BusinessMagazin

Tag: conflict

  • Coface: consecinţele războiului se vor resimţi din a doua jumătate a anului şi chiar şi după 2023

    Coface a revizuit în sus estimarea costului asupra economiei mondiale la aproximativ un punct procentual în 2022. Consecinţele conflictului se vor resimţi mai ales începând cu a doua jumătate a anului şi vor continua să se manifeste chiar şi după 2023, arată compania de consultanţă.

    La mai bine de două luni de la începutul războiului din Ucraina, pe 24 februarie, perspectivele unei soluţionări rapide a războiului par tot mai puţin probabile. Pe măsură ce sancţiunile împotriva Rusiei continuă să se acumuleze, o revenire la situaţia de dinainte de război pare iluzorie, chiar şi în cazul încheierii timpurii a conflictului.

    Riscul politic, care a crescut semnificativ la nivel global odată cu debutul pandemiei, este exacerbat de creşterea preţurilor la alimente şi energie.

    Nicio regiune nu va fi cu adevărat scutită de consecinţele economice ale acestui război, iar după şocurile succesive din 2020, percepţia rămâne aceeaşi: lumea s-a schimbat şi nimic nu va mai fi la fel.

     

    Europa, în tensiune

    Rolurile importante ale Rusiei şi Ucrainei în producţia multor mărfuri, împreună cu temerile de întrerupere a aprovizionării au condus la o creştere a preţurilor, ceea ce a generat o scădere a venitului disponibil în gospodării şi, prin urmare, a consumului. Volatilitatea şi incertitudinea vor afecta, de asemenea, foarte mult deciziile companiilor de a investi, întrucât situaţia lor financiară este probabil să se deterioreze semnificativ, costurile de producţie urmând să crească.

    Pe lângă economiile Europei Centrale şi de Est, care au legături economice importante cu Rusia, ţările din Europa de Vest sunt cele mai expuse din cauza dependenţei lor puternice de combustibilii fosili ruşi. Germania şi Italia, ale căror economii sunt cele mai dependente de gazul rusesc, vor fi puternic afectate (un impact negativ de 1,6 pp asupra creşterii PIB-ului). Impactul va fi probabil mai slab, dar totuşi semnificativ în restul Europei.

     

    Efectele inflaţioniste împing Fed să acţioneze mai devreme decât se aştepta

    Dincolo de Atlantic, impactul asupra creşterii va fi mai modest din cauza comerţului şi a expunerii financiare limitate cu Rusia şi Ucraina. Cu toate acestea, în Statele Unite, rata globală a inflaţiei a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 41 de ani, determinată de preţurile ridicate la alimente şi energie. Excluzând aceste articole, creşterea lunară a preţurilor s-a moderat, dar rămâne cu mult peste ţinta de 2% a Rezervei Federale SUA, ceea ce a determinat Fed să acţioneze mai devreme decât se aştepta.

    După o primă majorare a ratei fondurilor Fed în martie, majoritatea membrilor Comitetului de politică monetară şi-au exprimat sprijinul pentru instaurarea unei rate „neutre” până la sfârşitul anului 2022, estimată între 2 şi 3%. Acesta ar fi unul dintre cele mai agresive cicluri de înăsprire din anii 1990 în prezent şi ar ajuta la moderarea creşterii economice americane, de unde revizuirea descendentă a prognozei de creştere a PIB-ului SUA pentru 2022 la 2,7%.

     

    Nicio regiune nu va fi scutită de inflaţia importată şi de întreruperile lanţurilor de aprovizionare

    Africa, cu un estimat de efect negativ global net de 0,5 puncte procentuale, este un exemplu perfect al modului în care situaţia actuală afectează economiile emergente, odată cu intensificarea presiunilor inflaţioniste şi începutul înăspririi politicii Fed, cu impact asupra fluxurilor de capital.

    Nici Asia nu va fi ferită de consecinţele războiului, pe lângă încetinirea economică din China cauzată de varianta Omicron. Un conflict prelungit în Europa sau o nouă escaladare va avea un impact negativ net estimat de 0,5 puncte asupra creşterii PIB în 2022.

    America Latină este o altă regiune vulnerabilă la înăsprirea politicii Fed, dar ar trebui să beneficieze de pe urma creşterii preţurilor mărfurilor. Efectul net al războiului în regiune – pe care îl estimăm la -0,1 puncte procentuale – este încă incert şi este posibil să nu fie resimţit pe deplin în viitorul apropiat.

     

  • Rusia nu se dă înapoi de la nimic în Ucraina şi vrea să le blocheze accesul oamenilor la una dintre cele mai de bază necesităţi

    Unul dintre primele obiective majore atinse de armata rusă în războiul contra Ucrainei este ocuparea zonei prin care trece canalul de alimentare cu apă din Nipru a Crimeii, un teritoriu arid şi lovit de o secetă cruntă după anexarea acestuia de către Rusia în 2014. Ucrainenii blocaseră canalul. La rândul lor, ruşii se pare că vor să-i înseteze pe ucrainenii nesupuşi. Setea este o senzaţie mult mai puternică decât foamea.

    Apa este cea mai de bază necesitate a omului şi există dovezi că armata rusă a încercat să lovească una din principalele surse de aprovizionare cu apă ale oraşului ucrainean Chernihiv, din nordul ţării, aproape de graniţa cu Belarus. O staţie de pompare de la periferie a fost lovită pe 14 martie, scrie BBC. Atacul, efectuat cel mai probabil cu mortiere şi tunuri grele dinspre poziţiile ruse, după cum spun specialişti occidentali care au analizat imaginile din satelit, a avariat serios un rezervor de apa şi a distrus o cameră de control, potrivit companiei de apă a oraşului.

    Pe lângă muncitorii uzinei de apă, în perimetru s-ar fi adăpostit civili fugiţi din calea bombardamentelor. Au fost victime. Atacul ar fi durat trei zile şi ar fi distrus şi alte facilităţi ale infrastructurii de alimentare cu apă a Chernihivului. Dar se pare că ruşii văd apa ca pe o armă mult mai devastatoare. În primele ore ale zilei de 26 februarie 2022, apărarea antiaeriana ucraineană a doborât o rachetă rusească care s-ar fi îndreptat spre un baraj de pe fluviul Nipru din apropiere de Kiev, capitala ţării.

    Lacul de acumulare din spatele barajului hidroenergetic, pe care forţele ruse au încercat fără succes să-l captureze în prima zi de invazie în Ucraina, se întinde pe 110 km, acoperind o suprafaţă echivalentă cu două treimi din cea a Londrei. Dacă barajul ar fi fost distrus, 1,2 kilometri cubi de apă s-ar fi dezlănţuit ca un torent de distrugere diluviană, ca un potop apocaliptic, inundând întregul mal stâng al oraşului Kiev şi posibil distrugând alte baraje în aval, poduri şi chiar ameninţând centrala nucleară Zaporijjea, scrie Euractiv.

    Nenumărate persoane s-ar fi înecat sau ar fi fost strămutate din casele distruse, iar porţiuni mari din teritoriul Ucrainei ar fi rămas fără electricitate, apă şi transport. Câteva zile mai târziu, un baraj auxiliar de pe lacul de acumulare Kiev a fost aruncat în aer. Imaginile din satelit arată că breşa a provocat inundaţii extinse în valea joasă a râului Irpin.

    Până la jumătatea lunii martie, apa ajunsese la casele din satul Demidiv, unde se dădeau lupte aprige când forţele armate ale lui Putin încercau să captureze Kievul. Ambele părţi din conflict au dat vina una pe cealaltă pentru distrugerea barajului. Pe 15 aprilie, potrivit presei Kremlinului, apărarea antiaeriană rusă a respins un atac cu rachete prin care ucrainenii au încercat să lovească hidrocentrala Kakhovka. Tass descrie efectele eventualei reuşite a atacului ca apocaliptice.Dramatismul este accentuat de faptul că rămăşiţele rachetelor ucrainene doborâte de armata rusă au căzut pe o grădiniţă. Soldaţii ruşi au salvat victimele. Totul se întâmplă, însă, pe teritoriul Ucrainei.

    Barajul vizat reglează fluxul de apă spre Crimeea, dar, cel mai important, permite accesul armatei ruse spre Herson, primul oraş ucrainean important cucerit de ruşi. Una dintre primele acţiuni pe care le-au întreprins forţele ruse în primele zile ale invaziei a fost aruncarea în aer a unui baraj pe Canalul Crimeei de Nord, în aceeaşi regiune Herson.  Barajul a fost construit de Ucraina în 2014 pentru a lăsa Crimeea fără apă după anexarea cu forţa a regiunii de către Rusia. Moscova a acuzat, de asemenea, Ucraina că dat drumul la apă din lacul de acumulare Oskil pentru a încetini orice avans al Rusiei către Donbas. Kievul este acuzat şi că „se pregăteşte să arunce în aer” baraje şi diguri de-a lungul Niprului de jos, deşi astfel de acuzaţii pot reflecta mai degrabă intenţiile Rusiei decât realităţile de pe teren, comentează Euractiv.

    Acuzaţiile reciproce arată folosirea apei ca armă atât de către Ucraina, care se apără, cât şi de Rusia, o ţară agresoare mult mai mare şi mai puternică. Observatorii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că utilizarea apei ca armă va escalada pe măsură ce războiul continuă, cu consecinţe devastatoare. În Mariupol, ca şi în alte oraşe asediate, Rusia a tăiat aprovizionarea cu apă ca parte a ceea ce New York Times descrie drept o „tactică deliberată de a încerca înfometarea oraşului, căruia în urmă cu nici două luni îi dădeau viaţă 430.000 de locuitori, şi de a-l forţa astfel să se predea”. Mai recent, Mikolaiv, un oraş al apelor din sud, foarte aproape de Herson,  este aprovizionat de voluntari cu apă tocmai din Odesa pentru că sursele sale de apă potabilă au fost distruse de bombardamentele ruseşti. Mikolaiv nu a fost cucerit, cu toate că a fost asaltat de tancuri ruseşti de mai multe ori şi este bombardat încă de la începerea invaziei.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război.

    Folosirea apei ca armă de război nu este ceva nou. Apa a jucat mult timp un rol central în asediu şi alte strategii de război. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele naziste au măturat Ucraina în august 1941, poliţia secretă a lui Iosif Stalin a aruncat în aer un baraj hidroelectric de pe Nipru, cel din oraşul Zaporijjea, pentru a încetini înaintarea inamicului. Apa din lac a inundat satele de pe malurile fluviului, ucigând mii de civili şi militari de ambele părţi ale conflictului. Estimările privind victimele umane variază de la 5.000, la 100.000 de persoane.

    Mai recent, folosirea apei ca armă de război a fost o practică larg răspândită şi sistematică în conflictele din Siria şi Irak. În 2015, ISIS a blocat intrarea apei în barajul Eufrat pentru a înseta zonele din aval. Dimpotrivă, lângă Fallujah, forţele ISIS au inundat anumite zone pentru a forţa locuitorii să plece şi pentru a devia atacurile. Şi la sud de Tikrit, ISIS a contaminat în mod deliberat apa cu ţiţei.

    Apa a fost folosită ca armă şi în Siria. În martie 2017, Pentagonul a bombardat cel mai mare baraj al Siriei de pe Eufrat, Tabqa. Dezastrul a fost evitat doar de muncitorii de la hidrocentrala barajului, care şi-au riscat viaţa pentru a preveni revărsarea. Apa a fost o armă pentru Turcia în conflictul său de lungă durată cu kurzii. Miliţiile susţinute de Ankara au întrerupt în mod deliberat aprovizionarea cu apă a circa 500.000 de oameni care trăiesc în nord-estul Siriei. Problemele au fost exacerbate de construirea de baraje şi de schemele de irigare din Turcia, care au redus drastic debitele din aval către Siria şi Irak.

    Controlul izvoarelor sau a cursului superior al unui râu sau fluviu a devenit un avantaj strategic contra vecinului.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război, notează BBC. Dar vremea devine extremă, cu secete prelungite sau cu inundaţii distrugătoare. Picătura care a umplut barajul poate dezlănţui un tsunami militar. Un val se vede deja la orizont. Egiptul, Sudanul şi Etiopia depind toate de apa din Nilul Albastru şi au schimbat mult timp lovituri politice din cauza proiectului Great Ethiopian Renaissance Bar (GERD) din amonte – un baraj construit cu 5 miliarde de dolari şi de trei ori mai mare decât Tana, unul din marile lacuri africane, aparţinând Etiopiei.

    Când guvernul etiopian a anunţat va merge mai departe cu planurile sale indiferent de ce zic vecinii, Egiptul şi Sudanul au organizat un exerciţiu de război comun în luna mai a acestui an, numit în mod explicit „Gardienii Nilului”. Aceste tensiuni au, probabil, cel mai mare risc de a se revărsa într-un război pentru apă. Există câteva puncte fierbinţi şi în alte părţi ale lumii. Oficialii pakistanezi, de exemplu, au descris strategia Indiei de utilizare a apei din amonte drept „război de generaţia a cincea”, în timp ce preşedintele uzbec Islam Karimov a avertizat că disputele regionale cu privire la apă ar putea duce la război. „Nu voi numi anumite ţări, dar toate acestea s-ar putea înrăutăţi până la punctul în care rezultatul ar fi nu doar o confruntare serioasă, ci chiar şi războaie”, a spus el. Potrivit ONU, circa 40% din populaţia lumii nu are acces suficient la apă. Iar efectele încălzirii climei abia au început să se facă simţite serios.

  • Preţul aurului creşte, în condiţiile în care conflictul din Ucraina duce la nevoia de refugii sigure

    Preţul aurului a crescut miercuri, pe fondul îngrijorărilor legate de o escaladare a conflictului dintre Rusia şi Ucraina care au crescut cererea pentru metalul preţios, văzut drept un refugiu financiar sigur, deşi un dolar american mai ferm a limitat câştigurile, scrie Reuters.

    Aurul spot a crescut cu 0,2%, la 1.969,61 dolari pe uncie, la ora 04:00 GMT, după ce marţi a atins un maximul ultimei luni de zile, de 1.978,21 dolari. Contractele futures pe aur din SUA au scăzut cu 0,1%, la 1.973,70 dolari.

    “Auruleste văzut drept un refugiu în această săptămână, pe măsură ce temerile legate de inflaţie sporesc, creşterea Chinei se poticneşte, iar războiul din Ucraina se pregăteşte pentru runda a doua”, a declarat Jeffrey Halley, analist senior la OANDA.

    Preşedintele rus Vladimir Putin a descris marţi negocierile de pace drept “o situaţie fără ieşire”, în timp ce preşedintele american Joe Biden a declarat pentru prima dată că invazia Moscovei în Ucraina echivalează cu un genocid.

    Deşi aurul este considerat o acoperire împotriva inflaţiei şi a riscurilor geopolitice, majorarea ratelor dobânzilor ar creşte costul de oportunitate al deţinerii metalului.

    Preţul spot al aurului se confruntă cu o rezistenţă puternică la 1.975 de dolari pe uncie, potrivit analistului tehnic al Reuters, Wang Tao.

    Argintul spot a crescut cu 0,5%, la 25,48 dolari pe uncie, platina a urcat cu 0,7%, la 971,96 dolari, iar paladiul a câştigat 2,7%, la 2.387,77 dolari.

  • Faţa ascunsă a conflictului: În timp ce toată lumea e cu ochii pe războiul din Ucraina, Estul şi Vestul duc o luptă în spatele culiselor pentru a atrage în taberele lor două mari super-puteri

    Invazia Ucrainei în zorii zilei de 24 de februarie, a zguduit Europa şi a dus la una dintre cele mai puternice ciocniri dintre Occident şi Rusia, din ultimele decenii. Ambele tabere duc acum pe fondul războiului o luptă tăcută al cărei mize este atragerea Chinei şi Indiei de partea sau împotriva Ucrainei, scrie CNBC.

    Rusia şi Marea Britanie şi-au trimis săptămâna trecută  miniştrii de externe în India, ceea ce a dus la o „ciocnire diplomatică” destul de incomodă pentru cei doi oficiali. Miza călătoriei a fost dezvoltarea unor relaţii comerciale mai puternice cu ţara asiatică, dar şi pentru a convinge India să se alăture uneia dintre tabere.

    Înaintea acestei încercări diplomatice, Liz Truss, şeful afacerilor externe din Marea Britanie, a susţinut că ţara ei urmăreşte să demonstreze administraţiei de Delhi că „formarea unor relaţii mai puternice între Regatul Unit şi India, va contribui atât la menţinerea securităţii în lume cât şi la crearea unor locuri de muncă şi oportunităţi pentru ambele ţări”.

    În replică, omologul său Serghei Lavrov a căutat să stimuleze relaţiile comerciale ruso-indiene şi să vândă mai mult petrol Indiei. Dincolo de dimensiunea diplomatică, ceea ce a încercat Lavrov să facă a fost să găsească pentru Rusia o cale de scăpare din calea boicotului energetic venit din partea SUA şi Europei.

    Cum SUA nu putea să lipsească din cursa pentru Asia, Daleep Singh, unul dintre consilierii de top pe relaţii externe ai naţiunii, a mers de asemenea în India „pentru a discuta cu omologii săi problema invaziei nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei şi atenuarea efectelor sale asupra economiei globale”, potrivit Casei Albe.

    În urma războiului declanşat de Rusia, Vestul s-a conformat şi a lansat un val de sancţiuni economice fără precedent. Rusia încearcă să dezvolte împreuna cu vecinii săi relaţii comerciale mai puternice, tocmai pentru a scăpa din calea sancţiunilor. Aşadar, miza cursei diplomatice pentru Asia este  închiderea rutelor de scăpare a economiei ruseşti.

    După lansarea invaziei, Rusia a fost puternic criticată pe plan global de naţiunile lumii. Pe 2 martie, 141 de ţări au votat în cadrul Rezoluţiei Adunării Generale ONU, pentru condamnarea Rusiei, excepţie făcând Belarus, Corea de Nord, Eritreea şi Siria. Un total de 35 de ţări s-au abţinut de la vot, printre care China şi India. Tot începând de atunci, cele două super-puteri s-au declarat neutre faţă de războiul din est.

    Analiştii sunt de părere că atât India cât şi China sunt destul de îngrijorate şi precaute în ceea ce priveşte conflictul. Pentru China, războiul însemna incertitudine în relaţiile globale comerciale. Pentru India este aproape imposibil să sprijine altă tabără decât cea rusească, pentru că aceasta furnizează Indiei petrol, cele două părţi fiind totodată angajate într-un parteneriat comercial militar.

    Experţii susţin că ambele super-puteri asiatice îşi doresc încetarea cât mai rapidă a focului, în ciuda faptului că Vladimir Putin nu face nimic pentru descaladarea războiului.

  • Invazia Ucrainei se întoarce împotriva lui Vladimir Putin. Cele mai grave consecinţie ale unui blitzkrieg eşuat

    Pe 24 februarie Europa este trezită dintr-o pace care a durat 70 de ani, după ce Ucraina devine ţinta bombardamentelor ruseşti. Lumea întreagă credea atunci că învazia va fi o chestiune de câteva zile, însă nici până în prezent Rusia nu se poate lăuda cu victorii semnificative şi nori negri încep să se adune deasupra Kremlinului, scrie CNCB

    Singura victorie pe care o pot sărbătorii trupele ruseşti este ocuparea oraşului Herson, însă şi acolo nu se poate vorbi despre un succes total. Locuitorii ies în stradă şi prostestează, aflându-se de cele mai multe ori faţă în faţă cu mitralierele soldaţilor ruşi. În plus o altă problemă a armatei roşii este contraofensiva ucraineană care ţinteşte reocuparea oraşului.

    Războiul ruso-ucrainean durează deja de o lună, iar lipsa bifării unor succese militare importante aduc probleme mari pentru Kremlin.

    În primul rând, armata rusă înregistrează pierderi semnificative conform autorităţilor ucrainene. Deşi Rusia a anunţat că doar 1,351 de soldaţi au murit pe câmpul de luptă, numărul acestora ar putea fi de 10 ori mai mare. Rusia a mai trăit un scenariu similar în anii 80 când s-a implicat în războiul din Afganistan, unde în 10 ani de conflict 15.000 de soldaţi au fost ucişi. Totuşi Rusia este în război cu Ucraina de doar o lună.

    O altă problemă a lui Vladimir Putin este chiar ura ucrainenilor faţă de poporul rus şi tot ce înseamnă el. Bombardamentele la care Ucraina a fost supusă au distrus spitale, o maternitate şi un teatru important, provocând mii victime în rândul civililor. Aceste drame sunt motivaţia din spatele rezistenţei feroce pe care o opun oamenii Ucrainei. Ucrainienii luptă pentru familiile şi copiii lor, nu pentru a satisface aspiraţiile unui lider scăpat de sub control.

    În urma invaziei, Rusia a intrat în vizorul comunităţii internaţionale care a lansat valuri de sancţiuni economice fără precedent. Pe lângă eşecul militar din Ucraina, Rusia lui Putin trebuie să se confrunte şi cu scenariul unui colaps economic istoric. Analiştii sunt de părere că sancţiunile şi războiul au şters 15 ani de creştere economică a Rusiei, iar dacă conflictul va continua ţara riscă se se întoarcă din punct de economic la situaţia primilor ani ai erei post-URSS.

    Dacă eşecul militar şi posibilitatea unei prăbuşiri economice nu erau de ajuns, Vladimir Putin mai trebuie să facă faţă şi unei Europe care este gata să renunţe la gazele ruseşti. Acest abandon ar putea însemna o altă lovitură pentru economia rusească, pentru că o mare parte din banii Rusiei provin din vânzarea de energie. Aproximativ 45% din totalul de gaze consumat de UE în 2021 sunt importate din Rusia, însă Comunitatea Europeană îşi doreşte să îşi reducă semnificativ achiziţiile şi să renunţe la combustibilii fosili ruseşti din 2030.

    În final, Vladimir Putin trebuie să facă faţă unui „monstru” pe care el singur l-a creat: un Occident mai unit ca niciodată împotriva Rusiei. Putin considera că invazia Ucrainei va dezbina Vestul, creând haos şi forţând naţiunile într-un conflict privind ajutorarea Ucrainei. Visul lui Putin s-a spulberat când SUA şi Europa au bătut palma pentru sancţiuni economice şi livrarea de echipamente militare unei Ucraine care este pe cale să dea Rusiei şah.

  • Jens Stoltenberg: NATO nu se va implica militar în conflictul dintre Ucraina şi Rusia

    Alianţa Nord-Atlantică nu se va implica militar nici la nivel aerian, nici terestru în conflictul dintre Ucraina şi Rusia, a declarat miercuri după-amiază secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la finalul reuniunii miniştrilor Apărării.

    – continuă –

  • Polonia se simte vulnerabilă: Oficialii se tem că atacurile Rusiei ar putea lovi dincolo de graniţa cu Ucraina

    Polonia se simte ameninţată de agresivitatea în creştere a Rusiei, deoarece numărul refugiaţilor care vin în ţară urcă substanţial iar conflictul militar se apropie periculos de mult de graniţă.

    Ca prim răspuns la una dintre cele mai mari crize din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial, peste 1,7 milioane de ucraineni au ales să fugă în Polonia, potrivit ultimelor cifre ale ONU, relatează BCC News.

    Unii refugiaţi merg mai departe, spre Occident, dar majoritatea aleg să rămână în Polonia datorită legăturilor culturale, lingvistice sau de familie. Drept urmare, cifrele populaţiei au crescut cu 15% în capitala poloneză Varşovia în ultimele două săptămâni.

    În ceea ce priveşte securitatea statală, nivelul de îngrijorare a crescut semnificativ în ultima perioadă. În weekend, Rusia a bombardat o bază militară ucraineană din Yavoriv, ​​la doar 16 km (10 mile) de graniţa cu Polonia.

    Polonia a avertizat Occidentul ani de zile că Rusia plănuieşte să răstoarne echilibrul de putere din Europa în favoarea ei. Liderii polonezi de la acea vreme au fost catalogaţi drept „alarmişti”, însă prezentul a ajuns să le certifice temerile timpurii.

    Luni, prim-ministrul polonez, Mateusz Morawiecki, a declarat că soldaţii ucraineni au nevoie şi merită sprijinul occidental. Lupta lor nu este numai în numele propriei lor libertăţi, a insistat el, ci şi în numele libertăţii vecinilor lor din Europa de Est.

    El a descris, de asemenea, atacul preşedintelui rus Vladimir Putin în Ucraina ca fiind o parte calculată dintr-un plan geopolitic bine stabilit.
     

    Legătura vitală a Poloniei cu Occidentul
     

    Polonia reprezintă în prezent un pivot esenţial în flancul estic al NATO, fiind cea mai puternică parte a lanţului care leagă acum Occidentul de Ucraina.

    Majoritatea convoaielor cu armament trimise de Occident pentru a ajuta armata ucraineană trebuie să călătorească prin Polonia. Sâmbătă, Moscova a declarat că aceste convoaie reprezintă „ţinte militare legitime” în interiorul Ucrainei.

    Dar este oare posibil ca Rusia să atace Polonia – membră a Uniunii Europene – şi, mai semnificativ în acest caz, a Alianţei Nord Atlantice?

    Tratatul Nord Atlantic spune că un atac împotriva unui aliant va fi privit ca un atac împotriva tuturor.

    Conform tratatului, asta ar însemna începutul unei confruntări între două puteri nucleare globale – Rusia şi SUA – ceva ce atât Occidentul, cât şi Moscova încearcă să evite.

    Primarul Varşoviei, Rafal Trzaskowski, a declarat că Polonia nu intră în panică dar, într-un mod firesc, oamenii au început să pună întrebări – mai ales după atacurile Rusiei de la graniţă şi speculaţiile NATO despre un posibil atac cu arme chimice în Ucraina.

    Trzaskowski a declarat că unul dintre obiectivele lui Putin este slăbirea progresivă a Occidentului.

    „Putin este bucuros să folosească ştiri false, campanii de dezinformare sau criza refugiaţilor pentru destabilizarea Occidentului”, a argumentat Trzaskowski, avertizând că, „dacă numărul de refugiaţi continuă să crească, sistemul din Polonia se va prăbuşi”.

    El a cerut mai multă asistenţă internaţională – din partea Uniunii Europene şi a Naţiunilor Unite – în ceea ce priveşte ajutorul financiar şi adăpostirea refugiaţilor în alte ţări.

    Bruxelles-ul spune că ucrainenii sunt bineveniţi în întregul bloc şi promite ajutor financiar Poloniei, chiar dacă oficialii se tem să menţioneze cifre exacte.

  • Războiul creşte panica în rândul populaţiei: Cererea de adăposturi subterane a explodat în urma conflictului dintre Rusia şi Ucraina

    În două decenii, Minus Energie a construit un total de 50 de adăposturi subterane. În ultimele două săptămâni, producătorul italian de buncăre a primit 500 de noi cereri din partea clienţilor, a raportat New York Times.

    O creştere a cererii de adăposturi subterane după invazia Ucrainei de către Rusia a fost resimţită şi de companiile cu sediul în SUA, au declarat trei producători pentru Insider, în februarie.

    În mod obişnuit, astfel de adăposturi au fost cunoscute ca o plasă de siguranţă neconvenţională pentru cei bogaţi şi paranoici. În contextul crizei din Ucraina şi a ameninţărilor lui Vladimir Putin, două companii europene au declarat pentru Times că baza lor de clienţi s-a extins semnificativ, dincolo de cei bogaţi, până la oamenii din clasa muncitoare.

    „Oamenii bogaţi nu au aceste temeri, având adesea avioane sau elicoptere care sunt deja o cale de evacuare validă pentru ei”, a declarat proprietarul Minus Energie, Giulio Cavicchioli, pentru Ansa, principalul serviciu de televiziune din Italia. „În majoritatea lor, clienţii sunt proprietari de afaceri mici, comercianţi şi informatori în domeniul sănătăţii”.

    Preţul celui mai mic buncăr al Minus Energie începe de la 32.000 de dolari, costând între 1.300 şi 2.100 de dolari pe metru pătrat, potrivit site-ului companiei.

    Gary Lynch, directorul general al companiei Rising S din Texas, specializată în adăposturi de supravieţuire, a confirmat o creştere a substanţială a numărului de apeluri telefonice care solicită informaţii despre buncărele subterane ale companiei.

    Lynch a confirmat pentru Insider că Rising S a vândut cinci buncăre pe 24 februarie, la preţuri cuprinse între 70.000 USD şi 240.000 USD. El a spus că Rising S Company vinde în mod normal între două şi şase buncăre pe lună, vânzările scăzând de obicei iarna.

    „Rusia este o superputere, iar ameninţarea ca o superputere să intre în conflict cu noi reprezintă un subiect extrem delicat”, a declarat Lynch. „Astăzi, încă mai există oameni în viaţă care îşi amintesc de criza rachetelor din Cuba”.

  • Kremlinul a prezentat din nou condiţiile pentru oprirea conflictului militar cu Ucraina

    Administraţia de la Kremlin a reafirmat, luni, condiţiile pentru oprirea intervenţiei militare, printre acestea figurând recunoaşterea internaţională a anexării Crimeei, independenţa regiunilor Lugansk şi Doneţk şi neutralitatea Ucrainei din punct de vedere militar.

    “Putem opri operaţiunile militare în orice moment, după demilitarizare” şi dacă sunt îndeplinite condiţiile solicitate, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, citat de BBC News.

    Printre condiţii, Peskov a menţionat recunoaşterea regiunii anexate Crimeea ca fiind teritoriu rus, recunoaşterea independenţei regiunilor separatiste ucrainene Doneţk şi Lugansk şi neutralitatea Ucrainei din punct de vedere militar. Peskov a cerut ca în Constituţia Ucrainei să fie introdusă o clauză clară prin care să existe garanţii că ţara nu va adera la NATO.

    Dmitri Peskov susţine că Rusia nu va mai formula alte revendicări teritoriale. Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea în 2014, iar în februarie 2022 a recunoscut ondependenţa regiunilor separatiste ucrainene Doneţk şi Lugansk, dar aceste decizii nu sunt recunoscute la nivel internaţional.

    A treia sesiune de negocieri între delegaţiile Ucrainei şi Rusiei este programată în Belarus în această după-amiază.

  • Avertisment al ministrului de externe din Franţa: “Este posibil ca ce este mai rău să urmeze” / Conflictul a intrat într-o “logică de asediu”

    Jean-Yves Le Drian, a avertizat că situaţia din Ucraina s-ar putea deteriora şi mai mult sub bombardamentele neîncetate ale Rusiei.

    “Într-adevăr, este posibil ca ce este mai rău să urmeze”, a declarat Le Drian într-un interviu televizat acordat joi postului France 2, adăugând că conflictul a intrat într-o “logică de asediu”.
    Din cauza rezistenţei acerbe a armatei şi a populaţiei ucrainene, speranţa Rusiei de a pune capăt rapid războiului se estompează treptat, a spus el.
    Consolidarea continuă a forţelor în jurul marilor oraşe ucrainene, precum Harkov şi capitala Kiev, ar putea însemna că războiul intră într-o etapă de asediu, potrivit lui Le Drian.
    “Ştiţi că ruşii sunt obişnuiţi să ducă războaie într-o logică de asediu, amintiţi-vă de Alep(Siria) şi amintiţi-vă de Groznîi(Cecenia)”, a spus el.
    Preşedintele rus Vladimir Putin se izolează din ce în ce mai mult, a adăugat Le Drian, citând votul Adunării Generale a ONU de miercuri pentru condamnarea invaziei Rusiei în Ucraina, la care doar patru ţări au votat în sprijinul Rusiei.
    “Oamenii nu-l mai ascultă pentru că oamenii nu mai au încredere în el de când a renunţat succesiv la angajamentele Rusiei şi, de asemenea, la propriile sale angajamente”, a spus Le Drian.
    Cu toate acestea, este în continuare important să se menţină dialogul cu Moscova, deoarece Putin şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski nu discută direct, a spus Le Drian, adăugând că Franţa trebuie să joace rolul de mediator.