BusinessMagazin

Tag: lider

  • Ce se întâmplă dacă liderul unei mari puteri se îmbolnăveşte de coronavirus

    Te-ai întrebat în ultima vreme ce s-ar întâmpla dacă Donald Trump, Boris Johnson sau liderul unei alte mari ţări s-ar îmbolnăvi de coronavirus? Răspunsul simplu e că există un plan de rezervă. Răspunsul mai complicat este că efectele pot însemna haos sau război civil.

    Ann Keller, professor de politică la Universitatea din California, spune că, în democraţiile stabile, există o succesiune stabilită la putere, pentru cazul în care liderul nu poate conduce.

    “În democraţiile stabile, în cazul în care un şef al statului moare în funcţie, există modele clare de tranziţie, astfel încât să nu existe un vid de conducere la vârf”, a spus Keller pentru Business Insider.

    În Statele Unite, de exemplu, vicepreşedintele Mike Pence este următorul la comandă după Trump, urmat de şefa Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi. În Canada, puterea ar putea trece la adjunctul premierului, Chrystia Freeland. Un scenariu perfect posibil acum, pentru că soţia premierului a fost infectată cu COVID-19, iar Justin Trudeau însuşi e în autoizolare.

    Tranziţia puterii este mai puţin transparentă în societăţile nedemocratice, ceea ce face dificilă prezicerea ce s-ar întâmpla dacă un lider din altă parte a lumii s-ar îmbolnăvi. „În autocraţii, o moarte semnalează o lovitură de stat sau un război civil”, a explicat Eugene Bardach, profesor emerit la Şcoala de Politici Publice din cadrul Universităţii din California.

    Atât Donald Trump cât şi Boris Johnson au stat în ultimele zile în apropierea unor oameni care ulterior au fost testaţi pozitiv la coronavirus. Ambii lideri au refuzat să fie testaţi.

     

  • Afacerea de miliarde de dolari făcută de un antreprenor doar pentru că iubea marea

    Gianluigi Aponte s-a născut în Sant’Agnello, în provincia Napoli, Italia, pe 27 iunie 1940. El a urmat Institutul Tehnic Nautic de Stat Nino Bixio, ulterior devenind căpitan de vas. În 1970 a intrat în industria navală din poziţia de antreprenor, fondând Mediterranean Shipping Company alături de soţia sa, Rafaela Diamant, o elveţiancă pe care o cunoscuse în timpul unei călătorii, ea fiind pasager pe un vas al cărui căpitan era Gianluigi Aponte.
    La vremea respectivă, compania recent formată deţinea o singură navă – Patricia –, care livra marfă între Europa şi Africa şi pe care antreprenorul o achiziţionase printr-un împrumut bancar. A doilea vas al companiei a fost numit Rafaela, după soţia lui Gianluigi. Odată cu creşterea afacerii, în 1988 familia Aponte a hotărât să îşi extindă activitatea businessului cu o linie de croaziere, MSC Cruises, odată cu achiziţia companiei cu nave de linie Monterey. În 2003 antreprenorul a investit 5,5 miliarde de euro pentru a transforma navele în cea mai modernă flotă de croazieră din lume.
    În 2009, la Teatro di San Carlo din Napoli, a primit, alături de fotbalistul Fabio Cannavaro, balerina Ambra Vallo şi alţii, un premiu de excelenţă din partea prim-ministrului italian Silvio Berlusconi. În 2012, a câştigat Cruise International Lifetime Achievement Award, ca recunoaştere a activităţii sale în industrie, iar în octombrie 2013, a primit premiul Containerisation International’s Lifetime Achievement Award, precum şi Order of Merit for Labour din partea preşedintelui italian Giorgio Napolitano.
    Familia Aponte s-a numărat în topul celor mai influente 100 de persoane din industria transporturilor din Lloyd’s List, clasată pe locul 10 în 2014 şi pe poziţia a 16-a în 2018. În 2014 Aponte s-a retras din funcţia de CEO şi preşedinte, cedându-i locul fiului său, Diego, el preluând rolul de preşedinte executiv.
    În prezent grupul MSC este lider pe piaţa vaselor de croazieră cu capital privat în Europa, America de Sud şi Africa de Sud şi a doua cea mai mare linie de transport maritim din lume în ceea ce priveşte capacitatea de transport pentru containere; de asemenea, operează în 155 de ţări pe 200 de rute şi deţine un număr de 520 de vase de croazieră, 470 de nave pentru transportul containerelor, 493 de oficii şi o echipă de 70.000 de angajaţi.  Businessul este condus în continuare de cei doi copii ai lui Gianluigi Aponte, Diego în rolul de CEO şi Alexa Vago pe poziţia de CFO. Averea lui Ponte atinge, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, o valoare de aproximativ 11,4 miliarde de dolari. Navele companiei navighează pe tot parcursul anului în Mediterană şi Caraibe, iar itinerarele sezoniere includ Europa de Nord, Oceanul Atlantic, America de Sud, Africa de Sud, China, Dubai, Abu Dhabi şi India. În urma extinderii la nivel mondial a epidemiei de coronavirus, evoluţia afacerilor grupului ar putea fi umbrită, după ce unui vas de croazieră cu peste 4.500 de pasageri – MSC Meraviglia – aparţinând companiei i-a fost interzisă acostarea în două porturi, Jamaica şi Insulele Cayman, deoarece un membru al echipei s-a înbolnăvit. La ora închiderii ediţiei nu se ştia încă dacă acesta este infectat cu COVID-19 sau are o simplă răceală. 

  • Cine este politicianul care este favorit pentru a deveni noul cancelar al Germaniei

    Friedrich Merz este favorit pentru a deveni lider al CDU şi candidat pentru postul de cancelar al Germaniei.

    Politicianul este creditat cu 27%, urmat de Armin Laschet (18%) şi de Markus Söder (11%).

    Annegret Kramp-Karrenbauer a decis să se retragă de la conducerea CDU.

    Friedrich Merz este favorit în intenţiile de vot pentru a deveni liderul Uniunii Creştin-Democrate (CDU, centru-dreapta) şi candidat pentru postul de cancelar al Germaniei, arată un sondaj de opinie efectuat la cererea RTL/NTV.

    În contextul deciziei lui Annegret Kramp-Karrenbauer de a se retrage de la conducerea CDU, favorit pentru acest post este Friedrich Merz, creditat cu 27%, informează postul german NTV.

    Pe locul al doilea se clasează Armin Laschet, premierul landului Nordrhein-Westfalen, cu 18%.Markus Söder, premierul landului Bavaria şi lider al Uniunii Creştin-Sociale (CSU), este creditat cu 11%, iar Jens Spahn, cu 8%.

    Conform sondajului, 36% dintre alegători sunt nehotărâţi. Annegret Kramp-Karrenbauer a anunţat luni decizia de a se retrage de la conducerea Uniunii Creştin-Democrate (CDU, centru-dreapta). Formaţiunea politică va desemna un alt lider printr-un scrutin intern, înaintea alegerilor parlamentare programate în Germania în anul 2021.
     

  • Servirea rapidă devine şi mai rapidă. Ce planuri de dezvoltare are McDonald’s’ România anul acesta

    În urmă cu trei ani, ca parte a unei strategii desfăşurate la nivel global, reprezentanţii McDonald’s România au luat una dintre cele mai importante măsuri pentru a îmbunătăţi interacţiunea cu clienţii: implementarea unui sistem numit „Experience of the future“, care include amplasarea unor staţii de comandă digitale în restaurantele companiei, prin care clienţii îşi pot comanda singuri produsele şi îşi pot personaliza comanda, eliminându-se totodată timpul de aşteptare la cozile de la casele de marcat. Ulterior, la sfârşitul anului 2018, în cadrul sistemului „Experience of the future” a fost introdusă o nouă facilitate, şi anume servirea la masă. Astfel, în urma plasării comenzii, fie la kiosk, fie la casă, clientul nu mai este nevoit să aştepte ridicarea produselor, acestea fiindu-i aduse la masă de către un angajat McDonald’s, dacă a optat pentru această variantă. „Primeşti un dizpozitiv, eşti localizat şi ţi se aduce comanda”, explică Daniel Boaje, directorul general al Premier Restaurants România, compania malteză care operează businessul McDonald’s pe plan local. În plus, dacă până acum produsele servite erau pregătite dinainte, aşteptându-se doar fluxul de clienţi pentru a fi vândute, în prezent, în restaurantele în care noul sistem este implementat, fiecare produs este pregătit abia după ce clientul face comanda la kiosk. Astfel, după ce comanda este înregistrată în sistem şi ajunge pe ecranele angajaţilor din bucătărie, aceştia o pregătesc pe loc pentru servire.
    „Avem restaurante care depăşesc numărul de 1 milion de clienţi pe an. Aici ai nevoie de foarte multe kioskuri”, notează executivul importanţa noii strategii a grupului. Potrivit lui, ecranele de comandă sunt folosite de peste 60% dintre clienţi, de toate vârstele, „pentru că avem colege care îi asistă pe cei care poate nu se descurcă aşa uşor, care au încă dificultăţi sau care învaţă. Avem inclusiv pentru copiii care au o înălţime mică un buton special’’. Implementarea tehnologiei ecranelor de comandă într-o unitate McDonald’s costă peste 100.000 de euro. „În primul rând trebuie să iei un restaurant care este renovat, asta fiind o investiţie separată. Trebuie să fie un restaurant modern, iar în schimbarea modului de producţie şi de interacţiune cu clienţii investiţia e de cel puţin 100.000 de euro”. Până în prezent kioskurile au fost implementate în 40 de restaurante, restaurantul din Gara de Nord fiind unitatea cu cele mai numeroase ecrane – 12, iar planurile companiei sunt ca până la sfârşitul anului 2021 să le implementeze în toate restaurantele. „Anul acesta vrem să ajungem cu noul sistem de operare în 75% dintre restaurante şi obiectivul este ca la sfârşitul anului viitor toate restaurantele din România să fie convertite la noul mod de a interacţiona cu clienţii”, spune Boaje.
    Implementarea noilor sisteme vine atât pe fondul unei digitalizări din ce în ce mai accentuate a tuturor industriilor, al tendinţei clienţilor de a se îndepărta de mijloacele tradiţionale de achiziţie, cât şi a unei pieţe tot mai dinamice: cu toate că şi-a păstrat în continuare poziţia de lider al pieţei locale de restaurante, pe lângă vechii competitori, printre care se numără nume străine ca Subway sau KFC (Sphera Franchise Group) şi reţele locale precum Salad Box sau Spartan, jucătorul împarte acum harta şi cu nume mai noi, dintre care s-au evidenţiat în ultimii ani Taco Bell şi Burger King.
    „Pentru noi «Experience of the future» este o schimbare semnificativă de strategie a McDonald’s. Este mai uşor pentru clienţi să comande, toate produsele sunt făcute la comandă, folosim foarte multă tehnologie pentru a uşura felul în care informăm clienţii, felul în care aceştia comandă şi plătesc. În urmă cu şapte ani, cam 5-6% din plăţi erau făcute cu cardul. Astăzi, peste 30% din plăţile din restaurantele noastre sunt făcute cu cardul”, spune Daniel Boaje.
    În restaurantele în care nu a fost implementat serviciul complet „Experience of the future”, clienţii care comandă prin intermediul kioskurilor pot ridica singuri comanda când aceasta este finalizată, fără a fi nevoiţi să aştepte la cozi. Timpul efectiv de livrare a comenzii nu s-a micşorat, spune Boaje, şi asta pentru că, în timp ce înainte produsele erau pre-pregătite în aşteptarea fluxului de clienţi pentru a reuşi să le vândă, astăzi pregătirea acestora începe abia după ce clientul apasă pe buton şi finalizează comanda. „Ca să menţii acelaşi timp de servire e o performanţă pentru care ne-am pregătit foarte mult, suntem cei mai rapizi”, susţine el. Pe viitor executivul nu crede că vor exista, la nivel de grup, restaurante care să funcţioneze doar prin intermediul kioskurilor, fără casieri, deoarece facilitatea de case este pentru cei care plătesc cash, sau pentru comenzi speciale. „Probabil că vor rămâne tot timpul şi casele de marcat.”
    În prezent, în restaurantele McDonald’s valoarea bonului mediu depăşeşte 20 de lei. Din volumul total de comenzi, circa 6% sunt înregistrate prin intermediul platformelor de livrare, businessul colaborând în piaţa locală cu doi jucători – Glovo şi FoodPanda, fără a lua în calcul momentan lansarea unei platforme proprii de livrare. „Am ajuns la un volum de peste 100.000 de livrări pe lună şi cred că există foarte mult potenţial – înseamnă că urmăm trendurile în comportamentul clienţilor, care îşi doresc ca masa să fie gata mai repede, mai la îndemână, mai aproape, mai convenabil, şi să reuşeşti să trimiţi produsele proaspete şi fierbinţi. Nu doar că suntem un jucător important în piaţa de restaurante cu servire rapidă, dar avem chiar una dintre cele mai scurte perioade de livrare din momentul în care a comandat clientul până primeşte livrarea. E un efort foarte mare pe care îl depunem împreună cu partenerii în a restrânge zonele de livrare cât mai aproape de restaurante, în a pregăti angajaţii noştri şi pe ai partenerilor să facă lucrurile mai repede”, spune Boaje. La momentul actual 60 dintre cele 84 de restaurante ale grupului includ serviciul McDelivery. „Nu percepem taxe suplimentare, pentru client produsele au acelaşi preţ ca în restaurant”, adaugă executivul. Un rezultat foarte bun, spune el, a avut şi aplicaţia de mobil: „Avem astăzi peste 700.000 de descărcări şi, din estimările noastre, sunt aproape 300.000 de clienţi activi în aplicaţie”.
    În 2019 peste 83 de milioane de vizitatori au trecut pragul restaurantelor grupului, faţă de 80 de milioane de clienţi în 2018, cu o medie de peste 200.000 de oameni în fiecare zi. În prezent echipa businessului numără peste 5.500 de angajaţi, dar pentru următorii trei ani compania intenţionează să angajeze alte 2.000 de persoane. În privinţa cifrei de afaceri Boaje spune că în 2019 s-a păstrat acelaşi ritm de creştere din anul precedent, +10%, în 2018 Premier Restaurants România înregistrând, potrivit datelor publicate pe Ministerul Finanţelor Publice, venituri de peste 765 de milioane de lei. Pentru anul în curs reprezentanţii companiei estimează o evoluţie similară. În paralel cu creşterea veniturilor, anul trecut a adus pentru grupul McDonald’s România şi şapte unităţi noi. „Astăzi avem 84 de restaurante în plan local, în 26 de oraşe, şi 39 de McCafé.” Obiectivele pentru anul acesta includ deschiderea a încă opt unităţi, inclusiv în Bucureşti, unde există deja 37 de restaurante McDonald’s, deschiderile din Capitală urmând să aibă loc în special în sectorul 4, în zona de nord şi la ieşirea spre Militari. Bugetul de investiţii este de 80 de milioane de lei. Deschiderea unui restaurant de tip drive-thru, despre care Boaje spune că este  „cel care reuşeşte să ofere întreaga experienţă McDonald’s, flagshipul companiei”, incluzând achiziţia echipamentelor, fără teren, depăşeşte 9 milioane de lei (aproape 2 mil. euro). Târgu-Mureş, Craiova şi Constanţa sunt, la rândul lor, pe listă. „Deschidem şi în foarte multe oraşe din ţară. Anul trecut am fost foarte bine primiţi la Slatina, Alba Iulia, Satu Mare, în oraşele noi. Ne aşteptăm ca anul ăsta să depăşim 90 de restaurante.” O altă bornă a anului trecut a fost şi implementarea primei staţii de încărcare electrică, în unitatea de la Valea Cascadelor din Bucureşti, cu o investiţie de 4.000-5.000 de euro.
    Pe segmentul inovaţiilor, Boaje spune că cele mai reprezentative sunt cele venite pe liniile de produse, prima gamă nouă de sandvişuri urmând să fie lansată în luna martie. „Probabil că vor fi cel puţin şase-opt sandvişuri noi anul acesta, dar şi deserturi şi băuturi noi. McCafé e un loc care ne permite multe inovaţii – şi aici suntem în plin proces de schimbare.” Potrivit lui, peste 40% din produsele folosite la prepararea meniurilor sunt locale. „Colaborăm cu Titan, Tonelli, Râureni, Albalact, Angst, avem produse proaspete de la Iceberg, majoritatea produselor din pui sunt produse la Transavia. Acesta este exemplul nostru de patriotism sau felul în care ne uităm cu responsabilitate la piaţa românească.”

    CONTEXT:
    Digitalizarea din Revoluţia Industrială 4.0 nu ocoleşte nici domeniul HoReCa, iar o investiţie în această direcţie devine esenţială pentru jucătorii acestuia, în contextul competiţiei tot mai ridicate. 

    DECIZIE:
    Implementarea sistemului „Experience of the future“, care include trei piloni: amplasarea unor staţii digitale de comandă denumite kioskuri în restaurantele McDonald’s, posibilitatea primirii comenzii la masă, precum şi prepararea pe loc a produselor. Implementarea tehnologiei kioskurilor de comandă într-o unitate McDonald’s necesită o investiţie de peste 100.000 de euro. 

    CONSECINŢE:
    Clienţilor le este mai uşor să comande, să se informeze şi să plătească. Spre exemplu, dacă în urmă cu şapte ani cam 5-6% din plăţile erau făcute cu cardul, în prezent peste 30% din plăţile din restaurante sunt realizate astfel.

  • Ce lecţii de leadership putem învăţa din „Cei doi papi”

    „Abia acela este un lider adevărat, cel care nu îşi doreşte să fie lider”, una dintre primele replici ale filmului, dezvăluie faptul că acesta urmează să ofere şi o meditaţie asupra leadershipului – a calităţilor necesare unui lider, a tipurilor de lider, precum şi a „martiriului” pe care trebuie să-l îndure cei care au responsabilităţile uriaşe de a reprezenta instituţii, companii, echipe de oameni. Această frază denotă modestia necesară preluării unui astfel de rol – celui care aspiră la acest statut, la titulatură, îi pot scăpa de fapt adevăratele calităţi de care are nevoie fişa postului unui conducător: dorinţa de îmbunătăţire constantă, atenţia la ceilalţi şi preocuparea că niciodată nu face suficient pentru ei.
    Acţiunea filmului începe în aprilie 2005, când cardinalul Jorge Mario Bergoglio (Jonathan Francis), arhiepiscopul Buenos Airesului, este chemat la Vatican după moartea Papei Ioan Paul al II-lea pentru alegerea unui nou papă. Cardinalul german Joseph Ratzinger este ales Papa Benedict al XVI-lea (Anthony Hopkins), iar Bergoglio primeşte al doilea număr de voturi. La şapte ani după alegerea noului papă, liderul se confruntă cu un cutremur al bisericii catolice, cauzat de dezvăluirile legate de abuzurile sexuale ale unora dintre reprezentanţii acesteia, precum şi de problemele financiare ale instituţiei. În acest context, Benedict îl invită pe argentinianul Bergoglio să traverseze globul pentru a discuta cu el la reşedinţa sa de vară, castelul Gandolfo. Bergoglio solicitase şi el în scris ca Papa să îi permită să-şi părăsească postul de arhiepiscop. Benedict nu îl lasă să facă acest lucru şi, pare că de fapt, vârsta, stresul şi conflictele bisericii îl determină ca la rândul său ia în calcul o demisie – neobişnuită pentru un papă, care de obicei este înlocuit doar la moartea sa.
    Modalităţile diferite de conducere devin evidente pe parcursul filmului, odată cu convingerile exprimate în discuţiile celor doi, dar şi cu modul în care sunt construite personajele lor în relaţia cu cei din jur. Bergoglio este adeptul modestiei proclamate – este un om al poporului, vorbeşte prietenos cu grădinarii şi şoferii, dansează tango şi ascultă ABBA. Este genul acela de lider care stă în mijlocul angajaţilor, capabil să discute cu ei despre ultimul meci de fotbal, dar să îşi exprime şi convingerile. Pe de altă parte, Benedict este un lider rece, care obişnuieşte să se izoleze – mănâncă de fiecare dată singur, de exemplu – pentru a nu dezvălui nicio vulnerabilitate şi a păstra aparenţa instituţiei ale cărei ziduri vrea să le păstreze intacte.
    Dincolo de modestie, o altă lecţie de leadership care răsare din film reiese dintr-o replică a lui Benedict: „Să fii papă înseamnă să fii un martir cu o sentinţă pe viaţă” – chiar dacă se referă la funcţia papală, cred că nu greşim dacă spunem că toate rolurile de conducere presupun asumarea unor sacrificii care, de ce nu, te pot influenţa pe viaţă.
    Totuşi, o altă lecţie importantă este de fapt premisa de la care a pornit filmul: faptul că atunci când nu mai poţi, există opţiunea de a găsi pe cineva care să îţi poată prelua responsabilităţile şi de a aduce o viziune nouă în organizaţia care poate de asta are nevoie. 

    Cei doi papi
    Producţie şi distribuţie: Netflix

    Regizor: Fernando Meirelles

    Actori principali: Anthony Hopkins, Jonathan PrYce
    Scenariu: Anthony McCarten (filmul se bazează pe piesa sa de teatru „The Pope”)
    Buget: 40 mil. euro

  • Trăsăturile „întunecate” ale şefilor români: Este ambiţios, carismatic, perfecţionist, arogant şi absorbit de propria persoană

    Studiile recente arată însă că organizaţiile care vor să aibă performanţă trebuie să renunţe la categoria de lideri carismatici şi să aducă la conducere lideri caracterizaţi de modestie, spune Robert Hogan, unul dintre cei mai influenţi psihologi americani, prezent săptămâna trecută la un eveniment în Bucureşti.

    Curajul, carisma, determinarea, aroganţa şi încăpăţânarea sunt doar o parte dintre caracteristicile liderilor români care ilustrează comportamentele cu tendinţe de deraiere, arată rezultatele unei cercetări realizate de compania de consultanţă în resurse umane Hart Consulting.

    „Liderii români au, în general, ingredientele necesare pentru leadership: sunt ambiţioşi, muncitori, au abilităţi bune de comunicare şi sunt deschişi să asimileze noi tehnologii şi informaţii legate de business. Pe de altă parte, aceştia par să uite de imaginea de ansamblu din business şi se uită prea mult la detalii, eşuează atunci când trebuie să prioritizeze strategic şi să delege eficient sarcinile către angajaţi”, a spus Mădălina Bălan, managing partner la firma de consultanţă în resurse umane Hart Consulting, companie care a adus pe piaţa locală instrumentele de evaluare a comportamentelor angajaţilor Hogan Assesments. Astfel, a adăugat ea, liderii români par greu de mulţumit, vor să controleze excesiv procesele din companie, sunt carismatici şi motivaţi să facă lucruri, dar sunt încăpăţânaţi şi aroganţi. Totodată, ei nu acceptă feedback, sunt concentraţi pe propria persoană şi pe promovarea propriei persoane.

    Un astfel de comportament – care se abate de la unul normal – se înscrie în tipologia leadershipului occidental, promovat şi acceptat de corporaţii de câteva decenii încoace.

    În opinia lui Robert Hogan, un influent psiholog american, toate cercetările academice despre leadership au eşuat, pentru că nu au evaluat impactul negativ al comportamentului liderilor.

    „Studiile academice despre leadership au eşuat, pentru că au definit leadershipul pornind de la persoanele aflate pe poziţii de top dintr-o organizaţie, indiferent că e vorba de mediul de business sau de structurile politice. În realitate, un lider este persoana care poate să conducă eficient un grup de persoane în aşa fel încât împreună să livreze rezultate performante. Prin urmare, definiţia leadershipului ar trebui să fie abilitatea de a construi şi de a menţine o echipă cu performanţe înalte”, a spus Hogan, prezent săptămâna trecută la Bucureşti în cadrul unui eveniment organizat de Hart Consulting. Hogan este cunoscut pentru că a creat instrumente de evaluare a personalităţii angajaţilor folosite de companii pentru a recruta şi a promova angajaţii potriviţi.

    Şapte din zece manageri din corporaţiile americane sunt incompetenţi

    Un alt motiv pentru care studiile academice despre leadership au eşuat este reprezentat de faptul că au ignorat problema leadershipului făcut greşit, spune Hogan, care a adăugat că abia prin anii 2000 a avut timp să studieze acest subiect.

    Cititi aici materialul integral

  • Liderul pieţei locale de cosmetice mizează în continuare pe vânzările prin catalog, dar unul digitalizat

    România fiind de departe cea mai importantă piaţă a grupului din regiunea Europei de Sud-Est, până în 2018 Avon România lupta pentru a se alinia pieţelor mai dezvoltate pe care este prezent grupul doar alături de mai mica piaţă vecină de peste Prut – Republica Moldova. În urmă cu doi ani însă, şi-a unit forţele cu alte trei state: Bulgaria, Albania şi Macedonia, devenind un hub pentru regiunea Europei de Sud-Est. „Asta a venit cu provocări interesante pentru echipă, deoarece o mare parte a promovărilor s-au făcut din România şi practic liderii din România au devenit, majoritatea, lideri pentru întregul hub”, spune Andreea Moldovan. „Aici se creează strategia la nivel de regiune, după care se localizează în ţări. Şi asta a venit cu schimbări din punctul de vedere al proceselor, rolurilor şi responsabilităţilor. Vine totodată şi cu o simplificare, care practic ne permite să eliberăm resurse şi să le reinvestim în business, încât să accelerăm creşterea în viitor. A fost, aşadar, o provocare interesantă, care a venit la pachet cu multe schimbări”, descrie executivul strategia companiei pe care o reprezintă în întreaga regiune.
    Potrivit ei, una dintre provocările care ţin de această strategie se leagă de necesitatea adaptării echipei locale „la un mindset care să funcţioneze într-un mediu multimarket, pentru că ei erau obişnuiţi să gândească mai degrabă la nivelul unei singure pieţe. Acest lucru a dezvoltat însă oamenii”, spune Moldovan. În 2018, grupul Avon Cosmetics a înregistrat în regiunea Europei Centrale şi de Est o cifră de afaceri de aproximativ 168 de milioane de dolari, piaţa locală deţinând cea mai mare felie, cu venituri de 120 de milioane de dolari. În prezent cele cinci pieţe însumează o echipă de 7.000-8.000 de reprezentanţi, dintre care în România activează 5.000 de reprezentanţi. „Câştigurile acestora depind în funcţie de timpul pe care şi-l alocă. Noi ne propunem să le oferim un venit peste venitul mediu pe oră pe care îl oferă un job mediu în România. Şi suntem acolo. Depinde dacă fac part time sau full time această activitate.” Echipa propriu-zisă este formată din 450 de angajaţi în România şi circa 600 la nivel de Europa de Sud-Est. Spre deosebire de investiţiile la nivel global – unde grupul se axează foarte mult pe zona de research & development, având la New York un centru de cercetare-dezvoltare unde lucrează o echipă de peste 500 de oameni de ştiinţă, în plan local Moldovan spune că se investeşte foarte mult în partea de activare: training, sampling, advertising, în câştigurile forţei de vânzări şi în zona de CSR. „În România am investit în a oferi câştiguri atractive forţei noastre de vânzări în comparaţie cu piaţa, a fost una din strategiile noastre, am investit în training, pentru a oferi suport forţei de vânzări.” Ea spune că anul acesta Avon nu are planificată nicio extindere pe o piaţă nouă.
    Înainte de a prelua funcţia actuală, Andreea Moldovan a condus timp de patru ani operaţiunile Avon din Cehia, Slovacia, Finlanda, Estonia, Lituania şi Letonia. Spre deosebire de aceste pieţe, directivele sunt foarte diferite, spune ea, în sensul că există preferinţe pentru o anumită categorie de produse. „De exemplu, în ţările nordice erau la foarte mare cerere produsele de îngrijire a părului, şi portofoliul de produse de îngrijire a părului era semnificativ mai dezvoltat decât în partea noastră, în Europa Centrală.” În schimb, în România şi în Bulgaria spune că parfumurile sunt cele mai râvnite produse din portofoliul Avon şi deţin mare parte din business – 40%, urmate de produsele de machiaj (30%) şi de îngrijire a corpului şi a tenului, „iar în 2019 a avut un succes remarcabil gama de îngrijire a tenului. Am avut o creştere mult peste piaţă şi cea mai mare creştere din regiune”.
    În comparaţie cu alte pieţe europene, România este încă o ţară în dezvoltare, susţine Moldovan, aflându-se pe penultimul loc, înaintea Bulgariei, în ceea ce priveşte consumul de produse cosmetice pe cap de locuitor. Astfel, în timp ce, în medie, un consumator român cheltuie în jur de 3-4 euro lunar pe produse cosmetice, în Polonia se cheltuie dublu, în Italia sau Marea Britanie triplu, iar în Norvegia, de exemplu, merge chiar mai sus. „Ce ne spune asta? Că există încă un potenţial foarte mare în piaţa românească. Corelăm asta cu creşterea veniturilor populaţiei din ultimii 2-3 ani. În 2019 am văzut deja o creştere de 8-9% pe cap de locuitor. Eu sunt foarte încrezătoare că piaţa de produse cosmetice va continua să crească în următorii cinci ani, poate peste nivelul Europei Centrale. La nivelul întregului grup Avon suntem în top 15 şi suntem identificaţi ca fiind o ţară cu foarte mult potenţial atât din punctul de vedere al creşterii, cât şi al profitabilităţii.”
    În ceea ce priveşte schimbările pe care le-a sesizat în ultimii ani în rândul clienţilor români, executivul menţionează că „se vede clar un consumator din ce în ce mai educat şi responsabil din punct de vedere al mediului şi social”, din ce în ce mai multe românce fiind în prezent mai atente la impactul pe care produsele le au asupra mediului, dar şi la ingredientele produselor cosmetice, adaugă ea.
    La capitolul achiziţii online, România este însă, din nou, foarte în urmă, spune reprezentanta companiei. „În Cehia, de pildă, 17% din vânzările de beauty veneau din e-commerce. În România în momentul de faţă doar 2% din vânzările pieţei locale de beauty vin din acest canal. În cazul vânzărilor Avon procentul este similar.” Totuşi, adaugă ea, „este un segment care va continua să crească, şi noi îl adaptăm. Este în focusul nostru să accelerăm. Avem deja un an de când punem la dispoziţia consumatorilor o broşură total digitală, interactivă, în care ei pot să comande produsele, să acceseze video-uri legate de produs. Deci în comparaţie cu e-commerce-ul pur noi venim cu un plus, pentru că ai şi sfaturi online şi un consilier personal în social selling.” De aceea, crede Moldovan, modelul de business prin cataloage – adoptat de Avon – va funcţiona cu succes în continuare. „Modelul nostru de business a evoluat foarte mult pe măsură ce consumatorul a evoluat. Se vede clar o tendinţă a consumatorului de a se îndrepta către online, aşa că am venit în sensul acesta cu o schimbare a businessului, îndreptându-ne către social selling. Practic punem la dispoziţia forţei noastre de vânzări mult mai multe instrumente digitale prin care ei să ofere o experienţă adaptată la noile nevoi ale consumatorului.” Deschiderea de magazine fizice nu este încă pe lista jucătorului. „Nu intenţionăm să deschidem magazine fizice – anul acesta cu siguranţă nu. Ce vrem să facem este să dăm şi mai multe instrumente forţei de vânzări prin care să poată vinde uşor online.” În schimb, compania a deschis în plan local două pop-up store-uri – puncte de testare unde clienţii pot vedea fizic produsele şi le pot testa, în Promenada şi în ParkLake, „şi în funcţie de rezultatul acestor teste vom decide dacă le vom multiplica sau nu. Investiţia a fost de mare, la nivelul zecilor de mii de dolari”. În mediul rural, în continuare, vânzarea tradiţională prin broşură are ponderea cea mai mare, şi asta pentru că, acolo, practic, consumatorul are mult mai puţine opţiuni decât în mediul urban, indiferent că vorbim de oraşele mari sau mici, susţine CEO-ul. „Aş spune că în rural Avon este în continuare prima opţiune, pentru că acolo retailul este destul de puţin penetrat, e-commerce-ul la fel. În urban competiţia a crescut în ultimii ani mult mai puternic şi e foarte mare nevoie să te adaptezi, să fii agil, să acţionezi rapid şi să vii în întâmpinarea nevoilor consumatorului. În rural suntem foarte apropiaţi de consumator, nu simţim niciun fel de presiune din partea competitorului.” În ceea ce priveşte procentajul clienţilor proveniţi din mediul rural versus urban, acesta este de 50-50%.
    Legat de competiţie, Moldovan spune că aceasta este reprezentată în primul rând de retailul modern şi e-commerce. „Ei sunt foarte dinamici şi adaugă destul de multă presiune pe piaţa de cosmetice. În acelaşi timp noi în continuare suntem încrezători că venim în întâmpinarea nevoilor femeilor din România şi dovada este faptul că anul acesta absolut toate inovaţiile cu care am venit în piaţă au livrat peste inovaţiile similare pe care le-am avut în aceeaşi categorie de produs şi mult peste aşteptările noastre, faţă de planul de business pe care noi l-am pregătit, fiecare fiind un mare boom.”
    Cu toate că evoluţia pieţei locale de beauty arată că există în continuare loc şi pentru alţi jucători, Moldovan spune că, în industria de cosmetice, care este foarte competitivă, ceea ce contează este să ai puterea să te reinventezi şi să vii cu inovaţie foarte puternică. „Eu cred că asta este cheia. Clientul din ziua de astăzi caută produse premium, de foarte bună calitate, pe care să le achiziţioneze cu o experienţă cât mai plăcută, iar preţul produselor a devenit mai puţin relevant decât era în trecut. Clienţii sunt dispuşi să investească mai mult, dar să aibă produse de foarte bună calitate.”
    Andreea Moldovan oferă şi un sfat celor care încep businessuri antreprenoriale: în primul rând, să creadă în ei şi să nu îşi abandoneze uşor visele, „pentru că antreprenoriatul nu este uşor, este foarte provocator, şi de multe ori eşti tentat să renunţi, pentru că întâmpini o grămadă de dificultăţi la început de drum. Dar ce este important este să crezi în ideea ta şi să înveţi să o vinzi, pentru că, de cele mai multe ori, o idee bună, dacă nu ştii să o vinzi, îşi pierde suporterii. Ai nevoie atât de o echipă care să te urmeze, cât şi de investitori dispuşi să investească alături de tine”.
    Anul trecut, Avon a fost preluată de gigantul brazilian Natura, care deţine deja The Body Shop şi Aesop. Noua companie va avea venituri anuale de peste 10 miliarde dolari. Compania este condusă la nivel global tot de o româncă, Angela Creţu, potrivit unui anunţ făcut recent de reprezentanţii companiei. Anterior acestui rol, Angela Creţu a fost, în ultimii trei ani,  vicepreşedinte al grupului Avon şi CEO pentru Europa Centrală şi de Est, fiind responsabilă de 18 ţări din regiune.

    Carte de vizită: Andreea Moldovan este absolventă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi a unor cursuri de specialitate urmate în cadrul London Business School. În cadrul companiei Avon lucrează de peste două decenii (potrivit datelor de pe LinkedIn), iar în rolul de general manager al Avon Europa de Sud-Est a fost numită la începutul anului 2018. Înainte de a prelua funcţia actuală a coordonat activitatea businessului din Maroc şi din mai multe pieţe europene. Anterior a lucrat în cadrul Global Media pe poziţia de asistent de marketing.
    Printre hobby-urile sale se numără sportul – schi, tenis, înot -, fotografia – o pasiune mai recentă, descoperită în urmă cu aproximativ doi ani – şi zona de fashion, cu ani în urmă urmând chiar un curs de design vestimentar, în urma căruia a lansat o serie de colecţii proprii.
    Executivul de la Avon spune că agenda sa este, în momentul de faţă, „cam nebună” şi asta pentru că împleteşte rolul de general manager pentru o regiune formată din cinci pieţe cu cel de mamă a trei copii. „Ajung la birou de obicei pe la 8:30, încep întâlnirile de business în jurul orei 10:00, între 8.30 şi 10:00 alocându-mi timp pentru a-mi prioritiza lucrurile şi pentru a răspunde la e-mailurile care îmi rămân din ziua precedentă. Am apoi un management process pe care îl urmez cu sfinţenie, pentru că e foarte uşor în acest job să pierzi controlul asupra timpului tău, deci mă asigur că plasez în calendar acele lucruri cu adevărat importante. Îmi păstrez nişte buffere în agendă pentru neprevăzut, care apare întotdeauna, şi nu compromit întâlnirile individuale cu echipa mea directă oricât de încărcată ar fi agenda. În rest încerc să ajung acasă în jur de 19:00-19:30 şi să fac cât mai multe activităţi cu copiii. Sport fac dimineaţa, înainte de program, sau seara. Totul este despre a planifica. Dacă nu le planifici, nu se întâmplă.”

  • Blugento, soluţia românească de tip SaaS bazată pe Magento

    Descrierea inovaţiei:
    Compania românească Blugento a dezvoltat un layer tehnic peste platforma Magento Open Source care permite dezvoltarea centralizată a soluţiei software şi oferirea acesteia unui număr mare de clienţi, distribuind investiţia în tehnologie către un număr mare de clienţi. S-a dezvoltat de asemenea un layer de hosting de ultimă generaţie folosind Kubernetes şi rulând pe Amazon Web Services care oferă o disponibilitate şi redundanţă crescută magazinelor, lucru în general disponibil doar proiectelor Enterprise. Astfel, Blugento oferă o platformă de eCommerce puternică pentru realiza­rea şi administrarea magazinelor online. Blugento este o soluţie de eCommerce de tip SaaS (software-as-a-service), pe bază de abonament, care are la bază tehnologia Magento şi care oferă toate funcţionalităţile de care are nevoie un magazin online performant. Prin platforma Blugento, antreprenorii accesează, într-un singur loc, pe lângă soluţia tehnică şi servicii precum: design şi configurarea tehnică a magazinului online, suport şi mentenanţă, găzduire în cloud, securitate & backupuri automate, consultanţă & training şi au un specialist tehnic dedicat pe proiectul lor. Din echipa care a dezvol­tat proiectul fac parte Sandu Băbăşan, antreprenor cu peste 14 ani experienţă de business şi care este este în prezent CEO al companiei Blugento SA şi Vlad Stănescu, CTO al companiei.

    Elementul de noutate:
    Oferirea Magento într-un format software-as-a-service, o soluţie cu funcţionalităţi Enterprise la un nivel de preţ de 50 de ori mai mic.

    Efectele inovaţiei:
    Blugento rulează peste 400 de magazine online pe un model de abonament, oferind comercianţilor o soluţie de ultimă generaţie şi management complet al acesteia la un preţ de 50 de ori mai mic decât o dezvoltare proprie, livrat de 6 ori mai rapid şi care astfel permite comercianţilor acestora creşterea accelerată a afacerii lor online.

  • Schimbări la grupul PNL de la Senat: Daniel Fenechiu, noul lider al senatorilor liberali

    Daniel Fenechiu a fost ales noul lider al grupului senatorilor PNL, în locul lui Florin Cîţu, care acum este ministru de Finanţe, iar Nicoleta Pauliuc şi George Stângă au devenit vicelideri ai grupului, şi Carmen Hărău este noul secretar.

    „Îi mulţumesc lui Florin Cîţu şi îi urez succes la Ministerul Finanţelor Publice”, a afirmat Daniel Fenechiu, marţi, în plenul Senatului.

    Pe Daniel Fenechiu în funcţia de vicelider al grupului PNL la Senat este Nicoleta Pauliuc, iar George Stângâ îl înlocuieşte pe Mario Oprea.

    De asemenea, Carmen Hărău este noul secretar al grupului PNL la Senat, în locul Nicoletei Pauliuc.

    Anterior Marior Oprea a fost ales secretar al Biroului permanent al Senatului.

  • Michael Merchant, consultant american: „Este fundamental pentru sistemul educaţional, nu doar din România, să îşi schimbe mentalitatea”

    „Dacă vom lucra în acelaşi fel, vom obţine aceleaşi rezultate. De exemplu, dacă aduni un grup de elevi pentru o lecţie şi lucrezi în acelaşi fel, adică îi vezi ca pe obiecte, nu ca pe oamenii cu idei, gânduri şi emoţii, aceştia vor respinge lecţiile. Elevii mă vor respinge atât pe mine, ca profesor, cât şi ideile pe care încerc să le prezint. Este fundamental pentru sistemul educaţional, nu doar din România, să se schimbe mentalitatea. Aceasta este o problemă cu care se confruntă toată lumea, nu doar România”, spune consultantul.
    Merchant organizează prin intermediul institutului american Arbinger conferinţe şi workshopuri pe teme precum leadershipul, îmbunătăţirea performanţei, planificarea strategică şi relaţiile interpersonale. De asemenea, el a condus o companie de conştientizare şi prevenţie a abuzului de droguri care a fost nominalizată la premiile Emmy. Întrebat dacă el consideră metodele de predare din România ineficiente, Merchant spune că o abordare mai practică este vitală pentru elevi. Metodele de predare prin teorie, fără implicarea elevului, nu sunt utile pentru elevi şi aceştia ajung să înveţe doar pentru note.


    „Cred că poate fi o problemă abordarea teoretică din şcoli în detrimentul unor metode axate pe partea practică a lecţiilor. Este greu să schimbi asta, însă pentru elevi nu este util. Pentru elevi ar fi ideal să ia ce au învăţat şi să aplice învăţăturile în circumstanţe reale din viaţă. O abordare teoretică în sala de clasă este lipsită de viaţă, nu implică elevul în procesul de învăţare.”
    Mike Merchant mai spune că schimbarea de mentalitate a profesorilor trebuie să înceapă de la ideea că în interacţiunea cu elevii au de-a face cu persoane cu emoţii şi gânduri; ei trebuie să aprecieze elevul.
    „Atunci când cineva se simte apreciat, cresc foarte mult şansele ca el să devină creativ, să îşi facă temele şi toate cele. Este esenţial să aduci noi instrumente în procesul de învăţare. Cineva cu mentalitatea pe care o promovăm ar putea fi într-o oarecare măsură eficient şi în cazul unei abordări mai teoretice, dar cineva care vede elevii ca pe nişte obiecte şi care vine şi cu o manieră teoretică de a preda va preda pereţilor, pentru că nimeni din clasă nu va fi implicat în procesul de învăţare.”
    El a venit în România cu prilejul unei conferinţe pe teme de educaţie din Cluj-Napoca: „În sistemul educaţional din SUA am avut succes în a schimba mentalităţile profesorilor şi vom promova acest lucru şi în România. Atunci când celelalte persoane contează, atunci când celelalte persoane sunt preţuite, aceste lucruri au un impact foarte mare în sala de clasă. Elevii răspund foarte bine la un astfel de comportament”.
    În cadrul evenimentului a încercat să răspundă la întrebarea „Ce îşi doresc elevii?”, iar răspunsul său a fost că: „Ei vor să fie văzuţi, să fie auziţi, să fie preţuiţi şi implicaţi în propriul proces de educaţie. Invităm profesorii să creeze un mediu în care elevii să vrea să înveţe”. Consultantul american a vorbit participanţilor şi despre modul în care ar trebui să se poziţioneze un profesor în relaţia cu elevii, dar şi despre cum fiecare copil are un dar, iar aşteptările profesorului ar trebui să fie în funcţie de acel dar.
    „Profesorii ar trebui să-şi cunoască elevii, să le ştie numele şi să vadă în fiecare darul pe care îl are. Fiecare are un dar: un elev ştie numele fiecărui dinozaur, altul cunoaşte toate planetele, altul iubeşte muzica. Fiecare are câte un dar şi, ca profesor, dacă găseşti acest talent setezi un nivel al aşteptărilor pentru acel elev.”

    De la elevi fericiţi la angajaţi şi lideri excepţionali
    În cadrul interviului, Merchant a mai vorbit şi despre calităţile unui lider excepţional. El este de părere că un lider trebuie să aibă viziune, să implice activ angajaţii săi în proiecte, să îi ajute să se dezvolte. „Un lider excepţional este unul cu o viziune foarte clară şi capabil să implice oamenii. Liderii excepţionali îi vor implica şi pe alţii, nu vor fi singuri. Este mai uşor pentru un lider să se alieneze şi să rămână singur, dar poate ajunge ca angajaţii să nu mai fie motivaţi şi să nu mai fie productivi. ”
    El este de părere că, pentru ca un angajat să fie mai productiv, are nevoie să se simtă preţuit în cadrul organizaţiei: „Una dintre metodele da a determina angajaţii să fie mai productivi este să ştie că sunt preţuiţi. Un lider ar trebui să se întrebe: cum îmi pot ajuta angajaţii să se dezvolte? Cum îi pot ajuta să fie de succes? Cum îi pot ajuta să îşi sporească capacităţile pentru a deveni mai valoroşi pentru organizaţie?”
    Pentru a reţine angajaţii în companie, liderii ar trebui să le ofere şansa de a se dezvolta.
    Salariul este pe locul trei în topul motivelor pentru care un angajat alege să părăsească compania: „Motivul pentru care angajaţii pleacă din organizaţie nu mai este salariul. Cele mai recente studii ale celor de la Harvard arată că primul motiv pentru care oamenii pleacă de la locul de muncă este că nu le place şeful, apoi lipsa oportunităţilor de dezvoltare şi abia apoi vine salariul”. De asemenea, angajaţii au nevoie să simtă că munca pe care o fac în cadrul companiei le aparţine, iar obiectivele muncii lor să fie în linie cu obiectivele organizaţiei.
    „Obiectivele fiecărui angajat trebuie să fie în aceeaşi linie cu cele ale organizaţiei. În interiorul acestui cadru, oamenii au responsabilităţi şi ar trebui să fie lăsaţi să gândească, să vină cu idei. Astfel, angajatul se simte implicat şi simte că munca îi aparţine.”
    Al treilea ingredient pentru a menţine angajatul motivat este să reuşeşti ca lider să îi faci să lucreze împreună şi să se ajute unii pe alţii: „Cred că liderii excepţionali sunt inspiraţionali şi adună oamenii în jurul viziunii pe care o au. A doua chestiune este că ajută oamenii să se dezvolte. În al treilea rând aş spune că liderii ajută oamenii să lucreze unul cu celălalt, să colaboreze şi să lucreze ca o singură echipă.”