Tag: festival

  • Festivalul vinului din România, RO-Wine, va avea loc pe 19-20 mai

    Iubitorii de vin, alături de proprietarii de crame, experţii din industria HoReCa şi invitaţii speciali se vor putea bucura de o selecţie specială de peste 250 de vinuri de calitate, care abia aşteaptă să fie degustate.

    Mai mult, participanţii au posibilitatea să se întâlnească, în cadrul festivalului, cu producătorii şi experţii internaţionali şi să afle povestea vinurilor preferate direct de la aceştia. Gazdele şi organizatorii evenimentului sunt Marinela V. Ardelean, expert în vinuri şi autor “The Wine Book of Romania” şi fraţii Liviu şi Mihai Popescu, co-proprietari Fratelli Group.

    În acest an, în premieră, festivalul devine internaţional, datorită numărului mare de producători străini prezenţi la ediţia din 2017, la care peste 2.500 de vizitatori s-au bucurat de selecţia unică de vinuri, aparţinând a 70 de producători, dintre care 60% internaţionali. Şi anul acesta, RO-Wine se bucură de interesul mare al producătorilor, lista participanţilor fiind completă şi închisă pentru ediţia 2018.
     

  • NEPI demarează în primăvară construcţia mallului de 70 mil. euro de la Sibiu

    ’’Proiectul de construcţie a centrului comercial Festival Centrum, care va fi amenajat lângă Podul Gării, intră in linie dreaptă. Investitorul a anunţat că lucrările de construcţie vor începe în primăvara acestui an şi estimează că se vor încheia la finalul lui 2019’’, a spus Astrid Fodor, primarul municipiului Sibiu.

    Reprezentanţii investitorului New Europe Property Investments (NEPI) şi cei ai dezvoltatorului imobiliar Primavera Development au efectuat săptămâna trecută o vizită la primăria Sibiu pentru o discuţie pe tema ultimelor detalii cu privire la construcţie, sistematizarea traficului şi a parcărilor în zonă. Compania de dezvoltare imobiliară Primavera Development este controlată de familia Tănăsoiu şi de olandezul Ellko Kortaweg

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Cate Blanchett este preşedintele juriului Festivalului de la Cannes 2018

    “Un preşedinte dedicat” este ceea ce au promis organizatorii festivalului când au ales-o pe Cate Blanchett, actriţă recompensată cu două premii Oscar, dar şi o figură a mişcării împotriva hărţuirii sexuale.

    Cate Blanchett este a 12-a femeie aleasă preşedinte al juriului de pe Croazetă, la patru ani după regizoarea neozeelandeză Jane Campion. În vârstă de 48 de ani, ea îi succede regizorului spaniol Pedro Almodovar, preşedinte al juriului în 2017, când premiul Palme d’Or i-a fost decernat suedezului Ruben Ostlund, pentru filmul “Pătratul/ The Square”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Primele 15.000 de abonamente pentru Untold 2018, vândute în câteva minute

    oana Chifor, PR manager la Untold, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, că iniţial au fost puse în vânzare 10.000 de abonamente, dar numărul acestora a fost suplimentat.

    ”Primele 15.000 de abonamente pentru Untold 2018 au fost vândute, marţi, în primele minute de la punerea lor în vânzare. Deşi iniţial am anunţat că vor fi puse în vânzare doar 10.000 de abonamente, la ora 14, când s-a dat startul vânzărilor, zeci de mii de fani aşteptau să-şi asigure locul pentru cel de-al patrulea capitol Untold. De aceea, am decis suplimentarea numărului abonamentelor, astfel că, în doar câteva minute, 15.000 de abonamente au ajuns la cei mai înfocaţi fani ai festivalului, la un preţ special de 400 de lei”, a spus Chifor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: un horror românesc de succes

    Avându-l în spate pe Andrei Boncea, cel care a produs şi California Dreamin’, The Wanderers încearcă ceva destul de curajos: să folosească brandul Transilvaniei pentru a aduce în prim-plan o poveste de groază fără vampiri.

    Bazându-se pe un scenariu semnat Octav Gheorghe, regizorul Dragoş Buligă a reuşit, spun eu, să scoată publicul din zona de confort şi să îl aducă în mijlocul poveştii, prezentând o atmosferă gri, aproape întunecată, marcată de întâmplări neobişnuite.
    Distribuţia este una excelentă, avându-i în prim plan pe Armand Assante, Lior Ashkenazi şi Branko Djuric. De remarcat au fost şi interpretările semnate de Raluca Aprodu şi Oana Marcu; Răzvan Vasilescu îşi face treaba excelent, aşa cum de altfel ne-a obişnuit.

    Scenele de umor au punctat bine, dar cred că s-ar fi putut umbla ceva mai mult la ordinea în care ele şi-au făcut apariţia în poveste. Nu vreau să critic prea mult filmul, pentru că efortul celor implicaţi merită toată admiraţia; aşa cum spunea
    şi Andrei Boncea, nimeni nu poate reuşi o capodoperă de la prima încercare.

    Revenind la umor, nu cred că folosirea unui astfel de moment la începutul filmului a fost cea mai inspirată idee. Un horror trebuie să te prindă din primele momente, trebuie să debuteze cu o ancoră care să definească ceea ce vei urmări în următoarele ore; majoritatea regizorilor preferă să slăbească ritmul după ce s-au asigurat că interesul spectatorilor e la cote ridicate.

    Un alt element care pentru mine nu a fost chiar în ordine este asocierea, în momentele tensionate, dintre vizual şi auditiv. Intuiesc intenţia producătorilor, dar reţeta clasică a secvenţelor de sunet care intensifică efectul de groază din imagini e una ce rareori dă greş.

    Interesant este că The Wanderers se apropie mult mai mult de un horror tradiţional în a doua parte, fiind din ce în ce mai bun spre final.

    În concluzie, vă recomand sincer să mergeţi la cinema pentru a urmări The Wanderers, chiar nu sunteţi neapărat iubitori ai genului. Trebuie să înţelegem că cinematografia românească a început să iasă din zona filmelor despre comunism sau urmări ale comunismului, iar acest lucru trebuie susţinut de spectatori.

    Dacă astfel de filme nu vor avea succes, finanţatorii se vor gândi de mai multe ori înainte de a da undă verde unor asemenea proiecte. Nu vorbesc aici doar de filme fantasy sau horror, ci de multe alte genuri (singurele excepţii fiind comediile)care până acum, din varii motive, nu au găsit susţinere între producătorii români. Nota de mai jos nu reflectă numai calitatea filmului, ci şi este acordată şi pentru curajul celor care s-au implicat în acest proiect.

    NOTĂ: 8/10

     

  • Unora le place horror-ul

    Dracula Film Festival este un eveniment anual organizat de Asociaţia Culturală Fanzin şi prezentat în colaborare cu postul de televiziune Viasat History, ediţia de anul acesta având loc de pe 18, pe 22 octombrie. Iubitorii de film prezenţi la festival au putut viziona peste 55 de filme de lungmetraj şi scurtmetraj din 16 ţări; o parte din ei au mărşăluit pe străzi în cadrul primului zombie walk organizat în oraşul de sub Tâmpa. Invitatul special al ediţiei din 2017 a fost actorul Armand Assante (ce interpretează rolul principal în The Wanderers) care a primit trofeul onorific Count Dracula.

    Primul lucru ce trebuie notat este că Dracula Film Festival nu se rezumă doar la genul horror, fiind accesibil şi filmelor science-fiction, supranaturale, thriller sau fantasy. Horrorul nu este cel mai popular gen din România, dovadă şi rezultatele oarecum modeste ale filmelor ce au rulat în cinematografele de la noi; dar producţiile au destui fani (printre care mă număr, recunosc), iar iniţiativa de a organiza un astfel de festival e binevenită. 

    Nu am reuşit să urmăresc toate scurtmetrajele intrate în competiţie, dar din ce am reuşit să văd, două mi-au atras în mod special atenţia: Mathew 19:14 şi Sunken Convent, acesta din urmă fiind declarat câştigător al competiţiei în care a participat, respectiv ”Scurtmetraje internaţionale“. Mathew 19:14 este un scurtmetraj rusesc care foloseşte, din punctul meu de vedere, elemente definitorii pentru genul horror. Nu este un film care să se bazeze în prea mare măsură pe efecte speciale (deşi acestea sunt prezente), ci pe situaţii în care spectatorul trebuie să încerce să înţeleagă care e realitatea şi care e imaginaţia.

    Nu cred că s-a îndoit nimeni de calitatea extraordinară a cinematografiei ruseşti, dar e bine să avem şi confirmarea faptului că noua generaţie, reprezentată aici de regizorul Aleksandr Domogarov, încearcă să calce pe urmele celor de dinainte.
    Cât despre Sunken Convent, acesta este inspirat de povestirile lui Hans Christian Andersen, iar motivarea juriului explică poate cel mai bine de ce acest scurtmetraj în regia lui Michael Panduro iese în evidenţă: ”Un film curajos şi fascinant, care poate tocmai pentru că nu oferă răspunsuri clare rămâne în mintea spectatorului mult timp după vizonare“.

    Marele premiu al festivalului a revenit producţiei româneşti The Wanderers, practic primul film românesc horror, în adevăratul sens al cuvântului. Aşteptările mele legate de The Wanderers erau mixte: pe de-o parte speram ca filmul să reproducă măcar ceva din atmosfera producţiilor de referinţă ale genului horror, pe de-altă parte eram pur şi simplu mulţumit că mă aflu în faţa unui ecran pe care rulează un astfel de film produs în România.

    Părerea mea despre The Wanderers o veţi regăsi într-o cronică viitoare, dar simt totuşi nevoia de a spune că filmul reprezintă un moment extrem de important în dezvoltarea cinematografiei româneşti. Sper că reacţiile majoritar pozitive vor încuraja şi alţi tineri cineaşti să exploreze acest gen şi, mai ales, să înţeleagă că un proiect gândit cu cap poate atrage finanţare chiar şi atunci când instituţiile abilitate – în speţă Centrul Naţional al Cinematografiei – preferă să ”valideze“ filme care abordează teme ceva mai pe gustul tuturor.

    Printre câştigători s-a numărat şi coproducţia germano-canadiană Replace, un thriller horror despre obsesia tinereţii şi modul în care industria medicală şi cosmetică profită de ea, regizat de Norbert Keil, care a fost distins cu o menţiune specială ”pentru stilul vizual puternic şi foarte interesant al unui talent in devenire“. Trofeul Vlădutz pentru cel mai bun scurtmetraj românesc a fost acordat filmului OffStage, în regia lui Andrei Huţuleac, o altă menţiune specială primind şi animaţia elveţiană Ooze, în regia lui Kilian Vilim.

    Dincolo de proiecţii de film, Dracula Film Festival a găzduit şi mai multe conferinţe cu teme precum ”Cât de greu e să realizezi un horror în Europa“ sau ”Horror-ul românesc iese din umbră“; la cea din urmă, organizată sub forma unui workshop, cei prezenţi au avut ocazia de a participa la o discuţie alături de echipa de producţie din spatele filmului The Wanderers. Şi chiar dacă subiectul principal a fost cel al finanţării pentru filmele fantasy sau horror, cea mai interesantă idee a fost cea transmisă de producătorul Andrei Boncea: primul film românesc care va trece de pragul de 500.000 de spectatori va schimba peisajul cinematografic local. E o ipoteză ce merită atenţie, Boncea exprimându-şi convingerea că acest moment va fi marcat într-un termen relativ scurt.

    Revenind la finanţare, s-a amintit în mai multe rânduri că horror-ul este, de ani buni, cel mai profitabil gen cinematografic de la Hollywood. Cea mai bună rată de recuperare a investiţiei aparţine filmului Paranormal Activity, care a costat 15.000 de dolari şi a generat venituri de 161 de milioane de dolari – o rată de recuperare a investiţiei de 539,336%. Alte exemple sunt The Blair Witch Project, cu rată de recuperare a investiţiei de 20,591%, Night of the Living Dead (13,057%) sau Evil Dead (3,820%). Ca element de comparaţie, Avatar – cel mai de succes film produs vreodată din punct de vedere al veniturilor – a adus în conturile producătorilor 2,7 miliarde de dolari, dar rata de recuperare a investiţiei a fost de doar 500%.

    De ce este nevoie de un festival de film horror în România? Răspunsul e cât se poate de simplu: pentru că există iubitori ai genului. Şi aş îndrăzni să spun că nu sunt puţini. Cred că o mai bună promovare a evenimentului ar putea aduce şi mai mare interes din partea publicului – până la urmă, mai există un singur festival de gen în România, desfăşurat în luna august, la Biertan.

    |n încheiere, dacă ar trebui să recomand un film de la Dracula Film Festival cuiva care nu e neapărat un iubitor al genului horror, acesta ar fi Double Date. E genul de film care e suficient de amuzant ca să te facă să râzi şi nu atât de violent încât să te gonească din sala de cinema. E mai mult comedie neagră decât horror, fiind astfel perfect pentru a introduce pe cineva în lumea filmelor de groază.

  • Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film “All About Economy” va avea loc în Polonia; ediţia a treia se va ţine la Bucureşti

    Cea de a doua ediţie a festivalului va avea loc la Fribourg Elveţia la începutul anului 2018, iar ediţia cu numărul trei se va organiza în Bucureşti România, evenimentul promiţând a fi un dialog fructuos între reprezentanţii acestor ţări cu un mediu economic diferit, dar unite de obiectivul comun de a crea condiţiile pentru o economie performantă şi durabilă orientată spre nevoile oamenilor.

    Ideea unui festival internaţional de film a apărut în contextul creării unei noi imagini publice a economiei, care ar putea explica consecinţele anumitor decizii economice pentru publicul larg şi pentru a încorpora o preocupare mai largă pentru binele social în propriul său edificiu teoretic. În primul rând, scopul evenimentului este acela de a difuza cunoştinţe despre economie şi pieţele financiare într-o manieră neconvenţională şi inteligibilă.

    În cadrul primei ediţii ce se va desfăşura la Gdańsk, se vor prezenta filme documentare şi filme artistice ce vor fi evaluate în funcţie de calitatea raţionamentului economic conţinut, de utilizarea mijloacelor didactice pentru transferul de cunoştinţe, precum şi de valoarea lor artistică.

    În timpul festivalului, filmele cu un nivel ridicat pentru toate cele trei criterii vor fi proiectate şi evaluate de către specialiştii invitaţi, de reprezentanţi ai mediului de afaceri, precum şi de către publicul larg.

  • Braşovul se transformă, de astăzi, într-un oraş “de groază”

    mother!, cel mai recent şi controversat film scris şi regizat de Darren Aronofsky, cu Jeniffer Lawrence şi Javier Bardem în rolurile principale, va rula în deschiderea festivalului. Lungmetrajul, a cărui premieră a avut loc în cadrul Festivalului de la Veneţia, spune povestea unui cuplu, scos din rutina zilnică de sosirea neaşteptată a unor oaspeţi care le vor da peste cap existenţa.

    Fanii filmelor horror vor putea vedea cele mai noi producţii străine şi autohtone atât în cadrul competiţiilor de lungmetraj şi scurtmetraj ale Dracula FF, cât şi în afara lor. Printre acestea se numără şi indie-ul autohton cu vampiri, The Wanderers, în regia lui Dragoş Buliga, cu renumitul actor american Armand Assante în rolul principal. Acesta va fi prezent la proiecţia filmului sâmbătă, 21 octombrie, alături de regizorul filmului, Dragoş Buliga.

    Regizorul american George A. Romero, al cărui film cult “Night of the Living Dead” a lansat un nou gen cinematografic, cel al peliculelor cu zombie, va fi omagiat la Dracula Film Festival în secţiunea 3 x 3/ In Memoriam. Night of the Living Dead (SUA, 1968),  Land of the Dead (SUA, 2005) şi Creepshow (SUA, 1982) vor rula la Cinemateca Patria.

    De-a lungul celor cinci zile de festival, spectatorii vor putea participa nu doar la proiecţii de film, ci şi la evenimente alternative.
    Iubitorii filmelor cu zombie au ocazia de lua parte la primul zombie walk organizat la Braşov, vineri, 20 octombrie, începând cu ora 18.00, pe traseul Modarom – Strada Republicii – Piaţa Sfatului.

    Sâmbătă, 21 octombrie, la HOF Cafe, va avea loc un workshop dedicat producţiilor autohtone de horror, la care vor participa regizorii Dragoş Buliga, Tudor Botezatu, Andrei Huţuleac, Octavian Repede, Massimiliano Nardulli, precum şi producătorul Andrei Boncea.

    Duminică, 22 octombrie, la Cinemateca Patria, Viasat History prezintă, în parteneriat cu Muzeul Judeţean de Istorie, conferinţa “Dracula vă invită în RSR”. Evenimentul va fi moderat de istoricul Nicolae Pepene, autor al documentaţiei „Dracula, agent de voiaj”, în care prezintă un aspect spectaculos atât al istoriografiei româneşti recente, cât şi al istoriei turismului românesc – valorificarea comercială de către autorităţile româneşti comuniste a mitului comercial Dracula şi „disputa” dintre personajul literar creat de Bram Stoker şi personajul istoric Vlad Ţepeş.

    Dracula Film Festival este un eveniment anual organizat de Asociaţia Culturală Fanzin şi prezentat de Viasat History. Festivalul este finanţat de Primăria Municipiului Braşov, Consiliul Judeţean Braşov şi Centrul Naţional al Cinematografiei.

    Bilete pentru proiecţiile Dracula Film Festival se pot achiziţiona de pe site-ul biletebrasov.ro.

  • De pe covorul roşu, la cinema Elvira Popescu

    ”Care este cea mai mare provocare în conducerea unui muzeu?“ întreabă jurnalista Anne, personaj interpretat de Elisabeth Moss, în deschiderea trailerului pentru filmul The Square. Filmul, în regia suedezului Ruben Östlund, a câştigat anul acesta premiul Palme D’Or, acordat la festivalul de la Cannes, şi este, totodată, unul dintre capetele de afiş din cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest (anul acesta, festivalul se desfăşoară între 13 şi 22 octombrie).

    În cadrul acestuia, de opt ani, producţiile elitiste de pe covorul roşu sunt aduse şi în cinematografe bucureştene precum Cinema Pro, Cinema Elvira Popescu, Cinemateca Eforie, Cinema Muzeul Ţăranului, dar şi în săli de cinema din alte şapte oraşe din ţară. Răspunsul la întrebarea jurnalistei vine din partea directorului muzeului şi este unul complex, cu referire la situaţia artei contemporane, pe care, în mod comic, Anne nu o înţelege, după cum reiese din reacţia ei: ”OK“.

    L-am întrebat acelaşi lucru pe regizorul Cristian Mungiu, referindu-mă la provocările organizării festivalului de film, precum şi la cele pe care le are ca regizor în România. ”Când organizez festivalul, cea mai mare provocare este, în primul rând, finanţarea. Este destul de complicat, iar anvergura acestuia este dată de capacitatea de a-l finanţa cât mai bine“ – vine răspunsul.

    Regizorul nu menţionează cifra exactă referitoare la dimensiunea bugetului necesar organizării festivalului, însă precizează că aceasta ”este de ordinul sutelor de mii de euro, în vreme ce festivaluri de anvergură similară din alte părţi ale lumii au bugete de peste 1-3 milioane de euro“. Oferă o comparaţie şi cu celelalte festivaluri de pe piaţa locală: este un buget de aproape şapte ori mai mic decât al celui mai mare buget de festival de film din România – Transilvania International Film Festival (TIFF), iar acesta are, la rândul lui, un buget de câteva ori mai mic decât al Festivalului Naţional de Teatru şi de zeci de ori mai mic decât al festivalului George Enescu. ”Avem toată stima pentru aceste manifestări dinspre alte arte, dar, nu ştiu de ce, cinematografia, care are mari cheltuieli ca să organizeze un festival, trebuie să fie întotdeauna la coada listei. Există nişte liste de acestea de festivaluri zise «naţionale», la minister, care primesc întotdeauna sprijin; or pe ele nu este niciun festival de film. Sperăm şi noi într-o bună zi la ideea că se poate face o listă adiacentă şi pentru festivalul de film.“ Mungiu spune că nu a purtat discuţii cu autorităţile în acest sens, însă speră la o astfel de iniţiativă care să sosească din partea lor.

    Dimensiunea bugetului pentru organizarea unui festival de acest tip este, de altfel, reprezentativă pentru întreaga piaţă locală a filmului: în Franţa, de pildă, se fac 200-300 de filme anual, din diferite categorii, deopotrivă cu bugete reduse, care variază între 500.000 şi 1 milion de euro, dar şi cu valori de peste 5 milioane de euro, ajungând chiar şi la 30 de milioane de euro. ”Noi facem 10-12 filme pe an, iar bugetele filmelor noastre sunt, pentru majoritatea, de sub un milion de euro, variind între 300.000 şi 1 milion de euro. Cred că bugetele cele mai mari ale filmelor româneşti sunt până în 1,5-2,5 milioane de euro; mai mult nu“, descrie regizorul situaţia de pe piaţă.

    Problema sesizată de el nu este însă legată de bugetele de producţie, pe care le descrie ”rezonabile“, ci de modul în care autorităţile privesc domeniul şi finanţarea acestuia. ”Sunt foarte îngrijorat că la un moment dat s-au exprimat nişte voci din Parlament care considerau că şi banii pe care îi avem, undeva la 10-12 milioane de euro pe an, sunt prea mulţi, deşi toată această sumă, tot bugetul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) pentru tot cinemaul românesc, este mai mic decât al unui film francez de succes, cu buget mediu.“ în aceste condiţii, reuşitele înregistrate de filmele româneşti sunt semnificative.

    ”Ne descurcăm colosal de bine la nivelul bugetului pe care îl avem, dar aceste bugete explică de ce nu putem face filme cu urmăriri de maşini, cu cai, de război etc. Oamenii se întreabă de ce facem filme în apartamente în care cineva e filmat cum îşi bea ciorba. Noi facem un anume gen de cinema care reflectă realitatea din jurul nostru şi aceasta este marca principală pentru care noi suntem foarte stimaţi – o anume revalorificare a realismului în cinema. Dar este o revalorificare foarte personală care în momentul de faţă constituie o tendinţă importantă din cinemaul mondial. Noi (reprezentanţii breslei, n.red.) credem că facem un anume gen de cinema, care este mai modern decât timpurile pe care le trăim aici, cultural şi, în special, cinematografic.“ Or, educaţia în acest sens nu a fost susţinută nici de dispariţia de pe piaţă, de pildă, a revistelor de cinema – ”ca atare nu mai are cine să comenteze, din cale afară, filmele acestea în absolută cunoştinţă de cauză şi să le plaseze unde le-ar fi locul“.

    Acesta este de altfel şi scopul festivalurilor de tipul lui Les Films de Cannes à Bucarest, potrivit lui Mungiu. ”Au rolul de a obişnui oamenii cu un anume fel de radicalism; atunci când nu percepi acest ritm, ţine şi de tine, nu doar de producătorii de film. Dacă stai şi te uiţi numai la desene animate Disney de la doi ani până la 18 ani şi apoi la seriale TV şi filme americane, sigur că este greu să percepi şi un alt ritm, dar vina nu este numai a noastră, este şi a ta, în calitate de consumator, că nu te-ai educat destul.“

    Cristian Mungiu spune că nu există un profil sociologic al tipului de public care vine la festivalul pe care îl coordonează, însă punctează: ”Chiar dacă îi uneşte dorinţa de a vedea aceste filme, sunt oameni de toate vârstele, poate puţin mai educaţi decât media, sunt oameni care au avut probabil o expunere şi un interes pentru cinema, pentru literatură, sunt deschişi, ies din casă. Trăim într-o societate foarte sedentară; majoritatea părinţilor noştri nu mai ies din casă, stau şi se uită la televizor şi se prostesc văzând anumite canale de televiziune încontinuu. Festivalul este pentru oameni care încă au interesul şi capacitatea să poată discuta.

    “ Publicul de acest tip a crescut în cei opt ani de istorie a festivalului pe piaţa locală de la 3-4.000 de oameni la 25.000 anul trecut. ”Cel mai important este nu numai că a crescut numeric, fiindcă a crescut şi pe baza numărului de proiecţii, dar şi că a crescut ca indivizi, ca unici, care vin să descopere filmele acestea. Lucru pe care ne dorim să îl facem şi de acum înainte: să fie cât mai mulţi cei care descoperă plăcerea unui dialog în sala de cinema.“ Cât din costurile organizării festivalului sunt acoperite de vânzarea biletelor? ”Vânzarea biletelor cred că nu acoperă nici a douăzecea parte din acest buget – exploatarea de cinema în România nu aduce beneficii comerciale de luat în seamă, nu ai cum să faci acest lucru, fiindcă drepturile de difuzare a filmelor costă colosal de mult. Este nevoie să implici resurse private astfel încât filmele acestea să ajungă la spectatori – de regulă, dintr-un bilet de cinema de 15 lei, cred că înapoi la organizator ajung undeva la 25-30%.“

    Regizorul spune că îşi doreşte ca festivalul să câştige notorietatea prin care publicul să fie informat de existenţa festivalului, iar cei care vin să îşi facă o hartă personală de proiecţii, după ce consultă site-ul evenimentului; ”să nu mă întâlnesc eu cu cineva pe stradă într-o lună de aici încolo să zică aoleu, nu am ştiut că a fost festivalul că aş fi venit. Acesta este obiectivul principal“. Apoi, i-ar plăcea ca oamenii să descopere cât mai multe filme, să înţeleagă că acestea sunt importante nu doar pentru conţinutul lor, ci că trebuie să stea şi în sală la discuţii cu regizorul ca să înţeleagă mai bine şi mai multe despre acestea. Regizorul consideră că participarea publicului românesc la festival ar fi şi o dovadă de respect faţă de invitaţii acestuia, cineaşti de calibru mondial, care fac un efort să fie prezenţi. ”Ei ar putea fi în această perioadă la o grămadă de alte festivaluri reputate din toată lumea şi totuşi aleg să vină aici să îşi prezinte filmul. Mi-aş dori foarte mult să existe curiozitate în rândul publicului, chiar dacă noi avem de regulă un public timid“, descrie el comportamentul celor prezenţi la ediţiile anterioare ale festivalului.

    De altfel, următoarea provocare în organizarea festivalului se leagă de aducerea oaspeţilor de un calibru care să participe la eveniment. Potrivit lui, sunt peste 4.000 de festivaluri de film în toată lumea, iar la toate acestea este nevoie de nume importante, care atrag atenţie. La ediţia de anul acesta a Les Films de Cannes à Bucarest, de pildă, vin cineaşti precum Béla Tarr, regizorul maghiar cunoscut pentru filme precum The Turin Horse şi Sátántangó, cineastul francez Laurent Cantet, câştigătorul premiului Palme D’Or în 2008 cu drama Entre les murs, regizorul şi scenaristul italian Antonio Piazza, regizorul dramei Sicilian Ghost Story, prezentată în festival, jurnalistul şi criticul de film francez Jean-Michel Frodon, care a scris pentru publicaţii precum Le Point, Le Monde, şi a fost redactorul-şef al revistei Cahiers du cinema. ”Este un festival mic, dar în care avem o particularitate şi anume faptul că eu îi invit pe acei oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat eu însumi într-un alt festival, într-un anumit context şi, ca atare, ne putem permite să aducem oaspeţi cu mult mai importanţi decât anvergura acestui festival. Ei vin la festival dintr-un fel de amiciţie pentru mine şi dintr-un fel de stimă pentru cinematografia română şi pentru publicul de aici“, spune regizorul.

    O altă provocare se leagă de aducerea de proiecţii de anvergură în avanpremieră. ”Putem face acest lucru de regulă datorită unei relaţii speciale pe care o am eu cu festivalul de la Cannes şi a unei anume reputaţii pe care încerc să o exploatez. Reuşim mai mult decât majoritatea festivalurilor din lume să avem cele mai multe premiere care au fost în mai la Cannes în acelaşi festival. Cred că avem mai multe decât sunt în New York Film Festival, Toronto sau alte festivaluri cu bugete de 100 de ori mai mari.“ Regizorul spune că ”dacă e să înceapă undeva aceste filme în România, atunci încep la acest festival“, coorganizat cu Thierry Frémaux, directorul Institutului Lumière şi al Cannes Film Festival.

    Legat de provocările sale ca regizor în România, acestea constau în găsirea de timp pentru propriile proiecte. ”M-am lansat în foarte multe iniţiative, mi-ar plăcea ca multe lucruri să se întâmple în România legate de aceste festivaluri pe care le organizez, legate de restaurarea lanţului de cinematografe de care avem noi nevoie, legate de rescrierea legislaţiei de cinema de care avem nevoie şi am încercat, pe cât posibil, în ultimii 10 ani să mă implic în toate lucrurile acestea. Am ajuns însă la o vârstă la care cred că nu mai pot să continuu pe toate fronturile acestea şi sper ca aceia care sunt mai tineri să aibă energia şi echilibrul necesare şi limpezimea la cap ca să poată să continue toate aceste lucruri. Iar eu să pot să îmi văd de misiunea mea principală: filmul.“

    Ieşeanul Cristian Mungiu şi-a câştigat reputaţia internaţională datorită filmelor despre societatea românească, în diferite etape ale acesteia: 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Amintiri din Epoca de Aur sau Occident, După dealuri, Bacalaureat. A studiat literatura engleză la Universitatea din Iaşi, a lucrat pentru câţiva ani ca profesor şi ca jurnalist; ulterior, s-a înscris la Universitatea de Film din Bucureşti, unde a studiat regia de film. Evoluţia lui este strâns legată de Festivalul de Film de la Cannes, unde s-a făcut remarcat încă de la debutul său, din 2002: atunci a ajuns la Quinzaine de realisateurs, o secţiune a festivalului dedicată regizorilor independenţi, cu primul său film – Occident. în 2007 a scris şi regizat 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, care a câştigat marele premiu Palme d’Or al festivalului. Filmul lui din 2012, După dealuri, a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu în cadrul festivalului din 2012, iar Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, protagonistele acestuia, au primit premiul pentru cea mai bună actriţă.

    Regizorul Cristian Mungiu nu oferă detalii despre următoarele sale proiecte: ”Sunt atâtea etape preliminare în viaţa unui filmmaker până se hotărăşte ce are de făcut – nu îmi place să vorbesc nici până când e încheiată filmarea; după aceea e ceva de povestit“.

    în ceea ce priveşte industria românescă a filmului, punctează: ”Sigur că mi-ar plăcea să crească până într-acolo încât să îşi merite acest mare nume de «industrie». Deocamdată este o manufactură, dar ce îmi doresc este să reuşesc să ne menţinem la nivelul acesta de interes pe care îl avem pentru filmele româneşti din ultimii 10 ani vreme de măcar încă 10 ani de acum încolo şi atunci va fi OK“. Spune, de asemenea, că nu îi place să dea sfaturi tinerilor regizori, aşa cum ”nici mie nu îmi plăcea să ascult sfaturi la vremea respectivă. Trebuie doar să îşi urmeze talentul, instinctul, să se instruiască şi să nu creadă că s-au născut artişti fiindcă viaţa este complexă. Trebuie să facă tot ce cred ei mai bine să-şi împlinească vocaţia“.

  • Începe a VIII-a ediţie a Festivalului “Les Films de Cannes à Bucarest”

    “Les Films de Cannes à Bucarest” are loc anul acesta la CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Ţăranului şi Cinemateca Eforie.

    În prima zi sunt programate proiecţiile a 4 filme de Palme d’Or şi o sesiune Q&A cu Ruben Östlund, câştigătorul Palme d’Or 2017.

    După gala de deschidere care va avea loc vineri, de la ora 19:00, la Cinema Muzeul Ţăranului va fi proiectat, de la 20.30, filmul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în prezenţa echipei de realizatori. Tot de la 20.30, la Cinema PRO va rula filmul câştigător al Palme d’Or-ului de anul acesta, “The Square”, apoi va avea loc o sesiune de întrebări şi răspunsuri pe Skype cu regizorul suedez Ruben Östlund.

    Totodată, la Cinema Elvira Popescu va rula “Entre les murs”, Palme d’Or-ul regizorului francez Laurent Cantet, unul dintre cei doi invitaţi speciali ai festivalului, căruia îi este dedicată şi o retrospectivă. Laurent Cantet va ajunge în România pe 18 octombrie şi va prezenta filmul “Retour à Ithaque”, care va fi precedat şi de proiecţia scurtmetrajului său, “Tous à la manif”, pentru care a primit premiul Jean Vigo în 1994. Pe 19 octombrie, Laurent Cantet va participa la premiera celui mai recent film al său “LʼAtelier”, aflat anul acesta la Cannes în competiţia Un Certain Regard şi va răspunde, după proiecţie, întrebărilor publicului.

    Cel de-al patrulea film de Palme d’Or proiectat vineri este “Pelle the conqueror” (1987), în regia lui Bille August. Cineastul a cucerit două asemenea trofee la Cannes şi a devenit primul câştigător al Palme d’Or-ului care a decis să facă un film pentru piaţa chineză. Filmul se numeşte “The Chinese Widow” şi va putea fi vizionat duminică, de la ora 17.30, la Cinema Muzeul Ţăranului, în cadrul Focus-ului dedicat Chinei la această ediţie de festival.

    În deschiderea Focus China se va proiecta scurt-metrajul “A Gentle Night” de Qiu Yang (Palme d’Or, Cannes 2017). Proiecţia va avea loc sâmbătă, la Cinema Muzeul Ţăranului, începând cu ora 18.00 şi va fi prezentată de criticul de film Maggie Lee (Variety) în prezenţa pe Skype a regizorului Qiu Yang. Filmul “A Gentle Night” va fi urmat de lungmetrajul “Mystery” de Ye Lou, (Un certain regard, Cannes 2012).

    Din secţiunea Focus China, mai face parte “I Am Not Madame Bovary”, filmul lui Xiaogang Feng, care a avut premiera mondială la Cannes şi a câştigat apoi numeroase premii în festivaluri din întreaga lume.

    Filmul “Angels Wear White” va aduce pe ecrane realizarea lui Vivian Qu, unul dintre cei mai reputaţi şi stimaţi cineaşti chinezi contemporani.

    “The Assassin”, câştigător al Premiului pentru regie la Cannes în 2015 şi propus de Taiwan la Oscar este poate unul dintre cele mai vizionate filme recente, al cărui dialog este în limba chineză, fiind o superbă explorare a istoriei artelor marţiale, primită cu superlative de presa internaţională. În timpul dinastiei Tang, în secolul IX, o femeie-asasin primeşte ordin să omoare un nobil pe care-l iubise cândva. “Cadru cu cadru, este poate cel mai răvăşitor de frumos film pe care l-a făcut Hou, şi cu siguranţă cel mai captivant.” – Variety

    Focus China se va încheia cu câştigătorul de anul acesta al Leopardului de Aur de la Locarno, “Mrs Fang”. Filmul documentaristului radical Wang Bing spune o poveste care a generat o întreagă dispută etică atât în perioada realizării, cât şi după premiera la prestigiosul festival elveţian. “Mrs Fang” este prezentat în parteneriat cu Astra Film Sibiu – fiind unul dintre cele 4 documentare prezente la Cannes, pe care cele două festivaluri care se desfăşoară în paralel au decis să le prezinte concomitent şi în premieră, în această săptămână în Bucureşti şi la Sibiu.

    În acest weekend are loc şi Retrospectiva Béla Tarr, cu patru dintre cele mai puternice filme ale regizorului. Astăzi se proiectează filmul “Almanac of Fall” (1985) de la ora 20.30, la Cinemateca Eforie, iar sâmbătă va rula, în acelaşi loc, de la 15.45, capodopera cineastului, Werckmeister Harmonies (2001) şi, de la ora 19.00, filmul premiat la Veneţia după care regizorul a decis să renunţe la cariera de cineast, The Turin Horse (2011). Tot la Cinemateca Eforie va fi proiectat duminică, de pe peliculă, filmul de 7 ore şi jumătate al regizorului, Satantango (1994).

    Béla Tarr, un lup singuratic al cinemaului Est-European post-tarkovskian acceptă rar ieşirile în public, astfel încât întâlnirea de sâmbătă la Cinemateca Eforie, când regizorul va intra în dialog cu reputatul critic francez Jean Michel Frodon, invitat special al festivalului, este de neratat.

    Duminică publicul cinefil bucureştean va avea şansa de a-l vedea în carne şi oase pe unul dintre cei mai tineri şi talentaţi actori ai momentului, Louis Garrel. Provenit dintr-o familie de cineaşti şi prezent în două pelicule care vor rula în acest weekend la ediţia a VIII-a a “Les Films de Cannes à Bucarest”, Louis Garrel va răspunde întrebărilor publicului după proiecţia de la Cinema Pro a filmului “Le Redoutable”, în regia lui Michel Hazanavicius, unde interpretează personajul lui Jean-Luc Godard, figură emblematică a Noului Val Francez.

    În fiecare seară, după proiecţii, cinefilii sunt aşteptaţi la un pahar de vin, la Appollo 111 (Str. Actor Ion Brezoianu, nr. 23 – 25) să povestească despre filmele zilei şi despre cele care vor urma.

    Programul complet al Festivalului este disponibil la adresa: www.filmedefestival.ro