E important să menţionez, în caz că mai există cineva pe faţa Pământului care nu ştia asta, că Tom Cruise realizează chiar el majoritatea cascadoriilor. Mi se pare de necrezut cât de mult poate asta să schimbe (în bine, evident) faţa francizei Mission: Impossible. Atunci când teama sau disperarea de pe faţa unui actor e reală, şi spectatorii o vor simţi; lipsa efectelor speciale generate pe calculator e un plus în ziua de azi, iar producătorii lui Mission: Impossible au ştiut să profite la maximum de asta.
Chiar dacă scenariul are multe scăpări pe partea de logică, scenele de acţiune sunt atât de bine realizate încât firul narativ devine realmente secundar. Cei mai mulţi membri ai echipei se întorc pentru această nouă aventură: Ethan şi echipa trebuie să recupereze trei recipiente cu plutoniu înainte ca acestea să ajungă la un grup terorist numit Apostolii, ridicat pe bazele Sindicatului, grupul desfiinţat de Ethan în filmul anterior. Pare complicat? Acţiunea devine şi mai încurcată, dar recomandarea mea e să lăsaţi la o parte aspectele tehnice şi să vă concentraţi pe acţiune.
Personajele nu sunt prezente în film pentru a atrage simpatia spectatorilor, singurul lor rol fiind de a participa la urmăriri, explozii şi alte secvenţe memorabile. Chiar şi atunci când Julia – fosta parteneră a lui Hunt – apare în peisaj, pentru a întări sentimentul de pericol care îl înconjoară, rezultatul nu e chiar cel scontat. Şi asta nu pentru că Michelle Monaghan nu e o actriţă convingătoare, ci pentru că miza e deja suficient de mare.
Mission: Impossible – Fallout a avut un buget impresionant, de 178 de milioane de dolari; nu le plângeţi de milă producătorilor, pentru că filmul a generat din vânzarea de bilete 538 de milioane de dolari (la ora scrierii materialului, filmul rulase de 31 de zile în sălile de cinema). Chiar dacă rezultatele înregistrate până acum îl plasează pe locul 4 din 6 în cadrul francizei, e de aşteptat ca Fallout să mai aducă cel puţin 20-25 de milioane în conturile casei de producţie.
O scenă din film îl prezintă pe Cruise faţă în faţă cu unul dintre personajele negative, acesta spunându-i: „Finalul de care te-ai temut întotdeauna e aproape“. Văzând reacţia publicului, dar şi a criticilor faţă de Fallout, aş spune că finalul e încă departe.
Nota: 8,5/10
De asemenea, rezultatele studiului arată că preţul mediu al smartphone-urilor vândute în România a depăşit în primul semestru din acest an valoarea de 200 euro, în creştere cu peste 13% faţă de preţul mediu înregistrat anul trecut.
„Consumatorii au început să se orienteze către telefoane cu o valoare mai mare, arătând o preferinţă în achiziţie către flaghship-urile producătorilor. În decizia de achiziţie, consumatorii au fost ajutaţi de ofertele operatorilor, dar şi de promoţiile agresive ale retailerilor, atât offline cât şi online”,arată comunicatul.
Din datele centralizate reiese că evoluţia pieţei de smartphone-uri a fost determinată şi de creşterea consumului la nivel general, dar şi de schimbarea strategiei producătorilor care au lansat în piaţă mai multe modele de telefoane din segmentele middle şi high, mutând astfel şi atenţia consumatorilor către aceste categorii de smartphone-uri.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
“Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR) face un nou apel către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice pentru a introduce imediat modul de calcul diferenţiat al acestei taxe (clawback, n.r), care poate asigura accesul la tratament a milioane de români în condiţii de impact minim asupra cheltuielilor publice”, se arată într-un comunicat trimis, luni, de APMGR.
Sursa citată mai precizează că taxa clawback are un impact mult mai puternic asupra medicamentelor cu preţ scăzut, prin urmare acestea ajung să aibă un preţ sub costul de producţie şi sunt scoase din fabricaţie sau oprite de la comercializare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
„Volumul total al vânzărilor după 7 luni din acest an ajunge la 105.686 unităţi, cu 23,8% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, acesta fiind şi cel mai mare volum al vânzărilor de automobile înregistrat într-o perioadă similară în ultimii 10 ani (în 2009, primul an al recesiunii economice, se înregistrau doar 92.526 de unităţi)”, arată un comunicat al APIA.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Filmul prezentat luni în competiţie la Festivalul de la Sarajevo se află deja la cea de-a 20-a selecţie în evenimente de profil internaţionale. În premieră regională la Sarajevo, filmul concurează alături de alte nouă titluri pentru trofeul Inima oraşului Sarajevo.
Ajuns la cea de-a 24-a ediţie, Festivalul de la Sarajevo prezintă anual o selecţie a celor mai importante filme din sud-estul Europei şi anul acesta are loc între 10 şi 17 august.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit Bloomberg, indicele BIST 100, reprentativ pentru piaţa de capital din Turcia, a scăzut cu aproape 9%, cea mai mare scădere din ultimii doi ani.
În acelaşi timp, jucătorii din industria de oţel şi aluminiu primesc în plin lovitura dată de Trump, care a anunţat astăzi că va dubla tarifele pe oţel şi aluminiu pentru Turcia, 50%, respectiv 20%.
Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar
Acţiunile producătorilor auto au crescut după ce preşedintele Donald Trump şi-a potolit avertismentele comerciale cu privire la relaţia cu structura europeană, în urma unei întâlniri cu Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, potrivit Bloomberg.
Astfel, joi la ora 12.30, acţiunile BMW se tranzacţionau la 82,2 euro per acţiune, în creştere cu 3%, la o capitalizare de piaţă de 54,6 miliarde de euro. Acţiunile nemţilor de la Volkswagen se tranzacţionau la 151 de euro per acţiune, în creştere cu 3,6% de la începutul zilei, la o capitalizare bursieră de 77 miliarde dolari.
Declaraţiile paşnice din punct de vedere al viitorului comercial din partea celor doi lideri au dus la creşteri şi la acţiunile altor producători auto. Acţiunile Fiat Chrysler se tranzacţionau la 14,6 dolari per acţiune, în creştere cu 4% de la începutul zilei, în timp ce acţiunile Daimler se tranzacţionau la 59 euro per acţiune, în creştere cu 2%, la o capitalziare de piaţă de 64,5 miliarde de dolari.
Cei doi s-au întâlnit miercuri la Casă Albă şi au decis să renunţe la tarifele cu care se ameninţau, inclusiv la tarifele suplimentare pe importurile producătorilor auto.
„Am avut o zi foarte, foarte mare”, a transmis Trump în conferinţa de presă cu Juncker. „Începem negocierile chiar acum, dar ştim în ce direcţie ne îndreptăm”, aclama Trump.
Trump a anunţat până acum că ar putea impune tarife la importurile producătorilor auto de 25%, pe motivul Securităţuii Naţionale.
Sándor Csányi din Ungaria, Branko Roglic din Croaţia, Krzysztof Pawinski din Polonia sunt nume care la prima vedere nu spun nimic. Dacă adăugăm faptul că primul este preşedintele grupului financiar-bancar OTP şi proprietarul grupului din industria alimentară Bonafarm (Sole Mizo), al doilea este proprietarul distribuitorului de bunuri de larg consum Orbico şi al treilea este fondatorul gigantului din industria alimentară Maspex Wadowice (Tymbark), atunci vedem că discutăm despre trei dintre cei mai importanţi antreprenori din sectorul alimentar din regiune. De la masa giganţilor lipsesc deocamdată românii.
Cu toate acestea, încet-încet, pe harta europeană a businessurilor din industria alimentară încep să-şi facă loc şi afacerile româneşti, însă nu doar prin exporturi, ci şi prin achiziţii după modelul omologilor din Ungaria, Polonia sau Croaţia care au cucerit pieţe importante din regiune prin cumpărarea de fabrici sau prin ridicarea lor de la zero.
Industria alimentară românească, o piaţă de aproape 10 miliarde de euro, a rămas încă terenul pe care cei mai importanţi jucători sunt antreprenori, în ciuda faptului că multinaţionalele s-au extins puternic în marea majoritate a sectoarelor economice, de la industria auto la domeniul bancar. A venit însă vremea ca antreprenorii români să-şi încerce norocul şi pe alte pieţe, după exemplul oamenilor de afaceri din ţări cu care România este veşnic comparată – Ungaria, Croaţia, Cehia sau Polonia.
Cine sunt antreprenorii români care s-au decis să-şi pună numele pe businessuri din străinătate?
Cel mai recent nume care s-a decis să-şi dezvolte businesssul în străinătate este Radu Timiş, antreprenorul care a dus grupul din industria mezelurilor şi a lactatelor Cris-Tim la aproape 150 de milioane de euro.
Radu şi Cristina Timiş au pus bazele businessului Cris-Tim în urmă cu mai bine de două decenii, iar acum pregătesc noua generaţie pentru a prelua conducerea businessului. Deja trei dintre cei patru băieţi ai soţilor Timiş sunt implicaţi în business şi vor lua parte alături de părinţii lor la un nou capitol: extinderea europeană. Grupul Cris-Tim, cu 2.600 de angajaţi, vrea să cumpere sau să închirieze o fabrică de mezeluri în Spania şi Marea Britanie. Motivul? Grupul Cris-Tim exportă deja 15% din producţie pe 18 pieţe europene, însă mare parte din materia primă o cumpără din străinătate.
„E mai simplu să deschidem o fabrică acolo decât să aducem carne din străinătate, să o procesăm aici şi să trimitem mezeluri la export”, explica Radu Timiş.
De unde vine pofta pentru extindere la nivel european? Rezultatul sondajului „Viitorul afacerilor”, realizat de OCDE, Banca Mondială şi Facebook, arată că doar 17% dintre antreprenorii români cred că există bariere în internaţionalizarea afacerii.
Temerile ţin însă de mediul în care funcţionează: 56% cred că riscurile sunt legate de fiscalitate şi reglementări, 51% de situaţia economiei în ansamblu şi 39% de recrutare.
„Dincolo de temeri şi riscuri, există oportunităţi, iar antreprenorii români par să le conştientizeze. Interesul pentru pieţele internaţionale este o prioritate la nivel global datorită instrumentelor online. Tehnologia schimbă modelele de business tradiţionale, este un factor perturbator (disruptiv) şi reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi un risc”, explică reprezentanţii companiei de consultanţă şi audit Deloitte România. Un studiu al companiei – „Deloitte Private“ – arată că, din acest motiv, mai mult de jumătate dintre respondenţi cred că poziţia lor va fi ameninţată în următorii 2-3 ani de un competitor.
De altfel, numărul mare de tranzacţii din ultimii ani în sectorul alimentar, unde cumpărători sunt în general multinaţionale, iar vânzătorii antreprenori locali, dar şi dorinţa oamenilor de afaceri locali de a se extinde pe pieţe pe care le consideră mai prielnice pentru dezvoltarea businessului sunt printre motivele pentru care vedem în ultima vreme tot mai mulţi antreprenori români care cumpără sau deschid fabrici în străinătate.
Spania a devenit ţintă pentru investiţii şi pentru Scandia Sibiu, cel mai mare producător de conserve din România, care a achiziţionat Thenaisie Provote, o companie din regiunea Galicia (Spania), specializată în producţia şi distribuţia de produse din peşte şi fructe de mare. Thenaisie Provote are vânzări anuale de aproape 30 de milioane de euro şi circa 200 de angajaţi, conform datelor de pe site-ul alimarket.es.
Aceasta este prima achiziţie făcută de producătorul român în afara ţării şi face parte din strategia companiei de a deveni cea mai mare companie românească de produse alimentare la nivel naţional. Achiziţia Thenaisie Provote va ajuta compania să îşi consolideze poziţia pe piaţa conservelor din peşte din România, dar şi să fie prezentă pe alte pieţe, activarea de clienţi noi fiind unul dintre pilonii de creştere ai grupului.
Scandia Food a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri a grupului de peste 59 milioane de euro, în creştere cu 13% faţă de 2016, şi estimează pentru 2018 o cifră de afaceri de aproximativ 100 milioane euro (inclusiv businessul din Spania), conform informaţiilor furnizate de companie.
Însă unul dintre primii antreprenori care au cumpărat businessuri din industria alimentară este Levente Bara, antreprenorul care a pus bazele producătorului de ingrediente pentru industria alimentară Supremia Group (în prezent Solina România) din judeţul Alba în urmă cu peste 15 ani. El a vândut însă ulterior businessul grupului francez Solina, într-o tranzacţie ce trece de 30 milioane de euro, conform datelor ZF. În urmă cu circa trei ani Supremia a cumpărat două companii din Danemarca, Tamaco Trading şi Tamaco Pak, cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor.
Dincolo de pariul românilor pe alte pieţe, industria alimentară rămâne unul dintre puţinele sectoare ale economiei unde antreprenorii mai aduc cea mai mare parte din cifra de afaceri. Astfel, din cifra de afaceri de 10 mld. euro realizată de companiile din acest sector, peste 60% sunt aduse de companiile cu acţionariat românesc.
Andrei Ursulescu
este managerul care conduce businessul Scandia Sibiu, controlat de familiie Gaşpar şi Creştin. El este unul dintre oamenii-cheie ai companiei sub ochii căruia s-a parafat achiziţia fabricii Thenaisie Provote din Spania
Radu Timiş
Fondatorul şi preşedinte al producătorului de mezeluri Cris-Tim vrea să deschidă o fabrică în Marea Britanie sau în Spania, acolo unde exportă deja produse realizate în fabricile din România
Levente Bara
Fondatorul Supremia Group a cumpărat două businessuri cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor din Danemarca înainte să vândă compania din Alba francezilor de la Solina
„Nivelul suprataxării, unic în Europa, corelat cu preţul medicamentelor stabilit la nivelul minim european, a dus la retragerea de pe piaţă a sute de produse. Riscul ca multe alte medicamente să dispară de pe piaţă este major în condiţiile în care estimările Asociaţiei Române a Producătorilor de Medicamente (ARPIM) arată că în primul trimestru al anului 2019 taxa clawback poate atinge pragul de 27%, un maxim istoric, dacă luăm în considerare şi revizuirea preţurilor care va fi finalizată în octombrie”, se arată într-un comunicat de presă remis, joi, de ARPIM.
ARPIM propune ca să fie plafonată taxa clawback, însă susţine că este o soluţie care poate fi benefică sistemului de sănătate doar în condiţiile creşterii bugetului alocat medicamentelor cu 17% faţă de nivelul actual. Totodată, ARPIM anunţă că a înaintat autorităţilor o serie de soluţii alternative de finanţare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.