BusinessMagazin

Tag: lifestyle

  • Vă luaţi un parfum? Întrebaţi de numele parfumierului

    Burberry, spre exemplu, a renunţat la parteneriatul cu Inter Parfums care îi producea parfumurile şi l-a angajat pe Francis Kurkdjian, responsabil de crearea de parfumuri pentru Yves Saint Laurent, Giorgio Armani, Versace sau Dior. Tendinţa a început însă cu Frederic Malle, care a luat hotărârea de a menţiona pe sticluţe numele specialiştilor ce lucrau la parfumurile sale, permiţând astfel publicului să asocieze aroma preferată cu un creator anume ale cărui creaţii să le caute, iniţiativă urmată şi de alte branduri. La rândul său, casa Jean Patou l-a angajat pe Thomas Fontaine, iar Louis Vuitton l-a angajat pe Jacques Cavallier anul trecut, creator al L’Eau d’Issey pentru Issey Miyake.

    Nu toate casele de modă au însă “nasul” propriu, preferând să colaboreze cu producători importanţi în domeniu, cum ar IFF sau Givaudan, ori chiar Procter & Gamble, care produce parfumurile Gucci şi Dolce & Gabbana, considerând că astfel ţin costurile sub control şi beneficiază de o experienţă pe care ar dura prea mult s-o dobândească prin forţe proprii ori că “nasul” unic le permite să producă doar o gamă limitată. Adepţii specialistului propriu în parfumuri susţin că avantajul competitiv adus de acesta este că produsele realizate de el ies mai uşor în evidenţă în raport cu cele ale concurenţei.

  • Ultima modă pentru femei: atac la garderoba masculină (GALERIE FOTO)

    Astfel, la Barneys New York cineva alege ceea ce consideră interesant pentru femei şi cere caselor producătoare să trimită şi măsuri mai mici, potrivite lor. Magazinul Isetan din Tokyo vinde cămăşi de la casa londoneză de modă masculină E. Tautz, care au însă gulerele ceva mai moi, dat fiind că clientele nu poartă cravată.

    Ultima modă pentru femei: atac la garderoba masculină (GALERIE FOTO)

    La rândul său, J.Crew, după ce a constatat că avea cerere mare din partea femeilor pentru pulovere bărbăteşti de caşmir, a decis să introducă în ofertă culori mai vii.

  • Ce poţi să faci cu o clădire care trebuie demolată

    Artiştii stradali invitaţi au avut un an la dispoziţie în care să realizeze fie picturi murale, fie instalaţii în cele 36 de apartamente ale blocului, pe casa scărilor ori în subsoluri. Printre participanţi s-au numărat francezul Alexone, mare iubitor de bandă desenată sau iranianul Alone, care împodobeşte străzile Teheranului cu graffiti.

    Clădirea Tour 13, la decorarea căreia au muncit cei 100 de artişti, va fi demolată nu peste multă vreme. Până atunci, publicul este invitat să admire lucrările acestora, într-o expoziţie anunţată de un banner pe faţadă realizat de legendarul artist american Keith Haring.

  • Cei mai buni croitori italieni sunt japonezii (FOTO)

    Arta costumului bărbătesc se poate învăţa în Europa, în locuri ca Napoli, numai că tinerii din zonă care ar putea-o deprinde în această localitate nu se mai simt atraşi să înveţe din cauza multelor ore de muncă migăloasă pe care le presupune meseria. Ca atare, ucenicii vin din ţări în care se ţine foarte mult la ţinuta impecabilă de la lucru, cum ar fi Japonia, unde cei interesaţi pot găsi până şi reviste care au ca subiect costumele bărbăteşti şi cuprind sfaturi diverse, de la lustruitul pantofilor la asortatul cravatelor.

    Există chiar şi ghiduri extrem de amănunţite de unde se poate afla mult mai multă informaţie despre meşteşugul croitorilor napolitani decât se poate găsi în publicaţii în limba italiană sau engleză.

    Un exemplu de japonez care a învăţat să lucreze costume bărbăteşti în stil napolitan este Noriyuki Ueki, zis şi Ciccio, care şi-a făcut ucenicia în oraşul italian, după care a revenit la Tokyo unde şi-a deschis propriul atelier, câştigându-şi deja un renume suficient de bun cât să se extindă peste hotare, călătorind periodic în Coreea de Sud pentru întâlniri cu clienţii.

    Ciccio nu este singurul japonez care croieşte costume în stil napolitan, mai existând şi alţii la Tokyo sau Osaka, cum ar fi Noriyuki Higashi, care se remarcă prin faptul că refuză să folosească maşina de cusut, preferând să-şi coasă manual creaţiile. Reuşita japonezilor într-un domeniu în care napoletanii ar trebui să înceapă ucenicia de mici se datorează, spun cei care-i au de elevi, marii lor pasiunii pentru croitorie şi tenacitaţii cu care abordează studiul.

  • Manechinul ideal: ciudată, urâtă sau cu părul prost vopsit

    Ca să se remarce, manechinele trebuie acum să aibă ceva ce publicul nu e obişnuit să vadă, spun experţii. Nici frumuseţea clasică, nici silueta de silfidă nu mai sunt acum caracteristicile obligatorii pentru un manechin care poate să atragă atenţia publicului.

    Astfel, unele dintre manechinele care prezintă colecţii se remarcă prin coafură, cum ar fi tunsori scurte cu chică la spate ca în anii optzeci, ori printr-o culoare nenaturală a părului, sprâncene groase şi nepensate, o strungăreaţă care le dă o notă aparte zâmbetului, tatuaje ori ceva considerat de alţii drept “urâţenie interesantă”. Sau chiar prin vârstă, care le face să pară mai frumoase decât atunci când erau foarte tinere.

  • S-a dat liber la pictat zidurile oraşului (GALERIE FOTO)

    Picturile murale stradale au fost interzise în urmă cu un deceniu, deoarece multe dintre ele erau de fapt mesaje publicitare mascate, iar diverse companii s-au plâns că lor nu li se permitea aşa ceva, în timp ce artiştii puteau să facă ce vor.

    Hotărârea de a ridica interdicţia a fost salutată de artiştii care au militat împotriva ei, susţinând că nu-şi are rostul într-un oraş considerat capitala artei murale stradale.

  • Cum poţi să mănânci sănătos fără să-ţi dai seama

    Companiile caută să afle ce anume face ca un preparat sau altul să fie gustos şi cum să înlocuiască sarea sau grăsimea prea multă fără să strice gustul, iar în acest scop lucrează cu maeştri bucătari cunoscuţi cu care fac diverse exprimente culinare.

    Pepsi, spre exemplu, a apelat la un astfel de expert, pe care l-a pus să prepare pulpe de pui aurii şi alte bucate delicioase care au fost duse la laboratorul firmei din Illinois, pentru a determina ce anume le face să fie gustoase şi a descoperi cum reuşesc maeştrii bucătari să păcălească papilele gustative ale celor ce le consumă preparatele.

    Cum atât consumatorii, care din ce în ce mai des doresc să ştie exact ce ajunge în farfuria lor, cât şi legiuitorii cer ca produsele alimentare comercializate să fie cât mai sănătoase, adică să conţină cât mai puţină sare, grăsimi sau zahăr, firme ca Taco Bell, Pepsi sau Kellogg, dar nu numai, încearcă să se conformeze, mergând chiar până la a înlocui unele ingrediente cu altele. Aşa au apărut cereale pentru micul dejun, care, deşi dulci, îşi datorează dulceaţa fructelor şi nu zahărului. La fel s-au modificat sortimente de chips-uri prin reducerea cantităţii de sare şi adăgarea unor condimente folosite în bucătăria tradiţională din diverse regiuni ale SUA.

    În alte cazuri, maeştrii bucătari au fost reuşit să înlocuiască ingrediente fără ca aceia care consumă preparatele să-şi dea seama, folosind piure de castane pe post de smântână la supa de conopidă sau păstârnac pentru a reduce cantitatea de unt dintr-un tip de sos.

  • Cel mai nou bâzâit al modei: imitaţi albinele!

    Creatorul Azzedine Alaia a lansat fuste şi rochii cu pliseuri cu modele ce amintesc de fagurii de miere, iar Marios Schwab a introdus în creaţiile sale modele hexagonale cu aceeaşi sursă de inspiraţie.

    Casa Alexander McQueen a omagiat fascinantele insecte printr-o gamă largă de produse, de la rochii sau jachete cu modele de fagure la curele, butoni cu albinuţe ori pălării ce seamănă cu cele purtate de apicultori.

  • Ultima modă în Occident: trocul cu mâncare

    Schimbul de alimente este o tendinţă destul de nouă indusă de recesiunea economică, dar şi de poveştile de groază care apar periodic prin presă despre tot felul de chestii ciudate care ajung în mâncare fără ştirea oamenilor, scrie The Independent. Totodată, decât să arunci surplusul, nu e oare mai bine să-l dai cuiva care se bucură de el?

    Trocul de acest tip a apărut, se pare, în SUA acum mai câţiva ani, mai precis în Brooklyn, New York, prin iniţiativa a două întreprinzătoare care au creat Food Swap Network, iar ideea lor a câştigat teren şi în restul ţării. Persoanele care participă la schimburile alimentare aduc produse cultivate, obţinute sau pregătite de ele, cum ar fi fructe sau legume, ouă, lapte sau diverse preparate, de la dulceţuri, compoturi, murături la mâncăruri în toată regula sau prăjituri.

    Se dau şi se primesc chiar şi reţete şi sfaturi pentru punerea lor în practică, întâlnirile la care se fac schimburi de alimente atrăgând persoane de toate vârstele, de la studenţi la pensionari. Data unor asemenea evenimente se anunţă fie în cadrul comunităţii, fie prin reţelele sociale ca Facebook, aşa cum procedează iniţiatoarea unor astfel de schimburi din Tunbridge Wells din Marea Britanie, Laura Goode, care încearcă să încurajeze şi persoanele cu mai puţină experienţă la gătit să participe şi să înveţe.

    Un alt grup de schimb, tot din Marea Britanie, este cel iniţiat de două producătoare de televiziune, Vicky Swift şi Sue Jewitt, Apples for Eggs, la care poate participa oricine este pasionat de gătit şi de cultivat fructe sau legume, ori de produs ouă sau lapte.

  • Fetele la putere: cum l-a salvat Ileana Cosânzeana pe Făt-Frumos (VIDEO)

    Spre exemplu, un programator din industria jocurilor video, Mike Mika, jucător pasionat de Donkey Kong, a adus nişte modificări acestuia, publicând online varianta sa intitulată “Donkey Kong: Pauline Edition” unde, spre deosebire de varianta originală, nu instalatorul Mario este cel ce o salvează pe Pauline de gorila din titlu, ci Pauline îl salvează pe Mario. Ideea inversării i-a venit lui Mike Mika după ce fetiţa lui de trei ani l-a întrebat de ce numai Mario trebuie să-i ia apărarea lui Pauline şi niciodată invers.

    Altcineva a operat o modificare similară în cazul jocului “Legend of Zelda”, în care prinţesa titulară nu mai aşteaptă să ajutorul lui Link, ci o porneşte ea însăşi să-l salveze, în versiunea modificată cu titlul de “Zelda Starring Zelda”.

    Versiunile modificate nu se opresc aici. Celebrul instalator Mario mai are însă parte de o aventură unde aşteaptă înfrunte altcineva primejdiile pe care altădată le înfrunta el, de data aceasta salvatoarea fiind prinţesa Peach. Nici doamna Pac-Man n-a scăpat: cineva a pus-o în rolul ce-i aparţinea cândva domnului Pac-Man. Iar reacţiile publicului sunt împărţite: o parte dintre jucători se amuză, iar alţii, mai rigizi din fire, consideră că a modifica jocurile clasice inversând rolul personajelor e ca şi cum ai desfigura-o pe Mona Lisa.