BusinessMagazin

Tag: locuitori

  • Viaţa la ţară ca o afacere. Cum a transformat o femeie care a lucrat o viaţă la bancă un sat uitat de lume într-o afacere profitabilă – GALERIE FOTO

    Proiectul Caselor de Oaspeţi de la Cincşor a apărut oficial pe scena turismului local în urmă cu patru ani şi a pus pe harta Transilvaniei un sat de doar 650 de locuitori, un sat uitat de lume, rămas undeva în negura timpului.

    Când fosta şcoală, fosta parohie şi două case tradiţionale săseşti au fost restaurate şi introduse în circuitul turistic, câteva mii de iubitorii de natură, de istorie şi de gastronomie locală şi-au pus Cincşorul pe lista de vizitat. Spre exemplu, doar anul trecut circa 8.000 de români şi străini au trecut pragul bisericii fortificate din sat, iar o parte s-au cazat în Casele de Oaspeţi. Pandemia de Covid-19 a dat iniţial peste cap planurile de vacanţă pentru acest an ale multora, dar lucrurile încep acum să se aşeze din nou pe făgaşul normal, iar România în general şi Transilvania în particular devin cap de listă în ceea ce priveşte destinaţiile de top pentru acest sezon.

    O antreprenoare care şi-a construit cariera în mediul bancar a dezvoltat, alături de soţul său, în satul natal Cincşor din Transilvania un proiect ce a găzduit 1.200 de vizitatori în 2019, majoritatea români. Încă de la început fondatorii au mizat pe turiştii locali, tineri de 25-45 de ani, ce lucrează în IT, media, în corporaţii sau care au profesii liberale. Sunt persoane cu venituri peste medie, iar decidenţii sunt în proporţie de 90% femei.

    „E un segment în creştere acesta, sunt oameni care vin atraşi de autenticitatea locului, de relaţia personalizată cu proprietarii. Plus că transmitem o poveste. Şi mai avem un avantaj, bucătăria, mai exact restaurantul propriu. Suntem deschişi tot timpul anului, iar în 2019 am avut un grad mediu de ocupare de 64%”, spune Carmen Schuster, cea care alături de soţul său a lansat proiectul Casele de Oaspeţi de la Cincşor. Ea locuieşte în localitatea braşoveană Cincşor, care numără doar 650 de locuitori. S-a mutat aici, alături de soţul său, acum aproape cinci ani şi a dezvoltat proiectul ce are o capacitate de cazare de circa 40 de persoane.

    „Nu există o lipsă de calitate a vieţii aici. Trebuie să fii racordat la oraş, e adevărat, dar şi comunităţile de aici sunt vii. Există efervescenţă. Nu ducem deloc lipsa oraşului. Aici, deşi munceşti mult, te poţi concentra mai bine. Nu mai pierzi timpul în trafic. În plus, nu suntem departe de cultură şi de activităţi sociale, Sibiul fiind la doar o oră distanţă. Plus că, o dată pe lună, venim la Bucureşti.”

    Carmen Schuster a plecat în Germania în ’85, cu gândul de a rămâne acolo. Studiase aici franceza şi germana, iar acolo a absolvit o facultate cu profil economic la Karlsruhe.
    Apoi s-a angajat în sistemul bancar, unde până în 2000 s-a ocupat de restructurarea băncilor din Germania. Prima dată a revenit în România în 1996 pentru un proiect internaţional de restructurare a CEC. A plecat înapoi şi a revenit ulterior în 2000, tot pentru un proiect de consultanţă. 

    A fost angajată apoi de grupul austriac Erste Bank, care în 2006 a cumpărat BCR. Carmen Schuster face parte din echipa de tranziţie, tranziţie care a durat ceva ani. „Am făcut banking din pasiune. De altfel şi acum am lucrat la un proiect ce va fi implementat din toamnă şi care este menit să acorde credite pentru dezvoltarea businessurilor creionate de femei.” Este un proiect venit din Germania şi realizat de BERD în colaborare cu Savings Banks Foundation for International Cooperation. „Nu m-am desprins cu totul de banking, dar de acum mai bine de un deceniu am considerat că trebuie să găsesc o alternativă, că trebuie să mă racordez la alte domenii. Zona de restaurare şi cea culturală au fost întotdeauna pasiunile mele.”

    Astfel, în 2010, a început, alături de soţul său, să cumpere case în localitatea natală Cincşor pe care să le restaureze şi să le introducă în circuitul turistic. Acum aproape cinci ani s-au mutat în Transilvania şi se ocupă de acest proiect antreprenorial. „În 2010 am simţit că trebuie să rămân în România. A fost momentul când am început să construiesc ideea de case de oaspeţi. Deschiderea oficială a avut loc în 2016, însă am lucrat la proiectul de restaurare din 2010. În paralel lucram şi în corporaţie.”

    În primii ani, atât ea, cât şi soţul său, de profesie istoric, au făcut naveta. Plecau sâmbăta dimineaţa la 5 din Bucureşti şi la ora 9 erau pe şantier, la discuţii cu muncitorii. Iar duminica plecau înapoi. „N-am simţit oboseală, am simţit că nu mai eram legată exclusiv de lumea abstractă a bankingului”, rememorează astăzi Carmen Schuster.

    Ea îşi aminteşte că atunci când s-a întors prima dată în România, în 1996, a simţit o reală efervescenţă. Locuise iniţial în Freiburg, în vestul Germaniei, dar apoi s-a mutat la Berlin în ’89 pentru că acolo se întâmpla istoria. A văzut astfel în estul Germaniei cât de repede se pot dezvolta lucrurile.

    „Credeam şi cred că poate şi România să crească. Acum cred chiar mai mult ca acum un deceniu. Doar că ritmul e foarte lent. Totuşi, lucrurile se vor schimba în bine.”

    Spre exemplu, condiţiile ca turismul local să aibă o şansă să se dezvolte după modelul din Toscana sau Provence sunt multe, spune Carmen Schuster. Ar trebui dezvoltată infrastructura, la fel şi cultura ospitalităţii. „Nu e vorba de faptul că românii sunt ospitalieri, pentru că deja sunt, e vorba de ceva cu totul diferit. Clientul trebuie să fie pe primul loc. E nevoie de multă educaţie, de experienţă, atenţie la detalii şi cunoştinţe de limbi străine. Suntem încă departe.”
    Totuşi, există o posibilitate de dezvoltare, iar businessurile axate pe artizanat sunt o şansă în plus.

    Executivul devenit antreprenor îşi aminteşte propria sa poveste. Când a revenit la Cincşor nu mai avea nimic în proprietate, nici măcar casa părintească. Nu s-a judecat pentru ea, e o comunitate mică, iar pe mulţi îi mai ştia încă. Din cei 650 de locuitori însă, doar zece mai sunt saşi, ea fiind unul dintre ei. „În casele săseşti se mutase lume nouă, mulţi veniţi din Moldova sau din zona rroma din Transilvania. Existau însă oameni care ne ştiau – pe mine şi pe părinţii mei –, aşa că integrarea a fost mai simplă.”

    Dat fiind că nu mai deţinea nicio proprietate în Cincşor, a început să cumpere. Prima casă a achiziţionat-o după ce s-a înscris la licitaţia bisericii Evanghelice. E vorba de fosta şcoală, o clădire în bună parte deteriorată, cu acoperişul căzut. Biserica avea nevoie atunci de fonduri şi de aceea a vândut.

    „A fost mai degrabă o ambiţie personală. Am văzut că se vinde pe internet. Am sunat şi am aflat că mai era o singură persoană interesată, cineva care voia să transforme clădirea în atelier de reparat tractoare.”
    A cumpărat-o în 2008, plătind circa 20.000 de euro, însă restaurarea a costat foarte mult. Carmen Schuster îşi aminteşte că lumea din sat a fost uluită că face asta. „Necălătorind, mulţi din oamenii locului nu gândeau în viitor, nu îşi dădeau seama despre potenţialul zonei, al satului sau al casei.”

    Apoi însă, comunitatea a văzut ce a ieşit din proiectul cu şcoala şi i-a propus să preia şi Parohia, o clădire din 1624. A cumpărat-o. Preluarea a avut loc în 2012, însă restaurarea a durat. Ulterior a mai cumpărat ale proprietăţi, ajungând la patru case în proiectul turistic şi o altă casă închiriată pe termen lung şi care nu intră în circuitul pensiunilor. Aici însă sunt folosite grădinile şi sera care alimentează restaurantul.

    Chiriaşi sunt o familie din Germania care şi-a mutat herghelia în Transilvania şi care îşi construieşte şi o casă. „Lângă noi s-a mutat cineva din Paris. Mă sună şi clienţii caselor noastre de oaspeţi că vor să vină în zonă şi să investească, atât pentru ei, cât şi pentru oportunitatea de business din turism. Oamenii redescoperă ruralul. La început aveam turism de weekend, oamenii veneau pentru 3-4 zile. Acum stau 7-8 zile.

    Totodată, Romania e descoperită de străini, atât de cei care caută turismul de masă, cât şi de cunoscători, avandgardişti, de cei care vor o experienţă exclusivistă, e vorba de elveţieni, dar şi de germani.
    „Primele camere au fost gata în 2014, când am vrut să testăm să vedem ce funcţionează şi ce nu. Proiectul a fost foarte bine primit de la început. Totul a mers conform business planului, din lună în lună, din an în an, am crescut. Am aplicat un business plan normal, dar am avut norocul să am experienţa din mediul bancar. Acolo învăţasem că întotdeauna în business trebuie să pleci de la piaţă şi mulţi uită asta în România.”

    Totul se construieşte după client, până şi mobila. E important să îţi găseşti nişa, crede antreprenoarea. „Am avut noroc pentru că la restaurare am lucrat cu o firmă mică din Sibiu, compania căpătând experienţă din Italia tot în zona de restaurări. Iar meşterii ţi-i creşti, ai noştri au învăţat împreună cu firma de construcţii.” Pe zona de tâmplărie antreprenoarea lucrează cu o persoană din zonă, dar care a câştigat experienţă tot în Italia, iar apoi s-a mutat în România. Tot cu meşteri locali a lucrat şi mobila, o parte restaurată, dat fiind că ea şi soţul său – german– sunt şi colecţionari. „Am cumpărat chiar dacă nu aveam nevoie. Oamenii din zonă aruncă mult şi nu îşi dau seama de valoarea bunurilor.”

    În total, investiţia în proiect, fiind vorba şi de restaurări, se ridică la circa 800.000 de euro. Banii au fost investiţi pe o perioadă lungă, profitul obţinut fiind şi el reinvestit.

    „Am gândit şi un proiect pe fonduri europene, e vorba de restaurarea Parohiei. Am descoperit însă o serie de fresce medievale, aşa că a trebuit să reconfigurăm proiectul, am renunţat la o serie de camere. Dat fiind că proiectele pe fonduri europene nu permiteau reconfigurarea, am dat banii înapoi.”

    Carmen Schuster spune că dacă ar fi să se extindă în afara Cincşorului ar merge tot pe un proiect de restaurare, într-un sat cu biserici fortificate, potenţialul fiind enorm. În zonă sunt circa 150 de biserici fortificate. „Noi (ea şi soţul său – n.red.) ne implicăm noi în tot, de la construcţie, la amenajare. Anul trecut am deschis ultima casă, vechiul CAP, şi ne extindem în continuare. Avem un proiect pentru o şură multifuncţională într-una dintre grădini. Păstrăm ideea de puţine camere pe curte, aşa că dezvoltăm doar şase camere. Acum luxul înseamnă spaţiu şi timp.”

    Acest proiect nou ar fi trebuit realizat în 2020, dar pandemia a dat peste cap planurile.
    Orice criză îţi pune sub semnul întrebării alegerile pe care le-ai făcut, spune ea. Antreprenoarea adaugă că a gândit şi regândit proiectul, aşa că această perioadă a însemnat nu doar şoc, ci şi energie pozitivă. „O perspectivă despre ce a însemnat această perioadă vom avea pe final de an, dacă nu vine valul doi. Până la final de 2020 va fi perioadă complicată. La început am avut scăderi de 60-70%, dar pe vară sper să revenim. Nu vreau însă să forţez lucrurile.”
    Cerere există însă, iar dacă ar vrea, ar putea să umple toate camerele, spune ea. În această perioadă însă, a creionat un regulament intern. Astfel, cam două zile camera stă neocupată după ce au plecat turiştii. „Avem o abordare pe termen lung. Nu o să ne revenim uşor din această pandemie, aşa că trebuie să fim foarte atenţi, să ne resetăm, să nu forţăm lucrurile. E o criză care nu depinde de noi.”

    Antreprenoarea spune că a regândit businessul puţin. Astfel, se bazează cât de mult posibil pe grădina proprie, pe producătorii din sat sau din zonă. E mai greu, dar se poate, crede ea.

    „Sunt convinsă că afacerile mici vor fi favorizate – ai autenticitate, îl vezi pe proprietar, îl cunoşti, controlezi mai bine businessul. Va conta şi ideea de solidaritate şi faptul că vor fi mai puţini cei care vor pleca în străinătate.” La Cincşor, în casele de oaspeţi, se organizau şi evenimente, cum ar fi nunţile, dar momentan acest segment de business e blocat.
    Ce a mai făcut pandemia? A accelerat trendul de slow living, motiv pentru care tot mai mulţi oameni vor căuta să se mute în rural. „Trendul exista, dar pandemia l-a accelerat. Puterea de cumpărare va scădea, însă casele vor fi văzute ca un simbol de protecţie, aşa că cererea pentru ele va creşte. E o criză care va mai dura”, conchide antreprenoarea.

  • Marea Britanie anunţă schimbarea legislaţiei. Ce se va întâmpla cu milioane de locuitori

    Marea Britanie va oferi paşapoarte câtorva milioane de locuitori din Hong Kong şi, posibil acces la cetăţenia britanică, în condiţiile în care China va insista asupra legii privind securitatea naţională, a anunţat Boris Jonhson, conform Reuters.

    Aceeaşi sursă menţionează că aceştia pot primi, posibil, cetăţenia britanică dacă China va insistă asupra impunerii noii legi privind securitatea naţională.
    “Multe persoane din Hong Kong se tem că modul lor de viaţă, pe care China s-a angajat să îl menţină, va fi ameninţat.Dacă China continuă şi aceste temeri se dovedesc justificate, Marea Britanie nu poate să ia la cunoştinţă cu indiferenţă şi să meargă mai departe; dimpotrivă, ne vom onora obligaţiile şi vom oferi o alternativă” , a spus premierul Boris Johnson într-un editorial postat de The London Times.

    Circa 2.5 milioane de persoane ar putea fi eligibili pentru obţinerea acestui document care a fost eliberat locuitorilor fostei colonii britanice când insula a revenit Chinei, în 1997.

    Aproximativ 350.000 de persoane din Hong Kong deţin în prezent “paşaportul britanic pentru Teritoriile de peste Mări” care oferă acces fără viză în Marea Britanie pentru şederi de până la şase luni, a amintit Boris Johnson.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La 1 ianuarie, numărul copiilor a fost de 4,1 milioane, în scădere cu 42.000 faţă de anul anterior

    Câteva date statistice, cu prilejul Zilei Internaţionale a Copilului, anunţate de Institutul Naţional de Statistică.

    La 1 ianuarie 2020, numărul copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, care aveau domiciliul în România , a fost de 4,138 milioane, în scădere cu 42 de mii comparativ cu anul anterior.

    Ponderea minorilor în totalul populaţiei după domiciliu a fost, la 1 ianuarie 2020, de 18,7%, în scădere faţă de anii anteriori.

    Ponderea băieţilor în segmentul de populaţie mai mică de 18 ani a fost, în ultimii ani, superioară (51,4%), comparativ cu cea a fetelor de aceeaşi vârstă; raportul de masculinitate a fost de 1.056 băieţi la 1.000 fete.

    La 1 ianuarie 2020, în mediul urban aveau domiciliul 52,6% din numărul copiilor sub 18 ani, aceştia reprezentând 17,4% din totalul populaţiei urbane. In mediul rural, minorii au reprezentat 20,3% din totalul populaţiei rurale.

    În profil teritorial, cea mai mare pondere a copiilor de 0-18 ani s-a înregistrat în regiunea Nord–Est (20,7% din populaţia totală a regiunii), iar cea mai scăzută în Sud-Vest Oltenia (17,1%).

    Pe judeţe, ponderea cea mai mare a copiilor sub 18 ani în populaţia după domiciliu a fost în judeţele Suceava (22,3%), Iaşi (21,4%) şi Bistriţa-Năsăud (21,1%). La polul opus, se află judeţele Vâlcea, Hunedoara, Brăila cu o pondere de 16,2% a minorilor în totalul populaţiei cu domiciliul în judeţ.

    În anul 2019 s-au născut 188.130 de copii.

    În anul 2019, rata de fertilitate a scăzut faţă de anii anteriori, ajungând la 35,3 născuţi-vii la 1.000 femei de vârstă fertilă (15-49 ani).

    Cele mai ridicate rate ale natalităţii înregistrate în anul 2019, au fost în regiunile Bucureşti-Ilfov (9,4 născuţi-vii la 1.000 locuitori), Nord-Vest (9,3 născuţi-vii la 1.000 locuitori) şi Centru (9,1 născuţi-vii la 1.000 locuitori), iar cele mai scăzute rate de natalitate s-au înregistrat în regiunile Sud-Est (7,6 născuţi-vii la 1.000 locuitori) şi Sud-Vest Oltenia (7,4 născuţi-vii la 1.000 locuitori).

    La începutul anului şcolar 2019/2020, populaţia şcolară era de 3,526 milioane, cuprinsă întro reţea de învăţământ cu 7.001 unităţi şi 234,8 mii cadre didactice.

    Din totalul populaţiei şcolare, numărul copiilor din creşe şi grădiniţe era de 548,7 mii, al elevilor din clasele primare şi gimnaziale de 1.622,6 mii, iar al celor din învăţământul liceal de 618,3 mii.

    Pentru aceeaşi perioadă de referinţă, gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară a fost de 72,1%7.

    Din numărul total de elevi înscrişi, 2.241,48 mii frecventau şcoala la forma de învăţământ cu frecvenţă.

  • O staţiune din Portugalia a decis testarea tuturor locuitorilor înaintea de sezonul estival

    O staţiune din apropierea Lisabonei intenţionează să devină primul oraş din Portugalia care să-şi testeze toţi cei 200.000 de locuitori pentru a încerca să-i ajute să se bucure cât mai mult de vară, în ciuda crizei generate de coronavirus, potrivit Reuters.

    Autorităţile din Cascais speră să poată efectua 5.000 de teste pe săptămână printr-un acord cu compania farmaceutică Roche şi două laboratoare private independente.

    Fiecare test costă 5 euro (5,45 USD) şi este plătit de municipalitate şi de mai mulţi patroni, a declarat viceprimarul, Miguel Pinto Luz.

    „Aceste tipuri de iniţiative cresc şi încrederea oamenilor, care este necesară acum când încercăm să repornim economia”, a spus Pinto Luz înainte de a fi testat.

    Testele în masă pentru anticorpi sunt luate în calcul de multe ţări pentru a accelera repornirea economiilor.

    Portugalia, care are până în prezent aproape 30.000 de cazuri şi 1.277 de decese, uşurează lent restricţiile de la intrarea în carantină la jumătatea lunii martie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Bucureştiul, printre cele mai vulnerabile oraşe la răspândirea coronavirusului. Oraşul din Europa cu cea mai mare densitate a populaţiei este Parisul, cu 21.044 de locuitori pe kilometru pătrat

    Bucureştiul este printre oraşele cu cea mai mare densitate a populaţiei din Europa, cu 7.917 locuitori pe kilometru pătrat în 2018, conform statisticilor Eurostat.

    Densitatea populaţiei poate fi o măsură semnificativă a vitezei de transmitere a unui virus deoarece oraşele dens populate pot deveni spaţii de reproducere pentru boli infecţioase cum este COVID-19.

    Distanţarea socială poate fi greu de implementat în oraşele dens populate, unde marea majoritate a cetăţenilor locuiesc în apartamente. Mai mult, gradul ridicat de utilizare a transportului public în aceste oraşe amplifică şi mai mult riscul de răspândire a virusului. Oraşul din Europa cu cea mai mare densitate a populaţiei este Paris cu 21.044 de locuitori pe kilometru pătrat în 2018, urmat de regiunea Kentrikos Tomeas Athinon cu 10.436 de locuitori pe kilometru pătrat şi de departamentul Hauts-de-Seine cu 9.371 locuitori pe kilometru pătrat şi de Bucureşti – 7.917 locuitori pe kilometru pătrat.

     

  • După America incă o tară cu peste 200 milioane de locuitori are sistemul medical aproape de colaps

    Brazilia se află pe punctul de a deveni un mare centru de focar de infecţie cu noul coronavirus, aceasta fiind ţara cea mai infectată din America Latină, cu peste 50.000 de cazuri confirmate.

    Conform The Guardian, specialiştii din domeniul medicinii se aşteaptă ca numărul de infecţii să fie mult mai mare decât cel raportat, din cauza testărilor făcute târziu şi insuficient. Oficialii din spitalele din Rio de Janeiro şi cel puţin alte patru oraşe importante din Brazilia au avertizat că sistemele lor spitaliceşti sunt pe punctul de a se prăbuşi şi că personalul nu mai poate face faţă numărului de pacienţi care creşte pe zi ce trece.
     
    Preşedintele Jair Bolsonaro nu dă semne că ar renunţa la ideea că acest virus este unul minor şi că nu este nevoie de măsuri de distanţare socială pentru a o stopa. El a spus că doar brazilienii care prezintă risc ridicat ar trebui izolaţi.
     
    În Manaus, cel mai mare oraş din câmpia Amazonului, oficialii au spus că într-un cimitir s-au săpat cavouri comune pentru că au fost foarte multe decese. Muncitorii au îngropat 100 de cadavre pe zi, triplând media pre-virus a înmormântărilor.
     
    Cercetătorii de la Universitatea din Sao Paulo, Universitatea din Brazilia şi alte instituţii au spus că numărul oamenilor infectaţi până săptămâna aceasta este probabil de până la 1,1 milioane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce numărul de cazuri cu coronavirus este mult mai mic în ţările în curs de dezvoltare din Europa decât în statele vestice?

    Diferenţa imensă în politice de testare (abilitatea ţărilor de a efectua cât mai multe teste) de-a lungul Europei emergente reflectă faptul că rata de infecţie nu este un indicator util în contextul pandemiei de coronavirus.

    În consecinţă, numărul de decese raportat la populaţie poate oferi o mai bună perspectivă asupra modului în care ţările europene gestionează criza, scrie Emerging Europe.

    Dintr-un total de 23 de ţări emergente din Europa, clasate în funcţie de numărul de decese raportate la fiecare milion de locuitori, este de remarcat faptul că ţările în care restricţiile de circulaţie au fost lansate din timp şi unde sunt aplicate în mod riguros (de exemplu Georgia şi Slovacia), au înregistrat rate mult mai mici de decese decât ţările unde măsurile nu au fost aplicate la fel de strict, precum România.

    În prezent, este clar că ţările din estul Europei au fost mult mai puţin afectate decât ţările din vest. Numărul de morţi per milion de locuitori este de 374 în Spania, 337 în Belgia, 329 în Italia şi 156 în Marea Britanie. Prin comparaţie, numărul de decese per milion de locuitori este de 17 în România, 11 în Ungaria şi 6 în Polonia.

    Există un număr mare de explicaţii, inclusiv faptul că pandemia de coronavirus a ajuns mai târziu în estul Europei, comparativ cu statele vestice. În plus, numărul redus de conexiuni aeriene la nivel global, în special cu China, a jucat un rol important în contextul de faţă. Astfel, guvernele regiunii au avut timp să înveţe din experienţele Italiei şi Spaniei, care au aplicat măsurile de restricţie încă de când numărul de decese cauzate de COVID-19 era de ordinul sutelor.

    În Europa emergentă, cel mai mare număr de decese raportat la un milion de locuitori este înregistrat în Slovenia (26), a cărei graniţă cu Italia a rămas deschisă până pe 10 martie. Ţara nu pare să fi trecut deja de vârful epidemiei, de vreme ce numărul de infecţii a scăzut cu doar 0,6% în ultimele zile.

    Belarus, care a ignorat iniţial criza generată de coronavirus, a înregistrat tot mai multe cazuri în ultimele zile, iar sărbătorirea Paştelui Ortodox poate alimenta tot mai mult numărul de cazuri.

    Din toate cele 23 de ţări în curs de dezvoltare din Europa, România înregistrează cel mai mare număr de decese şi al doilea cel mai mare număr de cazuri cu coronavirus, după Polonia.

     

  • OPINIE – Daniel Stăncescu, CEO Adeplast: “De ce nu se extind mai mult antreprenorii români pe alte pieţe?”

    De altfel, dacă ne uităm la numeroasele politici industriale noi, adoptate în ultimii ani de către ţările dezvoltate, acestea se bazează într-o măsură semnificativă pe atragerea investiţiilor în general şi a investiţiilor străine directe, în special. 
    La nivel global, cererea de investiţii este la fel de puternică ca întotdeauna, oferta scade şi piaţa este mai puţină prietenoasă decât în urmă cu câţiva ani. Se conturează din ce în ce mai clar tendinţa de scădere a investiţiilor productive transfrontaliere şi creşte ritmul adoptării tehnologiilor digitale în lanţurile de aprovizionare globale în multe industrii.
    În acest context, UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development – Conferinţa Naţiunilor Unite axată pe schimburi comerciale şi pe dezvoltare) subliniază necesitatea unei creşteri explozive a utilizării zonelor economice speciale (SEZ, special economic zones, peste 1.000 identificate în utimii 5 ani şi alte 500 în curs de implementare) ca instrumente de politică pentru atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea industrială. Dar, din păcate, statul român pare că nu vede aceste mişcări globale. Cum pare că nu va vedea asta nici în viitorul foarte apropiat, va trebui să facă faţă nu numai provocărilor asociate unui climat de investiţii şi comerţ mai dificil, ci şi altor provocări, dintre care cea mai importantă este noua revoluţie industrială, care ar putea eroda puternic importanţa costurilor scăzute ale forţei de muncă, avantajul concurenţial tradiţional al României în cursa atragerii investiţiilor străine.
    În 2018, datele oficiale arată o creştere a ponderii vânzărilor filialelor companiilor multinaţionale la 32% din PIB-ul global, un nivel al activelor de peste 110.000 miliarde de dolari şi circa 76 de milioane de salariaţi. Spre comparaţie, în 1990, care ar fi trebuit să fie anul de start al României în cursa modernizării sale, aceste filiale aveau active de peste 6.200 de miliarde de dolari şi circa 28 de milioane de salariaţi. În 1990 s-au înregistrat vânzări de 7.000 de miliarde de dolari, iar în 2018, vânzări de peste 27.000 de miliarde. Fie că ne place sau nu, aceste companii multinaţionale sunt vectorul globalizării, orice stat aflat în competiţie cu restul pentru atragerea investiţiilor străine trebuie să aibă relaţii cu aceşti jucători globali. Are oare statul nostru relaţii măcar cu aceste companii, cunoscută fiind lipsa de dialog a unor guverne cu mediul de afaceri? Nu prea se văd. Cum nu se vede nicio companie multinaţională deţinută de statul român. Şi acest lucru în condiţiile în care la nivel global sunt peste 1.500 astfel de companii, în peste 73% statul deţinând direct sau indirect majoritatea.
    Să vorbim la nivel regional, despre Europa Centrală şi de Est? Statele vecine au mers pe un model care s-a dovedit câştigător: au utilizat resursele pe care le aveau, monopolul din ţara de origine şi au mers în ţările vecine, evident sprijinite de statul de origine.
    Subscriu la opinia că antreprenorii formează coloana vertebrală a unei economii, că o economie naţională are în egală măsură nevoie de capital autohton şi de capital străin, însă azi un antreprenor are nevoie de susţinerea şi consolidarea spiritului său, economia României are nevoie mai mult decât oricând de educaţie antreprenorială, întrucât contextul în care ne aflăm este unul diferit total de capitalismul clasic, în care s-a născut şi dezvoltat antreprenorul român care, în lipsa unor instituţii specializate sau mentori care să-l ajute să se orienteze, s-a autoeducat. De altfel, deopotrivă şi antreprenorul, şi corporaţia multinaţională au nevoie de investiţii ale statului în trei domenii prioritare: infrastructură, educaţie, sănătate. Am pierdut deja atât de mult timp încât trebuie să ne trezim şi să vedem cât de mult se transformă lumea noastră.
    În ciuda unor poveşti antreprenoriale de succes dezvoltate în România de întreprinzători români, care validează viziunea şi curajul antreprenorului român – două din trăsăturile definitorii ale succesului în internaţionalizarea afacerilor – nu contăm ca ţară de origine în universul companiilor multinaţionale pentru că ne-a lipsit maturitatea, ne-au lipsit resursele financiare, ne-a lipsit suportul statului. Programele de promovare a exportului nu sunt suficiente pentru internaţionalizarea afacerilor antreprenoriale româneşti. Odată ieşit pe alte pieţe prin filialele sale, antreprenorul român va vedea singur diferenţele, va căpăta şi mai multă experienţă şi va învăţa şi mai multe lucruri pe care le va aduce acasă.
    Piaţa materialelor de construcţii din România oferă multe oportunităţi, în special pe termen mediu şi lung. Avem circa 430 locuinţe/1.000 de locuitori faţă de o medie a UE de circa 480 locuinţe/1.000 de locuitori, cu o valoare maximă de 570 în Grecia, 550 în Portugalia sau 540 în Spania. Sub valoarea noastră se află doar Slovenia, Slovacia, Polonia şi Luxemburg. Românul are un ataşament special faţă de casa sa, el vrea să fie proprietar, aşa că cererea va continuă să crească. Aproape 51% din cele 9 milioane de locuinţe din România sunt construite înainte de 1970, prin urmare vorbim de o piaţă importantă a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii. Ca pondere a locuinţelor construite înainte de 1970, ne depăşesc doar şase ţări ale Uniunii Europene – Franţa (52%), Italia, Germania, Suedia, Belgia şi Danemarca (62%), iar cu Austria (51%) suntem la egalitate.
    Potenţial imens este însă pe nonrezidenţial, unde statistica ne arată diferenţe extrem de mari faţă de alte ţări membre: în România avem circa 975 mp clădiri comerciale/1.000 de locuitori faţă de peste 5.700 în Germania sau 2.500 în Polonia, 562 mp clădiri de birouri/1.000 locuitori faţă de 5.200 în Germania sau 2.300 în Polonia. 

  • Guvernul francez se pregăteşte să declare „stare de urgenţă medicală”

    Guvernul francez se pregăteşte să declare „stare de urgenţă medicală”, ceea ce ar permite statului să restricţioneze o serie de libertăţi, potrivit Le Monde, care citează surse AFP.

    Ţara este în carantină, iar toţi locuitorii trebuie să stea în case.

    Autorităţile aplică amenzi de 135 de euro pentru cei care se deplasează în scopuri non-esenţiale, fără o dovadă asupra scopului în care se află pe drum.

    Premierul francez Edouard Philippe a spus că nu exclude varianta naţionalizărilor în faţa crizei coronavirus, dând indicaţii că în cazul Air France, statul este pregătit să „îşi asume responsabilitatea în calitate de acţionar”.

    Cu toate acestea, premierul a respins ideea de a interzice concedieri la nivel naţional.

    Ministrul Economiei, Bruno Le Maire, a spus că vor fi folosite „toate mijloacele” pentru a „proteja marile companii franceze”, incluisv operaţiuni de „naţionalizare dacă este necesar”.

    Cu 7.730 de cazuri, 602 persoane recuperate şi 175 de decese, Franţa este a 7-a cea mai afectată ţară din lume în acest moment.

     

  • Apel disperat al locuitorilor unui sat din Călăraşi : Suntem sufocaţi de zecile de mii de tone de deşeuri aduse ilegal din Bucureşti

    Apel disperat al locuitorilor din Ulmeni, jud. Călăraşi către Garda de Mediu şi autorităţi: Suntem sufocaţi de zecile de mii de tone de deşeuri aduse ilegal din Bucureşti

    Mii de tone de deşeuri menajere şi spitaliceşti provenite din Bucureşti sunt aduse zilnic încă din luna octombrie anul trecut, în satul Ulmeni, din judeţul Călăraţi la o distanţă de nici 300 de metri de fluviul Dunărea şi depozitate direct pe sol, în imediata vechinătate a locuinţelor oamenilor, de către firma Utiltrailer şi Cassano Metal. Apelul disperat al locuitorilor nu este luat în seamă de Garda Naţională de Mediu, de Agenţia Naţională de Protecţia Mediului şi de alte autorităţi care ar trebui să se implice în stoparea acestei ilegalităţi şi în afectarea sănătăţii locuitorilor.