solidaritatea a fost cuvânt cheie în pandemie, în război, în cutremurele recente. Şi va mai fi nevoie de ea şi pe viitor.

    Vorbesc inclusiv de pregătirea profesională pe care o ai. Foarte puţini sunt indispensabili şi de neînlocuit. Iar compania care îţi fredonează prieteneşte refrenuri despre cultura organizaţională s-ar putea să uite strofele când trebuie să facă restructurări. O extracalificare profesională, o abilitate în plus, o certificare nu strică niciodată. Îţi plac limbile străine? Poţi să devii traducător autorizat. Eşti pasionat de amenajările interioare? Fă un curs de design şi încearcă, printre picături, să ai mici colaborări, chiar şi dacă te oferi să proiectezi pe gratis noul apartament al unui prieten – scopul e să îţi faci un portofoliu –,  pentru că nu se ştie niciodată când ai nevoie să te reorientezi. Şi lista poate continua, în funcţie de ce hobby-uri ai. Important e să alegi totuşi ceva la care să te şi pricepi şi să fie relevant în contextul economic actual, să existe cerere.

    Despre importanţa economisirii am vorbit şi în trecut. Şi a renunţării la lucrurile care înghit resurse inutil, de la maşini care stau în garaj nefolosite şi pe care irosim bani pentru mentenanţă, RCA etc. până la abonamente de care profităm prea puţin sau deloc, achiziţiile de impuls, de care nu avem nevoie, şi tot aşa.

    Nu strică nici să ai o sursă pasivă de venit. O maşină pe care să o bagi pe o platformă de carsharing, o garsonieră a cărei rată să o acoperi din chirie până intră pe profit.

    Apoi fă-ţi relaţii. În România, în străinătate. Păstrează legătura cu oamenii, cu colegii, cu rudele. Nu mai sunt vremuri în care să fii lupul singuratic. Solidaritatea a fost cuvânt cheie în pandemie, în război, în cutremurele recente. Şi va mai fi nevoie de ea şi pe viitor.

    Iar evenimentele petrecute în ultimii ani în România şi în proximitate au arătat că trebuie să fim pregătiţi pentru orice. În general, pentru ce e mai rău, deşi e frumos şi încurajator să sperăm la ce e mai bine. Vestea bună e că inflaţia începe să scadă, iar în zona euro, lucrurile par să se aşeze, mai ales după evitarea „la mustaţă” a unei recesiuni, după cum menţionează o analiză a Coface citată de ZF.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

  • Era de linişte de după Războiul Rece apune încet. Ţările din întreaga lume s-au înrolat într-o nouă cursă a înarmării fără precedent

    Războiul declanşat de Vladimir Putin în Ucraina în urmă cu aproape un an a reprezentat un semnal de alarmă pentru ţările din întreaga lume. Tot mai multe naţiuni sunt gata să renunţe la politicile pacifiste specifice erei de după Războiul rece şi să se înroleze într-o cursă pentru supremaţia militară pe glob, scrie Bloomberg.

    La scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, guvernul polonez a adoptat o lege pentru consolidarea forţei sale armate şi a început să realizeze achiziţii de echipament şi tehnologie militară.

    În contextul războiului care nu pare să se termine prea curând, Polonia a creat un plan de expansiune militară impresionat. El presupune obţinerea a 500 de sistem HIMARS, 700 de piese de artilerie grea (de peste şase ori mai multe decât posedă Germania) şi de trei ori mai multe tancuri moderne decât ar putea aduna Marea Britanie şi Franţa împreună.

    Guvernele din întreaga lume trag învăţăminte din primul  mare război din Europa de după 1945, reevaluând totul, de la stocurile de muniţie la sistemele de armament şi liniile de aprovizionare, potrivit unor actuali şi foşti oficiali din domeniul apărării şi din NATO. Unele naţiuni reexaminează chiar doctrinele de apărare care oferă direcţiipentru ce fel de războaie trebuie să se pregătească.

    „Aceasta povestea sfârşitului erei de pace de după Războiul Rece, care s-a încheiat la 24 februarie 2022. Toate armatele lumii merg în direecţia înarmării pentru că este clar acum că niciuna – nici măcar SUA – nu are toate instrumentele necesare pentru purtarea unui război la scară mare”, a declarat Francois Heisbourg, analist şi consilier pe probleme de securitate şi apărare din Franţa.

    Pentru cei mai mulţi vecini ai Ucrainei, declanşarea conflictului s-a tradus într-o creştere imediată a cheltuielilor pentru apărare şi o creştere a capacităţii interne de producţie de tancuri şi apărare aeriană.

    Pentru majoritatea statelor membre NATO, războiul a fost un şoc. Acestea au profitat căderea Uniunii Sovietice, reducând bugetele de apărare, punând capăt recrutării şi eliminând sau vânzând mari cantităţi de echipamente, în ideea că un război terestru major nu mai reprezenta un scenariu pentru care ar trebui să fie pregătite.

    Germania, a cărei jumătate vestică avea mii de tancuri în anii 1980, are acum 321, potrivit Military Balance, un compendiu anual de date privind apărarea realizat de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Marea Britanie.

     Marea Britanie, care a alocat 4% din produsul intern brut pentru o forţă armată de 325.000 de oameni la mijlocul anilor 1980, cheltuieşte acum aproximativ jumătate din această sumă pentru o forţă combinată de 150.000 de oameni.

    Scăderea cheltuielilor a atins punctul culiminant în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia.

    Mulţi oficiali europeni şi americani cred că Putin este hotărât să aducă Rusia fostei în limitele fostelor graniţe sovietice şi va căuta să îşi reconstruiască armata, indiferent de rezultatul războiului.

     

     

  • Şeful Statului Major al SUA dă o veste alarmantă despre soarta războiului

    Generalul Mark Milley susţine că nici Rusia, nici Ucraina nu vor câştiga războiul pe front.

    Generalul Mark Milley, şeful de stat major al SUA, a avertizat că nici Rusia, nici Ucraina, nu îşi vor atinge obiectivele militare pe câmpul de luptă şi că războiul se va încheia la masa negocierilor.

    În acest moment, tratativele sunt respinse ferm mai ales de Ucraina, care solicită ca Rusia să-i părăsească în întregime teritoriul, înainte de a se aşeza la masa discuţiilor.

    Pentagonul îşi revizuieşte stocurile de arme şi ar putea fi nevoie să-şi intensifice cheltuielile militare, după ce a văzut cât de repede au fost folosite muniţiile în timpul războiului din Ucraina, a spus Milley, într-un interviu pentru Financial Times.
    „Va fi aproape imposibil pentru ruşi să-şi atingă obiectivele politice prin mijloace militare”, a spus el.

    De asemenea, ar fi „foarte, foarte greu pentru Ucraina anul acesta să-i alunge pe ruşi din fiecare centimetru din Ucraina ocupată”, a adăugat Milley.

    „Nu spun că nu se poate întâmpla, dar este extrem de dificil”, a conchis el, „şi, în esenţă, ar necesita prăbuşirea armatei ruse”.
     

  • Uriaşul cu picioare de lut se prăbuşeşte încet: Războiul a adus Rusiei un deficit bugetar record de 24 mld. dolari. Economiştii se întreabă cât va mai putea pompa Putin bani în conflict pe măsură ce problemele economice se adâncesc şi sancţiunile continuă să curgă

    Economiştii sunt de părere că lunile următoare sunt cruciale pentru a afla cât de rezistentă este economia Rusiei în faţa unui nou val de sancţiuni şi cât va mai putea Putin să arunce bani în războiul contra Ucrainei. Deficitul bugetar al ţării a ajuns la 24 mld. dolari, un nivel record, în timp ce veniturile au scăzut cu peste o treime, scrie CNBC.

    Producţia industrială şi retailul au înregistrat în decembrie cele mai grave contracţii de la începutul pandemiei COVID-19.  Vânzările cu amănuntul au scăzut cu 10,5% de la an la an, în timp ce producţia industrială s-a contractat cu 4,3%, faţă de o contracţie de 1,8% în noiembrie.

    Potrivit Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional şi OCDE, PIB-ul Rusiei a scăzut cu cel puţin 2,2% în cel mai optimist scenariu în 2022 şi cu până la 3,9% în cel mai rău caz. De asemenea o contractare a economiei este aşteptată şi în 2023.

    Cu toate acestea, atât ministerul rus de finanţe, cât şi banca centrală susţin că toate aceste rezultate nu se pliază pe datele şi prognozele lor.

    Scăderea mare a veniturilor fiscale s-a datorat în mare parte schimbărilor în regimul fiscal care au intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie, a susţinut Ministerul de Finanţe. Anterior, companiile plăteau impozitele de două ori pe lună, dar acum fac o singură plată consolidată pe data de 28 a fiecărei luni.

    Ţările care au aplicat sancţiuni au extins interdicţiile pentru a interzice navelor să transporte produse petroliere de origine rusă începând cu 5 februarie, iar Agenţia Internaţională pentru Energie se aşteaptă ca exporturile ruseşti să scadă, deoarece Rusia are probleme să găsească parteneri comerciali alternativi.

    Preţul de export al ţiţeiului rusesc este considerat un factor determinant pentru rapiditatea cu care vor fi cheltuite resursele financiare pentru război ale lui Putin.

    Mai multe rapoarte de anul trecut au sugerat că Moscova ar putea investi într-o rezervă de yuani şi alte valute “prietenoase” dacă veniturile din petrol şi gaze vor permite acest lucru. Cu toate acestea, având în vedere situaţia fiscală actuală, s-ar putea să nu-şi poată reface rezervele valutare pentru o perioadă de timp, potrivit lui Agathe Demarais, director de previziuni globale la Economist Intelligence Unit.

    “Statisticile sunt secrete de stat în aceste zile în Rusia, în special în ceea ce priveşte mişcările fondurilor suverane de investiţii – este foarte greu de ştiut când se va întâmpla acest lucru, dar tot ceea ce vedem din poziţia fiscală este că lucrurile nu merg foarte bine şi, prin urmare, este clar că Rusia trebuie să cheltuiască semnificativ din rezervele sale”, a declarat aceasta pentru CNBC.

    Sancţiunile şi măsurile care au urmat invaziei Ucrainei au avut ca scop scoaterea Rusiei din sistemul financiar global şi îngheţarea activelor deţinute în monede occidentale, interzicând în acelaşi timp investiţiile în această ţară. De la lansarea acestora economia rusă a început să se contracte şi să se confrunte cu probleme pe care nu şi le va putea rezolva nici măcar după încheierea războiului.

     

  • Rusia continuă să strângă cureaua: Kremlinul anunţă că va reduce producţia de petrol cu 500.000 de barili pe zi din cauza plafonului de preţ impus de Occident

    Rusia va reduce producţia de petrol cu 500.000 de barili pe zi luna viitoare, ca răspuns la plafonarea preţului la ţiţei de către Occident din cauza războiului din Ucraina, a declarat vineri vicepremierul Alexander Novak, potrivit Bloomberg.

    „Începând de astăzi, vom vinde în totalitate producţia noastră de ţiţei, dar, aşa cum am declarat anterior, nu vom vinde petrol celor care aderă direct sau indirect la ‘plafonarea preţului’. Pe cale de consecinţă, Rusia va reduce în mod voluntar producţia cu 500.000 de barili pe zi.”, a declarat Novak, potrivit angeţiei ruse de presă TASS.

    Ţiţeiul Brent, de referinţă la nivel internaţional, a crescut vineri cu 2,5%, la 86,67 dolari pe baril.

    Grupul celor şapte mari democraţii a impus un plafon de preţ de 60 de dolari pe baril pentru petrolul rusesc livrat în ţările non-occidentale. Scopul este de a menţine fluxul de petrol pe pieţele globale pentru a preveni vârfurile de preţ înregistrate anul trecut, limitând în acelaşi timp câştigurile financiare ale Rusiei, care pot fi folosite pentru a plăti războiul împotriva Ucrainei.

    Plafonul este pus în aplicare prin interzicerea companiilor occidentale, care controlează în mare parte serviciile de transport maritim şi de asigurări, de a transporta petrol la un preţ mai mare decât limita stabilită.

    Rusia a declarat că nu va vinde petrol ţărilor care respectă plafonul, o chestiune discutabilă deoarece petrolul rusesc s-a tranzacţionat recent sub plafonul de preţ. Cu toate acestea, plafonul, împreună cu un embargo al Uniunii Europene asupra petrolului rusesc şi cu o cerere mai mică de ţiţei la nivel global, pe fondul încetinirii economiei mondiale, a dat posibilitatea clienţilor de a face presiuni pentru reduceri substanţiale la petrolul rusesc.

  • Cutremurul devastator din Turcia soseşte într-un moment critic pentru viitorul ţării: Cu o economie la pământ şi o conducere care se clatină, distrugerile provocate de semisul de 7,8 grade zguduie din temelii stabilitatea statului

    Viaţa a milioane de oameni din Turcia şi Siria s-a schimbat pentru totdeauna luni, după ce două cutremure consecutive au provocat unde de şoc pe sute de kilometri.

    La nouă ore distanţă şi cu o magnitudine de 7,8 în Turcia şi 7,5 în Siria pe scara Richter, cutremurele în cauză au fost cele mai violente dezastre naturale din regiune înregistrate în ultimul secol, potrivit CNBC.

    La momentul redactării acestui articol, bilanţul cutremurelor depăşeşte 12.000 de morţi, multe persoane fiind încă dispărute şi grav rănite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat la 23 de milioane numărul persoanelor afectate de dezastru. Cel puţin 6.000 de clădiri s-au prăbuşit, multe dintre ele având încă locuitori în interiorul lor. Eforturile de salvare continuă să fie prioritatea principală, cu aproximativ 25.000 de oameni desfăşuraţi în Turcia şi alte mii de persoane trimise de peste hotare – dar o furtună de iarnă aspră ameninţă acum vieţile supravieţuitorilor şi ale celor încă prinşi sub dărâmături.

    Siria, devastată de 12 ani de război şi terorism, este cel mai puţin pregătită să facă faţă unei astfel de crize. Infrastructura sa este puternic epuizată, iar ţara se află în continuare sub sancţiuni occidentale. 

    În timp ce praful catastrofei încă se aşterne, analiştii regionali se concentrează asupra efectului pe termen mai lung pe care catastrofa l-ar putea avea asupra Turciei, o ţară a cărei populaţie de 85 de milioane de locuitori era deja sufocată de probleme economice.

    Anul acesta va reprezenta un punct de cotitură critic pentru Turcia, care se apropie de alegerile prezidenţiale din 14 mai. Rezultatul acestor alegeri – indiferent dacă actualul preşedinte Recep Tayyip Erdogan rămâne sau nu la putere – are consecinţe masive pentru populaţia, economia, moneda şi democraţia Turciei.

    Răspunsul lui Erdogan la dezastru va juca acum un rol major în viitorul său politic.

    „Dacă efortul de salvare este gestionat greşit şi oamenii devin frustraţi, vor exista reacţii negative”, a declarat marţi Mike Harris, fondatorul Cribstone Strategic Macro, pentru CNBC. „Şi cealaltă problemă, desigur, este cea a clădirilor, sever afectate de seism. În măsura în care acestea au fost construite în conformitate cu noile coduri şi autorităţile nu au impus reglementări, ar putea exista o ripostă serioasă pentru Erdogan”.

    În ceea ce priveşte economia Turciei, situaţia va deveni şi mai tulbure în contextul dezastrului recent. Declinul economic al Ankarei a fost alimentat de o combinaţie între preţurile ridicate ale energiei la nivel mondial, pandemia Covid-19 şi războiul din Ucraina şi, în principal, de politicile economice conduse de Erdogan, care au suprimat ratele dobânzilor în ciuda inflaţiei în creştere, trimiţând lira turcească la un minim record faţă de dolar. Rezervele valutare ale Turciei au scăzut brusc în ultimii ani, iar deficitul de cont curent al Ankarei a crescut vertiginos.

    Lira turcească a pierdut aproape 30% din valoarea sa faţă de dolar în ultimul an, afectând grav puterea de cumpărare a turcilor şi afectând popularitatea lui Erdogan.

    Pe plan internaţional, viitorul Turciei afectează războiul din Ucraina, având în vedere rolul de mediator al lui Erdogan între Ucraina şi Rusia. Turcia este principalul membru NATO care încă mai stă în calea aderării Suediei şi Finlandei la puternica alianţă de apărare.

    Ankara intermediază, de asemenea, iniţiativa pentru cereale la Marea Neagră între Ucraina şi Rusia, care permite exportul de provizii vitale de cereale din Ucraina către restul lumii, în ciuda blocadei navale ruseşti asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră.

    Răspunsul lui Erdogan la cutremure – şi performanţa electorală ulterioară – va avea un impact asupra tuturor acestor aspecte.