BusinessMagazin

Tag: finante

  • Schimbări fulger de la Finanţe. Noi reguli pentru milioane de români. Anunţul făcut de Cîţu

    ♦ Măsura ar creşte veniturile la bugetul de stat cu 2% din PIB, mană cerească în această criză, însă momentan şi alte proiecte de digitalizare a autorităţilor fiscale, printre care programul SAF-T sau casele de marcat cu jurnal electronic, sunt, practic, nefuncţionale.

    Florin Cîţu, ministrul de finanţe, a declarat luni că în prima şedinţă de guvern din această săptămâna va prezenta o propunere de act normativ pentru introducerea facturii electronice în România. Măsura ar aduce 2% din PIB venituri în plus la bugetul de stat. „La şedinţa de guvern de săptămâna aceasta vom avea cred în prima lectură, sau dacă vom avea toate avizele, poate vom aproba, şi ordonanţa care va fundamenta introducerea facturii electronice în România. Factura electronică va elimina evaziunea fiscală instant”, a spus Florin Cîţu, citat de Mediafax.

    El a dat exemplul Italiei, care a crescut veniturile la bugetul de stat cu 2 puncte procentuale din PIB odată cu introducerea facturii electronice.

    „Italia este ţara unde am văzut cele mai bune rezultate. Introducerea facturii electronice a dus la venituri mai mari la buget cu aproape 2 puncte procentuale, asta înseamnă pentru noi 20 de miliarde ( de lei – n. red.) care vor veni în buget prin introducerea acestui sistem”, a mai spus ministrul finanţelor, citat de Mediafax.

    Ministrul nu a menţionat în cât timp se poate realiza implementarea măsurii şi nici care este orizontul de timp în care ar veni în plus la bugetul  de stat cei 2% din PIB. În condiţiile în care bugetul de stat, potrivit Consiliului Fiscal, pleacă cu un deficit de 8% din PIB în 2021, un deficit rigid care provine din cheltuieli fixe precum salarii şi pensii, 2% din PIB ca venituri în plus ar fi mană cerească pentru Finanţe.

    Cu toate acestea, măsuri de digitalizare a Fiscului precum fişierul unic SAF-T sau conectarea caselor de marcat cu jurnal electronic la serverele ANAF se lasă aşteptate.

     

  • Analiză Banca Transilvania: Consolidarea finanţelor publice este una din provocările deceniului

    Procesul de consolidare din sfera finanţelor publice reprezintă una din provocările fundamentale ale acestui deceniu, apreciază Andrei Rădulescu Director Analiză Macroeconomică, Banca Transilvania, într-o notă de cercetare.

    În contextul incidenţei pandemiei coronavirus autorităţile responsabile cu implementarea politicilor economice au adoptat măsuri fără precedent pentru contracararea impactului acestui şoc în sfera economiei reale şi la nivelul economiei financiare.

    Spre exemplu, conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional (FMI) impulsul fiscal implementat de la începutul pandemiei până la jumătatea lunii septembrie s-a situat la peste 20% din PIB în ţările dezvoltate şi la aproximativ 6% din PIB în ţările emergente şi cu venituri medii (circa 11,7 trilioane dolari cumulat, reprezentând 12% din economia mondială).

    În România impulsul fiscal este estimat de FMI la aproximativ 5,4% din PIB, inferior nivelurilor din Bulgaria (6,7% din PIB) şi Polonia (11,7% din PIB).

    Deteriorarea climatului macroeconomic în contextul incidenţei pandemiei şi implementării de restricţii (declin cu cel mai sever ritm din ultimele decenii în trimestrul II) coroborată cu eforturile fiscal-bugetare fără precedent au condus la majorarea deficitului finanţelor publice, spre niveluri record în 2020.

    Astfel, conform FMI ponderea deficitului bugetar în PIB se va intensifica în 2020 la 12,7% în economia mondială, 14,4% în ţările dezvoltate şi 10,7% în statele emergente şi cu venituri medii. Pentru România experţii FMI previzionează un deficit bugetar de 9,6% din PIB în 2020.

    Totodată, ponderea datoriei publice în PIB se va majora în urma incidenţei pandemiei, iar ţările care vor înregistra cea mai puternică creştere pe termen mediu vor fi cele dezvoltate, care se confruntă cu provocări din perspectiva ritmului redus al creşterii economice pe termen mediu şi inflaţie scăzută.

    Astfel, conform FMI ponderea datoriei publice în PIB ar putea să crească în 2020 cu 15,7 puncte procentuale an/an la 98,7% în economia mondială, cu 20,2 puncte procentuale an/an la 125,5% în ţările dezvoltate, cu 10,1 puncte procentuale an/an la 48,9% în statele emergente şi cu venituri medii, cu 10,2 puncte procentuale an/an la 39,9% în ţările din Europa emergentă şi cu 8,1 puncte procentuale an/an la 44,8% în România.

    Subliniem faptul că ponderea datoriei publice în PIB va atinge maxime istorice (cel puţin în perioada de după 1880) atât în ţările dezvoltate, cât şi în statele emergente şi în dezvoltare, spune Rădulescu.

    În acest context, FMI atrage atenţia cu privire la riscurile fără precedent la adresa finanţelor publice: incertitudinea asociată evoluţiei crizei sanitare, cu impact la nivelul performanţei economiei reale; percepţia de risc pe pieţele financiare internaţionale, cu consecinţe pentru costurile de finanţare; calitatea procesului de realocare a resurselor.

    Nu în ultimul rând, experţii FMI subliniază importanţa investiţiilor publice în procesul de relansare economică, mai ales în contextul perspectivelor de persistenţă la un nivel redus pentru costurile reale de finanţare. Majorarea investiţiilor publice şi orientarea acestora spre transformarea digitală şi economia verde pot contribui la un efect multiplicator superior. Conform estimărilor recente ale FMI creşterea investiţiilor publice cu 1% din PIB poate determina majorarea PIB-ului cu 2,7 puncte procentuale, avansul investiţiilor private cu 10% şi generarea unui număr important de locuri de muncă (între 20 şi 33 milioane).

  • Cum a reuşit un tânăr fără facultate să fie urmărit de cei mai importanţi economişti de pe Wall Street şi să câştige sume fabuloase. „A devenit o carieră în adevăratul sens al cuvântului.”

    Nathan Tankus, în vârstă de 28 de ani, nu a terminat cursurile de licenţă ale Colegiului de Criminalistică John Jay din New York. Cu toate acestea, el a stăpânit atât de bine economia şi finanţele, încât a devenit compentator al Rezervei Federale, urmărit la scară largă. Un newsletter lansat de Tankus anul acesta este urmărit de reprezentanţi ai celor mai importante instituţii financiare din SUA. De asemenea, el este urmărit pe Twitter de un număr important economişti de pe Wall Street, tink-tankuri economice şi jurnalişti, scriu cei de la Bloomberg.

    Tankus a început să adune urmăritori încă din 2015, dar abia în ultimul an şi-a lărgit audienţa, după ce a făcut o serie de analize profunde ale mecanicii monetare. Faptul că Tanks a reuşit să se dezvolte atât de mult fără a avea o diplomă spune multe despre felul în care problemele economice şi de finanţe sunt dezbătute în mediul online. Tankus a profitat la maximum de lipsa unor filtre pe internet, reuşind să ofere păreri pe diverse teme, având un impact mai mare decât o lucrare ştiinţifică publicată într-un jurnal economic respectat.

    Nimeni nu a fost mai surprins de success decât însuşi Tankus, care-şi poate permite acum să se mute din apartamentul din Manhattan, în care a crescut. „A fost o experienţă stranie, absolut incredibilă”, povesteşte el. Newsletterul său, care are 450 de abonaţi, îi generează venituri anuale de 45.000 de dolari. El crede că mai poate obţine cel puţin 20.000 de dolari pe an vorbind la diverse evenimente publice. „A devenit o carieră în adevăratul sens al cuvântului şi mai există mult spaţiu de creştere.”
     

  • Educaţi (financiar) de pandemie. Cum a schimbat COVID-19 comportamentul de economisire al românilor

    Odată cu declanşarea pandemiei de COVID-19, atât societăţile, cât şi băncile au fost nevoite să  se digitalizeze într-un ritm accelerat. Perioada restricţiilor impuse de autorităţi pentru a preveni răspândirea îmbolnăvirii a afectat modalitatea clasică prin care oamenii erau obişnuiţi să interacţioneze cu băncile, dar şi comportamentul lor în materie de finanţe. Lipsa de activitate, împreună cu incertitudinile au dus la o adoptare accelerată a plăţilor online şi a unui comportament orientat spre economisire.

    În această perioadă, clienţii au fost vizibil mai preocupaţi să economisească. Astfel, conturile de economii deschise în digital au fost în creştere, în special după lansarea campaniei Round Up. Mai exact, între 27 aprilie şi 4 mai, creşterea a fost de 365% faţă de perioada de anul trecut. De asemenea, peste 50% dintre fondurile mutuale de investiţii au fost deschise în Home’Bank, iar în ceea ce priveşte creditele de nevoi personale, 44% dintre acestea au fost accesate online”, a spus Alina Iacomi, head of digital la ING Bank România, cu o experienţă de aproape 19 ani în cadrul băncii.

    Ea a explicat în continuare că în perioada stării de urgenţă, ING Bank a lansat serviciul Round Up, care permite clienţilor să îşi rotunjească cheltuielile şi să economiseasăîntr-un mod mai simplu. În primele cinci săptămâni de la lansare, 50.000 clienţi au activat şi folosesc Round Up. A fost un serviciu foarte bine primit de clienţii ING Bank România, având cea mai mare rată de adopţie din grupul ING (la fel ca şi ING Pay), ceea ce demonstrează interesul românilor pentru tehnologiile digitale.

    Banca olandeză a încurajat întotdeauna operaţiunile financiare în mediul digital, astfel ING Bank a ajuns cel mai rapid printre primele bănci care erau deja digitalizate încă dinaintea pandemiei.
    „Clienţii noştri erau deja digitalizaţi, prin urmare, creşterile pe care le-am văzut au fost în ritmul normal, nu am înregistrat o creştere exponenţială. Numărul de tranzacţii e-commerce între 16 martie şi 15 mai comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut a crescut cu 27%, în timp ce valoarea tranzacţiilor e-commerce a crescut cu aproximativ 20%”, a mai spus Alina Iacomi.

    Ea a explicat în continuare că în a doua şi a treia săptămână a lunii martie, sumele cheltuite pe cumpărături cu cardul la POS şi e-commerce au crescut cu 35% faţă de media săptămânală a lunii februarie.
    „Este interesant că am observat o creştere mai accentuată pentru clienţii din segmentul 55+ ani, în ceea ce priveşte numărul de clienţi care au făcut plăţi în digital. De exemplu, în primele săptămâni din mai, numărul acestora a crescut cu 20% comparativ cu media săptămânală din februarie 2020. De asemenea, în ceea ce priveşte noile conturi Home’Bank activate, 37% dintre acestea au fost pentru clienţi de peste 45 ani, comparativ cu 30% în perioada anterioară stării de urgenţă”, susţine şefa departamentului digital din cadrul ING Bank România.

    Din punctul de vedere al dezvoltării zonei digitale, ING Bank a început implementarea, de acasă, a unei versiuni noi de Home’Bank care aduce un redesign şi retehnologizare a aplicaţiei, încă din perioada stării de urgenţă.
    „Noile actualizări au inclus un mod de autentificare mai intuitiv, instant pe dispozitivele înregistrate, dar şi un meniu uşor de navigat, care asigură o vizibilitate foarte bună asupra tuturor opţiunilor disponibile, aflate la un clic distanţă. De asemenea, am făcut tranziţia către o tehnologie nativă, superioară celei precedente, ceea ce aduce aplicaţiei performanţa sporită”, a mai spus Alina Iacomi.

    În continuare, banca vizează în principal dezvoltarea zonei de mobile banking prin crearea de noi opţiuni şi produse de creditare.„Investim continuu în îmbunătăţirea sistemelor. Astfel, în prim-plan se află experienţa utilizatorului, securitatea, disponibilitatea şi scalabilitatea platformelor noastre. Pe termen scurt, ne propunem să adăugăm noi opţiuni precum închiderea de conturi online, retragerea de numerar fără card, utilizarea cardului de credit în ING Pay, rambursarea creditelor existente şi deschiderea online şi a altor produse de creditare”, a mai explicat Alina Iacomi.
    Din momentul în care s-au impus restricţiile din cauza pandemiei de COVID-19, toate serviciile băncii s-au desfăşurat în mod normal, cu accent pe operaţiunile care puteau fi desfăşurate prin intermediul Home’Bank.
    „Printre actualizările pe care

    le-am făcut în aplicaţia Home’Bank, se numără şi adăugarea secţiunii «Am o întrebare», pentru a facilita accesul la informaţii. Aceasta conţine răspunsuri la cele mai frecvente întrebările ale utilizatorilor, astfel încât să nu mai fie necesare alte drumuri la bancă sau apeluri în call center”, a mai adăugat şefa departamentului digital al ING Bank.
    Având în vedere evoluţia digitală a băncii şi trendul instaurat la majoritatea societăţilor, ING Bank România îşi va continua investiţiile în dezvoltarea inrfastructurii IT, care susţine platforma Home’Bank.
    „Vom investi, în continuare, în evoluţia infrastructurii IT ce susţine platforma Home’Bank pentru a avea o rată de disponibilitate cât mai mare. În 2020, Home’Bank a avut o rată de disponibilitate de 99,8%. De asemenea, continuăm să investim în noi funcţionalităţi, tehnologii digitale cu accent pe experienţa utilizatorului, simplificare de design şi în securitate. Pe lângă experienţa digitală, este o nevoie incontestabilă, aşa cum spuneam, de consultanţă cu valoare adăugată, atunci când clienţii se află în cele mai importante momente din viaţa lor în relaţia cu banca”, a mai adăugat Alina Iacomi.
    Ea a mai spus că anul trecut ING Bank a lansat un nou concept de office în Bucureşti, iar anul acesta planul este de a deschide cel puţin 11 astfel de tipuri de office-uri în ţară.
    ING Bank România a ajuns la finalul anului 2019 pe poziţia 4 în clasamentul băncilor în funcţie de active. Astfel, banca a raportat active în valoare de 44,6 mld. lei şi o cotă de piaţă de 9,01%.

  • Lupta pentru banii din impozite ai multinaţionalelor

    Hotelul Savoy îşi întâmpină clientela elegantă şi cu relaţii sus-puse de 131 de ani. Dar cu tot designul Art Deco şi serviciile sublime, Savoy pierde bani. O grămadă de bani, scrie Financial Times.

    De fapt, pierderile se acumulează de când actualii proprietari – prinţul Alwaleed bin Talal al Arabiei Saudite şi Autoritatea de Investiţii din Qatar – au achiziţionat hotelul în 2005. În 2018, acestea au totalizat 20,4 milioane lire sterline, iar anul trecut au ajuns
    la 83 de milioane de lire.
    Compania a aruncat o serie de explicaţii: terorism, Brexit şi puterea excepţională a monedei englezeşti. Covid-19 va fi fără îndoială vinovatul acestei perioade. Există însă un alt motiv evident: în 2018, Savoy avea o datorie de 347 de milioane de lire sterline pentru care plătea o rată de dobândă de până la 15%. Banii au fost împrumutaţi de una din companiile părinte a The Savoy Hotel Limited, Dunwilco (1784) Limited, care la rândul ei este deţinută de o companie numită Dunwilco (1783); această firmă este deţinută de Dunwilco (1847), care este deţinută de Breezeroad Limited, principalul părinte înregistrat în Marea Britanie al Savoy. Datoria, care curge în cascade prin această structură corporativă, a fost refinanţată sau restructurată o dată la fiecare an sau doi.
    Pentru cei doi acţionari ai Savoy – unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume şi unul dintre cele mai mari fonduri suverane  – acest aranjament are două efecte notabile: conturile Savoy par impenetrabile pentru un străin, iar afacerea nu a plătit deloc impozit pe profit în ultimii 15 ani.
    În lumea modernă a impozitării profitului, Savoy este departe de a fi o excepţie. Hotelul este doar una dintre numeroasele companii internaţionale cu nume rezonante care au devenit maestre în minimizarea impozitelor. Metoda este destul de simplă: proprietarii Savoy au împrumutat bani hotelului şi au extras venituri neimpozitabile prin plăţi de dobânzi către jurisdicţiile offshore. Consilierii fiscali au şi alte idei, acolo unde este nevoie, pentru a uşura sarcina fiscală a unei companii.
    „Părerea mea este că acest cadru este complet defect”, spune Michael Devereux, profesor de impozitare a afacerilor la Saïd Business School de la Universitatea Oxford. „Puteţi răspunde la aceste probleme învinovăţind multinaţionalele că au profitat de reguli sau blamând paradisurile fiscale, dar cred că de fapt trebuie să dăm vina pe sistemul fiscal.”
    În întreaga lume, guvernele au răspuns pandemiei de Covid-19 prin cheltuieli publice masive. Au dat cash cetăţenilor şi au finanţat facturile salariale ale întreprinderilor. Fitch Ratings estimează că 20 din cele mai mari economii ale lumii au oferit până în prezent sprijin fiscal de 5.000 de miliarde de dolari, sau 7% din veniturile naţionale combinate, iar factura mai poate creşte.
    La un moment dat, guvernele va trebui să se gândească la cine va plăti pentru deficitele bugetare uriaşe. Iar acest lucru înseamnă că vor avea un motiv istoric şi convingător pentru a analiza din nou cadrul internaţional al impozitării companiilor.
    Companiile multinaţionale sunt o ţintă atractivă. În ansamblu, sectorul corporativ a fost un contribuabil relativ stabil la veniturile din impozite: în ultima jumătate de secol, impozitele pe profit au reprezentat aproximativ 8-10% din veniturile ţărilor OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică). Cu toate acestea, în aceeaşi perioadă ratele de impozitare s-au redus cu mai mult de jumătate, scutirile fiscale au proliferat, iar evitarea plăţii impozitelor cu ajutorul paradisurilor offshore a devenit o modă.
    În spatele acestei anomalii se află o divizare corporativă importantă. Companiile autohtone – baza mai largă a impozitelor din majoritatea ţărilor – beneficiază de o flexibilitate mică în ceea ce priveşte impozitele pe care le plătesc. Însă multe companii internaţionale au profitat în ultimele decenii de şansa de a-şi reduce expunerea la impozitul principal. Economiştii de la FMI au estimat veniturile pierdute prin evitarea impozitelor la nivel global la până la 650 miliarde de dolari în fiecare an.
    În Marea Britanie, mai mult de 50% din subsidiarele companiilor multinaţionale străine nu raportează în prezent profituri impozabile, potrivit unui studiu realizat în 2019 de Katarzyna Bilicka, asociat de cercetare la universitatea Oxford. În SUA, 91 de companii din indicele Fortune 500, inclusiv Amazon, Chevron şi IBM, au plătit o rată a impozitului federal de 0% în 2018.
    Uneori, fondurile de urgenţă injectate în economii au trecut prin companii care plătesc niveluri minime de impozit – în cazul Savoy, prin finanţarea şomajului tehnic pentru 520 de angajaţi.
    De asemenea, multe guverne îşi fac planuri pentru a colecta mai multe venituri din afacerile digitale care au prosperat puternic în vremea pandemiei – chiar dacă operaţiunile lor sunt probabil cel mai dificil de identificat de autorităţile fiscale ale secolului XXI.
    Pentru multinaţionale, ţine de un populism ieftin să fie transformate în ţapii ispăşitori ai creşterii deficitelor bugetare în vremea Covid-19. Dar pentru unii dintre miniştrii de finanţe care supraveghează operaţiuni de finanţare prin îndatorare record, ziua confruntării se apropie.
    „Este pur şi simplu o chestiune de corectitudine”, a declarat pentru FT Bruno Le Maire, ministrul francez de finanţe. „O datorăm cetăţenilor şi companiilor noastre, în special IMM-urilor, care îşi plătesc corect impozitele”, spune Le Maire.
    „Digitalizarea şi optimizarea fiscală internaţională au creat, de prea mult timp, lacune care permit unor companii să scape de taxe. Trebuie să restabilim un sistem bazat pe o impozitare echitabilă.”
    El spune că actuala criză „a făcut mai urgentă ca niciodată nevoia de reformă fiscală”. „Este timpul ca giganţii de tehnologie care au prosperat în această criză să contribuie la efortul public.”
    Pentru schimbarea sistemului ar fi însă nevoie de o revoluţie. Practicile fiscale agresive au intrat în centrul atenţiei în urma crizei financiare din 2008, dând viaţă nenumăratelor promisiuni politice de înăsprire. În timp ce în unele locuri au fost înregistrate progrese, mai degrabă contribuabilii de rând decât corporaţiile au fost cei care au suportat povara suplimentară.
    Până în 2018, la un deceniu de la criza financiară, marile multinaţionale plăteau mai puţine taxe ca proporţie din profit, chiar dacă impozitul pe venitul personal a crescut, potrivit cercetărilor FT.
    Astăzi, Europa şi America par mai aproape de un război comercial din cauza impozitelor digitale decât de stabilirea unor standarde globale noi şi îndrăzneţe. Cu toate acestea, istoria sugerează că stresul financiar poate spori inventivitatea fiscală: războiul civil american a făcut ca guvernul federal al SUA să apeleze pentru prima dată la impozitul pe venit, în timp ce impozitele pe consum au fost testate iniţial în Europa pentru finanţarea Primului Război Mondial. Unii analişti cred că mahmureala fiscală provocată de acestă pandemie ar putea fi un astfel de moment. Alex Cobham, directorul executiv al Tax Justice Network, un grup independent de influenţare a opiniei publice din Marea Britanie, spune că lumea nu se poate întoarce la afacerile „murdare” obişnuite. „De zeci de ani am tolerat ideea că a plăti impozite mai mici este doar o afacere bună. Această dispoziţie a dispărut”, spune el. „Prinderea celor mai agresivi evazionişti era marea oportunitate a următorului deceniu – acum, pare că acest lucru s-ar putea întâmpla în următorii doi ani.”
    Zeci de factori interrelaţionaţi au erodat sistemul de impozitare a multinaţionalelor în ultima jumătate de secol; scăderea ratelor, creşterea continuă a fluxurilor de capital transfrontaliere, lacune apetisante şi stimulente agresive din partea statelor disperate să atragă multinaţionale.
    De la sfârşitul anilor 1980 a existat o schimbare completă a mentalităţii, una iniţiată şi dusă la extrem de General Electric, cel mai mare producător industrial din America în funcţie de capitalizarea de piaţă în cea mai mare parte a ultimilor 40 de ani.
    Sub răposatul Jack Welch, care a condus compania din 1981 până în 2001, o mică echipă de specialişti în impozite pe profit a fost transformată într-o maşină antreprenorială care învârte bani, ajungând să aibă 1.200 de avocaţi fiscali pe cinci continente.
    John Samuels, fost oficial al Trezoreriei SUA şi unul dintre primii experţi fiscali angajaţi de Welch, a condus la GE „Harvardul departamentelor fiscale” până când a părăsit grupul în 2014.
    Rezultatele: între 2008 şi 2015, compania nu doar că nu a plătit impozit pe venit federal în SUA, potrivit cercetărilor Institutului de Politică de Impozitare şi Economică, ci a şi înregistrat beneficii fiscale pozitive în valoare de peste 1,3 miliarde de dolari pe perioada celor şapte ani.
    GE a descris raportul ca fiind „profund greşit şi înşelător” şi a spus că a plătit 32,9 miliarde de dolari din impozitele pe venit la nivel global în ultimul deceniu. Însă departamentul său fiscal este recunoscut de mult timp ca unul dintre cele mai eficiente din lumea corporate americană.
    De-a lungul anilor, nervozitatea publică şi politică provocată de aceste practici a crescut. Pentru GE, acest lucru a adus complicaţii în Marea Britanie, unde guvernul o atacă în justiţie pentru că a încercat fraudulos să se califice pentru o scutire de impozit şi îşi propune să recupereze cel puţin 1 miliard de lire sterline, plus dobânzi şi penalităţi. GE a negat acuzaţiile.
    „Stabilirea punctului în care se află linia dintre evitare şi evaziune şi mersul pe partea corectă a acesteia s-au dovedit a fi o parte importantă a strategiei fiscale a marilor multinaţionale”, spune un expert fiscal cu cunoştinţe despre cazul GE. „Cazul ridică întrebări cu privire la întreaga configuraţie politică a strategiei fiscale.”
    Deşi au existat multe promisiuni politice de a împiedica comportamentul fiscal agresiv după criza din 2008, acestea au fost adesea însoţite de oferte „dulci” din partea guvernelor pentru a atrage investiţii de la companii.
    „Politica fiscală corporativă a devenit o creşă pentru impulsurile populiste”, spune Mihir Desai, profesor la Harvard Business School. „Marile gesturi antagonice – în special către companiile străine – pot fi compensate prin oferte lucrative şi scutiri de taxe pentru inovare pe care nimeni nu le observă. Este o reţetă pentru o politică de impozitare corporativă şi mai bizantină.“
    Însă pandemia – şi mărimea sprijinului acordat afacerilor – ar putea înăspri atitudinea politicului. În Marea Britanie, aproape o treime dintre companiile care au primit împrumuturi pentru a face faţă actualei crize de la Banca Angliei au sediile în paradisuri fiscale sau sunt deţinute de cineva rezident într-un paradis fiscal, potrivit TaxWatch UK. Baker Hughes, o unitate a GE, a primit un împrumut de 600 milioane lire sterline, cu toate că compania mamă a fost trimisă în judecată de Marea Britanie pentru impozitele neplătite de 16 ani.
    Puţine reforme sunt la fel de descurajante pentru factorii de decizie internaţionali cum sunt cele pentru impozitul pe profit. În esenţă, aceasta necesită revizuirea principiilor stabilite pentru prima dată de Liga Naţiunilor în 1924, care au dat statelor dreptul de a impozita veniturile unei companii pe baza existenţei fizice în ţară.
    Aceste principii stau încă la baza tratatelor fiscale bilaterale, care par să ignore modul în care economia digitală a transformat fluxurile globale de capital. Stabilirea locului unde se obţine profit este în cel mai bun caz dificilă pentru multinaţionale cu o reţea extinsă de subsidiare la nivel internaţional. Odată ce este luată în considerare existenţa paradisurilor fiscale, este uşor de văzut de ce criticii consideră sistemul ca o relicvă din secolul XX.
    Inerţia politică a ajutat sistemul să dureze în timp. „Sistemul nostru de impozitare este un tanc petrolier, nu o barcă rapidă, iar atunci când creează valuri, creează valuri foarte mari”, spune Anita Monteith, consultant principal în cadrul Institutului Contabililor Autorizaţi din Anglia şi Ţara Galilor. „Trebuie să schimbi regulile pe plan internaţional, ceea ce nu este uşor; provoacă frustrare şi există riscul de represalii.“
    De la criza din 2008, la solicitarea G20, munca laborioasă pentru o reformă fiscală globală a căzut în sarcina în OCDE şi a lui Pascal Saint-Amans, fost oficial al Trezoreriei franceze, care conduce acum administraţia fiscală a organizaţiei din Paris. El recunoaşte că, în unele ţări, reglementarea fiscală rămâne un simplu cuvânt.
    „Avem jucători globali, dar şi suveranitate locală”, spune el. „Aceşti jucători globali pot întoarce suveranităţile una împotriva celeilalte. Lipsa reglementărilor de către ţări din cauza fricii că îşi vor pierde suveranitatea a făcut ca ţările să-şi piardă de facto suveranitatea.“
    După ani de zile de discuţii în spatele scenei între 137 de ţări, eforturile OCDE sunt acum concentrate pe două reforme pentru îmbunătăţirea captării taxelor de la multinaţionale.
    Prima – aşa-numitul „pilon 1” – consolidează dreptul ţărilor de a impozita veniturile obţinute de companii din vânzările pe teritoriile lor, indiferent de locul în care se află legal baza afacerii (un avantaj pentru majoritatea economiilor mari şi o pierdere pentru paradisurile fiscale).
    „Vor fi câştigători şi învingători”, spune Ross Robertson, partener fiscal internaţional la BDO. Pentru europeni, bomboana este prinderea unei felii mai mari din profiturile giganţilor americani de tehnologie; între timp, Washingtonul şi-ar putea permite pretenţii mai mari asupra profiturilor provenite din mărfurilor de lux sau a automobilelor aduse din Europa şi vândute în America.
    Al doilea pilon încearcă să stabilească un nivel minim de impozitare aplicat tuturor multinaţionalelor. OCDE estimează că cele două reforme ar ridica veniturile din impozitele pe profit cu 4% la nivel mondial, la 100 miliarde de dolari anual.
    Un acord global este imposibil până la finalul anului, recunoaşte Saint-Amans, mai ales ca SUA s-au retras din discuţii, ascuzând că reformele sunt îndreptate împotrica companiilor din Silicon Valley.
    În ciuda acestor obstacole, Saint-Amans crede că, având în vedere bailouturile acordate companiilor în timpul pandemiei, guvernele vor dori să menţină multinaţionalele la un standard de responsabilitate mai ridicat. „Ţările care au cumpărat companii se vor aştepta ca, atunci când acestea vor reveni la profit, să nu mai adăpostească aceste profituri de fisc în paradisuri fiscale”, a spus el.
    Oricare ar fi paşii făcuţi de acum încolo, istoricul specializat în taxe Joseph Thorndike consideră un lucru ca fiind aproape sigur: „În caz de urgenţă, toată lumea plăteşte mai mult”.

  • Cinematografe Drive-in: unul dintre puţinele lucruri bune oferite de pandemie

    În Marea Britanie, de pildă, a existat deja înainte de criză acest tip de cinematograf temporar, iar ministrul de finanţe Rishi Sunak pare a fi dornic să grăbească redeschiderea lor în timp ce britanicii găsesc noi forme de distracţie în timpul pandemiei. Imaginea unei maşini decapotabile din care să urmărim alături de alte zeci de oameni filmele difuzate, prin parbriz, în timp ce ne delectăm cu burgeri sau floricele, pare foarte romantică.

  • Ministerul Finanţelor scuteşte de la plata impozitelor specifice, pentru trei luni, hotelurile şi restaurantele. Se extinde perioade bonificării pentru cei care-şi plătesc taxele la timp

    Ministerul Finanţelor Publice a publicat pe site-ul propriu un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care ar urma să fie scutite de la plata impozitelor companiile din domeniul HoReCa pentru o perioada de 90 de zile. Ordonanţa extinde sistemul bonificării cu 10% a persoanelor/companiilor care-şi plătesc datoriile fiscale la termenele legale.

    “Contribuabilii obligaţi la plata impozitului specific unor activităţi, potrivit legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, pentru anul 2020, nu datorează impozit specific pentru o perioadă de 90 zile. Pentru aplicarea alin. (1), contribuabilii recalculează, în mod corespunzător, impozitul specific stabilit potrivit Legii nr.170/2016, aferent anului 2020, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea valorii rezultate cu diferenţa dintre numărul de 365 de zile calendaristice şi numărul de 90 zile”, arată ordonanţa.

    Aceasta prevede că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere livrările de măşti de protecţie individuale şi ventilatoare medicale pentru terapie intensivă, necesare pentru constituirea rescEU – rezerva de capacităţi a Uniunii Europene, efectuate către instituţiile publice responsabile cu constituirea acestei rezerve, până la data de 1 octombrie 2020.

    “Furnizorul justifică scutirea de TVA cu declaraţia pe propria răspundere cu privire la destinaţia bunurilor, pusă la dispoziţia sa de instituţia beneficiară, cel târziu la momentul livrării.”

    Potrivit sursei citate, taxele aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc nu sunt datorate de către operatorii care exploatează jocuri de noroc tradiţionale pe perioada stării de alertă în care activitatea desfăşurată de aceştia este suspendată.

    Noua ordonanţă modifică OUG 33/2020 privind unele măsuri fiscale şi prevede că contribuabilii plătitori de impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare şi plată, precum şi contribuabilii plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor, care achită impozitul datorat trimestrial/plata anticipată trimestrială până la termenele scadente, 25 iulie 2020 inclusiv, pentru trimestrul II, respectiv 25 octombrie 2020 inclusiv, pentru trimestrul III, beneficiază de o bonificaţie de 10% calculată asupra impozitului datorat trimestrial/plăţii anticipate trimestriale.

     

     

  • Tu, care înveţi pe altul, pe tine nu te înveţi?

    “Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.”

    Nu sunt un om religios. Dar am găsit în cărţile vechi o resursă de adevăr care m-a uluit, de aceea mă întorc la ele atât de des. Şi zice Pavel, cel mai şcolit dintre apostolii lui Isus, cel mai sus-citat, în scrisoarea pe care el le-o trimite celor din Roma: “oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.” Iar mustrarea lui continuă: “Tu, care înveţi pe altul, pe tine nu te înveţi? Tu, care predici: <să nu furi>, furi?” Tu care te lauzi cu <legea> lui Dumnezeu o batjocoreşti, încălcând-o?

    Toate cărţile trebuie judecate în termenii epocilor în care au fost scrise. Pe mine mă uluieşte un paradox. Cu cât citesc mai mult, cu atât ştiu mai puţin.

    Dar sunt unii care ştiu tot fără să fi învăţat vreodată ceva. Bunăoară dl Vosganian, fost ministru liberal de finanţe. El, punctul zero al liberalismului, cum îi plăcea să-şi spună, omul „de dreapta”, fost şef al „Uniunii Forţelor de Dreapta”, el şi cu toată echipa lui au trecut la PSD. Nu a contat că au fost trimişi în parlament de oameni care au votat liberalismul, nu pesedismul. Vosganian, fost ministru liberal de finanţe, Popescu-Tăriceanu, prim-ministru liberal de finanţe, împing acum la căruţa lui Marian Ciolacu, şeful neales de nimeni al PSD.

    Dl Vosganian avea obiceiul să spună despre cei care nu erau de acord cu el că sunt pesedişti. Şi, în egală măsură, vânduţi lui Traian Băsescu. Iată-l, azi, pesedist cu acte pe dl Vosganian.

    Este ciudată această răzvrătire a minţii – să fii liberal, dar să nu crezi în capacitatea unui om de a gândi cu mintea lui.

    Poate că mă aplec cam mult spre un lucru ce-i comun, anume nestatornicia. Nu-i rău şi nici bine, oamenii îşi schimbă judecata şi nu-i nimic nefiresc. Nu e rău să-ţi schimbi judecata când ai aflat lucruri noi. Acesta este, de altminteri, şi drumul pe care trebuie să mergi. Înveţi din toate aceste lucruri şi ar fi ideal ca, la sfârşit, să afli şi de ai trăit pe lumea asta. Dar mă întorc la spusele lui Pavel: tu, care înveţi pe alţii, pe tine nu te înveţi?

    Premierul (liberal) în funcţie are doi consilier pe economie, admiraţi în societatea liberală. Sunt, ambii „ordoliberali”. Ordoliberalismul este un concept imaginat în filosofia economică germană, ce duce liberalismul la extreme. Adică, dacă se poate, fără stat. Să nu existe statul. Nu contează Aristotel care zice că statul a existat înaintea familiei (un lucru contestabil, fireşte), nu există spusele aceluiaşi Aristotel care a schimbat, până la urmă, lumea şi care spune ca „omul este un animal social”. Nu! Fără stat.

    Doar că aceşti domni au o mare problemă. Ambii lucrează la stat pe salarii la care un om obişnuit nici nu visează. Unul este şef la „fondul de garantare” (exact ăla care garantează împrumuturi de 30 de miliarde de lei şi care plăteşte dobânda la bancă a IMM-urilor din banii altora – o judecată socialistă pură), celălalt este şef la „fondul de contragarantare”. Socialismul, în toată splendoarea lui. Dacă am judeca prin prisma ordoliberalismului promovat de cei doi, aceste fonduri nici nu ar trebui să existe. Nu spun că-i rău sau bine, cred că în situaţii de criză societatea trebuie să se mobilizeze, să stângă banul unul lângă altul şi să iasă din criză. Dar mă întorc la Pavel: tu, care-i înveţi pe alţii, pe tine nu te înveţi? Vreau să ştiu: cum pledezi o viaţă împotriva statului, când tu, în toată această viaţă, ai stat cu gura lipită şi ai supt de la ţâţa statului? Cum?

    Cum predai tu economia la Academia de Studii Economice din Bucureşti – floarea elitei în materie de economie – şi predai că statul trebuie să dispară, în vreme ce tu eşti mufat la fondurile de stat? Tu, care înveţi pe altul, pe tine nu te înveţi?

     

     

  • Ministerul Finanţelor s-a împrumutat în luna mai cu 7,7 mld. lei de pe piaţa internă, cu 70% peste volumul programat

    Ministerul de Finanţe s-a împrumutat în luna mai cu 7,7 miliarde lei de pe piaţa internă, cu 70% peste volumul programat, din care 1,9 miliarde lei prin certificate, arată o analiză a Băncii Transilvania.

    Tot în acestă lună, statul a lansat o emisiune de eurobonduri, care a atras fonduri de 3,3 miliarde euro, şi care a fost subscrisă de peste 585 de investitori din Marea Bri­tanie, Irlanda, SUA, Germania, Austria, Ro­mânia, dar şi din alte ţări europene şi din Asia.

    Fondurile aferente acestei tranzacţii au intrat în conturile Trezoreriei marţi, 26 mai. Emisiunea a fost realizată în două tranşe, din care 1,3 miliarde euro cu maturitatea de 5 ani, cu un randament de 2,793% şi o rată de dobândă de 2,750% pe an şi 2 miliarde euro cu maturitatea de 10 ani, cu un randament de 3,624% şi o rată de dobândă de 3,624% pe an.

    În iunie, Ministerul de Finanţe are programate licitaţii pe piaţa internă în volum de 5 miliarde lei, din care 1,1 mld. lei în certificate.

     


     

  • Declaraţii şocante de la cel mai bogat inovator al lumii

    De asemenea, conform lui faptul că este miliardar e considerat ceva negativ de majoritatea lumii: „Recent, să fii miliardar a devenit peiorativ, ca şi cum ar fi un lucru rău, ceea ce nu are sens în multe dintre cazuri”, a spus Musk. Omul de afaceri a mai declarat că să lucrezi în producţie, manufactură, a trecut de la a fi un job valoros, la unul la care oamenii se uită de sus, deşi există valoare creată acolo. „Să faci o maşină este  o modalitate onestă de a câştiga bani, aceasta este o certitudine.” CEO-ul s-a referit şi la postarea sa recentă de pe Twitter în care a declarat că îşi va vinde toate bunurile materiale, despre care a spus ca îl trag în jos.
    „Am multe case, dar nu petrec mult timp în majoritatea acestora. Asta nu pare să fie o modalitate bună de folosire a activelor. Cineva ar putea să se bucure de acele case şi să le găsească o folosinţă mai bună decât mine.”
    Recent, s-a născut şi cel de-al şaselea băiat al omului de afaceri – care a primit un nume corespunzător inventivităţii acestuia, asemănător cu numele roboţilor: XAEA-12.
    Musk a mai vorbit despre subiectul reţelelor neuronale şi inteligenţei artificiale şi despre tehnologia Neuralink, ce are la bază un dispozitiv care poate fi implantat direct în creier şi care ar putea rezolva toate problemele neuronale – conducând astfel la dispariţia unor boli precum epilepsia. 

    „Mai ales în Statele Unite există o supraalocare de talente în finanţe şi drept. Practic prea mulţi oameni deştepţi urmează dreptul şi finanţele.”
    Elon Musk, într-un interviu difuzat săptămâna trecută.