BusinessMagazin

Tag: lider

  • Compania unde angajaţii lucrau cu băutura pe birouri este în faza în care cheltuie mai mult decât produce, pierzând câteva MILIOANE de dolari ZILNIC

    WeWork este un start-up specializat în oferirea spaţiilor comune de lucru, domeniu cunoscut sub numele de coworking. La fel ca multe alte start-up-uri, WeWork este în faza în care cheltuie mai mult decât produce, pierzând câteva milioane de dolari zilnic.

    Prin urmare, cei de la Bloomberg scriu că WeWork ar putea rămâne fără bani până în primăvara anului viitor.

    Listarea la bursă a fost anulată din cauza fostului CEO, Adam Neumann, care a fost acuzat de conflict de interese după o serie de investiţii imobiliare private. Recent, Neumann a anunţat că va renunţa la rolul de CEO al companiei ş…i va ceda o parte din controlul asupra companiei, dupa ce planurile de listare a acesteia s-au lovit de obstacole. Potrivit Wall Street Journal, de la anunţarea unei potenţiale listări, compania a fost subiectul mai multor numeroase critici şi a pierdut 2 miliarde de dolari în 2018.

    Tot anul trecut, Neumann s-a confruntat şi cu un proces intentat de o fostă angajată, care spunea că există probleme legate de hărţuirea sexuală şi alte comportamente nepotrivite în spaţiul de lucru. În declaraţia ei, a menţionat faptul că la interviul de angajare, Neumann i-a oferit shoturi de tequila.

    Tequila nu a lipsit de pe mesele angajaţilor nici în 2016, când Neumann i-a anunţat, la sediul central al companiei, că trebuie să renunţe la 7% din efectivul total de angajaţi – ulterior, cei prezenţi la momentul anunţului au fost serviţi cu shot-uri de tequila şi alte băuturi.

    Chiar sistemul de business al WeWork este acum analizat de specialişti: compania închiriază spaţii pe termen lung (15 ani este media), le renovează şi le subînchiriază companiilor. Problema este că WeWork va trebui să plătească, în următorii 15 ani, facturi cumulate de 47 miliarde dolari, în vreme ce contractele din acest moment ar urma să le aducă 4 miliarde de dolari.

    Reducerea numărului de angajaţi este prima soluţie luată în calcul de analişti: compania a cheltuit anul trecut 184 milioane dolari pentru salarii şi alte 23 milioane dolari în compensaţii pe acţiuni.

  • Cea mai ciudată prietenie din lume. Cum au ajuns să fie amici unul dintre cei mai mari DICTATORI în viaţă şi un baschetbalist din NBA

    Dennis Rodman este unul dintre cei mai ciudaţi şi populari atleţi din lume, după cum reiese dintr-un documentar publicat de ESPN şi analizat în presa internaţională.  S-a alăturat echipei Detroit Pistons in 1986, a câştigat două campionate cu această echipă şi încă trei cu Chicago Bulls, echipa lui Michael Jordan.

    Popularitatea lui nu a crescut doar pe terenul de baschet: a avut o relaţie cu Madonna, iar când şi-a promovat biografia, a făcut o paradă pe Fifth Avenue îmbrăcat într-o rochie de mireasă. Subiectul care lansează însă cele mai multe subiecte în presă este relaţia sa cu liderul nord coreean Kim Jong-un, pe care l-a vizitat în numeroase rânduri.

    Din acelaşi documentar reiese că impresarul lui Rodman, Darren Price, nu ştia diferenţa dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord în momentul în care a planificat prima întâlnire a sportivului cu Jong-un. Acesta se pare că este un superfan al NBA-ului american şi l-a urmărit pe Rodman jucând baschet încă din copilărie.

    Rodman a apărat în mod repetat relaţia sa cu liderul nord-coreean: „Tipul ăsta este prietenul meu, pentru totdeauna.” Într-una dintre călătoriile sale în Coreea de Nord, au fost făcute filmări care l-au surprins pe Rodman cântând: „La mulţi ani” lui Jong-un, iar ulterior, agresând verbal un reporter irlandez în timpul unei cine.

    Rodman s-a înscris la un program de dezalcoolizare la o săptămână după ce s-a întors, dar documentarul pune întrebarea: „Întâlnirea din 2018 între preşedintele Trump şi Jong-un s-ar fi întâmplat fără Rodman?”. „Este bine că vorbesc, nu?” întreabă Rodman în filmul documentar. „Asta este cea mai importantă moştenire a mea şi cel mai important lucru pe care vreau să îl dezvolt în viaţa mea în viitor.”

    Documentarul „For Better or Worse” descrie şi copilăria lui Dennis Rodman în Oklahoma. După ce mama lui l-a alungat din casa lor din Detroit, el s-a înscris la Universitatea de Stat Southeastern Oklahoma şi a găsit un soi de familie surogat – familia Rich.

     

  • Liderul Executivului din Hong Kong susţine că nu s-a oferit niciodată să demisioneze

    Lam poate fi auzită într-o înregistrare audio, realizată în cadrul unei reuniuni private cu afacerişti locali, spunând că ar demisiona dacă ar avea de ales pentru că a cauzat “un haos de neiertat” încercând să introducă o controversată lege privind extrădarea, care a provocat ample proteste de stradă, relatează postul BBC News.

    “Dacă aş avea de ales, primul lucru ar fi să demisionez, după scuze profunde”, poate fi auzită Lam.

    Însă, în cadrul unei conferinţe de presă ce a avut loc marţi, şefa Executivului din Hong Kong a negat că s-ar fi oferit vreodată să-şi prezinte demisia Administraţiei chineze.

    “Nici măcar nu am avut în vedere să discut despre o demisie cu Guvernul Popular Central”, a adăugat şefa Executivului din Hong Kong.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este tânărul de doar 27 de ani responsabil de exporturile celui mai mare producător românesc de ţiglă metalică

    Mihai Sandu a preluat departamentul de export al Bilka, liderul pieţei româneşti de ţiglă metalică în anul 2016, odată cu înfiinţarea acestuia.
    Povestea lui legată de companie a început însă în urmă cu opt ani când, student fiind, a început să lucreze pentru un furnizor de servicii al companiei. În 2012, când avea 20 de ani, s-a angajat în cadrul Bilka în calitate de responsabil logistică. „Traseul de la logistică la export a trecut şi prin departamentul de vânzări, pentru intern, unde am avut posibilitatea să învăţ cât mai multe despre domeniul vânzărilor şi să pun bazele ascensiunii mele”, îşi descrie el evoluţia până la preluarea rolului actual. 
    Acesta implică dezvoltarea vânzărilor la export „oarecum de la zero”. „La  început am fost singur în departament şi am dus muncă dublă pentru a face cunoscut brandul în extern, dar uneori şi pentru a depăşi bariere lingvistice. De-a lungul timpului, cifrele obţinute mi-au dovedit că prin muncă şi devotament, provocările vor deveni performanţe, iar acum exportul reprezintă 10% din cifra de afaceri a companiei şi continuă să crească”, descrie el rezultatele înregistrate. Valoarea sistemelor complete pentru acoperişuri exportate anul trecut a ajuns la 11 milioane de euro, în creştere cu 50% faţă de 2018.  Produsele Bilka sunt comercializate în extern, în ţări precum: Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Germania, Polonia, Slovacia, Cehia, Austria sau Ucraina. Echipa, formată din patru angajaţi în prezent, se concentrează pe dezvoltarea de noi pieţe de desfacere – chiar şi pe alte continente – şi pe consolidarea poziţiei pe pieţele pe care deja au intrat. „Potenţialul de creştere pe care îl vedem la export şi faptul că investiţiile realizate în ultimii ani ne permit să fim competitivi în toată Europa, unde sunt pieţe în care putem ajunge lider în următorii cinci ani, ne fac să accesăm tot mai multe pieţe şi să ne uităm şi spre alte continente.” 

  • Freestyle leadership – 6 abordări practice ale unui nou stil de conducere

    Opinie semnată de Helga Pattart – Drexler, head of executive education în cadrul WU Executive Academy

    Lucrurile sunt în plină schimbare pe piaţa muncii: birourile, modalităţile de colaborare, formele de organizare, dar şi stilurile de conducere. În timp ce unii lideri preferă să rămână ancoraţi în metodele de management care au trecut testul timpului, alţii caută mereu idei şi strategii noi, uneori radicale, pe care să le aplice în cadrul companiei. Un lucru este însă clar: să te concentrezi pe una dintre cele două abordări, excluzând-o complet pe cealaltă, nu aduce nimic bun. Avem nevoie urgent să dobândim o înţelegere cu totul nouă asupra conceptelor de management şi leadership, prin adoptarea unui nou stil de conducere, şi anume freestyle leadership. Acesta este caracterizat prin găsirea căilor proprii de a face lucrurile şi a obţine echilibrul potrivit pentru businessul tău, deoarece în contextul managementului nu există modele sau abordări de tipul one size fits all, iar acest lucru nu se va schimba în viitor. Astfel, inspiraţia şi informaţiile furnizate de pionieri din cadrul altor companii sunt adesea utile în găsirea propriului drum.
    Iată 6 metode prin care poţi pune în practică, în cadrul companiei tale, leadershipul inovator:


    1. Promovează managementul digital, însă nu cu orice preţ

    Una dintre cele mai importante sarcini pe care executivii le au în ziua de astăzi este să acorde o atenţie deosebită digitalizării, să îşi ajute angajaţii să dobândească abilităţile digitale necesare şi să pregătească terenul pentru transformarea digitală. Acest lucru implică un plan de proiect şi o echipă alcătuită din membri de la diverse companii, deci colaborare cu competitori şi start-up-uri. În calitate de misionari digitali, executivii trebuie să conducă prin puterea exemplului şi să încurajeze angajaţii nu numai să nu se teamă de schimbare, ci chiar să integreze în viaţa lor aplicaţiile digitale. Grupuri precum Siemens, T-Mobile sau Volkswagen organizează, în mod regulat, hackathonuri, adică concursuri de codare deschise. Recent, Vienna Insurance Group a format primul său start-up corporatist, Viesure Innovation Center, care îmbină serviciile digitale.
    Atenţie! Pasiunea unui manager pentru digitalizare  poate conduce la o lipsă de înţelegere faţă de angajaţii care au nevoie de mai mult timp pentru a se acomoda cu noile tehnologii. Suprasolicitarea şi exercitarea presiunii asupra acestora nu vor ajuta prea mult. Ceea ce va ajuta, în schimb, este folosirea abordărilor de gamificare, păstrarea instrumentelor simple şi implementarea doar a acelor inovaţii care contează cu adevărat.


    2. Stimulează agilitatea cu ajutorul OKR-urilor

    Metodologia obiectivelor şi rezultatelor cheie (OKR), dezvoltată de cofondatorul Intel, Andy Grove, poate
    contribui la eficientizarea procesului de lucru. Modelul
    obiectiv – performanţă este deja folosit, de exemplu, de Netflix, Twitter şi Zalando, precum şi de multe alte companii şi întreprinderi mijlocii. Această tehnică se bazează pe faptul că directorii şi angajaţii se pun de comun acord, trimestrial, privind obiectivele pe termen scurt, care sunt transparente pentru toţi cei implicaţi. Rezultatul constă în eficientizarea procesului decizional şi o mai bună orientare a obiectivelor şi comunicării.
    Atenţie! Este de la sine înţeles că OKR-urile, ca orice altă formă de abordare, au avantajele şi dezavantaje lor. Dar aici, în special, directorii trebuie să se gândească atent la ceea ce are sens pentru modelul lor de afacere. Este esenţială găsirea echilibrului corect între obiectivele pe termen lung, care oferă îndrumare, şi cele pe termen scurt, care pot fi adaptate rapid la realităţile în continuă schimbare.


    3. Permite-le angajaţilor să-şi folosească punctele forte la maximum 

    Leadershipul pozitiv este o abordare orientată spre soluţii, care vine din domeniul psihologiei pozitive. Este vorba despre leadership centrat pe potenţial, orientat spre oameni, care pune viziunea şi valorile companiei în plan central. Executivii se concentrează în special să valorifice punctele forte individuale ale angajaţilor, să îi ajute să-şi îmbunătăţească fluxul de activităţi, să le creeze un simţ al scopului şi să le crească angajamentul. Mai mult, pun mult accentul pe talent şi dezvoltarea echipei. Evoluţia individuală şi participarea activă a fiecărui angajat au o importanţă principală. IKEA este unul dintre cele mai bune exemple de companii care au adoptat acest gen de leadership.
    Atenţie! Cuvântul „pozitiv” nu încearcă să sugereze că nu mai trebuie să existe conflicte, ci faptul că trebuie stimulată activ comunicarea deschisă în cadrul companiei. Mai mult decât atât, o concentrare prea mare asupra angajaţilor poate conduce cu uşurinţă la o atenţie insuficientă acordată produselor sau clienţilor. 


    4. Profită de fiecare aspect

    De cele mai multe ori, oamenii reduc noţiunea de leadership la tradiţionala relaţie manager – angajat. O nouă cercetare, realizată în Germania, a urmărit dezvoltarea leadershipului sinergetic, un nou model de a conduce echipe, bazat atât pe proiectele de echipă reuşite, cât şi pe cele fără succes. Principala premisă a acestui model este că, în mod ideal, managerii abordează echipa ca pe un sistem, concentrându-se pe team buildinguri, distribuirea rolurilor şi sarcinilor, resurse şi performanţele membrilor. Studiile au demonstrat că echipele lucrează mai eficient atunci când managerii definesc şi împart sarcinile. Echipele care lucrează într-o manieră auto organizată sunt mai creative şi mai inovatoare.
    Atenţie! Este important să acorzi întotdeauna atenţie angajaţilor în mod individual. În caz contrar, poţi foarte uşor să nu remarci când cineva este deconectat emoţional de la munca lui sau se simte demotivat.


    5. Fii un lider mindful – mai puţin înseamnă mai mult

    În general, oamenii tind să asocieze mindfulnessul cu yoga şi meditaţia. Oferirea acestor lucruri într-un cadru corporativ poate ajuta într-adevăr angajaţii să reducă stresul, dar în contextul leadershipului, mindfulnessul este un concept mult mai larg. A fi „mindful” înseamnă să fii conştient de acţiunile tale zi de zi şi să îţi evaluezi constant atitudinea pe care o ai faţă de angajaţi. Gândirea conştientă nu numai că ne ajută să abordăm aspecte foarte complexe cu o mai mare claritate, dar ne şi sporeşte empatia faţă de ceilalţi.
    Unul dintre pionierii managementului prin mindfulness este Bodo Janssen, CEO al Upstalsboom, un lanţ hotelier din Frizia, Olanda. După retragerea la o mănăstire, acesta a început să integreze tehnici de mindfulness în stilul său de conducere. Valorile sale corporative constau în munca independentă, orientată către scop şi recunoştinţa pentru ceea ce ai. 
    Atenţie! Mindfulnessul nu îi dă unui manager mână liberă să mărească volumul de muncă al angajaţilor.


    6. Asigură-te că implici angajaţii pe deplin la locul de muncă

    A oferi angajaţilor ocazia de a-şi exprima punctul de vedere în diferite situaţii poate contribui la stimularea motivaţiei lor intrinsece, cu condiţia ca ei să se simtă auziţi şi văzuţi, iar ideile şi opiniile lor să conteze cu adevărat. Noii pionieri ai muncii ilustrează cât de departe poate merge acest lucru. Einhorn, o companie de prezervative cu sediul în Berlin, le oferă angajaţilor posibilitatea de a-şi spune cuvântul în ceea ce priveşte compensaţiile şi concediul. Nici Premium Cola, un producător de băuturi din Hamburg, nu este străin de acest concept. Compania le permite furnizorilor şi clienţilor să îşi exprime opiniile în deciziile de afaceri ale producătorului prin intermediul intranetului.
    Atenţie! Pentru ca participarea angajaţilor la procesul decizional să aibă loc, sunt necesare o cultură corectă de discuţie şi luare a deciziilor, rezistenţă, dar şi o deschidere către soluţionarea problemelor, atât din partea managerilor, cât şi a angajaţilor. 

  • Previziuni de la unul dintre cei mai cunoscuţi analişti financiari ai lumii

    „Principala întrebare este: cum face faţă SUA ascensiunii Chinei? Aceasta este întrebarea de bază cu care se confruntă lumea şi este o întrebare bună. În primul rând, ar trebui să spunem că este minunat pentru lume faptul că China devine din ce în ce mai bogată şi doreşte să-şi asume o poziţie de leadership mult mai mare pe plan global, în general. Există circa 1,4 miliarde de oameni acolo, o şesime din populaţia lumii, şi este extraordinar că ei devin din ce în ce mai bogaţi. Dar, evident, dacă eşti american, aceasta reprezintă o ameninţare – este un cuvânt prea puternic – , dar este o provocare competitivă. Deci asta este ceea ce se află cu adevărat în spatele războiului comercial. Există o mulţime de elemente, dar elementul principal care se află în spatele războiului comercial este că America încearcă să se asigure că această concurenţă a sa cu China este una corectă şi că există condiţii de concurenţă echitabile acum că sunt pe picior de egalitate. Deci asta se întâmplă”, spune Paul Smith, preşedintele CFA Institute, într-o discuţie pe tema îngrijorărilor prezentului.

    Despre întrebări de tipul „când se va sfârşi războiul comercial?”, el susţine că sunt greşite, pentru că acest război nu se va termina până când una dintre cele două ţări – SUA şi China – nu va decide că echilibrul a fost resetat pentru totdeauna. Iar acest lucru va dura o generaţie.

    La nivel global se profilează un război comercial, precum şi un război între politicile monetare, respectiv un război valutar între marile puteri. Administraţia de la Washington a transmis mesaje mai mult sau mai puţin voalate prin care a acuzat China şi Uniunea Europeană că sunt implicate într-un joc major de manipulare monetară pentru a concura cu Statele Unite. Recent, SUA au acuzat în mod oficial China de manipulare valutară, după ce guvernul de la Beijing a permis la începutul lunii august deprecierea valorii yuanului peste pragul de 7 unităţi pentru un dolar, la un nivel record din ultimul deceniu, în contextul în care devalorizarea monedei ar ajuta companiile chinezeşti să contrabalanseze costurile suplimentare generate de taxele vamale mai ridicate impuse recent de SUA pe fondul războiului comercial dintre cele două ţări. Intervenţia băncii centrale chineze nu a rămas fără ecouri pe pieţele valutare din Asia şi pe bursele de acţiuni europene, venind la scurt timp după ce preşedintele american, Donald Trump, a susţinut că va impune pe 1 septembrie tarife de 10% asupra tuturor importurilor din China rămase netarifate, potrivit Reuters.

    „Când vorbesc cu tinerii, le spun mereu: «Aceasta este viaţa voastră. Viaţa noastră a fost Războiul Rece şi Rusia. Viaţa voastră este ascensiunea Chinei şi conflictul comercial – sper să nu fie şi alt conflict – dintre China şi America, care va continua pentru cel puţin următorii 30 de ani».”

    Vorbind despre filosofia Chinei de a face afaceri de-a lungul secolelor, şeful CFA aminteşte că ei au fost dintotdeauna comercianţi. „Când mă uit la istoria chineză, colonialismul pentru China a fost întotdeauna colonialism economic. Mătase, porţelan… tot felul de lucruri. Nu a fost ceea ce a fost pentru englezi, nu a fost colonialism fizic. Nu spun că acest lucru va fi neapărat adevărat, dar cred că atunci când cineva se gândeşte la un conflict, ne gândim la ceva într-un fel în stil american sau britanic, care s-a încheiat întotdeauna cu omorârea oamenilor. În conceptul chinez, conflictul nu se referă la conflictul armat, ci la conflictul comercial. Cred că aceasta este o veste bună, nu o veste proastă. Nu văd ca acest conflict dintre America şi China să fie un război cu arme, îl văd ca pe un război comercial care va dura 30 de ani.”

    Paul Smith a adus în discuţie şi problema Chinei cu Taiwanul, vorbind şi despre Hong Kong. Taiwan are un guvern propriu şi este un stat independent, însă nu şi-a declarat în mod formal independenţa de China. Iar administraţia de la Beijing consideră că insula este o provincie a Chinei. În plus, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a susţinut că doreşte să obţină o „reunire” paşnică  cu Taiwan, care va avea un viitor bun sub controlul chinez; pe de altă parte, China îşi rezervă şi dreptul de a folosi forţa pentru a readuce Taiwanul sub controlul său.

    „Hong Kong este, în multe privinţe, un test pentru China în ceea ce priveşte ce se va întâmpla în Taiwan. Şi cum a tratat continentul Hong Kong. Şi, evident, acesta este un subiect foarte fierbinte în acest moment, faptul că există multe tensiuni politice în Hong Kong. Dar lucrul pe care China nu l-a făcut a fost să trimită trupe. Cred că este foarte încurajator, este foarte interesant. Cu englezii, ştim care a fost răspunsul nostru iniţial. Dacă unul dintre interesele noastre comerciale era în pericol, trimiteam o navă şi începeam să tragem. Şi nu a fost nicio negociere, a fost foarte simplu. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, cred că răspunsul lor iniţial este mult mai civilizat. Noi (Marea Britanie – n.red.) nu suntem o naţiune civilizată, în această privinţă”.

    Fostă colonie britanică, Hong Kong a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să menţină un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „o ţară, două sisteme”. Hong Kong a fost în ultima perioadă scena unor ample proteste provocate de un proiect de lege despre care criticii susţin că ar permite extrădarea disidenţilor politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei.

    Dincolo de China şi SUA, aruncând o privire la nivelul întregii lumi, şeful CFA spune că trăim „într-o lume multipolară”, situaţia fiind complicată.

    „Trăim într-o lume multipolară. Când a căzut Zidul Berlinului, timp de 25 de ani am trăit într-o lume unipolară, dominată de americani. Acum trăim într-o lume multipolară şi, deci, nu sunt doar UE, China, Rusia… Deci este un mediu mult mai complicat. Şi cred că, din punctul de vedere al unui analist financiar, ceea ce aş spune este că globalizarea era despre eficienţă şi crearea eficienţei. Dar generaţia viitoare va avea legătură cu ineficienţa. Şi ştiu că este un lucru ciudat de spus, dar vom avea blocurile de tranzacţionare şi acestea creează ineficienţă, la fel ca protecţionismul, de exemplu. Deci, într-un mod ciudat, pentru profesionişti, dacă vă întrebaţi cine beneficiază de asta, profesioniştii beneficiază. Cine nu beneficiază? Consumatorul, persoana obişnuită nu beneficiază.”

    În ceea ce priveşte Europa, există temerea că va avea două viteze. În aceste condiţii, cât de important este pentru o ţară ca România, care are o monedă fragilă şi, uneori, politici fragilizante, să adopte euro este o întrebare cheie. Vorbind despre cauzele din spatele Brexitului şi despre unele dintre provocările legate de Italia sau Grecia versus Europa, Paul Smith a arătat că Europa are „un corset”, mizându-se pe ideea că o singură mărime se potriveşte tuturor. El susţine că oamenii de la Bruxelles trebuie să se gândească mai creativ la care sunt punctele forte ale Uniunii Europene, care le oferă oamenilor protecţie, securitate.

    „Cred că ceea ce trebuie să gândească Bruxelles-ul este să spună că 27 de ţări au 27 de nevoi diferite şi că a avea o singură abordare care se potriveşte tuturor este puţin probabil să funcţioneze. Şi poate că lucrul bun care va ieşi în urma Brexitului ar putea fi să se recunoască la Bruxelles că, de fapt, ceea ce trebuie să se construiască este o Uniune Europeană care are niveluri diferite de participare, unde ţările se pot îndrepta spre centru, spre ceea ce poate Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Luxemburg ar putea considera o uniune foarte strânsă, însă alte ţări pot avea o relaţie deficitară cu UE, dar se pot îndrepta spre centru, deoarece fragilitatea sistemelor lor se îmbunătăţeşte practic.”

    Când ne întoarcem la partea de reglementare financiară, moneda este doar unul dintre lucrurile auzite. „Mergeţi în unele ţări mai mici din UE, iar autoritatea de reglementare a pieţei de valori mobiliare – poate fi formată doar din şase persoane – primeşte toate aceste regulamente europene, care sunt bune pentru Deutsche Bank sau pentru Société Générale, şi li se spune: bine, acum trebuie implementate. Şi ei spun: Bine, suntem şase oameni, este imposibil şi, în plus, nu se potriveşte pieţei noastre financiare sau băncilor, industriei financiare de la noi. Trebuie să ajutăm să crească o economie în curs de dezvoltare. Şi cred că aceasta este o provocare pentru Bruxelles, ei trebuie să se gândească mai mult – şi nu ştiu care sunt răspunsurile – dar trebuie să se gândească mai creativ la care sunt adevăratele puncte forte ale Uniunii, care le oferă oamenilor protecţie, securitate, o privire asupra propriilor lor guverne, poate că există altcineva, nu doar politicienii locali, altcineva care este acolo, asigurându-se că politica economică este sensibilă, că drepturile omului sunt protejate, toate aceste lucruri. Deci sunt bune libertăţile de a călători peste graniţe şi de a mişca comerţul peste graniţe, acestea sunt elementele de bază a ceea ce înseamnă Europa. Dar o mulţime dintre reglementări trebuie să fie, cred, mult mai opţionale decât sunt astăzi. Libertatea de mişcare şi a forţei de muncă se numără printre elementele care au afectat implicarea Marii Britanii. Cred că ideea de la Bruxelles este că trebuie să aibă un morcov şi un băţ (o combinaţie de strategie de recompensare şi de pedeapsă – n.red.) şi trebuie să îndrepte oamenii puternic înainte în direcţia corectă. Şi s-ar putea să aibă dreptate – evident, acesta este un proiect care va dura decenii. Dar cred că atunci când te uiţi la tensiunea din acest moment, cred că trebuie să ne dezvoltăm puţin gândirea”.
    De ce este necesară Adoptarea euro?

    Referindu-se la necesitatea adoptării monedei unice europene de către ţările din Uniunea Europeană, şeful CFA Institute susţine că pentru ţări mici are mai mult sens să adopte euro, în timp ce în cazul ţărilor mari are mai puţin sens. Iar România şi alte ţări ar putea să îşi păstreze moneda naţională dacă ar avea instituţii puternice şi independente de controlul politic.

    „Este o generalizare, dar cred că pentru ţările mai mici adoptarea monedei euro are mult mai mult sens. Dacă eşti o ţară mai mare, poate că are mai puţin sens. Când călătoresc în această regiune, nu doar în România, observ că beneficiile de a face parte din zona euro – din punctul de vedere al stabilităţii politice, din punctul de vedere al uşurinţei de a face tranzacţii, al integrării cu o comunitate mai mare – depăşesc probabil dificultăţile. Dar, evident, există provocări pe termen scurt – opinii, politici, toate aceste lucruri. Însă punându-le în balanţă aş spune că, pe ansamblu, da – este util pentru ţările mai mici să adopte euro.”

    Pe de altă parte, şeful CFA susţine că o ţară mică poate să aibă o monedă independentă, dar are nevoie de instituţii puternice şi de instituţii care sunt independente de controlul politic. „Deci dacă aveţi aşa ceva în România, moneda naţională poate rămâne a voastră.”

    O întrebare provocatoare este de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro. „Trebuie să vă întrebaţi de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro, de ce ar vrea să îşi păstreze propria monedă. Pentru că atunci când adopţi euro, renunţi la o anumită putere. Aceasta este o întrebare interesantă la care trebuie să răspundă politicienii. Puterea este că dacă păstrezi controlul asupra monedei tale, îţi poţi manipula economia internă într-un mod în care nu poţi dacă ai euro. De exemplu, dacă doriţi să vizaţi persoane relativ sărace din ţara dumneavoastră, printaţi bani şi le acordaţi gaze subvenţionate, alimente subvenţionate, le oferiţi tot felul de lucruri, ceea ce, în cele din urmă, duce la inflaţie şi aduceţi mai mulţi bani. Un politician are o perioadă de patru ani, deci sunt concentraţi în mod natural pe termen scurt. Aceasta nu este o critică, ci doar o realitate. Vârsta de pensionare este de 60 sau 65 de ani, dar aceasta ar trebui să fie 75 de ani. Nu ne putem permite să ne pensionăm la 60 şi 65 de ani. Trebuie să fie 75. Dar niciun politician nu va face asta, pentru că este problema viitoarei generaţii. Şi dacă ai face-o astăzi pentru tine, ai fi foarte supărat. Deci ei ştiu că este corect, ştiu că până la urmă cineva va trebui să facă asta, dar poate fi o problemă căreia un politician peste 15 ani trebuie să-i facă faţă, nu trebuie să-i facem faţă astăzi. Deci, în mod natural, oamenii vor împinge astăzi ceea ce pot face mâine. Acesta este doar modul în care lucrăm. Nu suntem roboţi, încă.”

    Viitoarea mare criză economică

    Unul dintre lucrurile de care avem nevoie acum este „ceva mai multă inflaţie în lume”, în opinia şefului CFA.

    „Teoria economică spune că o inflaţie de 3-4% ajută de fapt la ungerea roţilor economiei. Pentru că, dacă te gândeşti la mine, mă voi pensiona, am bani, dar nu pot pune aceşti bani la treabă. Nu pot să-i pun la treabă în depozite bancare, aşa că pentru pensionari aceasta este o mare problemă. Deci, un pic de inflaţie ajută, dar multă inflaţie distruge economiile oamenilor. Aşadar, este un echilibru pe care trebuie să-l atingă o economie. Dar, în momentul de faţă, trăim la nivel global, nu neapărat aici în România, ci la nivel global trăim într-o lume deflaţionistă, care este destul de îngrijorătoare, destul de dăunătoare, pentru că funcţionează împotriva dorinţei oamenilor de a investi. Un pic de inflaţie te ajută să fii mai agresiv în ceea ce priveşte abordarea investiţională decât deflaţia.”

    De altfel, despre următoarea criză economică, şeful CFA anticipează că se va contura în jurul inflaţiei. „Nu sunt sigur, dar cred că următoarea mare criză va fi probabil în jurul inflaţiei. În America şi în Marea Britanie, în Europa de Vest, oricum nu am mai avut experienţe pe care le-aţi avut aici în anii ’90, timp de decade. Aşadar, există o întreagă generaţie de oameni, care au să zicem 45 de ani, care nu au trăit niciodată într-o perioadă de inflaţie ridicată, deci nu înţeleg că ieşim dintr-o perioadă sau suntem într-o perioadă cu o inflaţie foarte scăzută. Aşadar, dacă vă gândiţi la care va fi următoarea criză, bănuiesc că va fi o criză a inflaţiei, de un fel sau altul. Acesta va fi pariul meu.”

    România ar putea să popularizeze experienţa avută la începutul anilor ’90, cu hiperinflaţie de circa 300%. De la inflaţie de aproape 300% pe an, România a ajuns în mai mult de două decenii la inflaţie de mai puţin de 1% în anii trecuţi. Practic, România a ajuns să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993. Însă, în 2018 şi în acest an, inflaţia a revenit pe o pantă ascendentă de 4-5%. „Unul dintre lucrurile pe care le spun în ţara mea, în Marea Britanie, şi în America, este că am început să lucrez în 1980, acum aproape 40 de ani, iar ratele dobânzilor din Marea Britanie la acea vreme erau de 18-19%. Au fost zilele de şoc petrolier, iar oamenii din ţara mea în ultimii 20 de ani au văzut o inflaţie de 3 sau 4%. Deci sunt de acord că experienţa inflaţiei mari este o experienţă pe care oamenii o pierd ca amintire. Deci un lucru pe care îl ştim este că asta se va întâmpla în viitor. Oamenii au uitat cum este traiul în hiperinflaţie, aceasta este aproape sigur următoarea criză financiară. Nu sunt sigur, gândindu-mă la oameni, dacă există vreun mod de a evita acest lucru.”

    Dar cât de important va fi rolul băncilor centrale în următoarea criză?

    „Ca întotdeauna, crucial de important. Cred că atunci când ne uităm înapoi la 2008, puteţi învinui băncile centrale pentru unele condiţii care au dus la criză, dar cred că băncile centrale s-au ocupat de criză cu adevărat bine. Poate puteţi spune: «Ei bine, aţi făcut criza» şi poate că este adevărat, dar cred că ar trebui să fim foarte pozitivi în ceea ce priveşte modul în care băncile centrale s-au ocupat de criză. Cineva mi-a spus odată că în 2008 băncile centrale au avut o alegere: ori Marea Depresiune din anii 1930, ori Revoluţia Franceză. Şi au ales Revoluţia Franceză, care este în esenţă situaţia cu care ne confruntăm astăzi. Acesta este motivul pentru care nu am intrat într-o Mare Depresiune. Dar ceea ce am făcut cu bună ştiinţă este că am creat un decalaj mai mare între bogaţi şi săraci, care, în cele din urmă, face ca sistemele noastre politice să fie supuse tensiunii. Cu asta trăim astăzi. Politicile de după 2008 au creat o societate foarte inegală, nefericită, iar instituţiile noastre politice se luptă să facă faţă acestei provocări. Aşadar, sperăm, trebuie să creştem din nou, motiv pentru care spun că inflaţia ar putea fi următoarea provocare, pentru că trebuie să introducem ceva benzină în motor, trebuie să creştem din nou şi trebuie să începem să readucem societatea în centru, unde toată lumea priveşte. Şi este nevoie de creştere pentru a putea face asta. Aceasta este provocarea următorului deceniu. Dar putem să o depăşim, să nu fim negativi.”

  • BREAKING Coaliţia de guvernare, destrămare IMINENTĂ. Şedinţe fulger azi în ambele partide. Negocierile Dăncilă – Tăriceanu au eşuat

    Preşedintele ALDE Călin Popescu Tăriceanu a decis retragerea din cursa pentru prezidenţiale, iar anunţul va fi făcut în şedinţa Biroului Politc Central, de la ora 16.00, au declarat surse politice pentru MEDIAFAX. ALDE şi Pro Romania discută susţinerea lui Mircea Diaconu la preşedinţie.

    Potrivit surselor citate, liderul ALDE şi-a anunţat colegii de intenţia sa, iar un anunţ oficial va fi făcut în şedinţa de luni.

    În acest context, spun reprezentanţi ai partiduluui, ultimatumul dat PSD privind guvernarrea şi restructurarea guvernului este cu atât mai serios, deoarece nu mai există discuţii cu privire la faptul că ALDE încearcă un şantaj pentru a obţine susţinerea liderului formaţiunii la Cotroceni.

    Aceleaşi surse politice au mai spus, pentru MEDIAFAX, că cel mai probabil în şedinţa Biroului Politic Naţional de luni se va merge pe varianta unei alianţe cu Pro Romania.

    Totodată, cele două partide intenţionează să îl susţină pe Mircea Diaconu, fost europarlamentar, la prezidenţiale. De altfel, Mircea Diaconu a afirmat, într-un interviu la RFI,că a fost chemat la discuţii cu ALDE şi Pro România, în vederea susţinerii sale în cursa prezidenţială. Actorul şi-a anunţat duminică intenţia de a candida.

    ”După cum arată lucrurile, apropo de telefonul de aseară târziu şi de faptul că mă duc acum la discuţiile astea, probabil că aşa şi va fi, însă nu mă duc să negociez, ci mă duc să înţeleg termenii şi da, să negociez, dacă vreţi sau să securizez termenii relaţiei. (…) statutul meu de independent rămâne foarte clar, obligatoriu, pentru că ăsta este, ăsta trebuie să fie al unui preşedinte”, a spus Diaconu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este tânărul care a inspirat numele companiei de construcţii Bog’Art

    Numele lui Bogdan Doicescu se leagă, la propriu, de liderul local al pieţei construcţiilor: Raul Doicescu, fondatorul afacerii, povestea în interviurile acordate Business MAGAZIN cum revoluţia l-a prins în drum spre maternitate, unde se năştea fiul său, Bogdan, care a inspirat şi denumirea companiei (Bog – de la Bogdan, ’art – de la intenţia de a face artă din construcţii). De aproape un deceniu, el deţine şi rolul de director de dezvoltare al companiei.
    Bogdan Doicescu a absolvit Finanţele la Columbia University, în New York (în 2012), dar şi un program masteral în real estate, la New York University (2014). Înainte să înceapă să lucreze pentru dezvoltarea afacerii înfiinţate de tatăl său a acumulat experienţă în cadrul unor companii precum Douglas Elliman Real Estate, una dintre cele mai mari companii de brokeraj rezidenţial din New York, precum şi Canary Wharf Group din Londra, compania care deţine unul dintre principalele cartiere financiare ale Londrei, condusă de românul Sir George Iacobescu.
    Compania din construcţii Bog’Art, deţinută de omul de afaceri Raul Doicescu, şi-a majorat afacerile cu 90% în 2018, avansul ducând businessul la 925,5 milioane de lei, după cum arată datele publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, analizate de ZF. Prin acest rezultat, Bog’Art a devenit pentru prima dată liderul pieţei locale a construcţiilor, un sector în care locul întâi fusese ocupat în 2017 de austriecii de la Strabag, iar locul al doilea – de CON-A, un business antreprenorial românesc.

    Profilul lui Bogdan Doicescu a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019.

  • Scarlett Johansson, lider în topul celor mai bine plătite actriţe din lume, al doilea an consecutiv

    Artista americană Scarlett Johansson s-a situat pe primul loc în topul celor mai bine plătite actriţe din lume, pentru al doilea an consecutiv, podiumul fiind completat de Sofia Vergara şi Reese Witherspoon, potrivit datelor furnizate de Forbes.

    În anul financiar cuprins între 1 iunie 2018 şi 1 iunie 2019, Johansson, în vârstă de 34 de ani, a câştigat 56 de milioane de dolari, mare parte datorită rolului Natasha Romanoff/ Black Widow din franciza Marvel “Răzbunătorii/ Avengers”.

    În schimb, în topul general al celor mai bine plătiţi actori din lume, Scarlett Johansson ocupă locul al optulea. De altfel, în topul 10 general, apar doar două actriţe, respectiv ultima poziţie fiind ocupată de actriţa de televiziune Sofia Vergara, starul serialului “Modern Family”.

    La începutul acestei săptămâni, Forbes a făcut public şi topul 10 al celor mai bine plătite staruri masculine din cinematografie, condus de Dwayne Johnson, cu încasări de 89,4 milioane de dolari în ultimele 12 luni.

    Anul acesta, toate cele zece actriţe din top au avut câştiguri de peste 20 de milioane de dolari, comparativ cu clasamentul din 2018, când doar Johansson şi Angelina Jolie, ocupanta locului secund, depăşiseră acest prag. Anul acesta, însă, Angelina Jolie nu mai apare în top 10.

    De asemenea, topul 10 al celor mai bine plătite actriţe pe 2019 nu include nicio artistă de culoare.

    Topul 10 al celor mai bine plătite actriţe pe 2019 este format din Scarlett Johansson – 56 de milioane de dolari, Sofia Vergara – 44,1 milioane de dolari, Reese Witherspoon – 35 de milioane de dolari, Nicole Kidman – 34 de milioane de dolari, Jennifer Aniston – 28 de milioane de dolari, Kaley Cuoco – 25 de milioane de dolari, Elisabeth Moss – 24 de milioane de dolari, Margot Robbie – 23,5 milioane de dolari, Charlize Theron – 23 de milioane de dolari, Ellen Pompeo – 22 de milioane de dolari.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Ce afaceri mai are Mihai Marcu, liderul pieţei de servicii medicale private

    Încă de când era copil iubea apa şi se aventura înotând mult după geamandură, atras parcă de mare, aceeaşi mare care îl găzduieşte astăzi în aventurile sale. La început mergea cu caiacul pe lacurile din Bucureşti, iar vacanţele cu părinţii şi le petrecea în Deltă încă de mic. Au trecut mulţi ani de atunci, însă marea încă-l cheamă la ea.

    „Încă de acum mai bine de 20 de ani, de pe vremea când eram vicepreşedinte într-o bancă, fugeam în weekend în Deltă, la pescuit. Pe atunci mi-am cumpărat o bărcuţă cu motor. Am străbătut apoi toate cotloanele Deltei ani la rând cu harta şi busola în mână. La vremea aceea nu existau GPS-uri“, povestea el anterior despre cum s-a consolidat relaţia lui cu apa şi cum a devenit navigator de vocaţie.

    Tot cam atunci – acum circa două decenii – în vacanţele la mare în Grecia a început să închirieze câte un catamaran cu vele. Prin 2008, odată cu achiziţia unei ambarcaţiuni mai mari, a început să iasă pe mare din ce în ce mai des, să facă motoring. Era o perioadă când nu mulţi prinseseră gustul sailingului şi al regatelor care acum aduc în weekendurile de vară câteva sute de oameni pe litoralul românesc pentru a se lua la întrecere cu alţi pasionaţi şi pentru a-şi testa limitele.

    În această aventură Mihai Marcu a reuşit să atragă şi prieteni şi cunoscuţi. Şi nu în ultimul rând l-a convertit la această “religie” şi pe fiul său, cu care merge an de an într-o expediţie.

    Spunea anterior că nimic nu se compară cu senzaţia pe care o ai atunci când opreşti motorul şi tot ce auzi este vântul în velele pline şi zgomotul valurilor care se sparg de barcă. Muzica preferată a pasionaţilor de mare. Mai mult, recunoaşte că îi place să navigheze şi pe vreme care îl provoacă. Nu caută neapărat furtuna, dar se bucură când are ocazia să îşi testeze limitele.

    „Marea fie te încarcă cu energie şi îţi potenţează tot ceea ce ai mai bun în tine ca om, fie te poate distruge dacă nu ştii să o respecţi.“ De la pasiune la business au fost doar câţiva paşi. „Am spus-o de atâtea ori, pasiunea mea este familia şi apoi vin pescuitul, sailingul, antreprenoriatul“, afirma el anterior.

    Primii paşi în businessul de la malul mării i-a făcut însă în 1998, când Mihai Marcu a cumpărat un teren în Deltă pentru a-şi face o casă de vacanţă. Apoi încă o casă şi un teren.

    Apoi a fondat NauticLife, o firmă de importuri de ambarcaţiuni, echipamente de sailing şi accesorii. Şi apoi o şcoala de sailing – Romanian Yachting School, care acum are propria flotă de veliere pe care cursanţii fac practică. Mai târziu Mihai Marcu a cumpărat şi dezvoltat o infrastructură complexă la marina Limanu, unde brandul LifeHarbour a crescut „încet, dar sustenabil“. Tot cam atunci a construit pensiunea Pike Inn din Deltă.

    Mihai Marcu este, alături de Bogdan Grădinaru, fondatorul competiţiei de sailing de la Marea Neagră Romania Cup. Şi povestea continuă să se scrie.