BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Bere, faliment şi durere: inflaţia şi costurile prea mari aruncă fabricile mici de bere est-europene într-o luptă pentru supravieţuire. Vor fi înghiţite şi distruse de giganţii multinaţionali?

    Grupa Zywiec, unul dintre cei mai mari producători de bere din Polonia, a anunţat săptă­mâna aceasta reorganizarea producţiei, ceea ce ar însemna concentrarea  investiţiilor pe anumite fabrici şi închiderea celei din Lezajsk, una dintre cele mai vechi din ţară. Comunitatea din Lezajsk s-a revoltat şi vrea să preia fabrica de bere, care are o tradiţie de câteva sute de ani.

    Această poveste evidenţiază două aspecte ale industriei berii din Europa de Est. Pe de-o parte este tendinţa companiilor mari de a pre­lua fabrici mici, cu istorie, pe care le închid, iar pe de alta este criza costurilor cu care se con­fruntă producătorii de bere. După cum o rezu­mă un specialist ungur, numai cei puternici vor supravieţui. Sau cei care se adaptează.

    Grupa Zywiec aparţine de Heineken. Fa­brica de bere din Lezajsk avea în 2021 un pic mai mult de 100 de angajaţi. Compania şi-a justificat decizia prin nevoia de a se adapta la condiţiile pieţei, de a consolida lanţurile de aprovizionare şi de a construi o afacere solidă prin concentrarea resurselor pe celelalte patru fabrici ale sale. Brandul Lezajsk va rămâne în portofoliul său. Însă primă­ria din Lezajsk a acuzat Grupa Zywiec că astfel o­preşte dezvoltarea comu­nei. Fabrica de bere nu este prima pe care com­pania o închide, scrie Bankier.pl.

    În Polonia, la fel ca în alte părţi ale Europei de Est, percep­ţia publicului este că multinaţionalele de bere achiziţionează producători mai mici locali, cu tradiţie, doar pentru a le lua brandul şi apoi a-i închide. În Ungaria, anul 2022, când inflaţia a explodat, a fost unul bun din punctul de vedere al vânzărilor de bere în sensul că acestea au crescut deşi multe restaurante s-au închis. Producţia a fost apropiată de cea din anul anterior. Însă 2023 se anunţă cumplit. Doar cei puternici vor supravieţui, scrie Napi.hu. Criza energiei i-a împins pe produ­cătorii mici în pragul falimentului.

    Pandemia de COVID-19, care a închis restaurantele şi a blocat turismul, a decimat sectorul microberăriilor, iar actuala criză a costurilor poa­te înjumătăţi numărul firmelor cu activitate. Doar afacerile cu rezerve serioa­se sau cu mai multe puncte de sprijin vor supravieţui a­cestui an. Zsolt Gyenge, preşedintele Asociaţiei Be­ra­rilor Mici, crede că 2023 va aduce cea mai mare criză din­tre toate, la ea contribuind ener­gia prea scumpă, restaurantele care continuă să se închidă şi inflaţia persistentă.

    Primul val de panică a lovit în toamnă, când toţi berarii şi-au văzut facturile la gaze şi electricitate sărind în aer, cu creşteri de şapte până la zece ori. Pe deasupra, materiile prime s-au scumpit cu 40-50%. Salariile trebuie şi ele majorate. Gyenge a povestit cum la începutul a­nului unul dintre clienţii săi a cerut nota fina­lă de plată pentru că nu va mai comanda bere.

    El face referire la restaurantele care-şi în­chid uşile. Asociaţia sa nu are o contabilitate exactă a fabricilor mici de bere din Ungaria, dar ştie că unii berari se află într-o situaţie mai dificilă decât alţii. Avantajaţi sunt cei care au contracte pe termen lung cu furnizorii de ener­gie, care s-au orientat spre export sau care-şi vând berea în propriile restaurante. Gyenge are o fabrică mică de bere în Fót. După 35 de ani de afaceri, spune el, nu se pregăteşte pen­tru închidere, ci ca să supravieţuiască. Pentru aceasta, fabrica sa de bere şi-a umplut toate rezervoarele şi butoaiele cu bere şi a instalat oriunde a putut pe acoperiş panouri solare.

    A costat mult, dar roadele eforturilor se vor vedea la vară, când cererea va fi mai mare. În Cehia, capitala est-europeană a berii, Staro­pramen a anunţat la sfârşitul anului trecut în­chiderea fabricii de bere Pardubice, pe care a cumpărat-o în urmă cu doar doi ani. Ca şi în cazul Lezajsk, brandul va rămâne în portofo­liul companiei mari şi berea va fi produsă la altă fabrică. Staropramen este al doilea cel mai mare producător de bere din Cehia şi este o subsidiară a Molson Coors Brewing Com­pany, un colos din America de Nord.

    Ca şi în cazul Lezajsk, comunitatea locală din Pardubice s-a revoltat.

    Primarul a spus că decizia nici măcar nu a fost discutată cu el şi că a aflat de ea din presă. Fabrica de bere, a povestit primarul, este una din bijuteriile familiei. Are o istorie de un veac şi jumătate. Unii se adaptează. Fabrica de bere Žateck s-a închis în 2022 după 220 de ani de funcţionare din cauza costurilor prea mari. Dar afacerea nu va muri complet. Se transformă într-o afacere mai mică, cu echipament modern, mai eficient la consumul de energie. Noua instalaţie produce deja, dar fabrica are cu 45 de angajaţi mai puţin, potrivit Radio Praga. Tot în Cehia, una dintre cele mai noi microberării pariază pe un specific mai ciudat: produce bere zoologică. Adică fabrica funcţionează într-un safari local, un loc unde turiştii pot întâlni animale exotice şi de acum încolo pot să bea bere exotică. Unul din modelele oferite este Bere Rinocerul alb, 4,4% alcool, iar altul Bere Rinocerul negru, 5,8% alcool. Safari Pivovar este probabil a doua zooberărie din Europa. Între timp, Carlsberg, unul dintre cei mai mari producători de bere din Europa, a anunţat că se aşteaptă la scăderea consumului şi că majorările de preţuri sunt necesare. De asemenea, compania şi-a anunţat speranţa că poate reveni pe piaţa din Rusia, de unde în prezent este în retragere.

    Fabrica de bere Žateck s-a închis în 2022 după 220 de ani de funcţionare din cauza costurilor prea mari. Dar afacerea nu va muri complet. Se transformă într-o afacere mai mică, cu echipament modern, mai eficient la consumul de energie. Noua instalaţie produce deja, dar fabrica are cu 45 de angajaţi mai puţin, potrivit Radio Praga.

     

  • Cât de mare va fi cutremurul de pe piaţa imobiliară est-europeană? În Ungaria se vorbeşte de apariţia panicii pe măsură ce se adună facturile uriaşe la utilităţi. În Polonia, vânzările se prăbuşesc, dar preţurile continuă să urce

    Pe pieţele imobiliare mari sau ma­ture ale lumii se reaşează plăcile tectonice, adică este cutremur. În unele locuri valul seismic este mai puternic, în altele este mai slab. În China s-au produs câteva falimente de renume. În SUA, de unde un colaps al pieţei imobiliare a produs criza financiară globală, preţurile scad, „în sfârşit“, spun unii, şi scăderi mai ample sunt aşteptate pentru anul viitor.

    Şi în Suedia, una dintre cele mai încinse şi scumpe pieţe imobiliare ale lumii, preţurile scad cu cea mai mare viteză de după 2013. Marea Britanie nu este nici ea ocolită de unda seismică. A rămas falia Europei de Est inac­tivă? Nu, şi vor fi trepidaţii şi aici, cred câţiva analişti.

    În Ungaria, după o creştere de peste un an şi jumătate, chiriile au stagnat în septem­brie, faţă de august. În Budapesta chiar au scăzut. Dinamica reflectă scumpirile generali­zate şi schimbarea regulilor privind utilităţile, scrie Hungary Today.

    În capitală, stagnează şi preţurile aparta­mentelor vechi, motivul fiind scăderea inte­re­sului cumpărătorilor. Preţuri nominale în stag­nare şi inflaţie uriaşă înseamnă că preţu­rile reale scad. Dezbaterile dacă tendinţa va deveni naţională sunt multe. Iar multe depind de venirea unei crize a veniturilor. Ungaria se confruntă deja cu una dintre cele mai acute crize ale costului vieţii din UE.

    Veştile alarmiste (pentru unii) nu lipsesc. Spre exemplu, Daily News Hungary scrie că din ianuarie pe piaţa imobiliară maghiară îşi va face apariţia panica. Adică tot mai mulţi oameni vor încerca să-şi vândă locuinţele pentru că nu mai pot face faţă cheltuielilor tot mai mari. O analiză a site-ul de specialitate Ingatlan.com a găsit că tot mai mulţi oameni încercă deja „să scape“ de locuinţele lor.

    Însă adevăratul tăvălug va veni după cea de-a doua sau a treia serie de facturi la utilităţi uriaşe. Cei care nu vor putea suporta povara se vor grăbi să-şi vândă casele, scrie szmo.hu. Dar vânzătorilor nu le va fi uşor. Până la urmă, cine ar vrea să cumpere ceva vândut tocmai pentru că este prea împovărător? După creşterea dramatică a preţurilor locu­inţelor în ultimii ani vine un val de scumpiri ale întreţinerii şi utilităţilor.

    În acest context, este de aşteptat ca piaţa imobiliară să o ia în două direcţii: locuinţe efi­ciente la orice fel de consum, care nu necesită modificări, care sunt scumpe dar îşi menţin valoarea în timp, şi locuinţe neizolate, fără tâmplărie termopan, care se vor ieftini. Pot redeveni populare şi casele de dimensiuni mici, unde consumul de electricitate sau de agent termic este mic. Saltul spectaculos în tendinţă va putea fi observat după ce proprie­tarii primesc a doua sau a treia factură cu preţurile noi la utilităţi, adică în jurul Crăciunului.

    Prin urmare, este de aşteptat ca în primele luni ale anului viitor oferta de locuinţe să crească sim­ţitor. În Polonia, piaţa imobiliară se confruntă cu un deficit uriaş, de 1,5-2 milioane de apartamente, scrie Puls Biznesu. Problema s-a acutizat după ce Rusia a invadat Ucraina, forţând sute de mii de ucraineni să se refugieze la vecinii polonezi.

    Cu toate acestea, ritmul de construcţie încetineşte brutal, iar analiştii spun că acesta este rezultatul fricii dezvoltatorilor că cererea va continua să scadă şi că preţurile de pe piaţa imobiliară se vor prăbuşi. Datele băncii cen­trale arată că în cele mai mari şase oraşe numărul de apartamente vândute a scăzut în trimestrul II cu 53% faţă de aceeaşi peri­oadă a anului trecut.

    Scăderea reflectă dobânzile ipotecare mai mari şi condiţiile de creditare mai scumpe. Însă în pofida interesului mai redus pentru achiziţionarea de locuinţe, preţurile au conti­nuat să urce. O explicaţie ar fi, portivit Warsaw Voice, dorinţa dezvoltatorilor de a men­ţine marjele, adică profitul. Statul polo­nez are un program vast de construire de lo­cu­inţe, dar acesta nu a funcţionat aşa cum s-a dorit. Creşterea dobânzilor şi scumpirea creditului sunt asociate cu inflaţia, care con­tinuă să accelereze. De aceea, cel mai pro­babil creditul se va scumpi şi mai mult pe mă­sură ce banca centrală va fi forţată să majo­reze dobânzile.

    Acest lucru înseamnă condiţii şi mai dificile de finanţare a achiziţiilor imobiliare. În Polonia se vorbeşte de ceva timp ce un colaps al vânzărilor.

  • ​Creşterea companiei aeriene Ryanair în următorii cinci ani va veni în mare parte din Europa Centrală şi de Est, din ţări precum Polonia, România şi Bulgaria

    Creşterea companiei aeriene Ryanair, una dintre cele mai mari companii de low-cost din Europa, va veni în mare din economiile din Europa Centrală şi de Est, ţări precum Polonia, România şi Bulgaria vor contribui semnificativ la dezvoltarea companiei în următorii cinci ani, a declarat Michael O’Leary, CEO Ryanair, citat de Reuters.

    Motivul pentru care aceste ţări ar putea asigura creşterea încasărilor companiei este faptul că veniturile oamenilor din această zonă a Europei sunt în creştere, iar dorinţa de a călători este tot mai mare.

    Conform aceleaşi surse, Ryanair se aşteaptă la un sezon de vară cu o cerere ridicată, însă sunt estimate creşteri de o singură cifră ale preţurilor biletelor pentru cursele pe distanţe scurte.

    „Cred că vara aceasta vom vedea din nou creşteri de preţuri cu o singură cifră, cu siguranţă pentru călătoriile aeriene europene pe distanţe scurte”, a precizat acesta.

    Compania aeriană înregistrează un nivel bun de rezervări pentru anul acesta, însă, în prezent, există o cerere mare pentru luna februarie şi sărbătorile pascale.

    „Perspectivele pentru vară în acest moment sunt foarte puternice, rezervări puternice, preţuri puternice”, a spus Michael O’Leary.

    Mai mult, el este de părere că va exista o cerere mare pentru călătorii şi în perioada următoare.

    „Ceea ce s-a întâmplat vara trecută a fost că am avut un număr foarte mare de vizitatori americani în Europa, ca urmare a unui dolar puternic şi a unui euro slab, şi vedeţi începuturile unei redresări a traficului asiatic care vine în Europa”, a mai spus el.

    Michael O’Leary nu crede că vor mai fi provocări care vor ţine de lipsa forţei de muncă în rândul aeroporturilor şi a companiilor aeriene, însă este de părere că vor mai exista probleme privind lipsa de personal şi grevele ATC-urilor (controlul traficului aerian – n.red.).​​

  • Ce poate învăţa România de la Polonia când vine vorba de dezvoltare regională: Aproape 500 de firme cu capital românesc sunt active în Polonia, cea mai puternică economie din regiune, pe când pe plan local sunt de trei ori mai multe firme poloneze. Cine sunt investitorii?

    În Polonia, cea mai puternică economie din regiune, sunt active aproape 500 de firme româneşti, cele mai multe cu activitate în sectorul de transport, spun reprezentanţii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    „Există 478 de companii cu capital românesc în Polonia. Principalele domenii de activitate ale acestor firme sunt transportul rutier de mărfuri (99 firme), lucrările de construcţii pentru clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale (30) şi comerţul cu ridicata nespecializat (24)”, precizează oficialii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    Răspunsurile oferite au venit la solicitarea ZF, care a vrut să vadă cum au evoluat în ultimii ani economiile ţărilor din Occident, dar şi ale celor din regiune. ZF a trimis astfel solicitări unora dintre principalii parteneri comerciali ai României pentru a vedea unde sunt aceste economii astăzi, dar şi ce relaţii comerciale există între aceste state şi România.

    Potrivit Ministerului de Afaceri Externe al României, cele mai importante firme cu capital românesc înregistrate în această ţară sunt UTI Grupa Polska (servicii), Tohani Polska (vin), Global Food Poland (filiala a European Drinks), Zumzi/ Neogen (care a achiziţionat, în prima parte a anului 2015, platforma Gruper.pl – al doilea site de cupoane de reduceri din Polonia, ca număr de clienţi), Credit Gold & GF 2003 SRL – Teilor Poland Limited Liability Company (retailer bijuterii), Demiuma Comimpex – Nissa (producător şi retailer de fashion), Electrogrup PL Limited Liability Company (construcţii civile / producător şi retailer vin românesc), Superbet Zakłady Bukmacherskie Sp. z o.o. (jocuri de noroc).

    La polul opus, în România sunt aproape 1.400 de firme poloneze, de trei ori mai multe decât cele locale în această ţară.

    „Conform statisticii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, la 31 decembrie 2021, în România erau înregistrate 1.359 de companii poloneze, cu un capital direct investit de 310,9 milioane de euro. Polonia se situează pe locul 19 în rândul investitorilor străini (…)”, conform Ministerul de Afaceri Externe.

    Societăţile comerciale cu capital polonez sunt implicate în industria chimică, alimentară, în sectorul materialelor de construcţii, în producţia de ambalaje metalice uşoare, în transporturi,  turism şi activităţi comerciale, conform aceleiaşi surse. Printre investiţiile amintite de MAE se numără Maspex – Tymbark la Vălenii de Munte (producţia de sucuri naturale şi băuturi instant), Can Pack în Bucureşti (ambalaje usoare din aluminiu pentru industria alimentară), Uzinele Sodice Govora – compania poloneză Ciech, Romceram SA din Roman – Cersanit Polonia (materiale de construcţii), Diana Forest din Bacău – compania Barlinek (producător de parchet din lemn), PKN Orlen (terminal feroviar pentru bitum, la Floresti – Prahova), AmRest (Starbucks şi Burger King – francizele din România), Alior Bank şi LPP (cu brandurile de modă Reserve, Cropp, House, Mohito, Sinsay).

    Cum vede mediul de business din Polonia România de astăzi?

    „Punctele forte sunt forţa de muncă calificată, poziţia geografică a României, apropierea geografică faţă de Polonia şi atitudinea pozitivă faţă de polonezi. Ca puncte slabe amintim instabilitatea politică, birocraţia şi impredictibilitatea fiscală”, spun oficialii Ambasadei Poloniei la Bucureşti.

    Polonia este cea mai puternică economie regională şi o ţară care a mizat pe dezvoltare în afara graniţelor. Astfel, multe branduri au început să se extindă întâi în regiune şi apoi au continuat expansiunea către Occident.

    Aceste măsuri se văd şi pe plan intern. Astfel, un salariat din Polonia câştigă astăzi, în medie, de 4,5 ori mai mult decât o făcea în 1998, arată calculele ZF pe baza datelor oferite de Ambasada Poloniei la Bucureşti. Mai exact, în 1998, salariul mediu brut era de 1.239 de zloţi, versus 5.662 de zloţi la final de 2021, conform aceleiaşi surse.

    Spre comparaţie, în România, salariul mediu brut era la final de 2021 de 5.535 de lei (5.260 de zloţi la cursul actual), versus 1.318 lei în 1998. Creşterea e de 4,2 ori, deci apropiată de cea din Polonia, la fel şi nivelul salarial.

    În ceea ce priveşte numărul de salariaţi din economie, în Polonia sunt 16,65 de milioane de oameni încadraţi în muncă, la o populaţie de 38 de milioane de oameni, o populaţie dublă faţă de a României. Acest număr este influenţat în primul rând de populaţie şi apoi de fluctuaţia acesteia şi de procesul de emigraţie/ imigraţie.

    România, pe de altă parte, una dintre cele mai sărace ţări din UE, este cunoscută pentru faptul că mulţi locuitori aleg să plece să muncească în Occident, unde salariile sunt mai mari. Deşi nivelul de trai a crescut constant, mirajul Vestului a rămas. Astfel, sunt oameni care pleacă pe salarii mai mari, fără a ţine cont de preţuri sau de costul vieţii din ţara de destinaţie. În România sunt astăzi 5,5 milioane de salariaţi, cu 300.000 mai mulţi decât acum 24 de ani. Numărul de angajaţi e de trei ori mai mic decât cel din Polonia, deşi populaţia e doar de două ori mai mică.

    În continuare, deşi nivelul de trai din România a crescut, anual sunt zeci sau chiar sute de mii de români care emigrează în căutarea unei vieţi mai bune. Ţările din Europa Centrală şi de Est s-au dezvoltat în ultimele două-trei decenii, însă mai au până să prindă din urmă Occidentul.

    Spre exemplu, PIB-ul Poloniei a crescut de aproape patru ori în perioada 1998-2021, de la 174,7 mld. dolari la 674 mld. dolari. În ceea ce priveşte România, economia a crescut mai rapid. PIB-ul este de 6,5 ori mai mare acum ca în 1998, ajungând până la 240 mld. euro.

     

     

  • Porcii dispar din Polonia

    Zeci de turme de porci dispar în fiecare zi în Polonia. Producţia internă este în scădere. Fermierii îşi lichidează producţia pentru că le este dificil să lupte cu succes împotriva epidemiei de gripă porcină şi costurilor ridicate, dar şi din cauza lipsei de susţinere din partea guvernului, notează Warsaw Voice. 

  • SUA: Preţurile ouălor ating maxime record din cauza gripei aviare

    Preţurile ouălor ating maxime record în SUA, împinse în sus de epidemia de gripă aviară care a ucis zeci de milioane de pui şi curcani în acest an în aproape toate cele 50 de state, potrivit The Wall Street Journal. Preţurile de retail pentru ouă au crescut mai mult decât cele ale oricărui alt produs din supermarketuri până acum în acest an, urcând cu peste 30% din ianuarie până la începutul lunii decembrie faţă de perioada similară a anului trecut. 

  • Cărbunele ţine luminile aprinse în Europa în iarnă

    Europa a trecut de primul său test din iarnă fără energie rusească, menţinând luminile aprinse în primul episod de frig din această lună. Secretul din spatele acestui succes: continentul a ars mai mult cărbune decât în ultimii ani, relatează The Wall Street Journal. Cererea europeană reprezintă un motiv pentru care lumea se îndreaptă către un consum record de cărbune în 2022.

  • Pentru est-europeni, Crăciunul din 2022 a fost cel mai scump din acest secol, iar 2023 va aduce probabil un alt cel mai scump Crăciun

    Pentru cei mai mulţi oameni, Crăciunul înseamnă să te simţi bine alături de cei dragi, prieteni şi mai ales familie. Mai peste tot în lume, acest lucru înseamnă cadouri, adesea cumpărate. În Europa de Est mai înseamnă şi multă mâncare, adesea tradiţională. Cum toate s-au scumpit, iar în regiune mai mult decât în alte părţi ale Europei, Crăciunul din 2022 a fost cel mai scump al acestui secol.
     
    Cele mai recente estimări arată că oamenii nu sunt mai reţinuţi şi că au scos mai mulţi bani din buzunare pentru sărbători, ceea ce se va vedea în vânzări probabil record. Dar cum va fi următorul Crăciun? Cel de anul acesta a fost şi un pic mai întunecat. Primăriile au făcut economie la electricitate. 
     
    În Ungaria, Telex.hu a făcut o comparaţie între preţurile actuale ale ingredientelor mâncărurilor tradiţionale pentru Crăciun cu cele din urmă cu un an. Rezultatele arată că smântâna s-a scumpit cu 30%. Dintre ingredientele ciorbei de crap, preţul cepei a crescut cu 162%, iar peştele s-a scumpit cu 40%. În total, ciorba de crap este cu 45% mai scumpă. O altă mâncare tradiţională, puiul prăjit cu piure de cartofi, costă doar un pic mai mult decât anul trecut mulţumită îngheţării preţurilor cărnii de pui şi uleiului. Dar acest lucru depinde şi de ingrediente.
     
    Dacă se pune şi unt, preţurile acestuia sunt mai mult decât duble. O masă tradiţională de Craciun ar fi, în general, cu 41% mai scumpă. Pentru mulţi, aceasta este adevărata inflaţie. Rata oficială pentru noiembrie este de 22,5%. Hungary Today, un site maghiar de ştiri care tinde să fie pro-guvernamental, scria înainte de Crăciun că ungurii se pregăteau să cheltuiască destul de mult pe cadouri pentru că, aparent, au mai mulţi bani la dispoziţie decât anul trecut.
     
    Asociaţia comercianţilor din Ungaria estimează că în decembrie comerţul va atinge niveluri record deoarece familiile au mai mulţi bani de cheltuit. Acest lucru se datorează faptului că PIB-ul şi salariile au crescut şi sistemului de sprijin financiar pentru gospodării introdus de guvern.  Pe de altă parte, banca centrală se aşteaptă la credite personale record în decembrie. Nivelul ar fi triplu faţă de 2008.
     
    De aceea, instituţia a lansat, din nou, o campanie de promovare a cheltuitului responsabil. Este importantă o astfel de abordare a obiceiurilor ungurilor deoarece cele mai recente estimări ale băncii arată că anul viitor mâncarea va fi cu 30% mai scumpă decât în 2022. Vestea bună este că în primele luni ale anului viitor inflaţia va începe să frâneze, adică ritmul de creştere a preţurilor va încetini.â
     
    În Polonia, cea mai mare economie din regiune, ministerul de finanţe crede că inflaţia va începe să frâneze în martie 2023, după ce în februarie va ajunge la 19-20%, de la 17,5% în noiembrie anul acesta. Iar până la finalul anului viitor, indicatorul va fi mai mic de 10%.
     
    Este o veste bună, dar nu excelentă, pentru că acest lucru înseamnă că şi Crăciunul 2023 va fi cel mai scump din acest secol. Anul acesta, în noiembrie şi în decembrie preţurile la mâncare au fost cu aproximativ 23% mai mari decât în 2021, arată estimările BNP Paribas. Din acestea se poate observa că Ungaria este campionul european absolut la scumpirea alimentelor.
     
    Polonia este şi ea pe locurile fruntaşe. Dar nici Germania nu stă bine, deoarece acolo mâncarea s-a scumpit cu 20%. În Polonia, cele mai mari creşteri de preţ le-au avut produsele din lapte – 30%. Inflaţia la carne s-a apropiat de 25%. Preţul zahărului s-a dublat. La ulei, a crescut cu până la 60%. Pentru acum deloc banalul crap, din care polonezii fac mâncăruri tradiţionale de Crăciun, gospodinele au dat cu 50% mai mult, potrivit platformei de analiză şi cercetare UCE Research.
     
    În unele magazine, preţul este cu 75% mai mare. Anul acesta, crapul a ajuns pe mesele multor polonezi, dar specialiştii cred că tradiţia se va schimba treptat dacă preţurile continuă să crească nebuneşte. În analiza citată, cele mai multe persoane (49% din participanţii la studiu), au spus că anul acesta Crăciunul nu a fost nici mai sărac şi nici mai bogat decât cel de anul trecut.
     
    Pentru Crăciunul viitor, banca centrală le-a oferit ungurilor un cadou nedorit: salariile reale (raportate la inflaţia) vor fi semnificativ mai mici. Iar un oficial din ministerul agriculturii a spus că el crede că mâncarea nu se va ieftini la anul. Innpoland.pl a observat totuşi că polonezii pot găsi produse poloneze la preţuri mai mici decât acasă în magazinele de specialităţi poloneze din Marea Britanie. Explicaţia ar putea sta în deprecierea zlotului, în contractele pe termen lung sau în costurile operaţionale mari din Polonia.   
     

  • Cât de mare va fi cutremurul de pe piaţa imobiliară est-europeană? În Ungaria se vorbeşte de apariţia panicii pe măsură ce se adună facturile uriaşe la utilităţi. În Polonia, vânzările se prăbuşesc, dar preţurile continuă să urce

    Pe pieţele imobiliare mari sau ma­ture ale lumii se reaşează plăcile tectonice, adică este cutremur. În unele locuri valul seismic este mai puternic, în altele este mai slab. În China s-au produs câteva falimente de renume. În SUA, de unde un colaps al pieţei imobiliare a produs criza financiară globală, preţurile scad, „în sfârşit“, spun unii, şi scăderi mai ample sunt aşteptate pentru anul viitor.

    Şi în Suedia, una dintre cele mai încinse şi scumpe pieţe imobiliare ale lumii, preţurile scad cu cea mai mare viteză de după 2013. Marea Britanie nu este nici ea ocolită de unda seismică. A rămas falia Europei de Est inac­tivă? Nu, şi vor fi trepidaţii şi aici, cred câţiva analişti.

    În Ungaria, după o creştere de peste un an şi jumătate, chiriile au stagnat în septem­brie, faţă de august. În Budapesta chiar au scăzut. Dinamica reflectă scumpirile generali­zate şi schimbarea regulilor privind utilităţile, scrie Hungary Today.

    În capitală, stagnează şi preţurile aparta­mentelor vechi, motivul fiind scăderea inte­re­sului cumpărătorilor. Preţuri nominale în stag­nare şi inflaţie uriaşă înseamnă că preţu­rile reale scad. Dezbaterile dacă tendinţa va deveni naţională sunt multe. Iar multe depind de venirea unei crize a veniturilor. Ungaria se confruntă deja cu una dintre cele mai acute crize ale costului vieţii din UE.

    Veştile alarmiste (pentru unii) nu lipsesc. Spre exemplu, Daily News Hungary scrie că din ianuarie pe piaţa imobiliară maghiară îşi va face apariţia panica. Adică tot mai mulţi oameni vor încerca să-şi vândă locuinţele pentru că nu mai pot face faţă cheltuielilor tot mai mari. O analiză a site-ul de specialitate Ingatlan.com a găsit că tot mai mulţi oameni încercă deja „să scape“ de locuinţele lor.

    Însă adevăratul tăvălug va veni după cea de-a doua sau a treia serie de facturi la utilităţi uriaşe. Cei care nu vor putea suporta povara se vor grăbi să-şi vândă casele, scrie szmo.hu. Dar vânzătorilor nu le va fi uşor. Până la urmă, cine ar vrea să cumpere ceva vândut tocmai pentru că este prea împovărător? După creşterea dramatică a preţurilor locu­inţelor în ultimii ani vine un val de scumpiri ale întreţinerii şi utilităţilor.

    În acest context, este de aşteptat ca piaţa imobiliară să o ia în două direcţii: locuinţe efi­ciente la orice fel de consum, care nu necesită modificări, care sunt scumpe dar îşi menţin valoarea în timp, şi locuinţe neizolate, fără tâmplărie termopan, care se vor ieftini. Pot redeveni populare şi casele de dimensiuni mici, unde consumul de electricitate sau de agent termic este mic. Saltul spectaculos în tendinţă va putea fi observat după ce proprie­tarii primesc a doua sau a treia factură cu preţurile noi la utilităţi, adică în jurul Crăciunului.

    Prin urmare, este de aşteptat ca în primele luni ale anului viitor oferta de locuinţe să crească sim­ţitor. În Polonia, piaţa imobiliară se confruntă cu un deficit uriaş, de 1,5-2 milioane de apartamente, scrie Puls Biznesu. Problema s-a acutizat după ce Rusia a invadat Ucraina, forţând sute de mii de ucraineni să se refugieze la vecinii polonezi.

    Cu toate acestea, ritmul de construcţie încetineşte brutal, iar analiştii spun că acesta este rezultatul fricii dezvoltatorilor că cererea va continua să scadă şi că preţurile de pe piaţa imobiliară se vor prăbuşi. Datele băncii cen­trale arată că în cele mai mari şase oraşe numărul de apartamente vândute a scăzut în trimestrul II cu 53% faţă de aceeaşi peri­oadă a anului trecut.

    Scăderea reflectă dobânzile ipotecare mai mari şi condiţiile de creditare mai scumpe. Însă în pofida interesului mai redus pentru achiziţionarea de locuinţe, preţurile au conti­nuat să urce. O explicaţie ar fi, portivit Warsaw Voice, dorinţa dezvoltatorilor de a men­ţine marjele, adică profitul. Statul polo­nez are un program vast de construire de lo­cu­inţe, dar acesta nu a funcţionat aşa cum s-a dorit. Creşterea dobânzilor şi scumpirea creditului sunt asociate cu inflaţia, care con­tinuă să accelereze. De aceea, cel mai pro­babil creditul se va scumpi şi mai mult pe mă­sură ce banca centrală va fi forţată să majo­reze dobânzile.

    Acest lucru înseamnă condiţii şi mai dificile de finanţare a achiziţiilor imobiliare. În Polonia se vorbeşte de ceva timp ce un colaps al vânzărilor.

  • Surpriză . De unde vin produsele vândute de magazinele Lidl in România ?

    Lidl, liderul pieţei locale de comerţ alimentar după cifra de afaceri, care are mărci proprii pentru 80% dintre produsele aflate pe rafturile magazinelor sale, colaborează cu FrieslandCampina, producătorul brandului Napolact, Fabrica de Lapte Braşov, producătorul brandului Olympus, şi Lacto Food, companie care a preluat recent producţia de iaurturi BioEF, pentru lactatele Pilos, marca privată a retailerului, conform informaţiilor de pe ambalajele produselor analizate de ZF.

    Unde şi cine produce laptele Pilos? Era o întrebare fără răspuns în urmă cu un an, dar acum pe etichetele produselor marcă privată ale Lidl apar fabrica, localitatea şi ţara.

    Lidl, liderul pieţei locale de comerţ alimentar după cifra de afaceri, care are mărci proprii pentru 80% dintre produsele aflate pe rafturile magazinelor sale, colaborează cu FrieslandCampina, producătorul brandului Napolact, Fabrica de Lapte Braşov, producătorul brandului Olympus, şi Lacto Food, companie care a preluat recent producţia de iaurturi BioEF, pentru lactatele Pilos, marca privată a retailerului, conform informaţiilor de pe ambalajele produselor analizate de ZF.

    „Regulamentul (UE) 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare – n. red.) prevede ca pe ambalaj să fie scris ori «produs în România pentru compania X» şi adresa procesatorului ori «produs de compania Y», a explicat pentru ZF Paul Anghel, directorul general al ANPC.

    De asemenea, Dorin Cojocaru, preşedinte al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL) susţine că nu este obligatoriu să apară numele procesatorului pe ambalajul produsului de tip marcă privată, ci este suficientă ştampila sanitar veterinară, adică ştampila ovală. Conform surselor ZF, schimbarea de pe ambalaje Lidl în care este precizat numele producătorului a avut loc în ultimul an.

    Anterior, pe eticheta produselor de tip marcă privată a Lidl erau menţionate sintagmele „produs în România“ sau „produs în UE“. ZF a solicitat un punct de vedere privind această colaborare de la Lidl, Fabrica de Lapte Braşov şi Lacto Food. Reprezentanţii Lidl şi Lacto Food au spus că nu pot da curs solicitării, iar reprezentanţii companiei Fabrica de Lapte Braşov nu au răspuns.

    Pe site-ul Lidl scrie „Furnizorii noştri sunt parteneri pe termen lung, cu care avem o relaţie bazată pe încredere“. Însă, deşi Fabrica de Lapte Braşov face produse sub marca Pilos, laptele de consum Olympus cu 3,7% grăsime de 1,5 litri, laptele de consum Olympus cu 1,7% grăsime de 1,5 litri şi laptele bio Olympus 3,7% de 1 litru sunt doar trei exemple de produse de brand din portofoliul producătorului din Braşov care „lipsesc“ din reţeaua Lidl, mesaj care apare la căutarea produsului în Monitorul Preţurilor.

    „Ne propunem să avem din ce în ce mai multe produse româneşti la raft, iar în acest moment, majoritatea articolelor proaspete, cum sunt lactatele sau carnea, provin majoritar din România“, se arată pe site-ul Lidl, fără a preciza însă dacă îşi doresc ca acestea să fie marcă proprie, având în vedere că reprezentanţii companiei au spus recent pentru ZF că modelul de business al Lidl este unic pe piaţa locală, prin comercializarea în majoritate a mărcilor proprii, model care pare că răspunde prompt aşteptărilor clienţilor – de a avea alternative mai ieftine – când inflaţia a sărit de 15%.

    În contextul inflaţionist din prezent, clienţii sunt mai atenţi la buget şi la ce consumă, iar unii dintre ei când găsesc o variantă mai ieftină similară cu brandul pe care îl consumau până atunci, cum este marca privată, şi constată că este realizată de acelaşi producător, aleg produsul cu preţul mai mic, pentru că au încredere în companie.

    „Eu astăzi am luat lapte Pilos pentru prima dată“, spune D., un consumator care a citit pe eticheta mărci că este produsă de jucători importanţi din industria de profil, cum sunt FrieslandCampina şi Fabrica de Lapte Braşov, care deţin brandurile Napolact, respectiv Olympus.

    Laptele bio marca Pilos cu 3,7% grăsime de 1 litru costa marţi, 13 decembrie, 6,99 lei în reţeaua Lidl, iar laptele bio Napolact cu 3,8% grăsime de 1 litru şi laptele bio Olympus cu 3,7% grăsime de 1 litru, lipseau din Lidl, arată datele din Monitorul Preţurilor. Nici pentru laptele simplu de consum nu erau date disponibile privind preţul în reţeaua Lidl. Însă, în reţeaua Auchan, laptele bio Olympus cu 3,7% grăsime de 1 litru costă 10,6 lei, iar în reţeaua Mega Image costă 13,19 lei.

    În ceea ce priveşte diferenţa de preţ dintre marca proprie şi marca privată, reprezentanţii grupului olandez FrieslandCampina România, producătorul Napolact, care produc şi marca privată Mega a retailerului Mega Image, pe lângă Pilos au spus anul acesta pentru ZF că „nu sunt comparabile costurile unui brand sunt diferite de cele ale unei mărci proprii“.

     

    Mărcile private câştigă teren

    În prezent, mărcile private ale retailerilor au ajuns la jumătatea acestui an la o cotă de piaţă de 25% din tot ce înseamnă vânzările de produse FMCG, arată o analiză a companiei de cercetare de piaţă GfK pe baza Panelului de Gospodării. De altfel, în ultimii patru ani, cota de piaţă în valoare a acestor produse a crescut cu şapte puncte procentuale, conform aceleiaşi surse, mărcile private devinind avantajoase şi câştigând popularitate în toată Europa, nu doar în România.