BusinessMagazin

Tag: italian

  • Un artist italian a eliminat inele de creştere ale unui copac şi a dezvăluit o adevărată frumuseţe

    ”Operele mele de artă prezintă prin limbajul sculpturii esenţa materiei şi încearcă să descopere viaţa ascunsă în interiorul”, este afirmaţia lui Giuseppe Penone.

    Inspirat de încetineala liniştită a creşterii din natură, artistul ne îndeamnă să ne oprim pentru un moment şi să ne gândim la conceptul de timp şi la modul în care forţa vitală comună relaţionează cu toate lucrurile vii. Pe această idee, artistul italian Guiseppe Penone a început să decupeze interiorul unui copac extrem de bătrăn.

    Vezi aici ce frumuseţe a găsit după ce a eliminat inelele de creştere – FOTO

  • Povestea omului care “încalţă” atât cei mai cunoscuţi rapperi, cât şi vedetele de pe covorul roşu

    De când şi-a lansat prima colecţie de „pantofi-bijuterie” în New York, în urmă cu 23 de ani, şi până în prezent, Giuseppe Zanotti s-a remarcat în lumea modei prin designul elaborat şi ingenios – materiale cu tentă rock & roll mixate cu unele rafinate, modele futuristice, ce îşi propun să „bată gravitaţia”, ori tenişi auriţi pentru „orgoliul” vedetelor hip-hop, după cum el însuşi le descrie. În ultimele două decenii, sub marca Zanotti sunt produse şi poşete, bijuterii sau colecţii ready-to-wear (articole vestimentare care sunt produse în fabrici, la dimensiuni standard), însă amprenta fondatorului se remarcă în stilul fiecăreia.

    Giuseppe Zanotti (n. 1957) s-a născut în micul oraş San Mauro Pascoli, în Italia, la câţiva km de Rimini, zonă cu tradiţie de aproape un secol în producţia de încălţăminte. Deşi părinţii săi erau comercianţi – aveau un magazin de îngheţată – el a ales să ducă mai departe tradiţia oraşului natal. „M-am născut într-un loc în care toată lumea era obişnuită cu mirosul de piele. Eram creativ şi am decis să îmi îndrept talentul şi ideile spre acest lucru”, spune designerul. Însă calea spre cariera actuală nu a fost prea uşor de parcurs. Unul dintre cei mai apreciaţi designeri de astăzi a fost cândva DJ de radio. „Pasiunea mea pentru muzică a început în jurul vârstei de 14 ani, când învăţam să cânt la chitară. Până la 17 ani am lucrat pentru un post local de radio, care îmi permitea să pun ce muzică voiam, neobişnuită pentru Italia anilor ’70”, povesteşte despre prima sa pasiune. Din păcate, cu banii câştigaţi la radio nu îşi putea plăti facturile, iar părinţii nu mai erau dispuşi să îl întreţină. Deşi îşi iubea jobul, şi-a dat seama că trebuie să facă ceva mai mult, aşa că a demisionat în ideea de a-şi găsi un serviciu stabil şi mai bine plătit. Însă căutările sale au durat nu mai puţin de şapte ani. „Familia mea era foarte supărată, din moment ce m-au susţinut financiar de la 17 până la 24 de ani. Tatăl meu nu mai credea în mine, mă considera un ratat”, povestestea el în urmă cu doi ani jurnaliştilor de la Forbes USA.

    Ce l-a condus pe tânărul de 24 de ani spre modă? Acelaşi lucru care l-a îndreptat şi spre radio: pasiunea pentru muzică. Ca un avid colecţionar de viniluri – pe care le obţinea din Londra, pe circuitul pieţei negre – Zanotti era pasionat de stilul lui Jimi Hendrix şi artişti de muzică soul din Philadelphia, care erau ilustraţi pe coperţile vinilurilor. „Pe atunci nu existau videoclipuri, aşa că singura modalitate prin care puteam intra în lumea aceea erau coperţile respective. Am început să iubesc moda pentru că iubeam muzica.”

    Crescând în San Mauro Pascoli, nu a fost o mişcare surprinzătoare pentru Zanotti să-şi îndrepte creativitatea spre pantofi, aşa că timp de patru ani a lucrat în cadrul unei companii locale de încălţăminte. După această perioadă, în care a prins gustul designului, şi-a oferit serviciile în regim de colaborare pentru diverse branduri precum Gianfranco Ferre sau Valentino. Această experienţă l-a determinat să-şi creeze propriul brand – a achiziţionat o mică firmă producătoare de încălţăminte, numită Vicini. „Aveam un vis, dar nimeni nu voia să pună în practică ideile mele despre pantofi. Aşa că am început să îi produc singur”, povesteşte designerul. În 1994, la New York, Giuseppe Zanotti şi-a prezentat prima colecţie cu numele său, ce a surprins prin metoda inedită de a împodobi pantofii cu diverse bijuterii strălucitoare. Aceasta a apărut pe piaţă un an mai târziu.  

    Celebrităţile au dezvoltat rapid o afinitate pentru pantofii şi accesoriile Zanotti. Prima ce i-a purtat creaţiile a fost Madonna, urmată de nume mari din lumea muzicii, dar şi vedete de pe platourile Hollywood. În anii 2000, a fost deschis şi primul boutique destinat publicului – Giuseppe Zanotti Design, în Milano, ce s-a extins rapid spre marile capitale ale modei: New York, Paris, Londra, Moscova, Dubai sau Hong Kong. Astăzi, eticheta Zanotti se află în peste 100 de magazine premium din lume. În 2014, LVMH (Louis Vuitton, cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume) a achiziţionat 30% din acţiunile grupului Giuseppe Zanotti, mişcare ce a permis brandului să-şi întărească strategia de extindere internaţională.

  • Are doar 18 ani, dar este principalul motiv pentru care un brand de modă obscur are peste 3 milioane de fani

    Scarlett Leithold, model de 18 ani, este unul dintre motivele pentru care brandul italian Brandy Melville a devenit foarte popular în Statele Unite, informează Business Insider.

    Compania are doar 18 magazine în Statele Unite, dar este clasat pe locul întâi în preferinţele adolescenţenţilor americani, conform unui sondaj realizat de Piper Jaffray.

    Creşterea înregistrată de companie se datorează, în parte, contului de Instagram al companiei, care are aproape 3 milioane de fani, dar şi datorită frumuseţii lui Scarlett Leithold.

    Modelul este foarte activ pe Instagram unde are peste 700.000 de fani.

  • Povestea geniului excentric care a creat una dintre cele mai râvnite maşini din lume

    Ettore Bugatti s-a născut în 1881 în Milano, într-o familie de artişti. Tatăl său a fost un designer de mobilier şi bijuterii stil art nouveau. Fratele său, Rembrandt Bugatti, a fost un cunoscut creator de sculpturi cu animale, iar străbunicul său a fost arhitect şi sculptor. Talentul artistic s-a făcut simţit şi în cazul lui Ettore, care s-a arătat pasionat de domeniul automobilistic.

    Cariera sa începe de la 17 ani, când lucrează ca ucenic la fabrica de biciclete şi triciclete Prinetti & Stucchi; reuşeşte să construiască primul său triciclu motorizat, propulsat de două motoare, numit Bugatti Type 1. Trei ani mai târziu, cu ajutor financiar din partea tatălui său, construieşte un al doilea prototip, care atras deopotrivă privirile curioşilor de la Târgul Auto de la Milano, dar şi admiraţia baronului de Dietrich, care conducea o fabrică de automobile în Alsacia, Franţa. Baronul l-a angajat pe tânărul Bugatti să construiască automobile sub marca De Dietrich-Bugatti.

    Italianul dezvoltă în Alsacia noi modele de automobile şi participă la primele curse. În 1907 se căsătoreşte cu Barbara Maria Giuseppina Mascherpa, cu care a avut doi băieţi şi două fete.

    Lucând pentru De Dietrich, l-a cunoscut pe Emile Mathias, cu care s-a împrietenit, cei doi au început să lucreze împreună; parteneriatul a durat doar doi ani, apoi fiecare a ales un alt drum. Bugatti a înfiinţat în un centru de cercetare la Strasbourg, unde a produse mai multe prototipuri.

    În 1909 a înfiinţat propria companie, numită Automobiles E. Bugatti, în oraşul  Molsheim, Alsacia, care se afla atunci sub ocupaţie germană. El a produs unele dintre cele mai rapide şi cele mai luxoase maşini ale vremii, câştigând mai multe premii, printre care şi Grand Prix-ul de la Monaco.

    Un punct de cotitură pentru Ettore Bugatti l-a reprezentat izbucnirea primului război mondial; familia s-a mutat înapoi la Milano, iar mai târziu la Paris, unde italianul dezvoltă un motor cu opt cilindri şi unul cu 16 cilindri, ambele proiectate pentru avioane. După terminarea războiului, Bugatti se mută în Molsheim – devenit teritoriu francez – şi îşi redeschide fabrica; continuă să construiască modele sport, care îi aduc victorii la Le Mans în 1920 şi la Brescia în 1921. La începutul anilor 1930 demarează producţia de maşini motorizate pe şine echipate cu motoare Royale, iar patru ani mai târziu produce modelul Bugatti Type 57 – primul care utiliza un şasiu conceput de fiul său, Jean Bugatti. Model care avea să-i aducă şi moartea lui Jean, în urma unui accident, în timpul unor teste.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, fabrica de la Molsheim este distrusă, iar Bugatti a fost nevoit contruiască altă unitate de producţie, în Levallois. Italianul a fost un om care a marcat istoria automobilismului prin maşinile sale, elegante, rapide şi considerate a fi contruite fără compromisuri.

    Era un aristocrat, extrem de încăpăţânat, deloc dispus să-şi recunoască greşelile, dar în acelaşi timp avea grijă de angajaţii săi. Ettore Bugatti îşi plătea atât de bine angajaţii încât dificultăţile financiare prin care avea să treacă afacerea sa erau adâncite de refuzul de a reduce numărul lor sau de a le tăia din salarii.

    Ettore Bugatti a murit pe 21 august 1947 la Paris. A lăsat în urma sa automobile recunoscute pentru viteză şi extravaganţă, tradiţie continuată şi astăzi. Ultimul model Bugatti, Chiron, lansat anul trecut, este cea mai rapidă maşină din lume la oră actuală, atingând 100 km/h în doar 2,5 secunde.

  • Povestea omului care a reinventat cafeaua

    Ferencz Illy s-a născut în 1892 în Timişoara, când oraşul bănăţean făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Rădăcinile sale au fost mixte: tatăl – de naţionalitate maghiară, iar mama – de etnie germană. Illy a urmat studii economice la Timişoara, iar după liceu s-a mutat în Viena, unde a lucrat pentru două companii cu sediul în Transilvania până la 22 de ani, când a fost recrutat în armata austro-ungară şi a luptat pe aproape fiecare front din Primul Război Mondial.

    După război, a rămas cu sora sa la Trieste, în Italia. La sfârşitul anilor 1920, îşi luase deja un nume cu aer italian – Francesco Illy – şi s-a căsătorit cu Vittoria, o localnică, cu care a avut doi copii: Ernesto şi Hedda.

    Pe tărâmul italian a început şi povestea dintre Illy şi cafeaua ce avea să-i facă numele cunoscut şi peste secole. În primii ani a lucrat cu diverse companii ce se ocupau de vânzarea de cacao şi cafea, iar mai apoi s-a orientat către producţie şi antreprenoriat. În jurul anului 1930, Illy a inventat propria metodă de a menţine prospeţimea şi calitatea cafelei prăjite, astfel încât aceasta să fie transportată în condiţii optime către locaţii îndepărtate, în loc să fie prăjită la destinaţie. În acest timp, a stabilit chiar şi parteneriate cu fabricanţii locali de cafea.

    Trei ani mai târziu, în 1933, antreprenorul înfiinţează Illycafe, companie care deţine titlul de inventator al maşinii automate de cafea, aparat ce funcţionează pe bază de abur pasteurizat. „Illetta“, după cum a denumit-o fondatorul său, este de fapt predecesorul espresorului din zilele noastre. Francesco (Ferencz) Illy s-a stins din viaţă la 1956, la Trieste.

    După moartea sa, compania a fost preluată de fiul său, Ernesto, care a trăit până în 2008. Ernesto Illy, chimist de meserie, a moştenit şi pasiunea tatălui său pentru espresso; a lucrat într-un laborator de cercetare ce a devenit locul unde au fost descoperite peste 17 invenţii şi patente în domeniul cafelei, deţinute de compania Illy.

    Aceste patente ating aspecte variate în domeniul procesării şi preparării cafelei. Illy deţine trei din cele mai importante şapte inovaţii din domeniul cafelei din ultimii 100 de ani: tehnica presurizării, sistemul E.S.E – easy serving espresso – şi invenţia Illetta.

    În 2005, CEO şi preşedinte al Illycafe a devenit Andrea Illy, fiul lui Ernesto. Sub conducerea lui, compania s-a extins la nivel global de la 29 de ţări la peste 100 de ţări, iar veniturile au înregistrat o creştere de peste 130%. Andrea Illy a deţinut conducerea companiei până anul trecut, când Massimiliano Pogliani a fost numit CEO, iar Andrea Illy şi-a păstrat poziţia de preşedinte. Cea de-a patra generaţie a familiei Illy a făcut primii paşi în implicarea în afacere, fiii lui Andreea Illy – Andrea şi Ricardo – având diverse contribuţii în strategie, dezvoltare, vânzări sau comunicare. Ultimele date financiare ale firmei arată un venit consolidat de 437 de milioane de euro în 2015, în creştere cu 12% faţă de anul anterior, şi EBITDA de 66,4 milioane de euro, mai mare cu 7% faţă de 2014.

    Espressorul modern este o invenţie revendicată de Ungaria, ţară care îl promovează pe Illy; steagul cu roşu, alb şi verde se află arborat pe clădirea companiei din Trieste. În România, brandul Illy se găseşte prin intermediul distribuitorilor şi puţini români ştiu că Francesco Illy s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Timişoara.

  • S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit

    Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.

    Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă.  El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.

    După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.  

    În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.

    Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”. 

    După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle. 

    În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.

    Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.

    În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.

    Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.

  • S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit

    Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.

    Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă.  El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.

    După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.  

    În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.

    Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”. 

    După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle. 

    În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.

    Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.

    În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.

    Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.

  • Producătorul Ray-Ban a acceptat fuziunea cu Essilor în valoare de 46 de miliarde de euro

    Luxottica, cel mai mare producător de ochelari din lume, care deţine Ray-Ban şi Oakley, va fuziona cu producătorul francez de lentile Essilor, valoarea întrunită a celor două firme urmând să ajungă la 46 de miliarde de euro, potrivit BBC.

    Designerul italian Luxottica a devenit cel mai mare producător de ochelari din lume după o serie de achiziţii, printre care se numără Ray-Ban, în 1999 şi Oakley, în 2007.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Cum îl poate distruge Brexit-ul pe Jamie Oliver. Deja a închis şase restaurante

    Jamie Oliver, cunoscutul bucătar englez, va închide şase din restaurantele sale, din cauza Brexit-ului, anunţă publicaţia spaniolă, El Mundo.

    Este vorba despre şase locaţii din lanţul său de restaurante cu specific italian, una dintre acestea fiind amplasat lângă Catedrala Saint Paul din Londra.

    “Situaţia de pe piaţă este complicată şi, din cauza Brexit-ului, incertitudinile au crescut”, a explicat Simon Blagden, directorul lanţului de restaurante “Jamie’s Italian”.

    Mai precis, acesta a dat vina pe Brexit, care va scumpi produsele importate şi va conduce la scăderea numărului de clienţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro