BusinessMagazin

Tag: multinationale

  • Multinaţionalele din Bucureşti plătesc costurile de relocare ale specialiştilor din provincie

    Cele mai căutate au fost apartamentele de două camere din zona Aviaţiei. Bugetele tinerilor manageri români variază între 700 şi 1.000 euro/lună şi aceştia preferă apartamentele noi, de două şi trei camere, cu loc de parcare, situate cât mai aproape de birou.

     „Cererea de închiriere a apartamentelor situate în zona de nord este mai mare la începutul acestui an, cu 30-40% faţă de aceeaşi perioadă din 2017, dar există un echilibru pe piaţă, datorită faptului că şi oferta a crescut în ultimul an, pe măsură ce s-au livrat noi ansambluri rezidenţiale, în zonele Aviaţiei, Băneasa şi Pipera.

    Imobilele nou livrate in zona de nord au un impact semnificativ atât asupra stocului de locuinţe, cât şi asupra standardelor de calitate solicitate de către chiriaşi, contrabalansând astfel cererea în creştere”, declară Aura Diaconescu, manager al Departamentului Închirieri, în cadrul Nordis.

    Tinerii corporatişti caută să închirieze locuinţe premium cât mai apropiate de birou, managerii străini şi antreprenorii români cu copii închiriază vile sau apartamente mari, situate lângă şcolile renumite din Bucureşti.

    Anul 2017 s-a caracterizat printr-o tendinţă de creştere a cererilor de închiriere pentru proprietăţi premium situate în zonele Herăstrău, Aviaţiei şi Pipera, tendinţă care se menţine şi la începutul acestui an.

    Cele mai multe tranzacţii de închiriere în zona de nord s-au încheiat însă la bugete cuprinse între 1.000-1.500 de euro în 2017.

    Expaţii din top management şi-au menţinut preferinţa pentru apartamentele exclusiviste, situate în zonele Dorobanţi – Capitale, Primăverii sau Herăstrău, a căror chirie depăşeşte 2500 euro/lună.

    Grupul de firme imobiliare Nordis a fost înfiinţat în 2008, de către Emanuel Poştoacă, consultant imobiliar cu experienţă in investiţii rezidenţiale în zona de nord şi astăzi reuneşte trei firme specializate: Nordis ¬ Development, de dezvoltare imobiliară, Nordis Management, de management de proiecte imobiliare şi Nordis Premium Properties, de intermediere şi investiţii imobiliare.

  • Ne merităm soarta! Afacerile sunt ale noastre, ţara e a altora, noi doar ne folosim de ea. Suntem complici la o Românie mica

    Opinie de Dragoş Dragoteanu, General Manager  Euroest Invest

    Mai, fratilor, voi realizati cine a ajuns sa ne reprezinte tara in care noi facem afaceri, la cel mai inalt nivel? Stati cateva secunde, ganditi-va si priviti… Uitati-va pe CV-ul doamnei respective si va veti da seama cat de mica este tara in care traim si cat de neinsemnati suntem noi, cu un asa prim-ministru. Stiu, unii dintre voi o sa jubileze ca sunt mult peste pregatirea dansei, la toate capitolele, dar asta nu ajuta cu nimic, pe nimeni.

        In orice tara care se respecta, functia de prim-ministru este ocupata de cineva. Acea persoana chiar este cineva. Nu este oricine. Are studii grele. Este o personalitate, are experienta in conducere, prestanta, rezultate dovedite si sigur are pe ce se poate baza atunci cand se prezinta in fata oricui. Daca presedintele Romaniei a fost de acord cu o astfel de nominalizare, in opinia mea, fara parere de rau, nici domnia sa nu valoreaza mai mult. Faptul ca primul ministru al Japoniei a fost intampinat la aeroport de doi secretari de stat, ca sa nu zic de doi neica-nimeni, este elocvent. Aici se vede si “valoarea” ultimului prim-ministru, care a dezertat efectiv de la guvern, lasand instantaneu in urma…nimic.

    Acum, ca tot vedem unde am ajuns, e bine sa luam aminte. Avem cam ce-am avut inainte de Revolutia din 1989. Acelasi gen de cadre de partid si de stat, oameni obedienti si mediocri, care ne conduc tara.  Daca ceva nu ne convine in prezent sau in viitor, sa nu ne mai vaitam. Dupa parerea mea, nu prea mai avem dreptul sa emitem pretentii. Oricare din miile de cititori ai Ziarului Financiar ar putea ajunge prim-ministru. Aveti afaceri prospere, ati aratat ca stiti, vreti si puteti sa performati intr-un domeniu. Oamenii de afaceri nu au depins de nimeni si nimic. S-au descurcat singuri. Au demonstrat ceva, au platit taxe si impozite cat cuprinde, nu au pupat dosul nimanui si au ajuns antreprenori sau lideri de succes. Ghinionul este ca aici se opreste succesul. La nivel individual. La nivel colectiv suntem un dezastru. Dovada vie este conducerea administrativa si politica a Romaniei. Fara lideri, de niciun fel.

    Citeşte continuarea opiniei pe www.zf.ro

  • Principala problemă a directorilor din companii: au ajuns într-o zonă de confort şi nu mai vor să mute munţii

    Octavian Pantiş de la Qualians, consultant în leadership, spune că în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine aşa cum le este şi din acest motiv nu mai vor să mute munţii.

    În aceste condiţii, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaţionale şi în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să rişte, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor.

    Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător.

    În ultimii 27 de ani România a trăit extrem de intens, urmele acestei perioade cu creşteri explozive şi prăbuşiri neaşteptate se văd pe faţa multora dintre voi.

    Cine a ajuns într-o poziţie de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă iniţiative, nu prea mai are chef să fie lider şi să aibă grijă de alţii, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.
    În aceste condiţii, foarte mulţi, cei mai mulţi dintre voi, vă apăraţi poziţiile obţinute, ca să nu fiţi daţi la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinţei de a spune punctul de vedere în şedinţe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat.

    Mulţi dintre voi vă plângeţi de birocraţia din companii, dar acest lucru de multe ori vă aparţine. Când este vorba de noi iniţiative, care ar putea schimba măcar un scaun din punctul A în punctul E, nimeni nu mai vrea să-şi rişte poziţia. Nu are sens.

    Deşi există un deficit pe piaţa forţei de muncă, nu îţi găseşti chiar atât de repede un job de peste 2.000 de euro care să-ţi placă şi cu care să fii confortabil.

    Costin Tudor, de la platforma Undelucram.ro, care găzduieşte evaluări ale angajaţilor despre companiile în care lucrează, spune că salariul rămâne în continuare elementul principal care determină pe cineva să aplice pentru un job sau altul, dar constată că încep să capete greutate şi alte elemente: din punct de vedere logistic candidaţii se uită la nivelul de stres, la calitatea managementului, la pachetele de beneficii sau la programul de lucru.

    Nu mai sunt voluntari în fiecare zi pentru ”stres“, pentru noi provocări, pentru schimbarea rutinei zilnice. Oricum noi pierdem peste două ore la job, făcând altceva – începând de la bârfa zilnică de la cafea, de la fumat, uitatul pe site-uri, spune Octavian Pantiş. Mai rămân cinci ore pentru a face ceea ce trebuia să facem şi de multe ori nu terminăm în timp util şi rămânem peste program, adaugă el.

    Probabil că aceasta este modalitatea de a ne simţi bine cu noi şi cu cei din jur, la muncă.

    Pentru că numărul celor care vor să mute munţii se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziţii nu le părăsesc chiar atât de uşor, companiile se mişcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanţă şi să iasă în evidenţă într-un an, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleaşi.

    Octavian Pantiş spune că se menţine problema managerilor românilor în ce priveşte faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.

    Motivul este frica de a nu-ţi lua cineva locul, este frica de a nu greşi şi a-ţi pierde poziţia în care te-ai instalat, şi de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege.

    Leadershipul rămâne pe agenda companiilor, în special a multinaţionalelor, care au cultura de a aloca bani, de a investi în programe şi în cursuri care să-i facă mai buni pe managerii români. Companiile private româneşti, cu foarte puţine excepţii, nu au această cultură, pentru că proprietarul, acţionarul, patronul, ”el centrează, el dă cu capul“, el face vânzări, el angajează, el dă afară, el ţine contabilitatea banilor, el este peste tot. Poate din acest motiv peste 95% din companiile româneşti (600.000) au numai între 0 şi 9 angajaţi.

    În aceste condiţii, companiile au şanse mult mai reduse să progreseze, să crească mai repede, să facă şi să aibă vânzări mai mari.

    România este o piaţă plină de oportunităţi doar dacă vrei şi poţi să ieşi din zona de confort.

  • Povestea capitalistului care a înfiinţat una dintre cele mai mari multinaţionale de inginerie şi electronică. A crescut într-o familie cu 12 copii – VIDEO

    Compania are o istorie de mai bine de un secol, începută datorită lui Robert Bosch. El s-a născut  în apropierea oraşului Ulm, aflat în sudul Germaniei. A fost cel de-al 11-lea din cei 12 copii ai unei familii de fermieri. Robert Bosch a studiat la o şcoală tehnică din orasul natal, iar apoi şi-a completat cunoştinţele cu un stagiu de ucenicie ca mecanic.
    A început să lucreze la 18 ani, fiind implicat în producţia echipamentelor electrice. A lucrat mai întâi pentru companii din Germania, iar, mai târziu, în Statele Unite ale Americii pentru Thomas Edison şi în Anglia. Bosch a învăţat însă tainele afacerilor de la fratele lui, Karl, care avea o companie de instalaţii pentru gaze şi apă în Köln.


    Bosch a înfiinţat propria companie, Atelierul pentru mecanică precisă şi inginerie electrică, împreună cu un asociat şi un ucenic, în 1886. A epuizat în scurt timp capitalul operaţional de 10.000 de mărci al firmei, parte a economiilor sale şi a moştenirii primite de la tatăl lui. A reuşit să menţină însă compania pe linia de plutire printr-un împrumut bancar.Electrificarea oraşului Stuttgart adusă de era industrială a fost un impuls important în creşterea afacerii. Totuşi, produsul care a adus succesul companiei a fost dispozitivul pentru aprindere cu magnetou creat de Bosch. Acesta a revoluţionat industria auto. Scopul magnetoului era generarea scânteii electrice necesare pornirii unui motor cu combustie internă. În 1901 Bosch deschidea propria fabrică, angajând 45 de salariaţi. Antreprenorul începuse încă din 1898 să îşi vândă produsele în alte ţări din Europa, mai întâi în Anglia, iar apoi în Franţa, Austria şi Ungaria. În Statele Unite ale Americii şi-a deschis primele departamente de vânzări în 1906, iar şase ani mai târziu a inaugurat acolo şi o fabrică. În acea perioadă, Bosch era şi unul dintre primii angajatori care introduceau ziua lucrătoare de opt ore. Până în 1913, compania sa a ajuns să vândă produsele pe toate continentele şi să genereze 88% din vânzări pe pieţe de export.


    Primul Război Mondial a fost un dezastru pentru Bosch, odată cu dispariţia pieţelor cheie ale companiei. După război însă, Bosch a lansat o serie de inovaţii în industria automotive – printre care claxonul electric, ştergătoarele de parbriz, injecţia diesel, sistemul pneumatic de frânare. Însă, odată cu criza economică din 1920, Bosch a iniţiat un proces de modernizare şi diversificare pentru a reduce dependenţa de această industrie. În câţiva ani, a transformat compania dintr-un furnizor de piese auto într-o multinaţională producătoare de produse electrice. Ultimii ani din viaţa lui Bosch au fost umbriţi de implicarea companiei în reînarmarea Celui de-al Treilea Reich. El şi asociaţii lui au susţinut rezistenţa în faţa regimului nazist şi au contribuit la salvarea angajaţilor evrei de la executare.

  • România noastră este aşa cum suntem şi noi!

    Lumea urbană, a multinaţionalelor, cea din clădirile de birouri din Bucureşti, cea care se duce la M60 sau prin Centrul Vechi, adică voi, cei care credeţi că sunteţi mai buni decât România, ca mediu.

    În mod cert aşa este. Mintea voastră, munca, determinarea şi energia, plus organizarea şi birocraţia aduse de multinaţionale au dus România înainte. Bineînţeles, şi cu antreprenorii români.

    Dar România actuală, aşa cum s-a făurit acum 100 de ani, nu este numai Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Oradea, ci tot ce se află între graniţele actuale.

    Dacă faci un produs, dacă vinzi un produs şi unuia de la ţară, şi în consecinţă banii lui sunt buni, nu te poţi dezice de el că votează altceva decât ai votat tu, atunci când mergi la vot şi nu eşti la mare sau în Centrul Vechi la un pahar de vin, uitându-te pe un ecran şi întrebându-te cum a ajuns PSD să câştige alegerile.

    În acest spaţiu editorial am încercat să scriu despre voi, despre ce-i în mintea voastră, la ce vă gândiţi, ce-aţi vrea să faceţi (să fiţi rentieri, de exemplu) sau despre cum înfloreşte socialismul corporatist.

    Pentru ultimul articol din 2017, am adunat toate titlurile editorialelor din print (pe net, aceste editoriale au un titlu schimbat şi, cum aţi spune voi, de clickbait) în încercarea de a face un rezumat al acestui an deloc plictisitor, cel puţin pentru mine.

    @ România a devenit mult prea repede rentieră şi pensionară @ În rest, au UE şi americanii grijă de noi @ De la consumatori de forţă de muncă la investitori în forţă de muncă @ De ce vă urâţi jobul? @ Ambasadorii români în străinătate trebuie trimişi să caute forţă de muncă pentru România @ Cât aţi vrea să câştigaţi ca mici antreprenori? @ De ce românii care ajung directori în multinaţionale devin vătafi şi îşi trădează conaţionalii? @ De ce departamentele din companii se urăsc între ele? @ Cea mai bună educaţie financiară este luarea unui credit @ De ce şefii de top vor să fie daţi afară @ De ce se sinucid antreprenorii? De ce mulţi nu înţeleg cum au devenit milionari? @ Noua generaţie priveşte profitul companiei ca o formă de exploatare @ Cu cine mai construim capital românesc @ Boss, am un coleţel pentru tine. Poţi să cobori să îl iei! @ Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi restul @ Ce vreau să las în urmă? Cum vreau să mă ţină minte Google sau Facebook @ Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism @ Suprarealism în România: primeşti bonus pentru a veni la muncă @ Interesul naţional şi preţul pe care fiecare dintre noi vrea să îl plătească @ România nu are de lucru pentru românii cu înaltă calificare care lucrează în afară @ Daţi clic aici! @ Dar cum să vinzi te gândeşti vreodată? @ Mai merită să te lupţi pentru a ajunge manager? @ De la socialismul din companii la uberizarea muncii @ Cu ce pensie ieşim la pensie @ Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă faţă schimbării condiţiilor din piaţă @ Feriţi-vă de sărăcirea clasei de mijloc! @ Creşterea salariilor înseamnă socialism, rezultatul înseamnă capitalism @ Dacă vreţi să valoraţi mai mult, trebuie să vă deschideţi şi să vă internaţionalizaţi @ Tinerii antreprenori ai viitorului vor fi pensionarii, iar copiii vor deveni mai săraci pentru că nu vor mai avea ce moşteniri să primească @ Să nu vă întrebaţi de ce tinerii nu vin să lucreze la voi @ A-ţi da demisia a devenit ceva cool @ Prea puţini dintre voi vă permiteţi să fiţi capitalişti @ Îi contestaţi pe şefii voştri, nu aveţi încredere în ei, dar refuzaţi să fiţi şefi în locul lor @ De ce companiile mari preferă să recruteze şefi cu nume, de la alte companii, deşi succesul trecutului nu este o garanţie pentru viitor @ De ce eşuează antreprenorii români @ Business Magazin, în anul al 14-lea. Cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii @ Toţi IT-iştii români vor să lucreze pentru Bill Gates, nu să fie Bill Gates @ Corelaţia dintre apariţia low-costurilor şi scăderea natalităţii @ Mallurile şi supermarketurile, o mare şansă ratată de antreprenorii români, dar fructificată de polonezi @ Cum este să te duci cu mama de mână să te angajezi la 23 de ani? @ România, o ţară în care mulţi români fac bani, dar din care vor să fugă @ Dacă nu sunteţi pregătiţi să înduraţi durerea unui business, nu vă faceţi antreprenori @ Cum poţi să lucrezi pentru o companie ca asta? @ Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: „Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?” @ De ce să plăteşti mai puţin, când poţi să plăteşti mai mult?

    Vă mulţumesc că m-aţi citit în 2017, vă urez toate cele bune şi să ne vedem cu bine în 2018!

    La mulţi ani, România la 100 de ani, să fiţi mândri de ea, pentru că este aşa cum suntem noi!

  • Una dintre cele mai mari multinaţionale taie în carne vie: Mii de persoane vor fi CONCEDIATE

    Numărul locurilor de muncă ce vor fi eliminate din cadrul diviziei achiziţionate de la Alstom în 2015 s-ar putea ridica la 4.500. GE a anunţat planuri de eliminare a 6.500 de poziţii din cadrul fostelor divizii Alstom la începutul anului 2016.
     
    Acţiunile companiei au scăzut cu peste 28% în ultimele trei luni în urma unor semnificative eforturi de restructurare lansate de CEO-ul acesteia John Flannery, declinul pe acest an ridicându-se la 44%.
     

  • Dragoş Dragoteanu, către tinerii antreprenori: Voi sunteţi viitorul acestei ţări, nu comuniştii transformaţi în oameni de afaceri prosperi sau managerii de multinaţionale care cerşesc bunăvoinţa statului român

     Mai “copii”, sa va intre bine in cap: ori o faceti, o va face ea pe voi! Meseria de antreprenor nu este despre “a fi”, adica despre cine vrea sa fie. Jobul asta este despre “a face”. Si trebuie sa il faceti al naibii de bine, daca vreti sa reusiti. Atentie: nu e usor, dar nici obligatoriu! Nu va preseaza nimeni sa ajungeti proprii vostri stapani. E o decizie individuala. O alegere in spiritul tineretii si ambitiei voastre. Dar, va spun un secret: merita sa incercati! Sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Sa puneti sufletul si mintea la bataie, daca credeti intr-o idee. Sa va sacrificati putin. Sa munciti enorm. Pentru ca altfel n-o sa mearga.

        Aveti colegi care merg la bere? Sigur aveti! Relaxati-va: n-o sa mai aveti timp. Aveti prieteni care nu rateaza un weekend frumos? Nu ma indoiesc! Obisnuiti-va, n-o sa prea mai aveti weekenduri fara sa nu lucrati. Aveti modele de “succes” care va spun ca nu merita sa va pierdeti tineretea pentru ca aveti toata viata la dispozitie? Nu am dubii ca primiti astfel de sfaturi. Dar stiti ceva? Faceti ce simtiti voi mai bine cu viata voastra! Daca chiar sunteti facuti sa fiti antreprenori, nimic nu o sa vi se para greu.

       Cand eram de varsta voastra, ca si voi, vroiam sa ma fac antreprenor. Sa am propria mea afacere. In fiecare seara umblam prin caminele studentesti, pe la prieteni si colegi, sa schimb niste bani in fise de un leu si trei lei. Si am facut asta zi de zi, luni la rand. Stiti ce faceam cu monedele respective? Ma duceam pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor, si sunam potentialii clienti, ca sa incerc sa fac mici afaceri. Din pacate, telefoanele respective nu prea functionau. Si le luam la rand. Multe erau stricate, fiind primitive. Stateam la coada ore in sir, dupa altii, care vroiau si ei sa vorbeasca. Si imi lua si jumatate de zi, ca sa ajung la urechea catorva clienti, incercand sa-i conving sa cumpere ceva.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Una dintre cele mai mari multinaţionale concediază 6.900 de oameni

    Cele mai mari tăieri, aproximativ 6.100, vor fi făcute la divizia de Energie şi de Gaze, care în urmă cu puţină vreme era în plin boom, datorită turbinelor de gaze care generau electricitate. Însă, odată cu creşterea impactului energiei solare şi eoliene, acestea au început să scadă. 
     
    “Divizia de energie trece printr-o disrupţie fără precedent, atât în amploare cât şi în viteză. Având în vedere puterea de inovare şi extinderea rapidă a capacităţilor de generare a energiei regenerabile, presiunea pe orice formă de energie pe bază de gaz este extrem de mare”, a spus Lisa Davis, membru în boardul de management al Siemens. 
     

  • Discursul foarte dur al omului dezamăgit de ţara pentru care a scris istorie! Gică Hagi s-a DEZLĂNŢUIT: a făcut praf clasa politică românescă, a lăudat guvernul maghiar, apoi a vorbit despre multinaţionale

    “Regelui” i-a fost oferit exemplul academiei lui FK Csikszereda, proiect finanţat de guvernul maghiar, dar la care participă şi autorităţile din Miercurea Ciuc, iar cel mai mare fotbalist din istoria ţării noastre nu s-a ferit să-i feclicite pe vecini pentru iniţiativă: “Bravo celor din Ungaria pentru că susţin sportul. Prim-ministrul are şase discipline pe care vrea să le dezvolte la cel mai înalt nivel. Bravo lor!”, a transmis Hagi, înainte să dezvăluie o discuţie pe care a avut-o cu reprezentanţii Ministerului Tineretului şi Sportului.

    Supărat pentru situaţia sportului din România, antrenorul şi patronul de la Viitorul a propus ca un procent mic din profitul multinaţionalelor să fie investit în sport şi chiar a mers la MTS pentru a discuta problema. Rezultatul? O nouă dezamăgire pentru fostul decar al echipei naţionale: “Sunt societăţi mari în România care fac bani. Nu e posibil ca oraşele mari să nu aibă echipe, nu se poate aşa ceva! Multinaţionalele care fac milioane în România, pardon, miliarde, ar trebui să dea 2-3% din cifra lor de afaceri. Am fost la cei de la MTS să le spun asta, erau încântaţi, parcă descoperisem America. Dar tot nu s-a făcut nimic. În România vorbim, plecăm şi la revedere, nimic nu se face”, a dezvăluit Hagi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România, un jaf generalizat: În România, aproape toată lumea fură bugetul de stat. Şi cei cu gulere albe şi cei cu gulere negre. Şi romani şi străini

    Nu excelam nici in colectare impozitelor de la populatie, dar nici de la agenti economici. In primii 10 ani dupa revolutie, pe sloganul, “Nu ne vindem tara” am privatizat economia romaneasca doar patronilor romani, veritabili oligarhi ai tranzitiei romanesti. A fost o praduiala generalizata, caracterizata de arierate de ordinul miliardelor de dolari, falimente de rasunet si vreo 4 milioane de locuri de munca desfiintate.
     
    Dupa 2001, am inceput sa vindem Romania pe 2 lei mutinationalelor. Ca doar nu am intrat in UE de frumosi si destepti ce suntem. Pretul a fost platit prin cedarea resurselor tarii, a energiei, hidrocarburilor, industriilor metalurgice si prelucratoare, industriei bancare si de asigurari, prin vanzarea terenurilor agricole si padurilor.
     
    Evident, ca nici multinationalele nu au facut coada la casieria statului. Ele nu au avut maini de dat, decat de luat. In ultimii 10 ani, peste 80% din ajutoarele de stat s-au dus catre firmele straine in loc sa capitalizam firmele romanesti. In perioada 2008- 2014, soldul rezultatului net raportat de multinationale, calculat ca diferenta intre profitul total si pierderea totala, a fost de doar 2,5 miliarde lei. In 6 ani, multinationalele care detin 50% din cifra de afaceri a Romaniei, si pozitii de cvasi monopol in sectoarele cheie ale economiei romanesti au platit cumulat cat o singura companie, Hidroelectrica, intr-un an. Companiile romanesti, aflate intr-o concurenta neloiala cu firmele straine, discriminate de statul roman si avand pozitii periferice in economie, au raportat un sold al rezultatului financiar net de 55 miliarde lei, adica de 22 ori mai mult decat firmele straine. In 2015, la o crestere economica de 3,7%, firmele straine au raportat un sold al profitului net de 9 miliarde lei fata de 27 miliarde lei, soldul profitului net raportat de multinationale.