Tag: locuitori

  • Ţara cu cei mai longevivi locuitori: 70.000 au depăşit 100 de ani, iar persoanele peste 65 de ani reprezintă 13% din forţa de muncă a ţării

    Persoanele de peste 65 de ani reprezentau 28,4% din populaţia Japoniei şi 12,9% din forţa de muncă, în 2018, ambele procente maxime istorice, a anunţat duminică Guvernul nipon.
     
    Numărul persoanelor trecute de 65 de ani era anul trecut de 35,88 milioane, în creştere cu 320.000 persoane faţă de 2017.

    Cifrele apar într-un raport publicat cu o zi înainte de celebrarea “Zilei respectului pentru cei în vârstă”, festivitate naţională în Japonia, care se aniversează în a treia zi de luni din septembrie.

    Numărul locuitorilor din Japonia este de 127 milioane persoane.

    Pe de altă parte, potrivit datelor oficiale difuzate vineri, Japonia a depăşit pentru prima dată cifra de 70.000 de persoane de 100 de ani sau peste.
    Datele, prezentate într-un sondaj al Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Bunăstării Sociale situează la 71.238 el numărul persoanelor de 100 de ani sau peste. Dintre acestea, 88% sunt femei.

    Din acelaşi sondaj efectuat cu un an înainte a rezultat că japonezii “centenari” erau în număr de 69.785.Persoana cea mai în vârstă din Japonia este Kane Tanaka, de 116 ani, care deţine recordul Guinness, scrie incont.stirileprotv.ro

  • O insulă de 50.000 de locuitori este pe cale de dispariţie: A ajuns 70% sub apă

    O insulă din Bahamas care are 50.000 de locuitori este sub apă 70% după ce uraganul Dorian a lovit teritoriul cu o forţă neaşteptată, potrivit declaraţiei guvernului, citat de Bloomberg.

    Sunt multe misiuni de salvare în desfăşurare pe insula Grand Bahama, anunţă vicepremierul Kevin Peter Turnquest.

    Porturile şi aeroporturile din Grand Bahama şi din apropierea insulelor Abaco sunt inundate şi distruse, complicând încercările de salvare.

    Agenţia Naţională pentru Situaţii de Urgenţă le cere proprietarilor de jet-sky-uri şi ambarcaţiuni să se adune la mallul din Grand Bahama pentru a participa la operaţiunile de salvare.

     

  • Cum să faci bani din gheaţă: locuitorii acestui oraş s-au îmbogăţit de pe urma gheţarilor

    Cei 2.500 de locuitori ai oraşului canadian Twillingate sunt obsedaţi de gheţari. Numit “capitala mondială a gheţarilor”, Twillingate e locul unde turiştii se adună pentru a fi cât mai aproape de blocurile masive de gheaţă.
     
    Turismul generează cea mai mare parte a economiei locale, iar atunci când gheţarii nu trec aproape de ţărm – aşa cum s-a întâmplat în urmă cu doi ani – locuitorii resimt din plin efectele.
     
    “A pus multă presiune pe noi, financiar vorbind, pentru că turismul legat de gheţari reprezintă 50% din toate veniturile noastre”, a declarat căpitanul Perry Young celor de la BBC.
     
    Sezonul de vârf e în lunile mai şi iunie, dar se întâmplă ca gheţarii să se afle în apropiere chiar şi în luna august.
     
    Autorităţile au lansat recent un program-pilot care foloseşte dispozitive GPS pentru localizarea exactă a gheţarilor. Un grup de pescari a început să strângă gheaţa pentru a o topi şi pentru a produce apă, vodcă bere şi vin pe care le comercializează în regiune şi în restul Canadei.
     
    Nu cu mult timp în urmă, gheţarii reprezentau un pericol pentru locuitori, care se ocupau mai ales cu pescuitul. “Pescarii urau să vadă gheţari, pentru că exista riscul ca aceştia să le rupă plasele şi capcanele”, a povestit David Boyd, proprietarul unui magazin pentru turişti.
     
    Acum însă, blocurile de gheaţă sunt cele care garantează bunăstarea celor din zonă.
     
     
  • Adevărata hartă a româniei: În Bucureşti mai mult de 50% din locuitori sunt salariaţi, în timp ce în Giurgiu doar 12%, iar în Vaslui 14,3%

    În total la nivelul ţării la finele lui 2018 existau 5,138 milioane angajaţi, care reprezintă 26,3% dintre locuitori.
     
    Deşi toate judeţele au înregistrat creşteri ale numărului de salariaţi în 2018, din punct de vedere geografic, decalajele se menţin sau chiar cresc, judeţe cu puţini salariaţi precum Vaslui, Caraş-Severin, Botoşani, Vâlcea sau Gorj înregistrând rate de creştere a numărului de salariaţi sub media naţională de 3,9%, notează autorii studiului.
     
    Diferenţele dintre judeţele din Sud, Sud-Est, Sud-Vest şi Nord-Est pe de o parte şi restul ţării pe de altă parte rămân foarte pronunţate, în multe dintre primele salariaţii reprezentând sub 20% din totalul populaţiei, în timp ce în capitală numărul salariaţilor depăşeşte 50% din numărul de locuitori. Desigur, navetismul distorsionează aceste cifre într-o oarecare măsură — spre exemplu, mulţi locuitori din Giurgiu lucrează în Ilfov sau Bucureşti — însă diferenţele sunt enorme şi situaţia rămâne foarte proastă în multe părţi ale ţării.
     
  • Câţi angajaţi există în România. În Capitală, mai mult de 50% dintre locuitori sunt salariaţi

    În total la nivelul ţării la finele lui 2018 existau 5,138 milioane angajaţi, care reprezintă 26,3% dintre locuitori.
     
    Deşi toate judeţele au înregistrat creşteri ale numărului de salariaţi în 2018, din punct de vedere geografic, decalajele se menţin sau chiar cresc, judeţe cu puţini salariaţi precum Vaslui, Caraş-Severin, Botoşani, Vâlcea sau Gorj înregistrând rate de creştere a numărului de salariaţi sub media naţională de 3,9%, notează autorii studiului.
     
    Diferenţele dintre judeţele din Sud, Sud-Est, Sud-Vest şi Nord-Est pe de o parte şi restul ţării pe de altă parte rămân foarte pronunţate, în multe dintre primele salariaţii reprezentând sub 20% din totalul populaţiei, în timp ce în capitală numărul salariaţilor depăşeşte 50% din numărul de locuitori. Desigur, navetismul distorsionează aceste cifre într-o oarecare măsură — spre exemplu, mulţi locuitori din Giurgiu lucrează în Ilfov sau Bucureşti — însă diferenţele sunt enorme şi situaţia rămâne foarte proastă în multe părţi ale ţării.
     
  • Fantomele războiului cipriot încep din nou să bântuie

    Ciprioţii greci iau decizia ca pe o nouă provocare turcească în contextul în care Ankara trimite vapoare cu instalaţii de foraj marin escortate de nave militare în apele Ciprului, sfidând Uniunea Europeană şi SUA şi socotind că are dreptul să exploateze uriaşele rezerve de gaze naturale descoperite acolo. Deocamdată, Turcia este dependentă de gazele naturale cumpărate din Rusia.
    Aşa-zisul stat cipriot turcesc Republica Turcă a Ciprului de Nord a comandat un studiu pentru a stabili cine sunt proprietarii din Varosha, care a fost staţiunea turistică principală a insulei înainte de a fi abandonată şi izolată în urma ocupării nordului insulei de către armata turcă în 1974. Decizia a fost anunţată pe 18 iunie, după ce mai multe state din Uniunea Europeană şi-au arătat intenţia de a acţiona contra Turciei pentru activităţile de forare pe care le consideră ilegale în apele Ciprului. Turcia are două nave specializate în activităţi de forare care desfăşoară operaţiuni acolo. Ciprul spune că explorarea are loc în ape în care deţine drepturi economice exclusive şi că activităţile Turciei îi încalcă suveranitatea.
    Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a făcut clar că „nimeni nu ne poate împiedica să protejăm drepturile ciprioţilor turci în estul Mediteranei“. Armata Turciei, care a capturat nordul Ciprului după o lovitură de stat nereuşită orchestrată de naţionaliştii ciprioţi şi de regimul militar care conducea atunci Grecia, a ţinut Varosha închisă şi nelocuită după ce locuitorii vorbitori de limbă greacă au abandonat staţiunea, aflată lângă portul istoric Famagusta.
    „A sosit timpul să facem un pas hotărât pentru Varosha“, a declarat Kudret Ozersay, ministrul de externe al guvernului autodeclarat al Ciprului de Nord, entitate recunoscută ca stat doar de Turcia. Ciprul de Nord are în ochii Uniunii Europene statutul de teritoriu ocupat.
    Ziarul proguvernamental turc Daily Sabah scrie că planul este de a redeschide Varosha pentru  repopulare. Oraşul, în care clădirile de apartamente, vilele, un magazin de blănuri şi un dealer Alfa Romeo sunt ascunse parţial de iederă, ar putea fi o ţintă pentru investiţii la scară largă dacă noul conflict cipriot este rezolvat paşnic. Însă tensiunile se agravează.
    Varosha a avut o populaţie de aproximativ 39.000 de persoane, care au fugit ajutaţi de militari britanici în 1974 când armata turcă a invadat insula. Oraşul a fost golit cu câteva ore înainte ca militarii turci să ajungă acolo. Oamenii se temeau că vor fi masacraţi. De atunci, acolo nu au acces decât soldaţii turci. Clădirile au fost jefuite. Oraşul este acum protejat de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU din 1984 care prevede că aşezarea goală poate fi repopulată numai de locuitorii săi originari, notează eKathimerini.
    Famagusta, oraşul-port din care  Varosha făcea parte în vremurile de pace, a reuşit să evite soarta staţiunii închise. În timpul războiului dintre nord şi sud, grecii au fugit, zona a fost bombardată, au murit oameni, inclusiv turişti, dar oraşul a rămas deschis. În 2015, noul ales lider al Ciprului de Nord, Mustafa Akinci, a propus deschiderea Varoshei dacă i se permite redeschiderea portului pentru comerţul internaţional şi a aeroportului Ercan pentru zboruri directe. De când şi-a declarat unilateral independenţa în 1983, Ciprul de Nord este sub un embargo comercial, de transport şi cultural internaţional. Famagusta este cel mai important port al insulei şi ar putea deveni important şi în noul conflict dintre Cipru şi Turcia.
    Potrivit presei turce, Ankara va stabili baze navale şi aeriene în Ciprul de Nord pentru a garanta securitatea în estul Mării Mediterane. Mutarea urmează unei vizite în Ciprul de Nord a unei echipe a armatei turce care a purtat discuţii cu oficiali diplomaţi şi militari din nordul insulei, potrivit agenţiei de presă Demirören. S-a convenit că operaţiunile de foraj ale Turciei în regiune fac necesară consolidarea prezenţei turce, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea şi garantarea siguranţei navelor de război turceşti.
    Decizia comună a guvernelor Turciei şi al Republicii Turce a Ciprului de Nord vine în urma controverselor legate de descoperirea şi exploatarea unor vaste rezerve de gaze naturale în largul coastelor insulei. La începutul lunii iunie, Grecia, Cipru şi Israel au făcut o înţelegere prin care urmează să construiască o conductă pentru resursele de gaze naturale din largul coastei de sud. Conducta EastMed, despre care se estimează că va produce un profit de 9 miliarde de dolari în decurs de 18 ani, va furniza gaze din regiune mai multor ţări din Europa. Guvernul de la Ankara este nemulţumit că a fost exclus dintr-o astfel de afacere de sub nasul său şi şi-a trimis propriile nave de foraj în apele de pe coasta de est a Ciprului pentru a explora alte rezerve de gaze naturale.
    De asemenea, Ankara a autorizat efectuarea de lucrări pentru stabilirea unui port maritim fie în Famagusta, fie în Iskele, ambele oraşe fiind aflate în partea de est a Ciprului. Pentru Famagusta sunt propuse modernizarea portului şi construirea unei baze navale. Investiţiile în renovarea Maraşului pentru ca staţiunea să poată funcţiona în paralel cu portul sunt estimate la 10 miliarde de dolari.
    Aceste măsuri, a declarat ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, sunt luate pentru a „consolida bunăstarea şi stabilitatea Mediteranei de Est şi a Ciprului prin împărţirea resurselor din jurul Ciprului şi a Mediteranei. Ne dorim doar un singur lucru: garantarea drepturilor poporului cipriot turc“.
    Turcia a lansat joi cel de-al doilea vas de foraj care va opera lângă Cipru, în preajma Peninsulei Karpas, informează publicaţia turcă proguvernamentală Daily Sabah. Operaţiunile de foraj vor începe în iulie. Nava, Yavuz, are de 229 de metri, a forat în apele mai multor ţări, printre care Kenya, Tanzania şi Malaysia, şi este deservită de un personal de 150 de oameni, dintre care 53% sunt cetăţeni turci. Numărul va creşte la 180 când activitatea va atinge maximul.
    Primul vas de foraj, Fatih, a început deja să caute gaze şi petrol în apele situate în ceea ce Turcia consideră a fi platoul său continental, la aproximativ 40 de mile marine de  oraşul cipriot Paphos. Perimetrul este însă disputat cu guvernul oficial al Ciprului, care spune că este în zona economică exclusivă (ZEE). Versiunea turcă este că guvernul ciprioţilor greci a declarat unilateral regiunea ca fiind în ZEE. Manevrele navei au determinat Nicosia să emită mandate internaţionale de arestare pentru membrii echipajului navei Fatih, deşi este puţin probabil ca administraţia cipriotă greacă să încerce să aresteze personalul sau ca alte ţări să ia în serios mandatele. Turcia ar riposta. Erdogan a şi promis acest lucru.
    Autorităţile turce spun că Fatih va continua să opereze în apele din vestul Ciprului, în timp ce Yavuz va opera în est, şi că navele vor efectua foraje şi în Marea Neagră şi în Marea Marmara.
    Giganţii energetici Total din Franţa şi ENI din Italia sunt implicaţi în explorarea petrolului şi gazelor din largul Ciprului prin contracte cu administraţia cipriotă greacă, la fel şi ExxonMobil din SUA.
    Turcia îşi întemeiază pretenţiile pe două aserţiuni. Una este că Cipru nu are niciun drept să acorde licenţe de foraj până nu ajunge la un acord cu Republica Turcă a Ciprului de Nord în privinţa împărţirii veniturilor. Problema este că Ciprul de Nord nu este recunoscut ca stat suveran decât de Turcia. De asemenea, Ankara susţine că zona sa economică se întinde până la 200 de mile de coastă, ceea ce înseamnă că o porţiune mare din Mediterană i-ar aparţine. Apoi, Turcia mai susţine că în cazul insulelor zona economică exclusivă se întinde pe numai 12 mile, astfel că nu doar cea a Ciprului, ci şi cea a Greciei doar spală ţărmul. Toate aceste pretenţii ale Turciei contravin convenţiei Legea Mărilor din 1994, pe care însă Turcia nu a semnat-o. Ankara nu are relaţii diplomatice cu Nicosia. Turcia este stat membru al NATO, unul dintre cele mai importante din punctul de vedere al dotării militare şi având în vedere că are la Marea Neagră singura flotă comparabilă cu cea a Rusiei. De asemenea, Turcia este importantă pentru reţinerea valurilor de imigranţi sirieni care altfel ar putea ajunge în UE. Cipru este stat membru al UE.
    În luna mai, armata turcă a lansat un exerciţiu naval de mai multe zile în Mediterana de Est, în Marea Egee şi Marea Neagră, cu 131 de nave de război, 57 de aeronave de luptă şi 33 de elicoptere pentru a arăta că ia „toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile şi legea ţării noastre în Marea Egee, Mediterana de Est şi Cipru” şi pentru „a demonstra că Forţele Armate Turce sunt foarte hotărâte, loiale şi capabile să asigure siguranţa, suveranitatea, independenţa, drepturile maritime şi beneficiile Turciei”.

  • O insulă superbă din Grecia, care are nevoie disperată de locuitori, oferă oricui vrea să se mute 500 de euro pe lună şi pământ pentru a-şi construi o casă sau o afacere

    Antikythira, cunoscută şi sub denumirea de Tsirigo sau Cecerigo, în antichitate numită Aegila, este o mică insulă de doar 24 de kilometri pătraţi situată între Kithira şi Creta, la 45 de minute de zbor cu avionul de Atena. 
     
    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a aflat sub ocupaţia Italiei şi a Germaniei. În 1935 naziştii au forţat fiecare locuitor să plece pentru a avea control absolut asupra mării împotriva forţelor aliate. Mai târziu, în timpul Războiului Civil şi până în 1964 insula a devenit un refugiu pentru exilaţi. Alipită provinciei Kythera începând cu secolul 20, a fost repopulată, populaţia numărând pe atunci 334 de locuitori. Astăzi reprezintă o imagine deprimantă deoarece mulţi locuitori au abandonat-o.

    Pentru a readuce la viaţă mica insulă grecească, cei 24 de locuitori ai acesteia fac tot ce le stă în putinţă. În utlimii ani s-au făcut eforturi uriaşe pentru a se găsi monumentele arheologice de pe insula. Cetăţenii promovează, de asemenea, ornitologia, Antikythira găzduind în jur de 250 de specii de păsări.

    Decizia lui Diocese şi a Monemvasiei care, în cooperare cu municipalitatea şi comunitatea locală, oferă lunar 500 de euro pentru adăpost şi mâncare familiilor numeroase pentru ca acestea să se mute aici, precum şi o bucată de teren pentru a-şi construi o casă sau pentru a-şi deschide un business, le-a dat speranţă locuitorilor actuali. „Insula este foarte frumoasă dar traiul e puţin dificil pe timpul iernii. Căutăm familii care să o readucă la viaţă.

    Avem nevoie de trei familii tinere şi suficient de mari încât să se umple insula de vocile copiilor, aşa cum era în urmă cu patru decenii, când eu însumi eram elev”, spune preşedintele acesteia, Andreas Harhalakis, citat de iefimerida.gr. El adaugă că profesiile de care sunt interesaţi îndeosebi sunt cea de constructor, pescar sau crescător de animale. Pe insulă nu există bănci sau ATM-uri, sunt doar câteva magazine cu produse de bază, dar şi legume din producţia localnicilor şi vin produs tot aici, însă locuitorii au totuşi electricitate şi conexiune la Internet. 

     

     

  • Românii care plătesc taxă pentru apa de ploaie: “E de la Dumnezeu”

    Pentru alţii ploile abundente înseamnă un câştig rapid şi uşor. Operatorii de apă şi canalizare cer bani în plus, atunci când sunt precipitaţii abundente, care umplu reţelele de canalizare.

    Oamenii şi primăriile din multe zone sunt revoltaţi şi spun că nu vor plăti, chiar dacă ştiu că astfel vor ajunge în instanţă.

    În Buzău, cetăţenii trebuie să plătească atunci când plouă mai mult şi se umple reţeaua de canalizare din oraş. Se numeşte taxă pentru strângerea apei “meteorice” şi se calculează în funcţie de suprafaţa deţinută de fiecare proprietar şi media precipitaţiilor din luna respectivă.

    Timotei Oprea, purt. cuv. Compania de Apă Buzău: “Un proprietar de casă din mun. Buzău, care are 50 mp suprafaţa betonată, plăteşte în jur de 1,3 lei apă meteorică. De asemenea, un locatar la bloc, să zicem 50 mp, are în factură o sumă de 0,4 lei apa meteo.”

    Proprietar: “O povară în plus!”

    Proprietar: “O plătim o dată apă consum şi apă la canalizare plus acum o plătim şi pe asta, ce facem, unde ajungem?”

    În Gorj, primăriile plătesc această taxă. În Târgu Jiu, de pildă, anul trecut au căzut peste 900 de litri de apă pe metrul pătrat. Factura se ridică la aproape 900.000 de lei.

    Marcel Romanescu, primar Târgu Jiu: “Am ajuns să plătim apa care se scurge de pe versanţi, care e pe câmpie, este incorect, nu îi pot înţelege pe aceşti oameni. Vom ataca în instanţă.”

    Traian Pătrăşcoiu, director firmp de apă şi canalizare: “Facturarea urmează să o facem de la 1 iunie 2019. Primăria nu este de acord să plătească banii aceştia până nu va primi factura. Dacă nu plătesc ajungem la instanţă, lucrurile sunt simple, are cine să ne rezolve diferendumul.”

    În Rovinari, edilul a decis să renunţe la serviciile operatorului de apă, tocmai pentru a nu-i plăti aceasta taxa.

    Robert Filip, primar Rovinari: “Cum să plătim apa de ploaie? E de la Dumnezeu, nu au venit ei cu canalizarea în spate, nu au făcut-o, ba mai mult, când plouă, unele dintre oraşe sunt piscină şi mai pui să plătească şi apa de ploaie. Păi fă-ţi, rezolva problema cu canalizarea, cu apă curată, şi apoi oamenii vor fi de acord să plătească.”

    În Botoşani, apa meteorică trebuie achitată de instituţiile publice şi de persoanele juridice. În 2017, de pildă, primăria a dat 1,8 milioane de lei, iar anul trecut aproape 2 milioane de lei, pentru că a plouat mai mult.

    În Capitală, plătesc şi primăriile, dar şi cetăţenii.

  • Rusia, ţara oligarhilor miliardari în care o treime din locuitori n-au cu ce să-şi ia două perechi de încălţăminte pe an

    Pasagerii trenurilor germane ultramoderne care gonesc pe lungile rute dintre Moscova şi Sankt Petersburg cu 229 de kilometri pe oră pot gusta din viaţa în stil mare, la propriu, scrie Bloomberg. Pe meniu ei găsesc o jumătate de sticlă de şampanie franţuzească şi o lingură de caviar negru pentru 10.600 de ruble (163 de dolari).
    Probabil că nu iau prea mult în seamă halta Okulovka, prin care trenul trece după ce-a parcurs puţin peste jumătate din călătoria de patru ore. Este un oraş din Novgorod, o regiune în care mai mult de o treime din populaţie nu are apă curentă – iar disparităţile economice frapante nu sunt ceva excepţional în Rusia. Însă focare de nelinişte, ceva rar întâlnit în epoca lui Vladimir Putin, pun în prezent Okulovka şi alte oraşe subdezvoltate din inima Rusiei pe radarul politic al conducătorilor.
    Catalizatorul, binecunoscut în ţări dezvoltate ca SUA, Marea Britanie şi chiar Suedia, este sistemul medical. Doctorii şi alţi membri ai personalului spitalului din regiune au protestat împotriva promisiunilor deşarte ale preşedintelui de a majora salariile şi contra ameninţării cu închiderea clinicilor. Ei sunt încurajaţi de un sindicat nou, susţinut de un important critic al Kremlinului.
    Susţinerea la nivel naţional pentru Putin este stabilă după scăderea dramatică de anul trecut. Gradul său de aprobare este de peste 60%, iar pentru mulţi din Novgorod el este incapabil de a face greşeli. Cu toate acestea, îngrijorarea că păturile tradiţional loiale ale populaţiei se întorc împotriva autorităţilor au sunat alarma la guvern, spun două persoane apropiate administraţiei prezidenţiale.
    Protestele se limitau înainte la marile oraşe. Acum au ajuns în bastioanele lui Putin, în locuri unde promisiunile unei vieţi mai bune sună din ce în ce mai mult ca un ecou vag. Datele statistice federale publicate în martie arată că mai mult de o treime dintre ruşi nu îşi permit să-şi cumpere două perechi de încălţări pe an.
    „Avem totul în Rusia – bogăţii naturale, o populaţie educată“, spune Dmitri Sokolov, un activist de 48 de ani care joacă un rol-cheie în mobilizarea personalului medical nemulţumit din regiunea Novgorod. „Problema este cu conducerea noastră – este putredă. Iar oamenii s-au săturat“.
    În Okulovka, un oraş de 10.000 de locuitori, aproximativ 500 de persoane s-au adunat pentru o demonstraţie pe 16 martie în care au denunţat politica autorităţilor de a „optimiza“ serviciile medicale, un termen înşelător care ascunde reduceri de personal şi suprimarea salariilor pentru medici şi asistente medicale. Pe ştatele de plată ale spitalului local, lucrătorii de pe ambulanţă şi asistentele medicale sunt prezenţi cu venituri lunare de până la 10.000 de ruble. În timp ce protestul la temperaturi scăzute a durat două ore, un concert ţinut în acelaşi timp în casa de cultură a oraşului pentru a comemora cinci ani de la anexarea Peninsulei Crimeea de la Ucraina a atras doar o mână de participanţi.
    Yuri Korovin, în vârstă de 60 de ani, este singurul chirurg rămas la spitalul Okulovka, unde serviciile sunt ameninţate deoarece autorităţile se concentrează pe susţinerea spitalului din oraşul mai mare Boroviki. Până în anul trecut au lucrat acolo patru chirurgi, dar trei au renunţat, dintre care doi au plecat în martie pentru salarii mai bune în regiunea vecină Leningrad.
    „Intru şi-o întreb pe asistentă: «Ce medicamente avem?». Ea răspunde: «Nimic!», a povestit Korovin pe 5 aprilie într-o cameră de hotel din Okulovka, unde se adună activişti. „Pacienţii trebuie să-şi aducă propria lenjerie de pat.“ La sfârşitul anului trecut, deoarece nu există echipament pentru endoscopii, Korovin a trebuit să deschidă cu bisturiul un pacient pentru a opri o sângerare în stomac.
    Okulovka nu este un caz izolat. În ianuarie, 200 de persoane au protestat împotriva reducerii personalului din serviciile de sănătate din Şimsk, un oraş cu 3.500 de locuitori tot din regiunea Novgorod. În Saratov, un oraş din sud-vestul Rusiei, localnicii au organizat un miting în luna februarie împotriva închiderii unui spital pentru copii. Planurile de a duce gunoiul Moscovei în regiunile învecinate au provocat, de asemenea, demonstraţii.
    În afară de Okulovka, în atenţia de activist a lui Sokolov a intrat o clinică ce riscă să fie închisă dintr-o mică localitate numită Moşenskoie, aflată la aproape 90 de kilometri pe drumuri periculoase de Okulovka. Sokolov, care îşi câştigă traiul vânzând sobe, spune că convorbirile sale sunt monitorizate de autorităţi. În cursul unei vizite la clinică, luna trecută, un ofiţer de securitate al autorităţii de sănătate l-a aşteptat pentru a-l împiedica să intre.
    Pe 1 martie, programul nonstop al clinicii a fost suspendat, ceea ce înseamnă că pacienţii nu mai pot rămâne peste noapte. Clinica funcţionează acum între orele 8:30 şi 17:00. Acest lucru îi obligă pe  locuitorii din Moşenskoie să se ducă la Boroviki, centrul regional aflat la 50 de kilometri distanţă, în caz de urgenţă, spune Elena Serebriakova. În vârstă de 43 de ani, ea este angajată a companiei de electricitate şi s-a alăturat echipei lui Sokolov în eforturile de a atrage cadrele medicale din Moşenskoie în Alianţa Doctorilor.
    Transportul public este rar. Există doar un autobuz pe zi între cele două localităţi. Iar în Moşenskoie a rămas o singură ambulanţă, care trebuie să acopere o zonă cu 6.500 de locuitori. Înainte erau patru, conform alianţei.
    Persoanele care suferă cel mai mult din cauza acestor schimbări sunt oameni ca Valentin Fetodov, un bărbat de 71 de ani lovit de o boală rară de piele. Acum el trebuie să cheltuiască 1.600 de ruble din pensia lunară de 12.000 de ruble pe taxi de fiecare dată când trebuie să fie consultat de un specialist în Veliki Novgorod, capitala regiunii. Trăgând cracul pantalonului pentru a arăta reporterilor pielea roşie şi solzoasă, el spune că trebuie să plătească şi pentru medicamente. Întrebat dacă crede că protestele ar putea schimba lucrurile, el spune: „Nu are rost. Nu mai cred în nimic“.
    Rusia este o ţară cu 100 de miliardari, însă 13% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei dacă sunt avute în vedere standardele naţionale. Procentul este dublu în funcţie de  normele internaţionale. Cu toată forţa sa militară etalată şi cu tot statutul de exportator mondial de energie, economia Rusiei este mai mică decât a Italiei sau a Canadei.
    Putin s-a angajat să reducă la jumătate rata sărăciei în următorii şase ani când şi-a făcut campania pentru cel de-al doilea mandat prezidenţial, anul trecut. Însă pentru că atenţia şi resursele Kremlinului se îndreaptă acum spre protejarea profiturilor de  miliarde de dolari din petrol, de teama noilor sancţiuni occidentale, prea puţin se îndreaptă şi spre cetăţenii obişnuiţi. Nu ajută cu nimic faptul că creşterea anuală a Produsului Intern Brut abia dacă depăşeşte 2% din 2013 încoace.
    „Timp de 15 ani, veniturile populaţiei au crescut, dar de cinci ani lucrurile merg în direcţia opusă“, spune Denis Volkov, analist la agenţia independentă de cercetare a pieţei  Levada din Moscova. „Viaţa ruşilor de rând se înrăutăţeşte şi nu mai există speranţă pentru viitor. O să ajungem ca Venezuela? Nu. Dar tot mai mulţi oameni se plâng.
    Potrivit Fundaţiei pentru Opinie Publică, intenţiile de vot pentru Putin au scăzut la 45% la jumătatea anului 2018, de la 74% în 2015, şi au rămas de atunci la acelaşi nivel. Mandatul preşedintelui expiră în 2024.
    Guvernatorul Novgorodului, Andrei Nikitin, face parte dintr-o nouă recoltă de tehnocraţi loiali lui Putin, trimişi în teritoriu de Kremlin pentru a îmbunătăţi serviciile şi a reduce nemulţumirea. El spune că problemele regiunii cu asistenţa medicală au fost cronice.
    „Înţelegem această problemă şi ştim că nu poate fi rezolvată fără echilibrarea bugetelor sistemului medical“, a declarat Nikitin la telefon pe 7 mai. „Asta facem noi acum. Aceasta înseamnă că suntem obligaţi să adoptăm măsuri care nu sunt dintre cele mai populare. Însă scopul final este de a face serviciile medicale cât mai accesibile.
    Rusia cheltuie aproximativ 3% din PIB pentru sănătate, o treime din nivelul ţărilor vest-europene, iar cheltuielile au scăzut în termeni ajustaţi la inflaţie în ultimii şase ani. În martie, însă, Nikitin a anunţat o finanţare de 2 miliarde de ruble pentru modernizarea unui spital din Valdai, o zonă din Novgorod unde Putin şi asociaţii săi au proprietăţi.
    Între timp, în Moşenskoie, pensionara Galina Emilianova se plânge că se înrăutăţeşte constant calitatea serviciilor medicale. Sora ei de 73 de ani a fost operată în septembrie anul trecut de apendicită, dar după câteva zile chirurgii au trebuit să o opereze din nou, iar recent încă o dată, pentru a treia oară în şase luni.Emilianova, în vârstă de 65 de ani, locuieşte împreună cu soţul ei bolnav într-un apartament municipal, care nu este branşat la apă caldă, la gaze sau la canalizare. Pentru a avea acces la reţeaua de apă rece, acum câţiva ani, spune ea, a trebuit să ia un împrumut de 30.000 de ruble, echivalentul unei pensii pe două luni.
    „Autorităţilor nu le pasă“, spune ea. „Ei pot merge la spitale de elită, au bani şi maşini. Ei pot merge oriunde doresc. Dar unde ne putem duce noi,  oamenii obişnuiţi? Totuşi, Emilianova nu dă vina pe Putin pentru situaţia ei. „Îmi place preşedintele, desigur. Am votat pentru el. Doar că are oameni răi care lucrează pentru el. Nu-i poate controla pe toţi.“
    Liderul opoziţiei, Aleksei Navalni, speră să obţină capital politic cu campania sa de a scoate în evidenţă promisiunile neîndeplinite ale lui Putin din 2012 încoace de a majora până în 2018 salariile a 8 milioane de salariaţi din sistemul de sănătate şi învăţământ în conformitate cu o formulă legată de veniturile medii regionale.
    El s-a aliat cu sindicatul Alianţei Medicilor, condus de Anastasia Vasilieva, un oftalmolog din Moscova care de la sfârşitul lunii august a înfiinţat peste 20 de filiale regionale. Aproximativ 10.000 de persoane din întreaga Rusie s-au înregistrat online la Fondul Anticorupţie al lui Navalni pentru a solicita aducerea cazurilor lor în atenţia autorităţilor. Majoritatea solicitanţilor au cerut să rămână anonimi.
    Frica este principala problemă, spune Vasilieva. La o vizită a activistului local Sokolov la spitalul Okulovka, securitatea a ajuns în 15 minute şi a sunat la poliţie. „Autorităţile mizează pe intimidare“, spune ea. „Angajaţii din spitale şi clinici se tem că vor fi concediaţi şi vor rămâne fără ultimele mijloace de subzistenţă.“
    Însă tot mai mulţi oameni îşi depăşesc reţinerile. În decembrie, când spitalul din Okulovka a anunţat că elimină unul dintre cele trei echipaje de ambulanţă, Sokolov spune că a strâns în mai puţin de o zi 400 de semnături pentru o petiţie care se opunea deciziei.
    Personalul medical care face parte din sindicat protestează regulat, muncind doar atât cât prevede regulamentul, o alternativă la grevă.
    Oleg Andrianov, în vârstă de 68 de ani, fost poliţist şi pompier, a trimis scrisori de protest pentru reducerile din sănătate şi susţine acţiunea. Sub un poster electoral înfăţişând o familie tânără, zâmbitoare, îmbrăcată în costume tradiţionale ţărăneşti într-un lan de grâu, stau cuvintele: „Rusia Unită împreună cu preşedintele“, referindu-se la partidul de guvernământ şi la Putin.
    „Rusia Unită împreună cu preşedintele – împotriva poporului“, spune Andrianov, arătând spre afiş.  „Realitatea asta este.“
    Forbes a calculat că aproape 100 de miliardari ruşi deţin o avere cumulată mai mare decât toate economiile populaţiei. Potrivit Credit Suisse, 89% din avuţia ţării este în mâinile celor mai bogaţi zece ruşi. Iar bogaţii devin şi mai bogaţi. Averile celor mai avuţi 23 de oligarhi au crescut cu peste 20 de miliarde de dolari în primele trei luni ale acestui an.

  • Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Viaţa în oraşul rusesc Norilsk nu este una uşoară. Norilsk  este un oraş minier localizat în cercul polar arctic. Este cel mai nordic oraş şi al doilea ca mărime (peste 100.000 de locuitori) din interiorul cercului polar arctic.

    Elena Chernysheva, câştigătoarea concursului de fotografie World Press Photo, a documentat viaţa în oraşul rusesc timp de un an (februarie 2012-februarie 2013).

    Oraşul, minele şi fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forţată. Temperatura medie anuală este de -10 grade Celsius, iar pe timp de iarnă temperatura scade până la – 55 grade Celsius când oraşul este înghiţit pe o perioadă de două luni de noaptea polară.

    Norilsk este unul dintre cele mai poluate oraşe din lume şi mulţi dintre locuitori suferă de boli respiratorii sau cardiovasculare. Aici se află cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume. Peste 4 milioane de tone de cupru, plumb, nichel sau zinc sunt eliberate în aer în fiecare an. Unele estimări arată că 1% din emisiile globale de dioxid de sulf provine din Norilsk.

    Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, locuitorii sunt nevoiţi să apeleze la alte soluţii, amenajează mici gărdini în apartamente.