BusinessMagazin

Tag: preferinta

  • Studiu: Şoferii utilizează anvelope necorespunzătoare

    Acest studiu indică, de asemenea, faptul că şoferii din Europa Centrală tind să prefere calitatea în raport cu preţul, în alegerea anvelopelor.

    Un fapt alarmant adus în atenţie de studiul realizat de Nokian Tyres este acela că există tendinţa ca şoferii să ruleze pe anvelope necorespunzătoare, spre exemplu, anvelope de vară iarna şi viceversa. Potrivit studiului, cel mai mare procent de şoferi care admit că uneori utilizează anvelope neadaptate sezonului este în Franţa: 44%. Cei mai pregătiţi în acest sens sunt şoferii germani – doar 23% dintre aceştia spun că uneori utilizează anvelope necorespunzătoare. Italia, Republica Cehă, Polonia şi România – celelalte ţări incluse în acest studiu – se plasează undeva între aceste două extreme.

    În ultimii ani, anvelopele all-season au câştigat în mod constant cotă de piaţă în Europa Centrală, însă anvelopele de sezon reprezintă în continuare cea mai frecventă alegere. În cele mai multe regiuni, este de necontestat faptul că anvelopele destinate fiecărui sezon, de vară şi de iarnă, sunt cea mai bună alegere.  

    Cu toate acestea, într-o regiune în care vremea nu are manifestări extreme, iar conducătorul auto doreşte să conducă în siguranţă cu acelaşi set de anvelope pe tot parcursul anului, anvelopele all-season pot reprezenta opţiunea ideală. Spre exemplu, Nokian Weatherproof, anvelopa all-season a Nokian Tyres, oferă o rulare confortabilă în toate anotimpurile, aceasta fiind concepută pentru şoferii care necesită o opţiune sigură în caz de lapoviţă sau zăpadă, dar care, de asemenea, doresc să ruleze facil şi eficient din punct de vedere al consumului de combustibil pe timpul verii.

    În decizia de achiziţionare a anvelopelor, marea majoritatea a respondenţilor iau în considerare în primul rând calitatea, apoi preţul şi în cele din urmă, dacă anvelopa aleasă este ecologică. În ceea ce priveşte acest aspect, rezultatele obţinute în ţările europene incluse în studiu sunt foarte asemănătoare, dacă nu chiar egale. Peste două treimi din respondenţii din Franţa, Germania, Italia, Republica Cehă, Polonia şi România spun că pentru ei calitatea joacă un rol esenţial în achiziţionarea de anvelope. Doar o pătrime dintre aceştia vede preţul drept cel mai important criteriu de selecţie.

    Datele incluse în acest raport se bazează pe un studiu efectuat anul acesta de Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope premium din lume, în colaborare cu agenţia de cercetare Ipsos. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.800 de respondenţi din Germania, Polonia, Republica Cehă, Italia, Franţa, România şi Bulgaria.

  • Oraşul unde CHIRIA este atât de MARE încât o firmă preferă să îşi aducă angajaţii la muncă cu AVIONUL PRIVAT

    Chiria este atât de scumpă în regiunea Bay Area (San Francisco, Oakland, San Jose), încât firma de avocatură Patterson and Sheridan, cu sediul în Houston, a achiziţionat un avion cu nouă locuri pentru a transporta avocaţii la clienţii din Bay Area odată pe lună.

    Deşi avionul a costat 3 milioane de dolari, firma susţine că e mai ieftin decât angajarea unor avocaţi din zonă sau decât relocarea avocaţilor din Houston.

    “Tinerii pe care vrem să-i angajăm au aşteptări şi pretenţii foarte ridicate”, a declarat Bruce Patterson, partener al firmei de avocatură, care adaugă că de multe ori angajaţii nu-şi permit o maşină deoarece chiria este atât de mare.

    Confom Zillow, în medie o persoană plăteşte chirie 4,450 de dolari pe lună în San Francisco, iar o casă în acest oraş costă puţin sub 1,2 milioane de dolari.

    Fiecare zbor costă compania în jur de 1900 de dolari per pasager plus alţi 2500 de dolari pe oră, drept costuri operaţionale. Reprezentanţii firmei spun că pot oferi servicii mai ieftine deoarece chiria este cu 43% mai ieftină, salariile cu 52% mai mici, iar competiţia pentru talent este mai puţin feroce. 

  • Chiria este atât de scumpă în acest oraş încât o companie a preferat să cumpere un avion cu 3 milioane de dolari pentru transportul angajaţilor decât să-i acomodeze în localitate

    Chiria este atât de scumpă în regiunea Bay Area (San Francisco, Oakland, San Jose), încât firma de avocatură Patterson and Sheridan, cu sediul în Houston, a achiziţionat un avion cu nouă locuri pentru a transporta avocaţii la clienţii din Bay Area odată pe lună.

    Deşi avionul a costat 3 milioane de dolari, firma susţine că e mai ieftin decât angajarea unor avocaţi din zonă sau decât relocarea avocaţilor din Houston.

    “Tinerii pe care vrem să-i angajăm au aşteptări şi pretenţii foarte ridicate”, a declarat Bruce Patterson, partener al firmei de avocatură, care adaugă că de multe ori angajaţii nu-şi permit o maşină deoarece chiria este atât de mare.

    Confom Zillow, în medie o persoană plăteşte chirie 4,450 de dolari pe lună în San Francisco, iar o casă în acest oraş costă puţin sub 1,2 milioane de dolari.

    Fiecare zbor costă compania în jur de 1900 de dolari per pasager plus alţi 2500 de dolari pe oră, drept costuri operaţionale. Reprezentanţii firmei spun că pot oferi servicii mai ieftine deoarece chiria este cu 43% mai ieftină, salariile cu 52% mai mici, iar competiţia pentru talent este mai puţin feroce. 

  • El este somelierul de canabis al Canadei

    Rade Kovacevic este un cunoscător al canabisului, scrie BBC. El ocupă funcţia de head of customer experience la Canopy Growth Corporation, producător de canabis din Ontario, Canada, iar slujba sa constă în a se asigura că firma produce cea mai bună marijuana. Ca şi în cazul vinului, şi aici există diferite sortimente cu caracteristici speciale. “Unii oameni preferă  un Pinot Noir, alţii preferă un Bordeaux. Noi avem, de exemplu, un sortiment cu o aromă puternică de lămâie”, spune Kovacevic.

    “Ne uităm mai întâi la floare, să-i vedem textura, coloratura, apoi evaluăm şi alte caracteristici”, explică procesul de selecţie Kovacevic. 

    Compania produce canabis medicinal pentru canadieni, iar utilizarea acestuia în scopuri medicale este legală încă din 2001. Medicii presicriu canabis celor care suferă şi o folosesc, de exemplu, pentru ameliorarea durerii. Pacienţii se înregistrează online apoi comanda şi produsele din Canabis vin direct la ei acasă.

    Marijuana va  fi legalizată şi va putea fi folosită şi în scopuri recreaţionale începând cu iunie 2018, dar detaliile încă nu au fost stabilite de către autorităţi. Asta a făcut ca şi alţii să  fie interesaţi de asemenea produse, iar compania producătoare de vin şi bere Constellation Brands a investit 245 milioane de dolari în Canopy Growth.

    În 2016, Deloitte preconiza că o piaţă pentru marijuana în Canada ar putea ajunge la peste 26 de miliarde de dolari anual.

  • A părăsit şcoala la 17 ani fără să aibă o calificare şi cu un copil mic. Acum este atât de bogată încât preferă să cumpere haine decât să-şi facă bagajul atunci când călătoreşte

    Kate Stewart este atât de bogată acum, încât preferă să cumpere haine unde călătoreşte decât să-şi facă un bagaj. Femeia, acum în vârstă de 33 de ani, a apărut în emisiunea “How The Other Half Lives” a Channel 5 şi a declarat că nu îi este ruşine de modul cum îşi cheltuieşte banii deoarce a muncit din greu pentru asta, informează Daily Mail.

    Kate Stewart a părăsit şcoala la 17 ani fără să aibă o calificare şi cu un copil mic, dar asta nu a oprit-o să-şi construiască o avere impresionantă. “Am rămas însărcinată la 17 ani şi părea că destinul meu fusese scris, nimeni nu credea în mine, dar asta m-a determinat şi mai tare să reuşesc”, a spus ea.

    Stewart a povestit că şi-a continuat studiile şi a lucrat ca secretară în timp ce încerca să obţină o diplomă în business şi management şi să aibă grijă de fiica ei. “Am reuşit să-mi obţin licenţa şi într-un final am ajuns să conduc compania, apoi mi-am investit banii corect şi mi-am construit imperiul”, a mai spus ea.

    Imperiul lui Kate Stewart consistă din câteva saloane de frumuseţe şi de bronzat. În prezent, ea deţine şi piaţa faimoasă din Liverpool “Heritage Market”.

    Acum îşi permite să cheltuiască 1000 de lire sterline pe noapte pe o cameră la hotelurile care au “designer wardrobe room service”, astfel ea nu mai este nevoită să care bagajele după ea când pleacă în călpătorii. De asemenea, Stewart iubeşte bijuteriile şi pentru un colier cu diamante a plătit 240.000 de lire sterline, despre care a zis că este “un chilipir”.

    “Hainele frumoase şi bijuteriile sunt armura mea, îmi pun armura şi mă simt mai încrezătoare în mine”, a declarat ea.

  • Schimbare de paradigmă în domeniul bijuteriilor

    Case precum cea britanică Graff Diamonds sau cea elveţiană Grisogno cumpără diamante brute la preţuri de zeci de milioane de dolari direct de la producătorii deţinători de mine pe care le prelucrează apoi, după studii atente care să indice cea mai potrivită utilizare pentru ele, în bijuterii spectaculoase.

    Atunci când cumpără astfel de pietre, au grijă să se afle, pentru că o ştire despre un diamant brut scump trezeşte interesul cumpărătorilor care aşteaptă nerăbdători să vadă produsul final. Alte case, precum Chopard, preferă să meargă direct la sursă pentru a se asigura că diamantele folosite sunt obţinute fără exploatarea celor care le-au extras şi cu un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător.

  • Localitatea din România unde pensionarii muncesc şi tinerii se odihnesc, preferând să primească ajutor social

    Toţi culegătorii sunt trecuţi de 50 de ani. Ferma are nevoie de 50 de muncitori, dar numai 25 au venit să muncească, informează digi24.ro.

    „Traiul e greu, pensia e mică şi îmi place să mai muncesc . Pot încă să mai muncesc”, spune Elena Sturzu, pensionară, culegătoare de mere.
    „Zilele trecute am avut persoane care au avut peste 70 de ani şi au venit la recoltat pentru că nu le ajunge acel ban de pensie pe care-l ia”, spune Nicuş Antonie – tehnician fermă.

    250 de tone de mere au rodit pomii din livadă anul acesta. Pentru că n-a avut cine culege fructele, mare parte din producţie s-a pierdut.
    „Primesc 72 de lei pe zi plus fructe. La un calcul simplu, într-o lună de zile câştigă în jur de 400 de euro”, spune Nicolae Bîcleş – economist fermă.

    Suma este de 4 ori mai mare faţă de cât primeşte ajutor social o familie cu 2 copii. Iar în Dârvari sunt 300 de asistaţi social.

    Fiecare beneficiar de ajutor social primeşte lunar 142 de lei.

  • Vremea colecţionarilor discreţi

    După o generaţie de miliardari chinezi care au atras atenţia publicului de pe glob cu sumele exorbitante cheltuite pe opere de artă, apare o nouă generaţie de colecţionari, mai discreţi, scrie CNN.

    Aceşti noi colecţionari sunt, de regulă, tineri chinezi educaţi în străinătate, care preferă să caute singuri piese pentru colecţiile lor participând la evenimente dedicate artei ori vizitând expoziţii şi galerii, cum ar fi Michael Xufu Huang, cofondator al unui muzeu de artă contemporană la Beijing, M Woods, ori Adrian Cheng din Hong Kong, fondator al K11 Art Foundation.

    Alţi colecţionari tineri şi discreţi preferă să se bazeze, totuşi, pe specialiştii caselor de licitaţii în alegerea operelor de artă, optând însă pentru serviciile de vânzări private ca să nu atragă atenţia mass-media, unde să fie criticaţi pentru cheltuielile lor, în timp ce o a treia categorie preferă să caute informaţii pe internet pe baza cărora să aleagă lucrările pe care le vor cumpăra.

  • De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor

    Cu cât „numele” este mai cunoscut în piaţă, mai vizibil, cu atât şansele de a fi recrutat sunt mai mari. Sunt CEO care s-au plimbat prin companii din diferite domenii fără ca primul lor succes să fie atins şi replicat în celelalte firme. De fapt, sunt CEO de meserie, primii pe lista firmelor de recrutare şi cei mai abordabili în schimbarea jobului.

    Cu toate că acţionarii şi proprietarii firmelor ştiu că directorul recrutat le poate pleca imediat dacă primesc o ofertă mai bună, totuşi mizează pe el, iar directorul de HR răsuflă uşurat. În cazul în care CEO-ul ales nu este bun, responsabilitatea alegerii lui nu le aparţine. Responsabilitatea este a CV-ului, a poziţiilor anterioare şi a faptului că un board preferă să aleagă un nume decât pe cineva outsider.

    Când este să alegi un outsider, iar acesta eşuează, pot să cadă multe capete: cine l-a adus, cine l-a promovat, cine a garantat pentru el, având în vedere că nu avea un CV pe măsură.

    Ca la investiţii, în cazul în care vă uitaţi în hârtiile prin care vi se prezintă un fond sau altul şi sunteţi „hăituiţi” cu diferite oferte de plasare a banilor, rezultatele trecutului nu reprezintă o garanţie pentru viitor. Dacă vine o criză, toţi banii voştri plasaţi în fonduri de investiţii, care au avut succes în trecut, sunt pierduţi peste noapte şi nimeni nu va mai răspunde la telefon.

    Totuşi, fondurile de investiţii, de toate felurile, reuşesc să găsească în fiecare lună clienţi care să investească în titlurile lor. Lăcomia trecutului şi a câştigurilor este mai puternică decât prudenţa viitorului.

    Aşa este şi în business, în recrutare, în alegerea unor directori executivi. Cei care trebuie să decidă pe cine aleg preferă să meargă pe experienţa trecutului, a unui „nume”. În cazul companiilor cotate la bursă, mai bine îl recrutezi pe Neymar, din care să trăieşti cel puţin doi ani vânzându-le acţionarilor o poveste, decât să promovezi un fotbalist fără „nume” din interior.

    Un CEO cu experienţă ştie să ţină o şedinţă executivă, are rutina discuţiilor din board, unde totul este politică şi poziţionare, ştie să jongleze cu cifrele astfel încât un minus să fie prezentat ca un plus, are experienţa unor interviuri în presă în care a apărut bine.

    Dacă mai apucă să schimbe oamenii din primul eşalon de sub el, dacă îi dă afară, arată că are iniţiativă, că ştie despre ce este vorba, că vrea să aducă oameni mai buni cu care să depăşească ţintele din buget. Până aduci un nou director de vânzări, până se familiarizează oamenii din subordine, până preia ţintele din buget, scad vânzările.

    Dar important este că organigrama se mişcă, că există preocupare pentru atingerea ţintelor şi aducerea unor noi talente în companie.

    În acest fel, un CEO poate rezista cel puţin doi ani într-o poziţie fără să aibă rezultate.

    În special corporaţiile americane sunt pline de astfel de exemple, iar piaţa din România începe să aplice metoda în varianta copy şi paste.

    Firmele de recrutare preferă să vândă un „nume” pentru că iau mai mulţi bani pe el, pentru că au un CV pe care să-l prezinte clientului, pentru că acel „nume” poate fi recrutat dacă pachetul salarial este adecvat, iar pachetul de plecare (golden parachute) este generos.

    Headhunterii îi susţin în faţa clienţilor pe cei care sunt dispuşi să fie recrutaţi, pe cei care vor să-şi schimbe jobul, pe cei care au abilităţile de a jongla în etajele corporaţiilor.

    Mai puţin sunt susţinuţi cei din liniile doi sau trei, care sunt foarte greu de convins să accepte să-şi schimbe jobul, care preferă liniştea unei poziţii pe care o cunosc decât să înfrunte alte persoane şi alte situaţii.

    Foarte mulţi se întreabă de ce nu ajung ei CEO şi de ce sunt aleşi alţii, cu toate că ar fi mai buni, cu toate că ei fac veniturile unei companii. Dar prea puţini dintre ei lucrează la CV, la ieşirea în public, la a arăta disponibilitatea de a se duce şi în poziţii mai dificile, când nimeni nu vrea să ajungă acolo.

    Cei care sunt CEO de meserie, care au ca ţintă de când schimbă primul job să-şi construiască un CV, se duc acolo unde alţii nu vor să ajungă, chiar dacă rezultatele s-ar putea să nu fie cele aşteptate. Singurul lucru la care se uită este pachetul salarial în cazul în care pleacă de acolo.

    Trecutul şi succesul unui CEO nu reprezintă o garanţie pentru un succes ulterior în altă parte, dar nimeni nu vrea să rişte. Dar un CEO este cel care ia o poziţie când alţii o resping.

  • Cocktail Holidays: Tenerife a fost revelaţia verii 2017 pentru toate categoriile de turişti

    În Tenerife, unde pachetul minim a costat 580 de euro/persoană, turiştii au ales în special hotelurile de patru stele cu demipensiune şi au cumpărat o mare parte din excursiile locale (Parcul Naţional Las Canadas – Teide, insula La Gomera, Loro Park, croaziera pe Oceanul Atlantic, spectacolele de flamenco), pentru care au plătit între 30 şi 100 de euro/persoană.

    “Tenerife este destinaţia care îţi oferă nu numai plaje spectaculoase, pentru relaxare sau sporturi nautice, ci şi posibilitatea să te distrezi în celebrul parc de distracţii Loro Park, să faci fotografii unice la vulcanul adormit Teide sau să mergi la cumpărături în capitala insulei, Santa Cruz de Tenerife. Din aceste motive, destinaţia atrage atât cupluri tinere, cât şi familii cu copii, fiecare având o activitate de vacanţă pe gustul lui”, declară Dan Goicea, manager Cocktail Holidays.

    Cele mai multe pachete s-au vândut însă pentru Rodos, Creta Heraklion, Creta Chania, Santorini şi Mykonos, cu plecare de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, la început de septembrie gradul de ocupare al charterelor fiind de până la 95%. Pentru o vacanţă în Grecia, turiştii au plătit de la 334 de euro/persoană pentru un sejur de şapte nopţi cu mic dejun, transport charter, transferuri, taxe de aeroport şi bonus asigurare medicală şi storno. Cel mai complex pachet vara aceasta a costat 25 de mii de euro, pentru o vacanţă de o lună, la una din vilele de lux greceşti din oferta Cocktail Holidays.

    Spania, Croaţia, Antalya şi Bodrum, alternative la Grecia, au atras cu 15% mai mulţi turişti faţă de vara trecută.  

    În septembrie, turoperatorul a lansat ofertele pentru pieţele de Crăciun şi sărbătoarea de Crăciun la Istanbul, Praga, Lisabona, Viena, de la 299 de euro/persoană. Cea mai solicitată vacanţă de Crăciun este cea în Istrael, cu plecare pe 22 decembrie, la un tarif de la 659 de euro/persoană. Programul include vizitarea Bisericii Ortodoxe din Bethlehem şi participarea la concertul special de Crăciun organizat de autorităţile locale în Ajunul Crăciunului.

    Cocktail Holidays a lansat pentru revelion pachete pentru Abu Dhabi, Dubai şi Ras Al Khaimah, cu plecare nu numai din Bucureşti, ci şi din Cluj-Napoca şi Constanţa, în premieră anul acesta, la tarife care încep de la 675 de euro/persoană. Pentru a doua oară în acest an turoperatorul reia destinaţia Sharm El Sheikh pe charter, în decembrie şi ianuarie, cu pachete care încep de la 588 de euro/persoană, cu toate taxele incluse, pentru un sejur de şapte nopţi la hoteluri de patru stele cu all inclusive.

    “Programele de sărbători sunt croite pe aşteptările şi cerinţele turiştilor noştri şi includ, în funcţie de destinaţie, tururi de oraş sau program de relaxare, cazarea la patru sau la cinci stele cu all inclusive sau demipensiune. În funcţie de ce îşi doresc la destinaţie, recomandăm să se lase ghidaţi de un agent Cocktail Holidays care le va găsi cea mai bună variantă de vacanţă”, precizează Dan Goicea.