BusinessMagazin

Tag: Interviu

  • Ce a spus Erdogan despre un eventual război nuclear

    Preşedintele Turciei a făcut declaraţii pentru CNN Turk.

    Preţul declarării unui război nuclear ar fi catastrofal, a declarat preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, în cadrul unui interviu acordat CNN Turk, vorbind despre conflictul dintre Moscova si Kiev.

    „Nu trebuie să ne gândim la asta, pentru a rezolva problema. Prin diplomaţie ar fi cel mai potrivit pas”, a adăugat liderul turc.

    Erdogan are programată o convorbire cu Putin, astăzi. Turcia nu recunoaşte referendumul declanşat de Rusia în teritoriile ocupate.

    „Nu recunoaştem rezultatul acestor referendumuri”, a declarat şi ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu, în cadrul unei conferinţe la televiziunea de stat, TRT.

    „Nu am recunoscut niciodată anexarea Crimeei şi am arătat clar că nu vom recunoaşte rezultatul acestor referendumuri”, a întărit şeful diplomaţiei de la Ankara.

  • INTERVIURILE BUSINESS MAGAZIN: „Norii unei noi recesiuni se apropie dar, indiferent dacă vom trece sau nu printr-o perioadă de declin economic, vom vedea mai multe intervenţii ale guvernelor în economie, pentru că „piaţa liberă” nu mai este, de fapt, aşa de liberă”

    Norii unei noi recesiuni se apropie dar, indiferent dacă vom trece sau nu printr-o perioadă de declin economic, vom vedea mai multe intervenţii ale guvernelor în economie, pentru că „piaţa liberă” nu mai este, de fapt, aşa de liberă, a explicat pentru Business MAGAZIN prof. dr. Nenad Filipović din cadrul şcolii de afaceri IEDC-Bled School of Management din Slovenia.

    Vom vedea o intervenţie din ce în ce mai mare a guvernelor în economie, indiferent dacă vom fi martorii unei recesiuni sau nu, conform definiţiilor diferite ale economiştilor, şi ne vom confrunta cu o predictibilitate mult mai scăzută decât până acum, a spus profesorul Filipović, prezent recent la Bucureşti. „Ideologic, guvernele au renunţat la «pieţele libere» şi cred că au avut dreptate că au făcut acest lucru.

    Ca să vă dau un exemplu: dacă ne uităm la factorii care au condus la creşterea preţului la energie în Europa în această perioadă, vedem că o mare parte a acestei creşteri este generată de speculaţie. Aşa că nu este o piaţă liberă. Este o piaţă în care unii dintre marii investitori în energie au speculat, au preluat controlul pieţei şi au şantajat. Unele bănci, unele instituţii financiare, unii mari producători de energie duc preţurile în această direcţie, preţuri care nu reflectă adevăratele probleme de cerere şi ofertă. Şi atunci, dacă vedem că nu e o piaţă liberă, de ce ar trebui ca guvernele să nu intervină în economie?”, a explicat prof. dr. Nenad Filipović, directorul programelor de educaţie managerială din cadrul şcolii de afaceri IEDC-Bled School of Management din Slovenia.

    Faptul că vom  vedea o mai puternică implicare a guvernelor în economie faţă de cea din crizele anterioare face dificil de previzionat cum va arăta viitoarea criză. Dar un lucru este cert: intervenţiile guvernelor vor limita efectele crizei. Războiul din Ucraina va fi o sursă permanentă de instabilitate, care ar putea dura mai mult decât ne aşteptăm acum. Pe de altă parte, pandemia a afectat puternic lanţurile de aprovizionare, ceea ce duce la un curent antiglobalizare în întreaga lume. „În următorii doi ani cred că vom avea o perioadă cu o mai mare complexitate şi cu o mai mare volatilitate. Dacă va fi aşa, cred că vom avea nevoie modele de business mai robuste, care se pot adapta rapid, care pot echilibra riscurile. Iar un exemplu în acest sens putem vedea la companiile din industria ospitalităţii, care au fost forţate de pandemie să îşi modifice modelul de business, iar în urma acestor ani au devenit mai puternice.”

    Pe de altă parte, industria transporturilor aeriene, ca parte componentă a industriei ospitalităţii, a dat exemplul opus, pentru că „să alergi prea repede într-o direcţie poate crea probleme”, din cauza lipsei capacităţii operatorilor aerieni de a-şi deservi cum trebuie clienţii. Întrebat cum crede că va face faţă economia României unei eventuale crize, profesorul Filipović a spus că, deşi nu este un expert în această arie, a observat că, istoric, statele cu instabilitate politică sunt mai dezavantajate din punct de vedere economic în astfel de situaţii. „E adevărat, România nu este singura ţară din Europa cu instabilitate politică, dar acesta este un dezavantaj pentru economie. Pe de altă parte, ce văd ca avantaj pentru România este faptul că, prin comparaţie cu alte state, aveţi o piaţă locală destul de mare din punctul de vedere al numărului de locuitori. Totuşi, faptul că vă confruntaţi cu o scădere demografică foarte mare este un mare dezavantaj.”

    „România nu este singura ţară din Europa cu instabilitate politică, dar acesta este un dezavantaj pentru economie. Pe de altă parte, ce văd ca avantaj pentru România este faptul că, prin comparaţie cu alte state, aveţi o piaţă locală destul de mare din punctul de vedere al numărului de locuitori. Totuşi, faptul că vă confruntaţi cu o scădere demografică foarte mare este un mare dezavantaj.”

    Prof. dr. Nenad Filipović, directorul programelor de educaţie managerială din cadrul şcolii de afaceri IEDC-Bled School of Management din Slovenia

    Profesorul Filipović spune că un alt avantaj al României este că a cam terminat cu restructurarea companiilor şi că prezenţa companiilor internaţionale mari s-a stabilizat şi nu a „eliminat” de tot sectorul antreprenorial românesc, cum s-a întâmplat în alte state. „România a reuşit să menţină, în zona companiilor mici şi mijlocii, multe companii antreprenoriale. Şi asta am observat că s-a întâmplat în majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, atunci când am făcit un studiu despre aşa-numiţii «campioni ascunşi» (companii relativ mici, dar cu un succes foarte mare – n.red.).”

    El şi-a amintit că, la un moment dat, a colaborat în cadrul unor proiecte de competitivitate naţională pentru Germania şi Brazilia cu firma de consultanţă în management strategic McKinsey, iar rezultatele au arătat câteva concluzii care să ajute guvernele  să intervină acolo unde este necesar pentru creşterea competitivităţii economiei. „Trebuie să investiţi în educaţie, dar în toate sectoarele ei: de la formarea meseriaşilor până la cea a inginerilor, a doctorilor, a profesorilor, a unui sistem social care îi va face pe oameni să se simtă în siguranţă în ţară. Siguranţă atât în ceea ce priveşte protecţia cetăţenilor în cazul eventualelor violenţe şi infracţiuni, cât şi siguranţa psihologică, ca ei să ştie, de exemplu, că statul are grijă de ei în cazul în care devin inapţi pentru muncă. Apoi, trebuie investit în clustere industriale, pentru că nicio ţară nu poate fi bună la toate.” Profesorul Filipović s-a aflat săptămâna trecută la Bucureşti, cu ocazia organizării, de către asociaţia de absolvenţi din România ai IEDC-Bled School of Management în parteneriat cu şcoala de afaceri a unei competiţii – „Case Study” –, care provoacă angajaţii mai multor companii de pe plan local să lucreze împreună, timp de două zile. Peste 200 de manageri români au urmat până în prezent programele de educaţie managerială oferite de IEDC- Bled School of Management din Slovenia, dintre care circa 60 au fost absolvenţii programului de MBA.

  • Ionuţ Simion, AmCham, despre ieşirea din criza energetică prin ochii investitorilor americani: Investitorii văd întotdeauna soluţia în investiţii. Este nevoie de investiţii în producţia de energie, un cadru legislativ stabil şi predictibil şi de susţinerea tranziţiei energetice

    Investiţiile sunt soluţia la criza energetică, este de părere Ionuţ Simion, preşedintele AmCham, camera de comerţ româno-americană. Pentru susţinerea investiţiilor, este nevoie de un cadru fiscal predictibil şi stabil şi de susţinerea tranziţiei energetice, a spus el, în cadrul unui interviu acordat ZF, care va fi publicat în ediţia print a Ziarului Financiar de marţi, 27 septembrie.

    „Investitorii văd întotdeauna soluţia în investiţii. Este o situaţie complexă, rezultată din suprapunerea mai multor cauze şi care necesită timp pentru calibrare. Cu toate acestea, aş sublinia una dintre recomandările constante pe care AmCham le avansează: nevoia de investiţii în sectorul energetic şi în creşterea capacităţilor de producţie, un cadru legislativ şi de reglementare stabil şi predictibil, precum şi de susţinerea tranziţiei energetice” a spus Ionuţ Simion.

    El a vorbit în cadrul interviului despre percepţia investitorilor americani în ceea ce priveşte atractivitatea României, despre care sunt atuurile, dar şi principalele piedici pentru ca România să atragă mai multe investiţii şi despre cum văd investitorii ieşirea din criza energetică.

    „Aş sublinia una dintre recomandările constante pe care AmCham le avansează: nevoia de investiţii în sectorul energetic şi în creşterea capacităţilor de producţie, un cadru legislativ şi de reglementare stabil şi predictibil, precum şi de susţinerea tranziţiei energetice”, a mai spus Ionuţ Simion.

    Citiţi interviul integral în ediţia print a ZF de marţi, 27 septembrie.

     

  • (P) Business Magazin – Smart shopping. Interviu cu Daniel Gross, CEO PENNY România

     

    1. Ce înseamnă, în viziunea dvs., conceptul de Smart shopping?

     

    R: Conceptul de Smart shopping nu este ceva nou, este parte din ADN-ul nostru de discounter. Odată cu această campanie ne dorim să le explicăm mai bine clienţilor de ce un preţ mai mic nu înseamnă o calitate redusă.

     

    Pentru mine, Smart shopping se traduce printr-un acces facil al consumatorilor la produsele de care au nevoie sau pe care şi le doresc, la preţuri corecte şi de bună calitate. Un sinonim mai neaos pentru “Smart shopping” este “cumparaturi chibzuite”.

     

    La PENNY, ne propunem să schimbăm percepţia conform căreia preţurile mai mici înseamnă, automat, calitate mai slabă. De fapt, preţurile corecte, aşa cum ne place nouă să spunem, au în spate o strategie de business şi un flux operaţional eficient, care ne permit să avem un preţ la raft cât mai avantajos.

    Un exemplu concret în acest sens este că avem un portofoliu bogat de mărci private şi că am dezvoltat parteneriate cu numeroşi producători locali. Astfel, avem costuri de achiziţie şi de marketing mai scăzute, lucru care ne ajută să oferim preţuri de vânzare mai mici.

     

    1. Cum putem face cumpărături în mod inteligent?

    R: Un client care face cumpărături în mod inteligent este atent la buget, face alegeri pragmatice şi nu renunţă la calitatea produselor. Cu alte cuvinte, cred că este important ca, atunci când mergem la cumpărături, să avem o listă făcută de acasă, un buget stabilit, dar, în acelaşi timp, să rămânem conectaţi la ofertele şi promoţiile din magazinul pe care îl frecventăm.

    La PENNY, salvăm timp, bani şi putem cumpăra produse proaspete şi de calitate. Magazinele noastre au un design uşor de parcurs, astfel încât clienţii să găsească ceea ce-şi doresc în scurt timp, alături de o gamă variată de produse locale şi de oferte săptămânale avantajoase.

    1. Cărei categorii de clienţi se adresează, cu preponderenţă, acest concept? (vârstă, ocupaţie, venituri)

     

    R: Prin acest concept ne adresăm, în primul rând, tuturor clienţilor care sunt atenţi la bugetul lor. Mare parte din bugetul românilor este cheltuit pe mâncare, drept urmare cred că vizăm o categorie largă de clienţi: de la familii cu copii până la persoane de vârsta a treia, care îşi doresc să cumpere atât pentru ei, cât şi pentru cei dragi produse de calitate, variate şi proaspete. Pentru că la PENNY, nu este vorba despre ce poţi cumpăra. Ci, mai degrabă, despre ce poţi oferi.

     

    1. Cât de educat e publicul român cu privire la Smart shopping?

     

    R: Clientul român este foarte chibzuit, însă cred că mai sunt lucruri de aprofundat în această direcţie. De aceea, am adus în atenţie acest concept prin care ne dorim să ne susţinem clienţii şi să le arătăm că există nenumărate posibilităţi prin care pot face cumpărături în mod inteligent, având o experienţă de shopping cât mai plăcută. Încercăm să le oferim această experienţă prin toate canalele noastre de comunicare – de exemplu, în magazinele noastre avem un radio propriu, PENNY FM, prin care creăm o atmosferă primitoare şi le transmitem clienţilor noutăţi despre noi şi despre ofertele disponibile.

     

    1. Ce tendinţe şi schimbări aţi observat în comportamentul consumatorilor români în această direcţie?

     

    R: Comportamentul consumatorilor români s-a modificat destul de mult în ultimul timp, influenţat de trendurile globale, dar şi de evenimente precum pandemia şi conflictul din Ucraina. De asemenea, trebuie să luăm în calcul şi inflaţia, care a determinat valuri de scumpiri succesive.

     

    În acest context, consumatorii români sunt mult mai atenţi la produsele pe care le cumpără, la nivelul de calitate şi la preţuri. Deşi caută soluţii prin care să-şi optimizeze bugetul, clienţii îşi doresc să aibă în continuare în coşul de cumpărături produse proaspete, de bună calitate şi de provenienţă românească. Un studiu recent pe care l-am realizat în cadrul PENNY arată că peste 70% dintre consumatorii români preferă produse fabricate în România în 6 categorii: carne, mezeluri, legume, fructe, lactate şi produse din cereale. De exemplu, Hanul Boieresc este una dintre cele mai populare mărci private PENNY şi care răspunde acestor criterii ale consumatorilor. De asemenea, cuprinde o selecţie extinsă de produse româneşti la preţuri accesibile.

     

    Ce măsuri aţi luat pentru a vă ajuta clienţii să facă cumpărături într-un mod inteligent şi ce obiective v-aţi setat în acest sens?

    Ne dorim ca, până în 2025, să creştem ponderea de mărci proprii la 45%. De asemenea, vom menţine aceeaşi pondere în ceea ce priveşte numărul de magazine standardizate din totatul de magazine pe care le deschidem – 90% dintre magazine respectă acelaşi format, acelaşi sortiment de produse şi procese de lucru identice la nivel naţional. De asemenea, punem accent pe îmbunătăţirea eficienţei operaţionale cu focus pe prezenţa mărfii la raft, produse proaspete şi creşterea productivităţii.          

     

    1. Cum aţi integrat tehnologia în acest proces?

    R: La PENNY, tehnologia este foarte importantă şi investim constant în digitalizarea întregii reţele. Concret, tehnologia ne ajută să devenim eficienţi din punct de vedere operaţional, să avem proceduri de lucru identice la nivel naţional şi un flux de aprovizionare inteligent. De-a lungul timpului am dezvoltat, cu ajutorul tehnologiei, câteva proiecte care ne ajută să ne automatizăm procesele de lucru: Home delievery în parteneriat cu Glovo si Bringo, Queue Management (soluţie de monitorizare a cozilor care se formează la casele de marcat), Self-checkout, Smart Your Shelf (etichete electronice la raft), Electra (sistem care contorizează şi monitorizează consumul de energie electrică), Code of Talent Ascendis (platformă care facilitează interacţiunea cu angajaţii).

    1. Ce impact are Smart shoppingul asupra mediului?

    R: Întotdeauna la PENNY ne-a preocupat sustenabilitatea şi ne-am dorit să acţionăm cu grijă faţă de mediul înconjurător şi de comunităţile din care facem parte. Clienţii care aleg să facă cumpărăturile la noi au un impact pozitiv asupra mediului din mai multe puncte vedere. Toate magazinele vor deţine certificări BREEAM până la finalul acestui an, la fel şi centrul logistic de la Filiaşi. Pungile pentru fructe şi legume, foarte folosite de clienţi, sunt fabricate din materiale biodegradabile, iar până în 2030 ne propunem ca ambalajele mărcilor private să fie 100% sustenabile. Sigur că unele aspecte au o consecinţă imediată, pe când altele sunt pe termen lung, însă, în permanenţă, căutăm soluţii prin care să folosim resursele planetei cât mai inteligent.

    De asemenea, până în 2023 avem în plan atingerea obiectivului TripluRO, prin care ne propunem ca 60% din sortiment să fie produs, procesat şi să aibă ingredientul principal din România. Punem accent pe acest aspect, deoarece vrem să satisfacem dorinţa clienţilor noştri de a consuma produse româneşti, proaspete şi de bună calitate. Prin intermediul acestui obiectiv, consolidăm promisiunea noastră pentru sustenabilitate. Colaborarea cu o reţea amplă de parteneri ne ajută să ne îmbunătăţim fluxurile operaţionale şi, automat, să reducem amprenta de carbon.

    1. Câteva cifre reprezentative: nr. de clienţi cărora vă adresaţi cu conceptul de Smart shopping, nr. de magazine care permit shoppingul inteligent, investitiile realizate în acest sens etc.

    R: Anul acesta, am inaugurat 14 magazine, toate după noul format, cu o zonă extinsă pentru produse proaspete şi mărci proprii pe gustul românilor. Până la finalul lui 2022 vom mai deschide încă 22 magazine şi vom finaliza toate remodelările ceea ce înseamna că toate magazinele vor respecta conceptul PENNY punct.

    Planul nostru de investiţii este ambiţios şi este programat pe câţiva ani: ne propunem să investim 5,128 milioane lei până în 2029, în principal prin extinderea reţelei noastre la un total de 619 magazine şi 6 depozite, toate prietenoase cu mediul.

     

     

  • Business MAGAZIN lansează interviurile „Expat în România”. Bryan Jardine, Managing Partner al casei de avocatură Wolf Theiss, este primul invitat al rubricii

    Întâlnirea lui Bryan Jardine cu România, în 1996, nu a fost cea mai reuşită: l-a primit un aeroport sufocant, similar celor pe care le văzuse în America Centrală, iar apartamentul său din acea perioadă, cu vedere spre Casa Poporului, îl trimitea cu gândul la gloria apusă a micului Paris. A vrut însă să cunoască mai bine ţara şi bine a făcut, fiindcă România l-a recompensat cu o viaţă (cât 10) pe care ar lua-o oricând de la capăt aici. Citiţi povestea lui Bryan Jardine în „Expat în România”, o nouă rubrică pe care Business MAGAZIN o va lansa în curând.

    Ce a mai spus Bryan Jardine în interviul cu Business MAGAZIN:

    ·      „Apartamentul meu era în zona Unirii şi aveam o vedere asupra Casei Poporului – vedeam cumva o glorie apusă, prăfuită, era ca în pozele pe care le vezi acum cu ce era Calea Victoriei între 1920 şi 1930. Prima impresie a fost că totul era foarte murdar. Nu m-am descurajat însă, şi nu voiam să mă întorc.”

    ·      „Cred că am o viaţă mai bună aici decât aş fi avut-o în Statele Unite. În Statele Unite cheltui mai mulţi bani pe diverse lucruri care aici costă mai puţin – cum ar fi bona sau serviciile medicale – oricât de mult se plâng oamenii în legătură cu sistemul de sănătate românesc, este totuşi gratuit. Iar în ceea ce priveşte sistemul privat de sănătate, dacă ar fi să îmi acopăr cheltuielile de acest tip în Statele Unite, mi-ar dubla asigurarea. Şi costul alimentelor este mai mare în Statele Unite, în timp ce calitatea acestora nu este atât de ridicată, la fel hainele, divertismentul – totul.” 

    ·      „Să impui comunismul unei culturi precum a românilor, după război, după părerea mea, în ultimă instanţă, a fost lipsit de legitimitate şi nu avea şanse de reuşită din start. Românii nu vor să asculte neapărat de o autoritate centrală – uitaţi-vă la felul în care conduc prin Bucureşti. Au o abordare de genul „Live and let live”, de aceea sunt atraşi de americani, care cred că împărtăşesc în mod natural acest tip de atitudine. Când vii cu o atitudine sau oidentitate impuse, nu cred că poate fi îmbrăţişată cu uşurinţă – cu excepţii, desigur.”

    ·      „O cafea în Bucureşti este mult mai ieftină decât în München – în Iaşi, Cluj, este şi mai ieftină. Vinurile româneşti câştigă premii internaţionale. Dacă eşti o persoană tânără, la 20 de ani, şi poţi lucra remote – De ce să nu vii la Bucureşti? Oamenii sunt primitori, locul acesta ar fi în top – din perspectiva vieţii sociale. Totul este la un Uber distanţă acum.”

    Citiţi povestea lui Bryan Jardine, Managing Partner al casei de avocatură Wolf Theiss, în rubrica „Expat în România”, pe care Business MAGAZIN o va lansa în luna octombrie.

     

     

  • Erdogan: Rusia trebuie să returneze Ucrainei zonele ocupate, inclusiv Crimeea

    Preşedintele turc a focut un apel la pace şi a precizat că s-a întâlnit în Uzbekistan cu Vladimir Putin, care s-ar fi arătat dispus să pună capăt războiului „cât mai curând posibil”. „Aceasta a fost impresia mea, pentru că modul în care se desfăşoară lucrurile în prezent este destul de problematic; 200 de ostatici vor fi schimbaţi în urma unui acord între părţi”, a spus Erdogan.

    Preşedintele spune că zonele care au fost invadate vor fi returnate Ucrainei, inclusiv Crimeea. „Din 2014, am discutat cu dragul meu prieten Putin despre acest lucru şi asta este ceea ce i-am cerut. I-am cerut să returneze Crimeea proprietarilor de drept”, a spus preşedintele turc, care a invocat, în context, şi situaţia etnicilor tătari din Crimeea.

    „Nicio invazie nu poate fi justificată. O invazie nu poate fi justificată”, a subliniat Erdogan, care a spus că în cazul atrocităţilor comise de armata rusă în Ucraina, ONU ar trebui să dea răspunsuri

  • Dacia va rămâne la motoarele termice atâta timp cât va putea, spune directorul general

    Dacia, marca low-cost a constructorului auto francez Renault, intenţionează să rămână la motoarele termice atât timp cât va putea şi să ajute şoferii reticenţi la trecerea la motoare electrice, a declarat directorul general Denis Le Vot într-un interviu acordat Reuters.

    În timp ce Renault plănuieşte să devină complet electric în 2030, Dacia va păstra posibilitatea de a face marele salt abia în 2035, când motoarele pe bază de combustibili fosili vor fi interzise în Europa.

    “Renault vaacţiona pentru a fi campionul motoarelor electrice, dar acest lucru prezintă un risc”, a declarat Le Vot în marja unei prezentări la Le Bourget, lângă Paris.

    “Acesta este şi motivul pentru care există Dacia. În funcţie de cât de repede se converteşte piaţa la motoare electrice şi de apetitul clienţilor, Dacia este aici. Cele două pot coexista”, a spus el.

    Dacia are un singur model electric, Dacia Spring, care reprezintă 12% din comenzile sale.

    În timp ce continuă să mizeze pe micile motoare alimentate cu combustibil fosil şi gaz petrolier lichefiat, care reprezintă o treime din vânzările mărcii, Dacia intenţionează să ofere un prim model hibrid în 2023.

    Renault, care a fost un pionier alături de partenerul de alianţă Nissan în sectorul motoarelor pentru maşini electrice în urmă cu un deceniu, a fost detronat recent de noi veniţi precum Tesla.

    În încercarea de a se redresa, Renault va dezvălui în această toamnă planul său de a crea divizii separate pentru vehiculele electrice şi pentru cele cu motoare cu combustie.

     

  • Beata Javorcik, economista-şefă a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), spune, într-un interviu în exclusivitate, că cei care au trecut prin hiperinflaţie nu uită şi tind să se aştepte la inflaţia mare. Cât de complicată este ieşirea din spirala inflaţionistă pentru România, care a văzut inflaţie şi de 300% în anii ’90?

    Aştepţi inflaţie? Atunci va fi inflaţie. Aşteptările inflaţioniste generează inflaţie, pentru că angajaţii, aşteptându-se în continuare la creşteri de preţuri, solicită măriri salariale. Măririle salariale, la rândul lor, creează inflaţie, pentru că stimulează consumul, arată teoria economică. Beata Javorcik, economista-şefă a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), spune, într-un interviu în exclusivitate, că cei care au trecut prin hiperinflaţie nu uită şi tind să se aştepte la inflaţia mare. Cât de complicată este ieşirea din spirala inflaţionistă pentru România, care a văzut inflaţie şi de 300% în anii ’90?

    În economiile emergente, inflaţia poate fi mai greu de îmblânzit decât în economiile avansate. Amintiţi-vă de hiperinflaţia din anii ’90. Cercetările academice arată că dacă întâmpini o inflaţie de 10%, se uită. Dar dacă întâmpini o hiperinflaţie de-a lungul vieţii, această amintire rămâne”, a spus  Beata Javorcik, economista-şefă a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Originară din Polonia, ea aminteşte că în România anilor ’90, cel puţin în prima parte a decadei, inflaţia putea fi să urce şi la 300% în anumite luni, ceva ce astăzi pare de neimaginat. Abia în 1997 Banca Naţională a României a redus inflaţia la o rată anuală de „numai” 41%, după ce, în 1997, rata anuală a inflaţiei a fost de 151%. O astfel de „traumă” colectivă, cum este hiperinflaţia, explică Beata Javorcik, ajustează aşteptările consumatorilor. Astfel, aşteptările inflaţioniste cresc mult mai mult într-o ţară ca România şi generează inflaţie la rândul lor. „Deci, asta înseamnă că oamenii ar putea avea mai multe şanse să-şi ajusteze aşteptările inflaţioniste. Şi odată ce aşteptările inflaţioniste sunt decuplate de ţintele băncii centrale, este mult mai greu să reduci inflaţia”, spune ea, în interviu, acordat cu ocazia unei vizite în România pentru o conferinţă organizată de BERD şi de Camera de Comerţ Română pentru Diversitate (Romanian Diversity Chamber of Commerce), o organizaţie nonprofit fondată de casa de avocatură Dentons, împreună cu mai multe companii care sunt prezente în România.

    În cadrul interviului, Beata Javorcik a vorbit despre spirala inflaţionistă din România şi din regiune, despre implicaţiile sociale şi economice ale războiului din Ucraina, dar şi despre reconstrucţia Ucrainei de după război şi despre evoluţia economiei României. Ea a fost numită economistă-şefă a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare în 2019 pentru un mandat de trei ani, iar în vara aceasta a primit încă un mandat. Doctor în economie la prestigioasa universitate americană Yale, în prezent deţine un post de profesor titular la catedra de economie a Universităţii Oxford, activitate pe care a suspendat-o pe perioada exercitării funcţiei la BERD. Pieţele emergente sunt afectate mai puternic de inflaţie decât economiile avansate şi din alte motive, spune ea. Pentru că oamenii sunt mai săraci, ei cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pentru nevoi precum încălzirea caselor şi hrană. În Germania, o gospodărie medie cheltuieşte 7% din buget pe plăţile de utilităţi. În România, 25%. „Cum ar trebui să fie creionate politicile legate de această provocare a oamenilor care nu au suficienţi bani pentru a plăti încălzirea sau pentru a-şi plăti creditele? Abordarea corectă este legată de transferuri către gospodăriile mai sărace. Ceea ce vedeţi că se întâmplă, în schimb, este că guvernele iau măsuri generale. Deci scazi taxele la alimente, TVA-ul la combustibil”. Soluţia este protecţia socială, explică ea, dar pentru cei care au nevoie. Pentru că prin măsuri generale, beneficiind toată lumea de acestea, doar se generează mai multă inflaţie. „Protecţie socială. Aceasta este calea. Dar, în schimb, ceea ce vedem în multe ţări, este că guvernele ajută pe toată lumea, reduc taxele. Şi asta înseamnă că nu facem niciun progres, pentru că şi mediile mai bogate beneficiază.” Despre criza economică în România şi în Europa Centrală şi de Est (ECE), Beata Javorcik spune că, pe datele actuale, nu se pune problema, dar situaţia este foarte complicată. Mai mult, dacă războiul va continua şi dacă Rusia sistează livrările de gaze către Europa, toată recuperarea economică de după pandemie se va evapora. „Cred că ţările din regiune se confruntă cu consecinţe mari din cauza războiului. Şi aş numi-o o situaţie economică foarte provocatoare, ştiţi, foarte provocatoare.  Deci, dacă războiul va continua mai mult şi dacă livrările de gaze naturale către Europa sunt întrerupte, atunci ne-am aştepta să vedem ca redresarea post-COVID să fie eliminată.”

    Cum se prezintă România în faţa acestor provocări? Care sunt breşele din economie? Calitatea instituţiilor şi deficitul de cont curent, răspunde economista-şefă a BERD. „Unul dintre punctele slabe este guvernarea, deci calitatea instituţiilor. Acum vedem asta în toate ţările post-comuniste. Un punct de presiune în România este balanţa externă. Deficitul de cont curent, care este foarte mare.” Există şi oportunităţi pentru economia românească, iar cea mai importantă este apartenenţa la Uniunea Europeană: „Apartenenţa la UE este cea care oferă stimulente pentru efectuarea reformelor. Dacă aveţi o ancoră externă care poate da direcţie reformei, este mult mai uşor să o implementaţi.” De asemenea, adaugă ea, şi relocarea lanţurilor de producţie dinspre Asia spre Europa este o oportunitate pentru România. Această tendinţă a început după ce pandemia a arătat că producţia prea departe de piaţa de desfacere este o vulnerabilitate, iar companiile vor să aducă producţia mai aproape de Europa de Vest. Cu această ocazie, România, dar şi alţi competitori regionali ca Polonia sau Ungaria, este pe lista investitorilor. „Pentru a beneficia de această oportunitate, trebuie să creaţi un mediu care să promoveze, care să faciliteze investiţiile firmelor. Trebuie să stimulaţi firmele să investească, astfel încât să îşi dezvolte capacitatea de a produce. Acest lucru poate fi realizat de investitorii autohtoni. Dar este importantă şi atragerea investiţiilor străine directe, pur şi simplu pentru că firmele multinaţionale au reţele de distribuţie.” Ce poate face România astfel încât să beneficieze la un nivel optim de aceste tendinţe? Lipsa corupţiei, infrastructura bună şi buna funcţionare a serviciilor publice sunt ingredientele cheie, este de părere Javorcik. „Şi acum situaţia actuală adaugă încă una, care este accesul la energie regenerabilă. Cred că Europa se angajează în planurile sale ambiţioase de a se decarboniza. Accesul la energie regenerabilă va deveni un avantaj competitiv.”

     

    Reconstrucţia Ucrainei după război

    „BERD operează în Ucraina de 30 de ani. Am fost cel mai mare investitor instituţional. Am investit aproximativ un miliard de dolari pe an şi cea mai mare parte din aceştia, 70% , au fost direcţionaţi către sectorul privat. Sperăm să jucăm un rol central în reconstrucţia Ucrainei”, spune Beata Javorcik, întrebată despre cum se va implica BERD în reconstrucţia Ucrainei după război.BERD este într-o poziţie foarte bună pentru a ajuta Ucraina, continuă ea, având în vedere experienţa mare pe care o are instituţia în finanţarea economiei private. „De asemenea, acordăm multe împrumuturi pentru promovarea tranziţiei verzi. Deci suntem bine poziţionaţi să ajutăm Ucraina, să ajutăm Ucraina postbelică să se angajeze într-o tranziţie verde.” Ucraina este devastată economic în acest moment şi dimensiunea exactă a dezastrului încă nu se cunoaşte. Cu toate acestea, există indicii şi cel mai bun peste consumul industrial de energie electrică, care a scăzut substanţial. „Au avut loc lupte militare, la un moment dat, pe teritoriul care a generat 60% din PIB-ul Ucrainei în 2019. Aşa că asta vă da deja o idee despre  cât de mult a tulburat războiul economia. Înţeleg că între 30 şi 50% dintre firme au redus sau oprit consumul de energie electrică, care este un bun indicator al activităţii economice.” De asemenea, 10% dintre locuitori au migrat din ţară, iar 15% sunt deplasaţi intern: este o mare perturbare. Ne aşteptăm ca economia să scadă cu 30% în acest an.” Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) este o instituţie financiară fondată în 1991 şi este deţinută de 71 de ţări şi de Uniunea Europeană şi Banca Europeană de Investiţii (BEI). Deşi este o bancă deţinută de actori guvernamentali, segmentul principal pentru care BERD acordă împrumuturi este reprezentat de sectorul privat.

  • Urbanizarea sustenabilă, factor-cheie în rezilienţa organizaţională

    Pe fondul unor schimbări climatice accelerate, care afectează tot mai profund traiul de zi cu zi al oamenilor şi activitatea companiilor deopotrivă, Veolia România trage un semnal de alarmă asupra importanţei adoptării unor iniţiative de urbanizare sustenabilă, care să diminueze sau să încetinească aceste procese. Ce paşi ar trebui urmaţi?

    „Urbanizarea sustenabilă este definită de practici ecologice, spaţii verzi, tehnologie de dezvoltare şi susţinere a mediului urban, totul realizat şi implementat pentru a reduce poluarea aerului şi emisiile de CO2, pentru a îmbunătăţi calitatea aerului şi pentru protejarea resurselor naturale. Aceste demersuri conduc la un mediu mai sănătos pentru locuitorii oraşelor şi la o amprentă urbană de carbon mult diminuată. În acest mod, localităţile durabile devin esenţiale în încercarea de a inversa efectele schimbărilor climatice globale”, subliniază Mădălin Mihailovici, CEO Veolia România. Potrivit lui, oraşele suferă deja din cauza efectelor schimbărilor climatice şi vor continua să o facă, deoarece investiţiile în rezilienţa la climă sunt în urmă, în special în ceea ce priveşte adaptarea la mediul înconjurător, ONU estimând că un procent de doar 20% din finanţarea climatică totală este cheltuită pentru adaptare. „În cele din urmă, prin adaptarea oraşelor pentru rezistenţa la schimbările climatice, guvernele trebuie să asigure dezvoltarea şi urbanizarea durabilă şi o viaţă mai bună pentru noi toţi, într-o lume într-o continuă urbanizare şi schimbare”, susţine Mihailovici. Compania pe care o conduce se concentrează activ pe proiecte strategice de diminuare a amprentei de carbon asupra mediului, care au ca obiective reducerea consumurilor de energie electrică şi creşterea graduală a ponderii de energie verde din consumul total de energie, dar şi pe iniţiative de eficientizare energetică, investind anual în acest sens aproximativ 2 milioane de euro, lucru care presupune inclusiv implementarea de proiecte de energie regenerabilă în locaţiile Veolia România. „Scopul nostru, denumit PURPOSE, este să fim utili societăţii, să contribuim la progresul uman, precum şi la bunăstarea generaţiilor viitoare şi am pus în practică acest lucru prin asumarea unui angajament ferm şi permanent faţă de toţi stakeholderii, dar şi prin abordarea performanţei multidimensionale, măsurarea şi raportarea permanentă a performanţei, prin obiective aliniate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) stabilite de ONU”, adaugă executivul. 

    Potrivit lui, asumarea se reflectă printr-un angajament concret de măsurare, raportare şi îmbunătăţire continuă la cele 18 obiective prioritare, repartizate pe cinci axe strategice, respectiv clienţi, societate, angajaţi, acţionari, planetă. „Provocarea majoră va fi să reducem la minimum impactul activităţilor asupra mediului, prin dezvoltarea de noi tehnologii şi oferirea unor exemple de bune practici, fie că este vorba despre autorităţi sau companii private. Pentru a ne asigura durabilitatea, trebuie să percepem mediul, clima, economia şi societatea ca părţi inseparabile ale aceluiaşi întreg şi să începem să acţionăm unitar, pe toate palierele.”Un alt exemplu de acţiune prin care Veolia România face paşi în direcţia sustenabilităţii îl constituie protejarea biodiversităţii pe site-urile sensibile pe care le gestionează sau achiziţionarea de materii prime şi materiale provenite din economia circulară. „Bineînţeles, avem în derulare şi alte proiecte, menite să limiteze impactul asupra mediului şi să protejeze resursele naturale. Totodată, concomitent cu finalizarea proiectului Staţiei de Epurare a Apelor Uzate Glina-Faza II, vom prelua în operare şi incineratorul de nămol de la Glina, care este, de fapt, o staţie complexă de incinerare cu tehnologie avansată, cu o capacitate de incinerare de 790 de tone/zi.” În acest fel, susţine el, poate fi tratată cu succes cantitatea totală de nămol produsă de către Staţia de Epurare a Apelor Uzate Glina, la finalul extinderii acesteia având un exemplu evident de dezvoltare durabilă. Ţinând cont că resursele naturale sunt limitate, iar capacitatea de reproducere şi recuperare este din ce în ce mai scăzută, el spune că acest efort presupune o responsabilitate colectivă de a le conserva şi proteja. „În acest context, oamenii ar trebui să fie conştienţi că multe resurse sunt risipite, deşi nu şi-au atins potenţialul maxim de consum.” La rândul lor, companiile pot contribui la acest proces de urbanizare sustenabilă, în primul rând prin plasarea ecologiei în centrul activităţilor de business şi proceselor derulate. „Companiile vor fi nevoite să-şi concentreze activitatea pe servicii diferenţiate care să-i ajute pe consumatori şi clienţi să-şi reducă amprenta de mediu. În ceea ce ne priveşte, în mod specific, noi ne-am construit sistemul de management al apei prin conservarea şi utilizarea din ce în ce mai redusă a acestei resurse epuizabile, în vederea unei planificări urbane durabile în interesul oamenilor. Cu deficitul de apă în creştere pe tot globul, tehnologia de monitorizare a sistemelor de apă şi de detectare a scurgerilor şi pierderilor a devenit esenţială”, atrage atenţia Mădălin Mihailovici. Potrivit lui, pe lângă gestionarea holistică a circuitului apei pentru uzul casnic şi industrial, Veolia continuă să inoveze cu fiecare oportunitate. „Astfel, integrăm expertiza noastră în domeniul tratării apei pentru detectarea şi tratarea tuturor formelor de poluare a acesteia, inclusiv a micro-poluanţilor precum perturbatorii endocrini şi reziduurile de medicamente. Vom continua eforturile de adaptare a şabloanelor de producţie şi consum la rigorile de mediu, prin plasarea ecologiei pe primul loc în fiecare proces, evaluare sau decizie luată.”În opinia sa, proiectele care pot avea cel mai mare impact asupra urbanizării sustenabile sunt cele nature-based. „De altfel, noi am dezvoltat şi implementat deja procese de reducerea a emisiilor de dioxid de carbon, prin implementarea de programe inspirate din natură (bio-indicatori, infrastructură verde, management ecologic etc.) care au scopul de a creşte nivelul general de conştientizare în rândul angajaţilor, clienţilor, comunităţilor, copiilor şi decidenţilor cu privire la activităţile noastre şi modul în care acestea pot fi adaptate pentru a proteja natura.” În plus, spune că Veolia România are în vedere, prioritar, utilizarea şi exploatarea responsabilă a resurselor naturale epuizabile, fapt demonstrat prin consumul tot mai mic al acestora în procesele de captare, producţie, transport şi distribuţie a apei potabile, cât şi de colectare, transport şi epurare a apelor uzate şi meteorice. „Mai exact, am diminuat constant cantitatea de apă brută preluată şi consumată din resurse naturale, în prezent fiind cu aproximativ 63,5% mai scăzută decât cantitatea din anul 2001.”În final, concluzionează executivul, businessurile reziliente sunt cele care se pot adapta şi inova, pot integra date şi procese, pot folosi tehnologii inteligente şi sunt suficient de agile pentru a depăşi provocările, aceste atribute ajutând companiile să iasă în evidenţă faţă de concurenţă şi să construiască avantaje susţinute în piaţă. „Aplicată şi perfecţionată, o rezilienţă mai bună pe termen lung va avea ca rezultat afaceri care sunt capabile să anticipeze şi să se pregătească pentru toate scenariile viitoare, inclusiv cele climatice, să minimizeze impactul şocurilor care ar putea surveni şi să se recupereze mai repede după ele.”

  • Matei Sumbasacu: Într-o zonă expusă hazardului seismic, unde se întâmplă cutremure, nu există clădiri fără risc seismic, există clădiri care au un nivel de risc seismic scăzut şi clădiri cu un nivel mare de risc seismic

    Anul acesta, în martie, s-au împlinit 45 de ani de la ultimul mare cutremur din România şi, chiar dacă amintirile tragediei au rămas întipărite în memoria colectivă a românilor, informaţiile referitoare la vulnerabilităţile clădirilor în care trăim sunt în continuare neclare, iar miturile legate de acestea continuă să se perpetueze. Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure şi fondator al Asociaţiei pentru Reducerea Riscului Seismic (Re: Rise), şi-a făcut o misiune din schimbarea acestei situaţii.

    „Într-o zonă expusă hazardului seismic, unde se întâmplă cutremure, nu există clădiri fără risc seismic, există clădiri care au un nivel de risc seismic scăzut şi clădiri cu un nivel mare de risc seismic, dar nu există clădiri fără niciun fel de risc. Nu există clădiri invulnerabile la cutremur, nici măcar centrala de la Cernavodă sau Casa Poporului nu se înscrie într-o astfel de categorie. Acea formulare are legătură cu faptul că respectiva clădire nu se găseşte pe listele de clădiri expertizate”, descrie Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure şi fondator al Asociaţiei pentru Reducerea Riscului Seismic (Re: Rise), una dintre cele mai folosite formulări când vine vorba despre anunţurile imobiliare.

    Sumbasacu observa, în cadrul unei ediţii speciale a webinarului Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN, cu ocazia  a 45 de ani de la cutremur, că puţini ştiu că formularea „fără risc seismic”  este doar un mit, în contextul în care nu există clădiri fără niciun astfel de risc în zonele predispuse la cutremure – acele clădiri pur şi simplu nu au fost încă expertizate. Potrivit lui Sumbasacu, listele clădirilor expertizate au înregistrate oficial rezultatele expertizării la primărie, dar numărul lor este foarte mic –  în Capitală, de pildă, nici măcar 2% din fondul construit nu a fost expertizat din punct de vedere seismic.

    În acest context, observă el, ar fi de preferat ca o clădire să fie încadrată într-o clasă de risc seismic III sau IV, care reprezintă clasele cele mai sigure, decât să nu apară pe o astfel de listă. Clasa a III-a de risc seismic include clădirile în care se aşteaptă avarii în cazul unui cutremur mare, dar nonstructurale, iar clasa IV de risc seismic încorporează clădirile al căror comportament este în linie cu standardele actuale, acele clădiri ce s-ar comporta la fel de bine ca o clădire nouă.

    Nici bulina roşie nu este lipsită de mituri, potrivit explicaţiilor lui Sumbasacu. 

    Expertizarea tehnică este un proces laborios necesar dacă plănuim să şi consolidăm clădirea respectivă, serviciu care costă între 1,5 – 2 euro pe suprafaţa construită – pentru un bloc interbelic, costul experizei tehnice s-ar ridica la între 5.000  şi 6.000 de euro.

    „Dacă clădirea respectivă nu are bulină, există mai multe riscuri. Există riscul ca, în primul rând, clădirea să fie încadrată în clasa I de risc seismic, adică să aibă bulină, dar bulina să nu apară pe faţadă. S-au demontat foarte multe buline – în Bucureşti şi în alte părţi. De fapt, foarte multe buline roşii nici nu prea există; cel puţin în Bucureşti, cam toate bulinele roşii s-au transformat în buline albe ca urmare a faptului că soarele le-a decolorat.”

    De asemenea, în prezent, există foarte multe clădiri despre care cei de la Re:Rise spun că  riscul este la fel de mare precum al celor din clasa I de risc seismic, dar care nu au bulină fiindcă sunt incluse în aşa-numitele „categorii de urgenţă”. Acestea sunt alte liste incluse pe site-urile primăriei, clasificate însă în baza unor criterii mai vechi. „În acele categorii de urgenţă găsim clădiri care au fost expertizate în anii ‘90 după alte standarde şi alte metode de clasificare a vulnerabilităţii şi au fost găsite ca fiind foarte vulnerabile. După 1997 s-a schimbat sistemul de clasificare”.

    Pe listele din Bucureşti se află aproximativ 1.500 de clădiri înscrise în categoriile de urgenţă, clădiri care la reexpertizare (care este obligatorie pentru acele clădiri, dar care nu a fost realizată încă pentru toate acestea), ar intra, foarte probabil, în clasa I de risc seismic. „Aşadar, când vorbim despre faptul că o clădire nu are bulină este ideal să analizăm şi lista categoriilor de urgenţă, situaţie ce înseamnă că aceasta ar putea fi în clasa I de risc seismic, dar nu are bulină sau bulina a fost demontată. Pe scurt, faptul că o clădire nu are bulină nu ne spune în niciun caz că ar fi sigură”.

    De ce nu au fost expertizate toate clădirile din Capitală? „Nu este un deziderat expertizarea tuturor clădirilor din Bucureşti. Expertizarea unei clădiri este un proces care necesită resurse – atât umane – oameni foarte specializaţi –; dar şi de timp, şi bani, este un proces costisitor din toate punctele de vedere şi este foarte potrivit atât pentru a estima vulnerabilitatea unei clădiri, cât şi pentru a propune nişte soluţii de intervenţie. Însă, pentru că expertizarea a evoluat într-un proces complicat, ne-am legat de mâini şi de picioare şi am ajuns în situaţia în care să nu vedem pădurea de copaci: ne uităm cu lupa la fiecare copac, dar nu ştim cât de mare este pădurea – adică toată vulnerabilitatea clădirilor din Bucureşti.” Matei Sumbasacu menţionează că există iniţiative la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale, reforme care au fost incluse şi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care vizează dezvoltarea unei unelte care să ajute la evaluarea la scară largă a fondului construit. „E adevărat, poate ne vor scăpa nişte detalii, iar pasul următor ar fi să ne uităm cu lupa acolo unde va fi nevoie şi să prioritizăm expertizarea, acesta este planul pentru următorii ani.”

    Când vorbim despre faptul că o clădire nu are bulină este ideal să analizăm şi lista categoriilor de urgenţă, situaţie ce înseamnă că aceasta ar putea fi în clasa I de risc seismic, dar nu are bulină sau bulina a fost demontată. Pe scurt, faptul că o clădire nu are bulină nu ne spune în niciun caz că ar fi sigură.
    Matei Sumbasacu, inginer specializat în cutremure şi fondator al Asociaţiei pentru Reducerea Riscului Seismic (Re:Rise). Foto: Mediafax

    Din datele pe care Re:Rise le are,  incomplete însă până acum, există mai multe zone riscante în Bucureşti. „În mod evident vorbim despre centrul Capitalei. Oraşul a crescut concentric, cu nucleul său de clădiri, stratul cel mai vechi de clădiri fiind concentrat în mijlocul oraşului. Avem acolo, de asemenea, străzi înguste şi o posibilitate de blocare a unor segmente de drumuri după cutremur, ca urmare a faptului că vor apărea acolo dărâmături.” De asemenea, pe baza informaţiilor centralizate de ei (şi publicate pe platforma dupacutremur.ro), reiese că centrul Bucureştiului are un risc foarte mare de a fi izolat, în special anumite zone din acesta, cum ar fi zona Hristo Botev – Colţei; Calea Victoriei şi diferite străzi adiacente. Tot pe acea hartă, cei care au curiozitatea pot observa şi situaţia cartierelor „dormitor”: „Să spunem Doamna Ghica: dacă ne uităm în acea direcţie, vedem cum unele clădiri apar a fi vulnerabile, altele nu apar, acestea fiind clădiri tip, făcute de aceiaşi oameni, în acelaşi timp aproape, cu aceleaşi materiale, singurul lucru care diferă în mod semnifcativ, de la clădire la clădire, este stratificaţia geologică, straturile de pământ pe care este construită clădirea. Ne întrebăm – când vedem, de exemplu, la Doamna Ghica că 3 din cele 20 de blocuri identice au fost încadrate în categorii de urgenţă sau în clasa I sau II de risc seismic, ce se întâmplă cu celelalte clădiri similare?”

    Motivul este că acestea nu au fost expertizate, explică specialistul, care punctează şi că dacă o expertiză s-ar realiza în cazul acestora, ar intra, foarte probabil,  I sau II de risc seismic. Menţionează, de asemenea, că o problemă despre care nu se vorbeşte încă suficient şi care probabil va deveni o temă în următoarea perioadă ţine de blocurile din secţiuni tip, din cartierele dormitor. De exemplu, secţiunea OD (cu orientare dublă n.red.): „În 1977 a existat un colaps al unei secţiuni OD în cartierul Militari, iar în tot Bucureştiul există astfel de clădiri. Aceste clădiri tip au fost analizate ulterior şi s-au găsit vulnerabilităţi inerente ale acestui tip de secţiune, care apare în nenumărate locuri din Bucureşti, iar blocurile care sunt construite conform secţiunii OD sunt foarte vulnerabile. Nu putem vorbi despre zone periculoase fiindcă nu avem suficiente date ca să facem o comparaţie între centrul Bucureştiului şi cartierele dormitor, unde nu s-au făcut atât de multe expertize şi care par astfel mai puţin vulnerabile”.

    1 din 2 români nu ştie sau are falsa impresie că nu există acţiuni pe care le poate face acum pentru a se proteja în cazul unui cutremur

    >80% dintre respondenţii care îşi caută locuinţe nu ar achiziţiona proprietăţi cu risc seismic de gradul I sau II

    35% dintre respondenţi au falsa impresie că există clădiri fără risc seismic

    Sursa: sondaj realizat de Storia.ro în baza unui chestionar publicat pe Storia.ro şi
    OLX Imobiliare în perioada octombrie 2020 – februarie 2021, unde au răspuns 2.967 de respondenţi la nivel naţional