BusinessMagazin

Tag: datorie

  • Antreprenorul care face 4 milioane de euro pe an din miere

    „Este foarte importantă nişa pe care o alegi. Validarea ideii de business investind sume mici este un mod bun de a începe. Avantajul nostru este că România are încă mare nevoie de produse şi servicii de foarte bună calitate, aşa că există multe oportunităţi”, spune Ovidiu Bodea, fondatorul ApiLand. Înfiinţată în urmă cu 15 ani, în Baia Mare, afacerea specializată în comerţul produselor apicole a înregistrat creşteri constante, ajungând ca în 2018 să marcheze o cifră de afaceri de 19,1 milioane de lei, cu prognoze optimiste şi pentru anul în curs, pentru care reprezentanţii companiei aşteaptă creşteri ale veniturilor cuprinse între 4 şi 6 milioane de lei. 

    Ovidiu Bodea, fondatorul ApiLand, se autodescrie în câteva tuşe: a absolvit liceul nr. 4 (în prezent Gheorghe Bariţiu) din Baia Mare, profilul poştă şi telecomunicaţii, este pasionat de yoga şi se declară adeptul unui stil de viaţă sănătos. Ideea unei afaceri cu produse apicole i-a venit în 2002, de la faptul că pe atunci, cu toate că erau cel puţin 30 de firme care exportau miere, nişa polenului apicol nu era exploatată deloc de marii jucători din industria mierii.

    A investit la început 37.500 de dolari în acest business, din care aproximativ 2.500 de dolari din surse proprii, alături de împrumuturi de la câţiva prieteni apropiaţi şi familie. Restul sumei a fost acoperit de un credit oferit din partea apicultorilor care „au dat polen apicol uscat în valoare de 35.000 de dolari, pe încredere”, povesteşte antreprenorul.

    Produsele sunt distribuite atât prin intermediul unei reţele tip B2B – în prezent, ApiLand colaborează cu aproximativ 500 de magazine şi farmacii, zona de B2B reprezentând 55-60% din volumul vânzărilor – cât şi direct către consumatorii finali. Numărul acestora din urmă a ajuns la peste 35.000, înregistrând o creştere anuală de aproximativ 30%. În ceea ce priveşte profilul lor, potrivit lui Bonea, aceştia „provin din mediul urban, au vârste cuprinse între 30 şi 65 ani, preponderent mame ce se încadrează în orice categorie de venituri”.

    De asemenea, de peste 16 ani, businessul are colaborări şi cu „o reţea extinsă de apicultori în toate zonele de deal şi munte din Transilvania”, iar în ultimii ani a dezvoltat relaţii şi cu alţi producători şi apicultori din Uniunea Europeană.

    Lăptişorul de matcă pur, polenul crud, păstura de albine, tonicele apicole şi mierea de Manuka se numără printre cele mai căutate produse ApiLand, iar valoarea medie a bonului pentru comenzile online este de 240 de lei.

    Produsele ApiLand sunt livrate în toată ţara; aproximativ 30% dintre comenzi vin din Bucureşti, urmat de Iaşi, Constanţa, Timişoara şi Cluj-Napoca, iar circa 15-20% din vânzările totale ale companiei sunt generate de vânzările pe alte pieţe din Europa.

    Investiţiile bugetate pentru anul acesta se vor ridica la aproximativ 10% din cifra de afaceri şi vor fi direcţionate în continuare în dezvoltarea de produse noi, în finalizarea unui proces de redesign al ambalajelor şi etichetelor început în 2018 şi în activităţi de marketing, mare parte a bugetului fiind dedicată zonei digitale.
    Executivul de la ApiLand spune că principala provocare în dezvoltarea companiei a fost cea legată de construirea unei echipe solide. Totuşi, chiar dacă „este o provocare să faci bussines în România, sunt şi multe motive pentru care merită început”, crede el. Momentan, Bonea nu a primit oferte pentru vânzarea ApiLand, dar pe viitor nu exclude vânzarea businessului – asta doar în cazul unei „oferte senzaţionale”. Totuşi, în prezent, reprezentanţii companiei se concentrează pe creşterea afacerii.

    Cât de educaţi sunt însă românii în privinţa consumului de produse apicole? „Pe zi ce trece există tot mai mult interes din partea românilor pentru aceste produse. În ultimul an am observat că unii medici încep să recomande şi produse apicole complementare tratamentelor clasice pentru diferite afecţiuni”, spune antreprenorul. Potrivit lui, piaţa locală de produse apicole are încă potenţial de creştere de 10-20% pe an.

    Potrivit datelor INS, citate de ZF, apicultorii români au produs în 2017 peste 30.000 de tone de miere, din care au exportat circa 12.200 de tone, în valoare de circa 48,4 milioane de euro, importul de miere ridicându-se la 10,5 milioane de euro, rezultând astfel un excedent comercial de 37,9 milioane de euro pe acest produs.

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Ce se întâmplă dacă cea mai îndatorată ţară din lume ar fi forţată să îşi restructureze datoria? Investitorii se aşteaptă la un măcel

    Goldman Sachs Group, una dintre cele mai mari bănci americane, nu consideră încă restructurarea datoriei Libiei drept o necesitate iminentă, însă analizează cât ar putea recupera investitorii, încât cea mai îndatorată ţară din lume se clatină în pragul crizei financiare, potrivit Bloomberg.

    Pe baza scenariului celor de la Goldman, investitorii străini ar recupera circa 35 de cenţi la dolar, susţine Farouk Soussa, economist în cadrul Goldman Sachs.

    Însă el susţine că orice restructurare a datoriei ar da prioritate băncilor spre recuperearea datoriilor, ceea ce înseamnă că „valoarea reală pe care o vor recupera” ar fi semnificativ diferită pentru a evita un colaps total al economiei.

    Creditorii local sunt printre cei mai mari deţinători ai datoriei Libiei.

    Incertitudinea şi instabilitatea politică corelate cu o creştere economică redusă ridică întrebări cu privire la momentul în care economia Libiei se va prăbuşi şi cum va afecta mai departe o regiune devastată de războiul din Siria şi de tensiunile dintre Israel şi Hezbollah.

    Datoria Libiei a crescut cu 280 puncte de bază şi a trecut de 800 de puncte anul trecut, ceea ce o transformă în a treia cea mai prost performantă economie din lume, potrivit datelor Bloomberg.

    În raportul său, Soussa arată că este puţin probabil ca datoria să devină sustenabilă prin modificări fiscale deoarece asta ar însemna o reducere masivă şi rapidă a dobânzilor de referinţă sau o creştere economică substanţială. În timp ce ambele par posibile, ambele sunt „mult dincolo de controlul reglementatorilor, şi depind foarte mult de dezvoltarea economică şi politică a regiunii”, scrie acesta în raportul asupra datoriei Libiei.

     

     

  • AVEREA românilor. Cât de bogaţi suntem: De la avuţia personală, la datoria pe persoană | INFOGRAFIC

    Populaţia din România a ajuns în primul se­mes­tru din acest an la active de aproape 1.929 de miliarde de lei (aproximativ 415 mld. euro), iar cea mai mare pon­dere, de 78%, revi­ne activelor imobiliare, potrivit datelor Băncii Naţionale, citate de ZF. 

    Fiecare român are, în medie, o avu­ţie netă de peste 21.000 de euro, în timp ce dato­ria pe persoană ajun­ge în România la aproa­pe 1.610 euro, potrivit datelor BNR din cea mai recentă ediţie a rapor­tului asupra sta­bilităţii financiare.
     
    Avuţia netă a populaţiei s-a majorat cu 4,6% în S1/2018 faţă de nivelul de la finele anului 2017, evo­lu­ţia fiind determinată atât de avansul activelor finan­ciare, cât şi de majo­ra­rea deţinerilor de active imo­biliare. În raport cu nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut, creş­terea avuţiei nete a populaţiei a fost de 8%.
     
    În acest an, avuţia netă a populaţiei a atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu şi se apropie de vârful din anul de boom economic 2008, când ave­rea urcase la 2.047 mld. lei.
     

  • Localitatea Saelele, unde a copilărit Liviu Dragnea, executată silit de Tel Drum pentru o datorie neachitată

    Judecătoria Turnu Măgurele a hotărât, în 11 octombrie, demararea procedurii de executare silită a localităţii Saelele, după ce autorităţile locale nu au putut plăti o datorie către Tel Drum SA, firmă atribuită de procurori lui Liviu Dragnea.

    Datoria este din anul 2012, când Primăria Saelele a încheiat un contract de lucrări cu societatea Tel Drum SA pentru construirea unei reţele de canalizare. Ulterior, Primăria nu a putut achita întreaga sumă aferentă lucrărilor, astfel că Tel Drum a apelat la instanţă pentru a-şi recupera banii.

    Magistraţii Judecătoriei Turnu Măgurele au decis că se „autorizează creditoarea SC Teldrum SA să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu pentru suma de 2.353.434,42 lei (…) la care se adaugă cheltuielile de executare aferente”.

    Decizia instanţei este definitivă, întrucât, în timpul procesului, reprezentanţii Primăriei Saelele nu au contestat nici modul în care a fost calculată datoria, nici modul de executare silită a acesteia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La film ca pe vremuri

     Recent însă, ele au început să fie apreciate de tineri, mai ales la New York, scrie Wall Street Journal. În acest oraş există diverse organizaţii, cum ar fi Film Forum, care  oferă vizionări de filme mute cu acompaniament de pian ca la matineurile din cinematografele de altădată, iar înainte de proiecţie publicul are parte şi de un moment de istorie a cinematografului.

    Interesul pentru filmele mute, consideră cei implicaţi în domeniu, se datorează mai ales Internetului şi unor site-uri ca YouTube, care aduc în atenţia tinerilor titluri de care altfel n-ar fi aflat niciodată. 

  • Cât de bolnavă este economia Turciei? Inflaţia riscă să depăşească 20%, datoria se propagă peste tot în economie, iar în 2019 poate veni recesiunea. Cum arată cifrele faţă de România

    Deşi din toate părţile vin avertismente – agenţiile de rating au trimis calificativele ţării în „junk”, categorie nerecomandată pentru investiţii, analiştii spun că activele turceşti au devenit netranzacţionabile sau că băncile nu vor mai rezista mult şocului valutar, iar costurile de finanţare ale guvernului cresc -, locotenenţii pe care-i are la  guvernare preşedintele Erdogan spun că ei nu văd niciun risc: economia stă pe fundaţii solide.
     
    Cât poate rezista în picioare o economie sau o naţiune cu o inflaţie de peste 15%? S&P, o agenţie de rating americană, apreciază că inflaţia va sări la 20% anul viitor, când economia se va contracta accentuat. Steve Hanke, un economist care a ajutat la reformarea sistemelor monetare din, printre altele, Bulgaria, Bosnia, Muntenegru, Estonia şi Rusia, oferă cifre şi mai dramatice pentru inflaţie. „În prezent, măsor inflaţia cu date de mare frecvenţă, iar pentru Turcia mi-a ieşit o inflaţie anuală de 101%. Niciodată n-a mai fost aşa de mare”, a explicat Hanke pentru CNBC.
     
    Lira turcească s-a devalorizat cu aproximativ 40% faţă de dolar de la începutul anului, împinsă în jos de presiunile create de sancţiuni comerciale aplicate reciproc de SUA şi Turcia, de tensiunile diplomatice dintre cele două state aliate în NATO, şi de retragerea investitorilor de pe o piaţă unde Erdogan încearcă să preia controlul politicii monetare, iar banca centrală nu-şi apără independenţa. Erdogan nu permite creşterea dobânzilor, de care investitorii ar avea nevoie pentru atenuarea efectelor inflaţiei, pentru că dobânzile mai mari ar pune în pericol creşterea economică bazată pe datorie promovată de guvern.
     
    „Prăbuşirea lirei care a început în mai, pare că va împinge sigur economia spre o criză bancară”, apreciază Jason Tuvey, analist la Capital Economics.
     
    S&Pa retrogradat calificativul datoriilor turceşti în categoria „junk”, nerecomandată pentru investiţii, înainte de intensificarea crizei lirei de către sancţiunile americane, stârnind îngrijorări privind rezistenţa sistemului bancar al Turciei.
     

  • Florin Cîţu, senator PNL: Ştergerea datoriei de 400 de milioane de dolari a KazMunayGas a fost cel mai mare jaf din istoria României

    “Astăzi despre cel mai mare jaf instituţionalizat din istoria României. (…) În 2014, guvernul condus de Victor Ponta (alt mare patriot) aproba un memorandum prin care ştergea o datorie de 400 milioane de dolari, din cei 660, companiei KazMunayGas. Să fim bineînţelesi, aceşti bani, nu au intrat în bugetul României, au rămas la “ticăloşii” de investitori străini”, a afirmat senatorul PNL, Florin Cîţu, într-o postare făcută luni pe Facebook.

    Liberalul a adăugat că preşedintele PSD, Liviu Dragnea, la acea vreme vicepremier şi consilierul prim-ministrului Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, care era atunci ministru al Bugetului, au fost de acord cu ştergerea datoriei companiei KazMunayGas.

    “În acel moment, falsul patriot Liviu Dragnea ocupă funcţia de viceprim-ministru. Al doilea om în Guvern. Umbra lui penală, pentru că cine se aseamănă se adună, Darius Vâlcov, ministru al bugetului şi după câteva luni ministrul finanţelor publice. Aceste figuri triste, care astăzi ţipă în gura mare că sunt preocupaţi de soarta românilor, au fost de acord cu ştergerea datoriei, fără să zică un cuvânt”, a completat senatorul PNL.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • BNR: CJUE a decis că băncile pot cesiona creditele fără ca debitorul să-şi poată răscumpăra datoria

    De asemenea, decizia CJUE nu se aplică nici dispoziţiilor legale naţionale care reglementează transmiterea creditelor şi substituirea cedentului de către cesionar în procedurile în curs.

    CJUE a emis această decizie, când a pronunţat, în data de 7 august 2018, o hotărâre legată de o serie de cereri referitoare la interpretarea Directivei 93/13/CE. Cererile au fost făcute în cazul unor litigii între Banca Santander şi doi clienţi (cazul-96/16) şi, respectiv, între Banco de Sabadel SA şi un client (cazul C-94/17), în legătură cu executarea unor contracte de credit încheiate între părţi.

    „Motivarea CJUE este aceea că «Directiva privind clauzele abuzive în contactele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată că… nu este aplicabilă practicii unui profesionist care constă în cesiunea sau în cumpărarea unei creanţe deţinute faţă de un consumator, fără ca posibilitatea unei asemenea cesiuni să fie prevăzută în contractul de împrumut încheiat cu acest consumator, fără ca acesta din urmă să fie informat în prealabil despre respectiva cesiune sau să îşi dea consimţământul la aceasta şi fără a i se acorda acestuia posibilitatea să îşi răscumpere datoria şi, astfel, să o stingă, prin rambursarea către cesionar a preţului pe care acesta l-a plătit pentru cesiunea menţionată, majorat cu costurile, cu dobânzile şi cu cheltuielile de judecată aplicabile». Totodată, motivarea CJUE stabileşte că directiva în cauză nu este aplicabilă nici unor dispoziţii naţionale, precum cele ce figurează în dreptul spaniol, care încadrează posibilitatea de răscumpărare şi substituirea cesionarului în drepturile cedentului în procedurile în curs. Altfel spus, CJUE a stabilit că institutiile de credit pot realiza cesiuni de credite fără ca debitorului să i se dea posibilitatea să-şi răscumpere datoria”, explică Cristian Bichi, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), într-o opinie publicată pe blogul instituţiei, www.opiniibnr.ro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.