BusinessMagazin

Tag: frate

  • Decenii de relaţii

    A fost şi este o vreme a fierberii în Republica Moldova, iar acordul privind asistenţa financiară rambursabilă între România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău, la 7 octombrie 2015, în valoare de 60 de milioane de euro, va trece, desigur, rapid prin maşina de vot a Casei Poporului. Şi, dincolo de nevoia de reforme cerută de români şi de europeni, cei mai nevoiaşi cetăţeni ai Republicii Moldova vor primi un ajutor de urgenţă care i-ar putea ajuta să iasă cu bine din iarnă. În continuare?

    Să ne întoarcem un pic în timp, în anul 2005; premierul Vasile Tarlev vizitează Bucureştiul, vizită privită drept o încercare de apropiere a autorităţilor moldovene de România şi o distanţare faţă de Moscova. Dar Republica Moldova era în situaţia de a face faţă unei crize energetice, în condiţiile în care Centrala Electrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria, sistase livrările de energie către republică. Centrala se afla în proprietatea gigantului energetic rus RAO EAS Rossii şi asigura mai mult de jumătate din necesităţile de energie electrică ale republicii.

    Centrala de la Cuciurgan a oprit livrarea curentului pe motiv că distribuţia de electricitate, deţinută de grupul Union Fenosa, refuzase majorarea tarifului de la 3,05 la 4,08 cenţi pentru un kilowatt-oră. Decizia furnizorului poate fi interpretată ca fiind una de natură economică, dat fiind refuzul Chişinăului de a accepta majorarea preţului. Dar mulţi au spus că decizia avea şi o pronunţată încărcătură politică în contextul relaţiilor dintre Moldova şi Rusia, nu tocmai prieteneşti atunci. La mijloc, România. Oficialii români au invocat la întâlnirile cu Tarlev o datorie de 30 de milioane de dolari, care data din perioada 1998 – 1999, când republica s-a confruntat cu o situaţie asemănătoare, oprirea livrărilor de la Cuciurgan.

    În mai 1999 Moldova datora CONEL, compania de electricitate de atunci, aproape 9 milioane de dolari. Datoria urma să se compenseze prin participarea unui consorţiu românesc alcătuit din SNP Petrom şi un grup de firme private la privatizarea distribuitorului moldovean de produse petroliere Tirex Petrol. Un şir lung de negocieri fără finalitate şi viziunile diferite ale celor două părţi asupra preţului tranzacţiei au făcut ca afacerea să cadă. Tirex a fost preluată de o companie germană, care a oferit 500.000 de dolari pentru 82% din acţiuni şi s-a angajat să investească 5 milioane de dolari în infrastructură. La începutul anului 2000 datoria moldovenilor pentru electricitate crescuse la 22 de milioane de dolari, la acea dată echivalentul facturii pentru gazele naturale necesare României pentru o lună de zile.

    Situaţia este discutată la o întâlnire a premierilor de atunci, Mugur Isărescu şi Dumitru Braghiş, în ianuarie 2000, dar fără nicio finalitate. În martie, CONEL avertiza Moldtranselectro că va opri livrările, dacă nu îşi primeşte banii, iar la începutul lui aprilie vine propunerea guvernului Republicii Moldova: plata în bani şi produse agricole, pentru început seminţe de porumb în valoare de 2 milioane de dolari (datoria era deja de 28 de milioane de dolari).

    Porumbul provenea din confiscări de la diverşi agenţi economici şi a fost refuzat de CONEL. Alegerile şi schimbarea politică din anul 2000 au făcut ca problema datoriei să treacă în planuri secunde, în România. Abia în august 2001 Adrian Năstase, în calitate de premier, mai făcea referire, nemulţumit, la problema datoriei, dar în alt context: datoriile Republicii Moldova faţă de Ucraina au fost transformate, prin intermediul unei societăţi private, în acţiuni la reţelele de electricitate, ceea a determinat anularea licitaţiei lansate pentru aceste reţele, la care participau şi societăţi româneşti. Şi apoi nimic, timp de patru ani. A mai fost pomenită la vizita lui Tarlev şi pe urmă becul s-a stins, figurat vorbind. 

    Este doar un episod din istoria alambicată a relaţiilor dintre România şi Republica Moldoba, bazate pe o frăţie oportunistă. Am citit analize care vorbesc despre o Moldovă menită să rămână veşnic un stat asistat, care şi-a epuizat opţiunile de politică externă, adică apropierea de Rusia sau de Europa. Proeuropenismul de acum mi se pare a fi din nou o soluţie dictată de aceleaşi raţiuni oportuniste. Iar nemulţumirea moldoveanului din stradă nu are de-a face cu Rusia sau Europa, ci cu corupţia, cu sărăcia, cu nivelul de trai scăzut. În rest, opţiunile pentru România sunt destul de reduse, deşi spaţiu de manevră ar fi. Putem impune condiţii (asta dacă nu va apărea o mână prietenească de ajutor pentru Chişinău din partea Moscovei), putem investi, putem primi şi şcoli tineri, putem oferi în continuare ajutor populaţiei.

    Există un semn de întrebare, dacă România va putea face asta în anul electoral 2016, cu propria populaţie destul de nemulţumită şi cu o clasă politică descalificată.

  • Era atât de săracă, încât nu-şi putea permite nici măcar o pungă cu cereale, iar acum este imaginea uneia dintre cele mai cunoscute case de modă din lume

    Sofia Merchetner, în vârstă de 14 ani, devenită noua imagine a casei de modă Dior este întruchiparea Cenusăresei din poveşti, potrivit Daily Mail.

    Merchetner ani a trăit mult timp într-un cartier sărac din Tel Aviv, într-o casă subvenţionată de stat. Mama ei care lucra două slujbe pentru a putea-şi întreţine familia, iar Sofia dormea pe o saltea alături de fratele şi sora ei. Familia ei era atât de săracă, încât nu-şi putea permite nici măcar o pungă cu cereale pentru micul dejun.

    Cariera controversată a Sofiei a început întâmplător când a  fost vazută de un agent de modelling israelian. “Când am văzut-o pentru prima dată am ştiut că este specială”, a spus Roberto Ben Shoshan, fondatorul agenţiei de modeling Roberto. 

    Sofia împreună cu Rotem Gur, CEO-ul Roberto, a zburat cu avionul la Paris pentru o audiţie şi o şedinţă foto însă a fost refuzată pe motiv că era prea tânără. Cei doi au decis să se plimbe prin magazinele din Paris. Norocul a fost că în magazinul Christian Dior, Gur a recunoscut pe cineva. Era Raf Simons, designer-ul Dior. Simons a fost impresionat şi a promis să o ajute. Câteva săptămâni mai târziu, Sofia Merchetner a primit un telefon de la agentul israelian. Dior îi oferea un contract pe doi ani în valoare de 170.000 de lire sterline.

    Angajarea ei de către Dior nu a trecut neobservată şi mai multi oameni au zis că este prea mică pentru a fi angajată. Agentul ei a apărat-o spunând că este mereu supervizată.

    Sofia a marturisit ca intenţionează să-şi continue studiile, în ciuda celor patru drumuri pe an la Paris pe care le are de făcut.”Este foarte important pentru mine să merg la şcoală. Sunt încă foarte tânără şi mă aştept să fiu supervizată până la vârsta de 18 ani” a spus ea.
    În ceea ce priveşte banii, Sofia a spus că i-a dat pe toţi mamei sale şi că vrea să se mute într-un apartament mai mare, unde să aibă propria ei camera.

     

  • O tânăra revoltată de căsătoriile forţate. “Am fost vândută pentru ca fratele meu să-şi poată cumpăra o soţie” – VIDEO

    Sonita Alizadeh, un rapper din Afghanistan, a fost inspirată să scrie această melodie după ce familia ei a fost nevoită să o vândă pentru a putea cumpăra o soţie pentru fratele ei, scrie BBC.

    Căsătoriile aranjate încă fac parte din tradiţie în unele zone din Afghanistan şi multe fete sunt nevoite să se căsătorească cu străini de la vărste fragede. “Am fost vândută pentru ca fratele meu să-şi poată cumpăra o soţie”.

    “Fetele care sunt forţate să se mărite de la o vărstă fragedă îşi pierd copilăria, îşi pierd speranţa. Îşi văd soţul ca pe un violator”, spune Alizadeh.

    Există şi tineri care se împotrivesc dorinţei familiilor lor, însă de cele mai multe ori acest lucru rezultă în violenţă. “Când am ajuns în America nu-mi puteam scoate din cap imaginile cu prietenii mei răniţi, loviţi, rezultat al revoltei împotriva familiilor lor.”, afirmă Sonita Alizadeh.

    Tânăra cântăreaţă încearcă ca acestă tradiţie să se oprească şi luptă pentru asta în felul ei, prin muzică şi “merg la multe conferinţe şi evenimente pentru că oamenii trebuie să cunoască aceste fapte, trebuie să ne asculte poveştile şi să împărtăşească aceste poveşti cu restul lumi. Astfel vocile noastre vor fi auzite de oficiali şi guverne.”, încheie Sonita Alizadeh
     

  • O fetiţă plănuia să-şi vândă fratele la pet store cu 54 de dolari.Vezi ce vroia să cumpere cu banii primiţi pe fratele ei

    Fetiţa şi-a dezvăluit planul în timp ce era la joacă alături de fratele său. Clipul în care fetiţa punea la cale planul a fost încărcat pe YouTube de către utilizatorul berge95. “Cred că ar trebui să-l vindem”, a spus ea. “De ce”, întreabă vocea din spatele camerei. “Nu ştiu, ceva este în neregulă cu el…şi vreau foarte mult o bufniţă de jucărie. Pe asta am să-mi cheltuiesc banii pe care îi primim pe el”, a spus fetiţa.

    Dacă iniţial se gândea să-l vândă cu 1 sau 2 dolari, într-un final, a ajuns la suma de 54 de dolari.

    Vocea din spatele camerei sugerează sa-l cumpere înapoi pe Jason, la reducere. Rachel răspunde entuziasmată: “Da! Îl cumpărăm înapoi”.

    În plus, fetiţa crede că poate obţine un preţ bun, şi crede că-l poate cumpăra pe fratele ei cu 1 dolar.

  • El a fost dublura diavolului. Povestea omului care a fost sosia lui Uday Saddam Hussein

    Latif Yahia a fost dublura  fiului lui Saddam Hussein, Uday Hussein. Yahia spune că a devenit sosia lui Uday în septembrie 1980 când a început războiul dintre Iran şi Iraq.

    El a fost chemat la palatul prezidenţial şi a fost informat că o să fie dublura lui Uday şi va merge în locul acestuia în zonele periculoase. Yahia a refuzat iniţial şi a fost închis. S-a răzgândit, apoi a fost antrenat timp de şase luni pentru a imita postura şi discursul lui Uday. Cei doi aveau trăsături similare, însă Yahia a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale pentru ca cei doi să semene şi mai mult.

    Uday Hussein a a fost fiul cel mare al lui Saddam Hussein. Pentru mai mulţi ani, Uday a fost văzut ca moştenitor al tatălui său, cu toate acestea, Uday a pierdut această poziţie din cauza comportamentului său excentric şi a relaţiei tulbure cu tatăl şi cu fratele său. În urma invaziei Statelor Unite ale Americii în Irak din 2003, el a fost ucis, împreună cu fratele său de către Special Forces Task Force (Task Force 20) în timpul unui schimb scurt de focuri la Mosul.

    Uday avea un comportament violent, ar fi ucis un ofiţer de armată doar pentru că acesta nu-l salutase şi ar fi torturat atleţii iranieni pentru că aceştia nu ar fi avut performanţe mulţumitoare la concursuri. De asemenea,  se spune despre Uday că ar fi răpit şi ar fi violat fete de pe stradă. 

    Yahia a fost trimis în zonele de conflict pentru a ridica moralul trupelor. Între timp, relaţia dintre Yahia şi Udey s-a deteriorat, iar atunci când o femeie de care Uday era atras îi acorda mai multă atenţie lui Yahia, Uday l-a împuşcat pe Yahia în mână.

    Latif Yahia a fugit apoi a cerut şi a primit azil în Austria în 1992. După ce a fost atacat în Austria, Yahia a fugit, din nou, la Londra în 1995.

    Povestea lui Yahia nu este crezută de toată lumea, doi jurnalişti consideră că nu tot ce a spus Yahia ar fi adevărat. Jurnaliştii ar fi găsit inconsistenţe bătătoare la ochi legate de spusele lui Latif Yahia.

    Povestea lui Latif Yahia a fost ecranizată pe marele ecran în filmul “The Devils Double”, regizat de Lee Tamahori, cu Dominic Cooper în rolul principal. Bazat pe cărţile lui Latif Yahia, sosia lui Uday Hussein, filmul reprezintă o viziune terifiantă asupra casei lui Saddam prin ochii unui om care ştia prea multe

     

  • Doi fraţi au pus bazele companiei în 2007, iar în 2015 a fost prima firmă de IT&C care a ajuns pe bursa de la Bucureşti

    „O primă realizare profesională este faptul că am început să muncesc de foarte tânăr şi am deja 15 ani de muncă“, îşi descrie Mihai Logofătu începutul carierei.

    El şi fratele său, Cristian Logfătu, au pus în 2007 bazele companiei Bittnet System, prima firmă de IT&C care a ajuns pe bursa de la Bucureşti după ce s-a listat pe piaţa alternativă a bursei, AeRo, la data de 15 aprilie 2015.  SRL-ul înfiinţat de Mihai şi Cristian Logofătu este acum o companie listată, ce a avut o valoare de piaţă de 7,89 milioane de lei în prima zi de tranzacţionare, potrivit ZF.

    Inspirat de părinţi şi de fratele său, Mihai Logofătu a început să lucreze încă din liceu, în weekenduri şi în vacanţele de vară. „Primii bani i-am câştigat predând lecţii de tenis, apoi m-am implicat în organizări de evenimente, tipografie, amenajări ş.a.“, rememorează el traseul antreprenorial. Următoarea realizare profesională coincide şi cu următoarea etapă din carieră: în 2001, când avea doar 18 ani, a pus bazele alături de fratele său şi alţi tineri profesionişti centrului de training şi formare profesională în domeniul IT&C Academia Cisco Credis.

    Academia a devenit cea mai mare academie Cisco din regiunea Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMEA), iar Logofătu este manager al acesteia şi în prezent. A înfiinţat firma specializată de consultanţă şi training IT Bittnet Systems în 2007,  an ce coincide cu absolvirea Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, decizie pe care o clasează drept cea mai importantă. „După opt ani de activitate, suntem convinşi că am luat cele mai bune decizii. Considerăm că Bittnet are potenţialul de a depăşi graniţele ţării şi că va deveni în următorii 5-7 ani un brand internaţional. Atragerea de capital, listarea la bursă, precum şi deschiderea primului birou regional (Cluj-Napoca), toate aceste lucruri confirmă încrederea totală pe care o avem în şansele proiectului nostru“, spune antreprenorul.

    În paralel carierei sale antreprenoriale, şi-a consolidat pregătirea teoretică. În 2009, a absolvit un program masteral în reţele de calculatoare, în cadrul Universităţii din Bucureşti, iar în 2012, un doctorat în management, în cadrul Universităţii din Craiova. În ce priveşte dificultatea deciziilor cu care s-a confruntat de-a lungul timpului, spune că în ultimii ani de criză, corelaţi cu etapa de creştere şi dezvoltare a afacerii Bittnet, foarte multe dintre hotărârile luate au fost dificile.  „Antreprenoriatul în IT şi mediul de afaceri, în general, seamănă cu un mix între sport şi război, ambele fiind contexte în care deciziile trebuie luate rapid, pe baza informaţiilor din momentul respectiv, unde trebuie să te lupţi până la final.“ 

  • Viticultorul care a mizat pe setea chinezilor

    China este o ţară care creşte cu două cifre în fiecare an, iar focusul nostru acum este pe această regiune. La începutul lui 2014 aveam patru distribuitori chinezi, iar pe parcursul anului trecut am încheiat contracte cu încă opt“, povesteşte antreprenorul George Neacşu, care împreună cu fratele său a construit afacerea Senator Wine Romania, producător de vinuri sub mărci ca Senator, Monşer sau Omnia. China înghite peste două treimi din exporturile firmei, care au reprezentat anul trecut 45% din volumul de vânzări al companiei, iar în prima parte din 2015 vânzările peste hotare s-au dublat.

    Compania are în proprietate o cramă şi peste 530 de hectare cu viţă‑de-vie, în două podgorii diferite, una aflată la Însurăţei, în judeţul Brăila (246 de hectare), care produce vinuri bio, şi alta la la Tirol, în judeţul Caraş-Severin (285 de hectare). Însă pentru a vinde străinilor a fost nevoie de o veritabilă strategie. „Am hotărât să exportăm vinuri în 2009 şi am avut un an – doi de tatonări, în care am mers la diverse târguri ca să vedem care este piaţa, ce se cere, care este specificul.

    Apoi ne-am concentrat pe câteva ţări: China, Japonia, Rusia“, spune Neacşu. Vorbeşte rar şi cumpătat şi nu prea este obişnuit cu presa; acesta este primul lui interviu, iar decizia de a-şi spune povestea se leagă de faptul că vinurile sale sunt, pe piaţa românească, mai puţin cunoscute decât alte altor producători, cu afaceri mai mici. În plus, spune antreprenorul, acum a venit vremea pentru promovarea pe plan local; până acum a considerat prioritare alte demersuri, aşa cum a fost, pe parcursul ultimilor şase ani, focusul pe exporturi. Primul pas a fost participarea la târguri în Europa, în Asia, în America.

    Apoi au început discuţii, vizite, negocieri. „Beneficiul concret de pe urma participării la evenimente este că ajungi să cunoşti piaţa, să afli ce vrea lumea să cumpere, să ai contact direct cu clientul. Al doilea sunt vânzările“, spune Neacşu. Spune însă că este foarte greu să închei un contract la prima participare, pentru că de obicei clienţii nu cumpără la prima vedere. „Vor să tatoneze, să viziteze.

    Din cei circa 30 de clienţi străini, din 20 de ţări, nu cred că e vreunul care să nu fi venit să ne viziteze, să vadă cum facem vinurile.“ Dar strategia de export îşi arată roadele, pentru că vânzările de peste hotare sunt, în cazul Senator Wine Romania, mai profitabile: volumul total al exporturilor este de 45% din producţie, dar asigură 55% din cifra de afaceri. Compania a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de aproape 13 milioane de lei, în scădere faţă de 2013, când a depăşit 18 milioane de lei.

    Cu toate acestea, profitul companiei a crescut, în acelaşi interval, depăşind 532.000 de lei, faţă de 370.000 de lei în 2013. Pentru anul în curs, antreprenorul vrâncean, care are 51 de ani, se aşteaptă la o creştere de două cifre a vânzărilor, mai cu seamă că exporturile spre piaţa chineză s-au dublat în prima parte a anului.

    Cu aceste cifre, afacerile celor două firme controlate de antreprenorii vrânceni, Senator Wines şi Crama Odobeşti, se înscriu în rândul producătorilor de vinuri de dimensiune medie de pe piaţa locală, cum sunt şi SERVE, Domeniile Ostrov sau Cramele Halewood. Vrâncenii conduc însă detaşat, după spusele lui George Neacşu, în ce priveşte suprafaţa de teren ocupată cu podgorii cultivate bio, la Însurăţei. România ocupă locul şase în Europa în ce priveşte volumele de vin produse şi locul 12 în lume, iar numărul de producători este de ordinul sutelor. Valoarea pieţei locale se plasează în jurul a 160-170 de milioane de euro, în scădere faţă de nivelul record de aproape 300 de milioane de euro înregistrat în 2008.

    Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 15 Iulie.

  • Cum trăieşte fratele lui Kim Jong-un şi de ce a fost îndepărtat din Coreea de Nord – FOTO

    Kim Jong-chol este fratele mai mare al liderului nord-coreean Kim Jong-un şi ar fi avut dreptul de a prelua conducerea regimului din Coreea de Nord, însă a fost considerat “prea slab şi efeminat” de tatăl său, fiind îndepărtat, informează Daily Mail.

    Kim Jong-chol este primul băiat al lui Kim Jong-il din relaţia pe care acesta a avut-o cu japoneza Ko Yong-hui, al doilea fiind actualul lider nord-coreean, Kim Jong-un.

    FOTO | PRIMELE IMAGINI APARUTE CU FRATELE LUI KIM JONG-UN ŞI CARE ESTE LEGĂTURA ACESTUIA CU JEAN-CLAUDE VAN DAMME

  • Noi DEZVĂLUIRI despre viaţa fratelui lui Kim Jong-un: De ce a fost considerat “nepotrivit” pentru a conduce Coreea de Nord – FOTO

    Kim Jong-chol este primul băiat al lui Kim Jong-il din relaţia pe care acesta a avut-o cu japoneza Ko Yong-hui, al doilea fiind actualul lider nord-coreean, Kim Jong-un. Kim Jong-il a mai avut un băiat – Kim Jong-nam (44 de ani), dintr-o primă căsătorie.

    Recent, în presa internaţională au apărut primele imagini cu Kim Jong-chol (33 de ani) de la preluarea puterii în Coreea de Nord de către fratele său Kim Jong-un.

    El a fost fotografiat alături de iubita sa, în timp ce asista la un concert Eric Clapton în Londra, la Royal Albert Hall.

    Despre Kim Jong-chol se ştie că este un fan înrăit al lui Eric Clapton, că şi-ar câştiga banii din afaceri cu droguri şi că este “capul” unui grup format de odraslele elitei nord-coreene.

    Potrivit Daily Mail, el a urmat cursurile Şcolii Internaţionale din Berna (Elveţia), presa relatând că acesta a scris în acea perioadă o poezie despre o lume fără războaie, fără arme nucleare şi în care spera să lupte împotriva teroriştilor alături de actorul Jean-Claude van Damme.

    “Dacă aş putea cere o lume ideală, aceasta ar fi fără arme şi fără bombe nucleare. Toată lumea ar fi fericită: fără războaie, fără moarte, fără lacrimi”, sunt cuvintele scrise de Kim Jong-chol şi publicate de Newsnight, în 2009.

    La vremea respectivă, analiştii s-au întrebat dacă latura sensibilă a lui Kim Jong-chol i-ar permite acestuia să facă faţă presiunii unui regim atât de strict ca cel din Coreea de Nord.

    După absolvirea şcolii, Kim Jong-chol a început pregătirea pentru a deveni liderul ţării, deoarece fratele său mai mare, Kim Jong-nam, şi-a pierdut acest drept după ce a fost prins utilizând un paşaport fals pentru a trece în Japonia, în 2001.

    Însă, liderul de la Phenian din acea perioadă, Kim Jong-il, l-a considerat “prea slab, decadent şi efeminat” şi a decis să-l pregătească pe Kim Jong-un în schimb.

    De atunci, fratele lui Kim Jong-un a început să călătorească, cazându-se de fiecare dată în cele mai luxoase hoteluri. De asemenea, el este un fan al bijuteriilor şi al hainelor de designer.

    Despre Kim Jong-chol se crede că este şeful unui grup format din odraslele elitei nord-coreene, cunoscut sub numele de “Ponghwajo” sau “Grupul Torţă”. Ca urmare a influenţei părinţilor lor, membrii acestui grup de bucură de numeroase privilegii, cum ar fi joburi în organizaţii puternice, dar fără aspiraţii politice. Membrii grupului câştigă bani pentru ei, dar şi pentru statul nord-coreean din afaceri cu droguri, din tranzacţii cu valută falsă sau de pe piaţa neagră, scrie Daily Mail.

     

     

  • Fratele lui Kim Jong-un, văzut pentru prima dată din 2011

    Kim Jong-chol, în vârstă de 33 de ani, a fost fotografiat alături de iubita sa, în timp ce asista la un concert Eric Clapton în Londra, la Royal Albert Hall, informează Daily Mail.

    Fratele lui Kim Jong-un a fost începărtat de la putere de către tatăl său, Kim Jong-Il, deoarece era ”prea feminin”.

    Imaginile cu Kim Jong-chol sunt primele din 2011, când fratele său a preluat puterea în Coreea de Nord. Despre Kim Jong-chol se ştie că iubeşte muzica rock şi este un fan al lui Eric Clapton. Fratele lui Kim Jong-un merge adesea în cazinouri şi iubeşte călătoriile şi cadourile de designer.

    Kim Jong-chol este unul dintre cei trei fii ai lui Kim Jong-Il, actualul lider al Coreei de Nord fiind cel mai tânăr dintre aceştia.