Tag: concediu

  • Statul cheltuie anual 1 mld. euro cu mamele. Peste 90.000 de mame iau câte 650 de lei în plus la salariu, iar alte 174.000 primesc indemnizaţii. “Suntem printre cei mai generoşi din lume cu acordarea unui concediu de creştere a copilului de doi ani.“

    Astfel, raportat la ponderea părinţilor care s-au întors la serviciu în totalul celor care primesc indemnizaţii pentru creşterea copilului a crescut de la 24% în 2014 la 52% în 2018, arată datele centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Ministerul Muncii.
     

    „M-am gândit ca aş putea profita de stimulentul de inserţie, fiind un beneficiu extra. Ştiu că, pentru a-l primi, ar trebui să revin la muncă până când  bebeluşul împlineşte 1 an şi 10 luni, urmând ca o lună de concediu de creştere a copilului să fie luată de către partener. Voi reveni la birou atunci când se îndeplineşte termenul-limită maxim pentru obţinerea acestui stimulent de 650 de lei pe lună, pentru că vreau să stau şi cu bebeluşul,  dar în acelaşi timp aş vrea să profit de faptul că pot primi această sumă suplimentară“, a spus Alexandra Ştefan, 30 de ani, o tânără din Bucureşti aflată în concediu de creştere a copilului.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Categoria de salariaţi care va beneficia de concediu de odihnă suplimentar. Ce documente sunt necesare

    Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative  care se aplică din 19 aprilie 2019.

    Potrivit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, concediul de odihna va fi:

    Noua reglementare

    După art. 147 din Codul muncii, se introduce un nou articol, art. 147^1, cu următorul conţinut:

    „(1) Salariatele care urmează o procedură de fertilizare, «in vitro», beneficiază anual, de un concediu de odihnă suplimentar, plătit, de trei zile care se acordă după cum urmează:

    a) 1 zi la data efectuării puncţiei ovariene;

    b) 2 zile începând cu data efectuării embriotransferului.

    (2) Cererea privind acordarea concediului de odihnă suplimentar prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii”.

    Potrivit acestuia, cererea pentru concediu însoţită de o scrisoare medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii.

     

     

  • Categoria de salariaţi care va beneficia de concediu de odihnă suplimentar. Ce documente sunt necesare

    Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative  care se aplică din 19 aprilie 2019.

    Potrivit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, concediul de odihna va fi:

    Noua reglementare

    După art. 147 din Codul muncii, se introduce un nou articol, art. 147^1, cu următorul conţinut:

    „(1) Salariatele care urmează o procedură de fertilizare, «in vitro», beneficiază anual, de un concediu de odihnă suplimentar, plătit, de trei zile care se acordă după cum urmează:

    a) 1 zi la data efectuării puncţiei ovariene;

    b) 2 zile începând cu data efectuării embriotransferului.

    (2) Cererea privind acordarea concediului de odihnă suplimentar prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii”.

    Potrivit acestuia, cererea pentru concediu însoţită de o scrisoare medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii.

     

     

  • Cine e adolescenta datorită căreia parlamentarii britanici s-au grăbit să se întoarcă din concediu, doar pentru a o cunoaşte

    Potrivit Daily Mail, o parte din membrii Parlamentului britanic, printre care se numără John Bercow, Jeremy Corbyn şi Ed Miliband, s-au grăbit să se întoarcă din concediu, în perioada sărbătorilor pascale, pentru a o  întâmpina pe tânăra activistă Greta Thunberg, care a ţinut un discurs despre schimbările globale, încheiat de către auditoriu cu un ropot de aplauze.

    Ea a susţinut în discursul de la Palatul Westminster din Londra că viitorul ei şi al altor copii a fost „vândut”. „Probabil nici nu mai avem vreun viitor. A fost furat de fiecare dată când aţi afirmat că <cerul este limita> şi că <avem doar o viaţă>.” Tânăra în vârstă de 16 ani a vorbit în cadrul unui panel, alături de secretarul pentru mediu, Michael Gove, fostul şef al partidului laburist Ed Miliband, Caroline Lucas, din Partidul Verzilor şi Layla Moran, din Partidul Liberal Democrat Layla Moran. 

    Thunberg, nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace, a devenit cunoscută publicului din toată lumea după ce, în urmă cu şase luni, a campat în vecinătatea Parlamentului suedez, protestând pentru aceeaşi cauză pe care o apără şi astăzi. Refuzul ei de a merge la şcoală ca protest împotriva încălzirii globale i-a determinat pe copiii din toată lumea să îi urmeze exemplul. De atunci, în întreaga lume i s-au alăturat peste 100.000 de elevi.

    Thunberg a vorbit la mitingurile pentru stoparea încălzirii climatice din Stockholm, Helsinki, Bruxelles şi Londra. În ianuarie 2019 ea a fost invitată la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde discursurile ei au avut din nou un impact la nivel mondial.

    Adolescenta a povestit că primele noţiuni despre încălzirea globală le-a învăţat în şcoală, la vârsta de nouă ani. „Profesorii vorbeau întotdeauna despre faptul că ar trebui să stingem luminile, să economisim apa şi să nu aruncăm mâncarea.” A devenit însă frustrant să observe cum nimeni nu acţiona ca atare. A început să se documenteze singură, renunţând la alte activităţi extra-şcolare, a adoptat un regim vegan şi a refuzat să mai zboare cu avionul, convingându-şi părinţii să îi urmeze exemplul. Ea a fost numită drept una dintre cele mai influente adolescente din lume de revista TIME.
     

  • Cum au reuşit trei prieteni să facă zeci de milioane de lei dintr-o necesitate simplă a românilor

    “Întâlniţi aceste căi de acces în viaţa dumneavoastră de zi cu zi, doar că nu le observaţi, dar vă fac viaţa mai bună. Atunci când intraţi cu o telecomandă într-un garaj sau când intraţi într-un mall ori într-un hotel printr-o uşă automată, trebuie să ştiţi că am fost şi noi pe acolo şi am avut grijă să nu aveţi bariere în faţă”, oferă Andreea Strugaru, managing partner la Kadra, o perspectivă asupra businessului pe care îl conduce. Anul trecut, compania, care are un sfert de secol de existenţă pe piaţa locală, a avut venituri de aproximativ 35 de milioane de lei, în creştere cu 5% faţă de anul precedent.

    Obiectivul reprezentanţilor Kadra pentru anul în curs este de a avea o creştere cu 10% atât a cifrei de afaceri, cât şi a profitului, dar şi o creştere cu 20% a numărului de angajaţi. În prezent, echipa companiei are 58 de angajaţi, în mare parte cu pregătire inginerească, cărora li se adaugă 30 de tehnicieni din zona de montaj şi mentenanţă pentru lucrările efectuate. Anual, serviciile businessului sunt solicitate de peste 2.000 de clienţi, însă „un top consistent cu care realizăm proiectele complexe este de 100-150 de firme mari. Restul sunt parteneri – fie integratori, fie firme care cumpără punctual de la noi”, explică Andreea Strugaru. Compania activează doar pe segmentul B2B, inclusiv clienţi care cumpără soluţii de acces de la Kadra şi le montează în altă parte, în şantiere din Belgia, Franţa sau din alte ţări, de piaţa rezidenţială ocupându-se reţeaua de dealeri.

    Concediul transformat în plan de afaceri

    „Ideea businessului a venit destul de banal – suntem ingineri – eu automatist, Radu Opriş, inginer constructor, iar Monica Sagmar, inginer în industria uşoară. Am fost plecaţi din ţară într-un concediu, am căscat ochii şi am fost fascinaţi de ceea ce vedeam la clădirile de acolo. Vorbim de un an în care în România era întuneric pe stradă. Nici lumină nu aveam, darămite uşi automate”, descrie Andreea Strugaru ideea de la care a pornit aventura antreprenorială transformată în businessul de astăzi. „De ce la noi uşile se deschid cu umărul, de ce la noi trebuie să mă dau jos din maşină să îmi deschid poarta şi apoi uşa garajului?”, s-au întrebat pe atunci cei trei ingineri, după vizita în străinătate. S-au întors aşadar acasă cu visul de a schimba ceva şi de aduce construcţiile din România la acelaşi nivel cu cele din Occident.

    Antreprenoarea povesteşte că nu a fost vorba de o investiţie iniţială propriu-zisă în deschiderea businessului, aceasta constând mai ales în „excursii de cunoaştere”, vizite la târguri de specialitate în Italia sau Germania, pentru a vedea care sunt noutăţile şi pentru a discuta cu potenţiali parteneri. „În momentul când am găsit doi, am început să importăm marfă. Prima dată am vândut o barieră, care costa 500 de euro şi pe care noi am vândut-o cu 800”, îşi aminteşte ea prima tranzacţie realizată. La început, activitatea firmei se desfăşura într-un birou închiriat cu bani puţini şi o cămară în care ţineau nişte cutiuţe cu automatizări.

    „Noi le cam făceam pe toate. Venea marfa, o descărcam, venea un client, o facturam tot noi. Eram patru, noi trei şi un şofer care deschidea depozitul şi încărca sau descărca marfa.” În primul an de activitate, compania a înregistrat venituri de maximum câteva zeci de mii de euro. Iniţial, businessul s-a numit Aluterm şi funcţiona pe trei divizii separate: Siatec (soluţii pentru intrări automate), Makroplast (plăci de policarbonat, trape de fum şi iluminatoare) şi Parkomatic (sisteme automate de parcare).

    La începutul acestui an însă, compania a trecut printr-un proces de rebranding, cele trei divizii fiind integrate sub numele Kadra. Unul dintre motive a fost că de multe ori clienţii luau contact doar cu reprezentantul unei divizii şi ajungeau să solicite soluţiile companiei doar pe acel segment. Numele în sine a fost un alt motiv. „Aluterm nu ne acoperea. Cea mai întâlnită întrebare în rândul clienţilor era: Faceţi termopane?”, adaugă Andreea Strugaru amuzată.

    Cu toate că, potrivit ei, conducerea Kadra nu a luat momentan în calcul vânzarea companiei „şi mă tem că nici nu o vom lua curând, pentru că ne place foarte tare ce facem şi nu ne putem vedea fără activitatea asta, astăzi cel puţin”, visul său este ca la un moment dat echipa managerială care va veni din spate „să ne lase nouă spaţiu să ne şi odihnim un pic, pentru că am fost implicaţi în absolut toate procesele din companie. Nu am fost nişte proprietari care au stat cu mâinile în sân. Am lucrat şi încă lucrăm şi avem roluri executive în companie”.

    Malluri, spitale, aeroporturi, gări, hoteluri, bănci, stadioane sau parcări – sunt doar câteva exemple de locuri în care compania a livrat soluţii de acces automatizat de-a lungul celor 25 de ani de activitate. Printre cele mai complexe proiecte din portofoliul businessului se numără spitalul Victor Gomoiu, unde compania a acoperit atât segmentul de acces, astfel încât să se faciliteze intrarea automată a salvărilor, şi a instalat uşile medicale automate pentru sălile de operaţii, cât şi partea de desfumare, precum şi un proiect industrial realizat la Câmpia Turzii, în cadrul fabricii La Lorraine, unde compania a construit un congelator de 500 de metri pătraţi şi o linie de refrigerare rapidă în fabrică înspre congelator, unde a fost necesară integrarea unor elemente multiple: barieră de intrare, turnicheţi, trape de fum şi uşi industriale pentru congelator.

    De asemenea, compania a implementat toate sistemele şi în cadrul celei mai securizate parcări de tiruri din Europa, aflată la Lugoj. Anul trecut, cele mai relevante lucrări au fost reprezentate de sistemele de acces la Globalworth Campus Bucureşti, Aurora Mall Oradea, Aeroportul Satu Mare, Renault Offices sau stadionul Ion Oblemenco din Craiova, dar şi în sisteme de management al parcărilor pentru Poiana Braşov şi Ski Resort Transalpina. Pe divizia de proiectare/implementare a soluţiilor arhitecturale şi tehnice pe bază de policarbonat, una dintre cele mai importante lucrări ale companiei este copertina pasajului de la Orhideea. Alte proiecte importante finalizate anul trecut au fost în zona industrială şi au presupus montajul trapelor de fum sau automatizarea ferestrelor la fabricile La Fântâna, Risso Scotti şi Timişoreana Ursus. 
    Ovidiu Fanea, care s-a alăturat echipei în urmă cu 16 ani, adaugă cu mândrie că echipa de ingineri de la Kadra este cea care a implementat funcţional, în urmă cu doi ani, pentru prima dată plata cu cardul şi cea contactless în România la sistemele de parcare.

    Reţetă pe timp de criză
    Potrivit Andreei Strugaru, una dintre cele mai importante decizii care au ajutat businessul să îşi menţină o traiectorie ascendentă chiar şi în anii de criză, când mediul de afaceri local era incert, a fost aceea de a păstra toţi banii pe care i-au făcut în firmă şi de a-i investi doar în dezvoltarea acesteia şi a lor ca antreprenori: în stocuri, în maşini, în oameni, în traininguri sau în vizite în afara ţării, pentru a se pune la curent cu tendinţele şi pentru a învăţa. „Eu cred că a fost o alegere bună pentru că fără asta nu am fi reuşit să trecem peste perioade grele, cum a fost cea de criză – trei ani crunţi, cu insolvenţe, cu falimente. În jurul nostru s-a prăbuşit totul. Dar am trecut peste asta şi am ieşit mai puternici.

    Dacă nu am fi avut fondurile noastre proprii, ar fi fost cumplit. Noi am reuşit în acea perioadă să păstrăm toată echipa intactă, nu a trebuit să plece nimeni din companie. Am ieşit din criză cu ajutorul fondurilor proprii strânse în anii precedenţi. A fost mentalitatea noastră de mici antreprenori – toţi banii să rămână în firmă pentru dezvoltare, fără investiţii din partea băncilor”, îşi aminteşte ea. În urmă cu 10-15 ani, cea mai mare provocare la momentul respectiv, pe care antreprenoarea spune că nu o va uita niciodată, a fost legată de siguranţa plăţilor: „Am avut foarte multe facturi neîncasate, cu situaţii din cele mai diverse.

    Cecuri false, firme falimentate, tărăgănări în procese, insolvenţe din care nu s-a mai ieşit niciodată. A fost o perioadă foarte grea, din care am învăţat să ne protejăm cumva. A fost momentul când am decis ca nicio vânzare să nu se mai facă fără o atentă verificare a clientului. Unii se simt jigniţi când le spui că vrei să verifici firma, să vezi dacă a avut cecuri refuzate, falimente, dar am fost nevoiţi să impunem această măsură pentru că am pierdut mulţi bani”.

    Tot lipsa siguranţei plăţilor a fost şi motivul pentru care, în urmă cu câţiva ani, reprezentanţii Kadra au renunţat la planurile de extindere în Republica Moldova. În 2015, compania a avut o încercare de intrare pe piaţa vecină, dar s-a lovit de lipsa unui sistem transparent al datelor financiare, un echivalent al site-ului Ministerului Finanţelor de la noi, care le-ar fi permis să verifice, de pildă, bilanţul unei firme. Un alt impediment a fost bariera de limbă, 70% din cei prezenţi la târgul de construcţii de acolo vorbind limba rusă. Acum însă, antreprenoarea spune că „nu ne opreşte nimic să ne extindem pe alte pieţe, dar nu ne-am promovat peste graniţele României pentru că nouă nu ne ajunge personalul să răspundem la proiectele interne. E o chestiune de forţă de muncă”.

    Aşadar, ca multe alte companii din piaţa locală, Kadra se confruntă cu marea problemă a mediului de business actual: criza angajaţilor şi în special lipsa specializărilor de care compania are nevoie: „Meseriaşii pe care noi trebuie să îi angajăm în România nu se produc în şcoli”, spune Strugaru. O soluţie spune că ar fi reînfiinţarea şcolilor profesionale, care să dea meseriaşi. Cu toate acestea, reprezentanţii Kadra se văd nevoiţi să se descurce pe cont propriu şi să investească în dezvoltarea resursei umane, aşa că rezolvarea pe care au găsit-o a fost să angajeze personal necalificat şi îl califice în interiorul companiei, soluţie care a produs însă costuri, deoarece personalul nu este productiv în primă instanţă şi totuşi trebuie să fie plătit.

    De asemenea, pentru personalul înalt calificat, insuficient, mai ales datorită concurenţei între afacerile prezente pe piaţă, compania a început să angajeze studenţi, care lucrează part-time, învaţă specificul activităţii şi până acum au şi rămas după ce au terminat facultatea. „Nu e o garanţie, dar e o soluţie”, spune antreprenoarea. 

    Pe lângă investiţiile constante în pregătirea de specialişti în cadrul companiei, în ultimii ani aproximativ 4 milioane de euro au fost direcţionaţi şi înspre dezvoltarea de soluţii logistice, din care jumătate au fost investiţi anul trecut în construirea la Cluj a unui depozit de 2.000 de metri pătraţi, finalizat în proporţie de 99% şi dotat şi cu un atelier de asamblare, unde compania execută mici operaţiuni de asamblare şi microproducţie, şi a unui sediu de birouri de 800-900 mp, pe care speră să îl definitiveze în luna octombrie. Compania are încă trei depozite, în Bucureşti, Timişoara şi Bacău, amplasare care facilitează deplasarea echipei comerciale mobile oriunde în ţară, dar „stilul nostru de lucru presupune ca toate importurile să se facă la Cluj şi să se împrăştie spre celelalte depozite”, subliniază Andreea Strugaru. 

    O altă investiţie importantă – de 300.000 de euro – a fost direcţionată în parcul auto, din care fac parte maşinile pentru inginerii de vânzări şi pentru cei care merg să implementeze proiectele, camionetele pentru piese mici sau maşinile pentru montaj. De asemenea, au fost investiţi peste 100.000 de euro într-o serie de utilaje care ajută la prelucrarea automatizărilor, care sunt importate şi asamblate apoi în depozitele companiei, şi în achiziţionarea unei maşini de tăiat policarbonat şi a uneia de termosudat.

    „Doar un mare dezastruar putea opri evoluţia pieţei”
    În zona căilor de acces automatizate pentru clădiri, spaţii publice şi rezidenţiale, valoarea pieţei, potrivit reprezentanţilor companiei, se ridică la aproximativ 70 de milioane de euro, iar pe segmentul soluţiilor de policarbonat, specialiştii de la Kadra estimează o piaţă de circa 30 de milioane de euro. „Este o piaţă în dezvoltare, dar, comparativ cu alte pieţe din Europa de Est, atât ca cifră de afaceri, cât şi ca nivel tehnologic şi calitativ, România, din păcate, încă este în urmă, spune Ovidiu Fanea, CEO al Kadra.

    El spune că în prezent echipa companiei lucrează foarte mult la a înţelege care sunt trendurile, care este nevoia pieţei şi, în urma acestor cercetări, au realizat că nevoia pieţei este legată tot de informaţie. „Informaţia nu ajunge la clienţii noştri, nu ajunge la investitori. Investitorii nu cunosc ultimele trenduri în tehnologie, nu cunosc toate soluţiile.” Povesteşte, de pildă, că în timpul participării la un târg în Istanbul pe acest domeniu, a fost surprins să audă parteneri străini, atât participanţi cât şi producători din Turcia prezenţi la conferinţă, susţinând că anumite soluţii care se vând în România mai sunt prezente în Siria şi Maroc, nu şi în alte state vecine sau din regiune, precum Bulgaria, Ungaria, Serbia sau Polonia. Şi Andreea Strugaru subliniază, de asemenea, că în comparaţie cu alte state România se situează mult mai jos la capitolul automatizări pentru căi de acces. Spune, de pildă, că în Italia se instalează anual minimum 15.000 de uşi automate, pe când în România „nu ştiu dacă am ajuns la 2.500 anul trecut”. 

    În ciuda acestui lucru, antreprenoarea se declară optimistă în legătură cu viitorul pieţei pe zona de căi de acces automatizate: „Cred că piaţa va creşte în permanenţă. E un trend pe care eu îl simt văzând tot ce se întâmplă în exteriorul ţării şi cunoscând cifrele de acolo”.  Subliniază, totodată, că „piaţa nu se va opri din creştere decât dacă în România se întâmplă un mare dezastru. Avem prea multe de modernizat, prea multe construcţii de reabilitat, chiar şi în zone de importanţă naţională, în zona sănătăţii, de pildă.

    Fără spitale nu supravieţuim ca naţie, toate trebuie modernizate, şi spitalul e genul de construcţie care înghite foarte multe căi de acces tehnice. În sălile de operaţie, de exemplu, nu mai poţi folosi uşi pe balamale, sunt necesare uşi automate, ermetice.” Nu îşi bazează însă previziunile doar pe modernizări, ci şi pe noi deschideri: „Deşi se pare că Bucureştiul e sufocat de malluri şi clădiri de birouri, situaţia nu se replică în celelalte oraşe”, spune reprezentanta Kadra. Nu la fel stau însă lucrurile şi pe zona soluţiilor de policarbonat, pentru că „România are un stil aparte de a merge în zona de produse ieftine, şi noi am renunţat la a face distribuţie în zona de sud”, adaugă ea.

    De altfel, o problemă în piaţă este, potrivit lui Fanea, înclinaţia tipică în rândul românilor spre investiţii „cu amortizare ultrarapidă şi cu returnare a investiţiei în maximum cinci ani, nu există o planificare pe 15-20 de ani, astfel încât viaţa produsului să conteze”. În plus, spune că la nivel european domeniul în care compania activează este legiferat de nişte normative de siguranţă (oferind drept exemplu EN 16005, care prevede că orice sistem de acces automat montat în spaţiul european pietonal, dar implicit şi în cel industrial, trebuie să corespundă unor anumite norme). „Acest normativ este cunoscut şi este obligatoriu şi în România, doar că nu este verificat, validat şi urmărit de nimeni.

    Beneficiarul primeşte o cotaţie de preţ referitoare la proiectul lui şi nu are capacitatea să înţeleagă dacă corespunde sau nu normativului şi nu există, din cunoştinţele mele, nicio instanţă care să verifice respectarea acestor normative de siguranţă”, subliniază el. La rândul său, Radu Opriş, acţionar majoritar în cadrul companiei, completează spunând că „nici măcar nu vorbim de diferenţe majore de preţ. Partea de senzoristică, care aduce o uşă automată în zona de siguranţă personală, este sub 10% din valoarea uşii, dar îţi oferă siguranţa că nu va fi niciun om accidentat. Totuşi, deşi vorbim de sub 10%, majoritatea clienţilor, mai ales atunci când nu clientul decide nivelul de securitate, decid să nu cumpere”.
    „Suntem destul de în spate faţă de nevoile pieţei şi în urma normelor europene.

    În alte ţări, în Franţa sau Germania, de pildă, când se construieşte o clădire se fac diverse scenarii pentru situaţii de incendiu, zone de vânt, expunere, însă în România discuţia este mult simplificată şi limitată strict la a respecta minima cerinţă a normelor”, mai spune Fanea. Totuşi, Andreea Strugaru susţine că, în ciuda faptului că atunci „când intervine criteriul preţ, întotdeauna se fac nişte compromisuri”, că lucrurile stau totuşi mult mai bine decât în urmă cu 20 de ani şi că există şi furnizori în România care au conştiinţă şi fac un lucru cu responsabilitate. „Nu suntem noi singurii, dar vrem să fim cei mai buni.”

    La nivel de competiţie, antreprenoarea susţine că nu există firme similare pe piaţă, cu toate că sunt competitori, de pildă Histria International sau Vertigal Design, în al căror portofoliu se regăsesc o parte din soluţiile oferite de Kadra. „Semănăm cumva, pentru că şi ei se ocupă oarecum de partea aceasta de acces tehnic, dar sistemele de parcare doar noi le avem, policarbonatul de asemenea. Este foarte greu să alcătuieşti un top de firme care se ocupă fix de acelaşi lucru”, explică Strugaru. „Nouă ne place să nu mai fie şi alţii, dar este loc şi până la urmă concurenţa e spre bine. Ne-au trebuit nişte ani să înţelegem că nu e rău să fie. Nu cred că este o piaţă foarte atractivă pentru jucătorii din vest. Cred că asta e problema – mărimea pieţei astăzi nu atrage jucători mari. Sunt firme puternice care ar putea păşi aici. Dar şi dacă vor veni, noi ne simţim deja suficient de stăpâni pe puterile noastre pentru a face faţă.”

    Potrivit ei, preţurile produselor Kadra sunt medii înspre înalte, poziţionarea companiei fiind una care tinde către premium. „Acest «premium» e compus din mai multe componente – produsul, căruia i se adaugă şi serviciul, iar ca serviciul să fie premium trebuie să ai specialişti care să facă faţă cerinţelor. E un deziderat.” O barieră automată, de pildă, costă 1.000 de euro, o uşă glisantă automată – 3.000 de euro, iar o uşă rotativă poate să coste între 25.000 şi 80.000 de euro.

    Smart city văzut prin ochii unui inginer

    Conceptul de smart city ar trebui să înglobeze, în opinia lui Radu Opriş, soluţii de monitorizare a traficului. De pildă, atunci când un camion intră în centrul Bucureştiului cu toate că nu are voie, nu trebuie să fie nevoie de poliţie pentru a constata că s-a întâmplat ceva, ci există camere care scanează numărul şi forma camionului şi îl încadrează într-o categorie. „O mare problemă vine din supraîncărcarea camioanelor, în general în Europa de Est. Acestea sunt verificate foarte rar, unul din zeci de mii, amenzile nu se dau cum ar trebui, aşa că te vezi nevoit să repari drumuri pe care nu aveau voie să intre deloc, sau cu un cost mult mai mare”, explică el.

    „Smart city înseamnă şi gestionarea mai smart a oraşului. De exemplu, încasarea locurilor de parcare într-un mod organizat, automat, care reprezintă o sursă de venituri pentru primărie”, spune Fanea. În Bucureşti, adaugă el, nu se vede încă o transparenţă din acest punct de vedere, dar „alte primării raportează deja gestionarea locurilor de parcare cu o taxare automată, care reprezintă sursa doi sau trei de finanţare a primăriei”. Potrivit lui, în Europa peste 30% din trafic este redus pentru că se gestionează mai corect locurile de parcare. „Smart city înseamnă tehnologie supernouă. Cred că pariul smart city e mult mai mare. E gândit în optimizarea urbană individuală, inclusiv cu transportul, cu partea de maşini electrice, toate trebuie gândite masiv.”

    Reprezentantul Kadra mai spune că deschiderea autostrăzilor va aduce dezvoltare în zona de est a României, pentru că acolo există putere de muncă şi disponibilitate. „În momentul în care o autostradă va aduce o legătură directă între vestul şi estul României, estul va exploda din punct de vedere industrial, este o garanţie.”
    Andreea Strugaru spune, la rândul său, că sunt locuri în care vede o schimbare, cel mai relevant exemplu fiind, în opinia sa, Clujul, unde s-au implementat deja proiecte în acest sens şi care are astăzi autobuze electrice sau o aplicaţie în care oricine vine în oraş poate să vadă unde găseşte un loc de parcare în centrul oraşului, un alt exemplu bun fiind şi Oradea. „Este o competiţie constructivă între câteva oraşe în zona de smart city. Dacă mă întrebaţi de Bucureşti, oraşul în care eu trăiesc, ştiu că avem Wi-Fi în parcuri. Dar altceva pe direcţia de smart city eu nu văd. Nici măcar parcări unde să parchezi în mod civilizat în orice parte a oraşului nu există.” Încheie însă într-o notă optimistă: Dacă nu există, înseamnă că le vom face, deci vom avea de lucru.

    Pe tocuri în construcţii
    „Cum a fost să lucraţi ca antreprenoare în această industrie?”, am întrebat-o pe Andreea Strugaru. Mi-a spus că în urmă cu 10-15 ani era un avantaj să fii femeie în acest domeniu, pentru că ţi se deschideau uşile mai uşor: „Noi am fost întotdeauna cei care a trebuit să meargă cu propunerile la clienţi şi cumva am senzaţia că mie mi-a fost mai uşor decât colegilor mei. Trebuie să recunosc că în ultima perioadă, probabil că şi din cauza greutăţilor şi a experienţelor negative prin care s-a trecut, industria construcţiilor s-a abrutizat mult şi nu mai e distractiv ca femeie să te duci pe un şantier. La nivel managerial încă se poate discuta”. În schimb, spune că în relaţiile cu partenerii externi nu există niciun moment în care să simtă că este femeie şi că nu se face diferenţa. Crede că în acea direcţie se îndreaptă şi România, în care, dacă ne punem la masă să discutăm, probabil nu va conta dacă suntem femei sau bărbaţi.

  • Tudorel Toader a intrat în concediu. Preselecţia candidaţilor pentru Parchetul European se amână

    Reprezentanţii Ministerului Justiţiei au anunţat, pe site, că Tudorel Toader este în concediu în zilele de joi, 21 martie 2019, vineri, 22 martie 2019 şi luni, 25 martie 2019.

    De altfel, Ministerul Justiţiei a anunţat miercuri că interviul candidaţilor din partea României pentru Parchetul European, stabilit iniţial pe 22 martie, va fi reprogramat la o dată „ce urmează a fi anunţată”. La selecţie s-au înscris 5 procurori, între care şi Marius Bulancea de la DNA şi Daniel Horodniceanu.
     
    Camera Deputaţilor a respins, miercuri, moţiunea simplă prin care partidele de Opoziţie cereau abrogarea OUG 7 privind modificarea legilor justiţiei şi demisia ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, cu 126 de voturi ”pentru”, 148 ”împotrivă” şi două abţineri.
     
  • Vacanţă prelungită în 2019: Cum să ai 35 de zile libere cu nouă zile de concediu

    Conform specialiştilor momondo.ro, pregătirea unui calendar în care adaugi zile naţionale libere, weekenduri şi zile de concediu te poate ajuta să te gândeşti mai uşor la planurile tale de călătorie în 2019 şi, ulterior, să le pui în practică fiind mai orientat în ceea ce priveşte destinaţia, costurile, perioada de vacanţă.

     
    Finele lui ianuarie în Tenerife
     
    Zilele libere: 24 ianuarie (joi) – Ziua Unirii Principatelor Române
     
    Când să pleci în vacanţă: 24 – 27 ianuarie (joi-duminică)
     
    Câte zile de concediu trebuie să-ţi iei: 1
     
    Două mituri se învârt în jurul acestei insule: faptul că Tenerife e sinonim cu sezonul estival şi că te duce cu gândul la cocktailuri cu umbreluţă şi miros de cremă de plajă. Cu o medie de 17°C în miezul iernii, Tenerife e tot ce trebuie pentru plimbări sau excursii de-a lungul coastei, unde vei găsi destul de puţini turişti. Vizitează Parcul Naţional Teide şi află de ce intrarea acestuia cunoaşte anual trei milioane de suflete. Străbate apoi la pas „caminos reales”, drumuri croite de strămoşii guanche cu secole în urmă – şi înfruptă-te din bunătăţi marine, cartofi pregătiţi în fel şi chip, arepas şi vinuri bune de mama focului.
     
    Când deja miroase a primăvară dă fuga în Barcelona
     
    Zilele libere: 26 aprilie (vineri), 28 – 29 aprilie (duminică, luni), 1 mai (marţi) – Vinerea Mare, Paştele, Ziua Muncii
     
    Când să pleci în vacanţă: 26 aprilie – 5 mai (vineri – duminică)
     
    Câte zile libere trebuie să-ţi iei: 2
     
    Anul acesta este de aşa natură gândit încât, dacă pui cap la cap Vinerea Mare, Paştele, Ziua Muncii şi îţi mai rupi două zile de concediu plătit, ies la socoteală nu mai puţin de 10 zile de călătorii.
     
    Şi dacă alegi să mergi la Barcelona, acesta e momentul în care simţi că a venit vara – începi să umbli deja la hainele cu bretele, scoţi sandalele şi ai nevoie de o cremă de plajă. Cum ai putea să nu sorbi din priviri minunile arhitecturale gaudiene şi să nu apreciezi fiecare bob de orez dintr-o farfurie de paella când tocmai ai ieşit oficial din tot ce aducea a frig, ploi şi nori pe cer?
     
    Debutul verii şi ziua copilului, sărbătorite în Paris
     
    Zilele libere: 1 iunie (sâmbătă) –  Ziua Copilului
     
    Când să pleci în vacanţă: 1 – 3 iunie (sâmbătă-duminică)
     
    Câte zilele de concediu trebuie să-ţi iei: 1
     
    În general, cam după fiecare iarnă în care am îngheţat de frig, aşteptăm vacanţele de vară aşa cum o focă ar aştepta o bucată de peşte crud. Iar încântarea pe care o simţi poate fi atât de pură şi puternică, asemenea unui copil. O călătorie la Paris te poate transpune în „la vie en rose”, ca apoi să te întorci acasă sau la birou cu un „Bonjour”, aşa cum l-ai tot auzit pe străzile pariziene.
     
    Rusaliile în Amsterdam
     
    Zilele libere: 16, 17 iunie (duminică, luni) –  Rusaliile
     
    Când să pleci în vacanţă: 15 – 17 iunie (sâmbătă-luni)
     
    Câte zilele de concediu trebuie să-ţi iei: 0
     
    Jumătatea lui iunie şi Rusaliile sunt o bună perioadă de încălzire pentru vacanţa de vară pe care o plănuieşti. Ai trei zile să ajungi la aeroport, să iei avionul cu direcţia Amsterdam, să descoperi cât de multe încap în răstimpul acestui weekend prelungit şi să te întorci acasă, cu gândul la următoarea călătorie. Este uşor să te pierzi prin centrul oraşului Amsterdam, îngrămădit de canale, dar asta este parte din frumuseţea lui. Explorează universul ascuns în buticuri, restaurantele cu meniuri delicioase şi galeriile de top. Închiriază o bicicletă şi alătură-te mulţimii care traversează străzile capitalei olandeze sau închiriază o barcă şi navighează pe canale. Asigură-te că descoperi, bineînţeles, şi berea artizanală.
     
    Luna lui Cuptor în Berlin
     
    Ziua liberă: 15 august (joi) – Adormirea Maicii Domnului
     
    Când să pleci în vacanţă: 15 – 18 august (joi – duminică)
     
    Câte zile de concediu trebuie să-ţi iei: 1
     
    Vacanţa de vară e sfântă, aşa că o zi de concediu plătit nu-i nici pe departe vreo extravaganţă, dar ocupă-te de asta din timp. Adună-ţi gaşca porniţi spre către capitala Germaniei. Berea, cârnaţii, petrecerile, arta sunt la ele acasă.
     
    Finele lui noiembrie în Sankt Petersburg
     
    Zile libere: 30 noiembrie (sâmbătă) – Sfântul Andrei, 1 decembrie (duminică) – Ziua Naţională a României
     
    Când să pleci în vacanţă: 29 noiembrie – 1 decembrie (vineri – duminică)
     
    Câte zile de concediu trebuie să-ţi iei: 1
     
    Nu e loc mai potrivit de unde să-ţi iei rămas bun de la toamnă decât Sankt Petersburg. Adesea numit „fereastra către Europa”, această alternativă la Moscova îţi va lăsa o impresie puternică în suflet.
     
    Un Crăciun londonez
     
    Zile libere: 25 decembrie (miercuri) – Prima Zi de Crăciun, 26 decembrie (joi) – A Doua Zi de Crăciun Când să pleci în vacanţă: 21 -29 decembrie (sâmbătă – duminică)
     
  • „Cadou” de 8 martie: Gigantul bancar UBS le-a plătit cu mai puţini bani pe femeile care au intrat în concediu de maternitate

    Odată cu 8 martie şi cu Ziua Internaţională a Femeii, CEO-ul grupului elveţian UBS, Sergio Ermotti, a ţinut un discurs legat de modalităţi prin care trebuie sporită diversitatea la locul de muncă pentru a deveni un loc mai bun.

    Câteva zile mai târziu, a ieşit la iveală informaţia conform căreia banca elveţiană a impus reducerea bonusurilor pentru o serie de angajate care au fost plecate în concediu de maternitate, potrivit Bloomberg.

    Atitudinea mediului de business de a îmbrăţişa diversitatea a fost acompaniată de valuri şi valuri de promisiuni şi statistici. Cu toate acestea, acţiunile elveţienilor arată o problema care iese în afara statisticilor.

    Şi-anume că mai multe femei angajate din cadrul grupului au fost afectate de tăieri de bonusuri după ce au născut şi au intrat în concediu de maternitate.

    Financial Times scrie că pentru angajatele din divizia de wealth management aceste reduceri au rămas permanente de mai mulţi ani deja.

    Mai mult, unele dintre acestea situaţii au fost revizuite intern de şeful diviziei de diversitate şi incluziune, însă nimic nu s-a schimbat.

    UBS a transmis o declaraţie publică unde susţine că face eforturi constante de a închide orice fel de decalaj, oriunde apare în firmă, şi le-a îndemnat pe angajatele care au fost defavorizate să contacteze departamentul de resurse umane.

    Egalitatea şi recunoaşterea egală a muncii prestate de ambele sexe ar putea părea un prim pas evident pentru cel mai mare manager de investiţii din lume – care a promis public în 2015 că vrea să ajungă la o pondere de 30% femei în roluri de management.

    În timp ce datele făcute publice până la acest moment ar putea transmite un tablou incomplet, progresul pare totuşi unul lent.

    Ponderea femeilor în poziţii de directorat sau mai sus a ajuns la 24% în UBS la finalul anului 2017, acestea fiind cele mai recente cifre publice. Astfel, se poate observa doar o evoluţie de aproape 2% în doi ani.

     

     

  • Povestea antreprenorului care a fondat unul dintre cele mai cunoscute lanţuri hoteliere din lume

    Charles Kemmons Wilson s-a născut pe 5 ianuarie 1913 în Osceola, Arkansas, fiind unicul fiu al lui Kemmons şi Ruby „Doll“ Wilson. Tatăl său, agent de vânzări în domeniul asigurărilor, a murit la nouă luni de la naşterea sa, aşa că Ruby Wilson s-a mutat împreună cu fiul său în Memphis, Tennessee. Wilson s-a căsătorit cu Dorothy Lee şi au avut cinci copii: Spence, Robert, Kemmons Jr., Betty şi Carole. Ideea de a pune bazele unui lanţ hotelier i-a venit în urma unei excursii cu familia în Washington, în timpul căreia a fost dezamăgit de calitatea hotelurilor întâlnite pe drum. Prima unitate a fost un motel de patru etaje, proiectat de arhitectul Eddie Bluestein. Tot de la el a venit şi numele businessului, în urma unei glume pe care o făcuse în legătură cu filmul Holiday Inn, lansat în 1942.

    Antreprenorul a deschis primul motel în Memphis, pe 1 august 1952, iar la scurt timp au urmat şi alte unităţi; astfel, businessul a evoluat rapid într-un lanţ hotelier. În 1960, Holiday Inn s-a extins la nivel internaţional. Profund religios, Wilson obişnuia să doneze majoritatea averii sale întreprinderilor caritabile.

    În 1957, Wilson a extins compania în sistem de franciză, sub numele de Holiday Inn of America, pas în urma căruia businessul s-a extins dramatic, creştere bazată mai ales pe principiul original al antreprenorului conform căruia era necesar ca hotelurile să îndeplinească anumite standarde de curăţenie, să fie potrivite pentru familiile cu copii şi să fie uşor accesibile călătorilor.

    Până în 1968 erau deschise deja 1.000 de unităţi Holiday Inn. În acelaşi an, Wilson a cumpărat compania de transport Continental Trailways, pe care a integrat-o în cadrul lanţului hotelier, utilizând vehiculele acesteia până în 1979, când a vândut Trailways investitorului privat Henry Lea Hillman Sr. din Pittsburgh, Pennsylvania.

    În iunie 1972, Wilson a apărut pe coperta revistei Time, compania sa având în portofoliu, în acel moment, peste 1.400 de unităţi hoteliere la nivel mondial. O serie de inovaţii, precum piscinele interioare Holidome sau sistemul inovator de rezervări Holidex, au contribuit la succesul companiei şi transformarea multor hoteluri Holiday Inn în adevărate complexuri turistice. Wilson s-a retras din cadrul companiei în 1979. Nouă ani mai târziu, în 1988, Holiday Corporation a fost cumpărată de producătorul de bere britanic Bass PLC, achiziţie completată şi de restul hotelurilor Holiday Inn în 1990, când fondatorul Wilson şi-a vândut acţiunile, pas în urma căruia grupul hotelier a luat numele de Holiday Inn Worldwide.

    Wilson a fondat şi alte companii, precum casa de discuri Holiday Inn Records şi Orange Lake Country Club. După ce a vândut acţiunile din cadrul Holiday Inn, antreprenorul a format un alt lanţ hotelier, Wilson World; a scris, de asemenea, şi o autobiografie, Half Luck and Half Brains, publicată în 1996, în care relatează povestea companiei Holiday Inn. Wilson a murit pe 12 februarie 2003, la vârsta de 90 de ani.
    Holiday Inn are aproximativ 1.173 de unităţi răspândite la nivel mondial, cu peste 214.000 de camere; în prezent, lanţul face parte din grupul hotelier InterContinental, companie cu venituri anuale de 1,78 miliarde de dolari şi peste 375.000 de angajaţi.

  • Marius Pandel, CEO / Christian Tour: “Dezvoltarea turismului intern face parte din strategia de viitor pentru repoziţionarea pe piaţă, care presupune să aducem înapoi în România tot ce am consolidat peste graniţe: partea de tehnologie, de sisteme şi produsele noi”

    Carte de vizită
    ¶ Marius Pandel lucrează de la vârsta majoratului în cadrul Christian Tour, agenţia de turism fondată de fratele său, Cristian Pandel
    ¶ În 2011 s-a hotărât să îşi înfiinţeze propria agenţie de turism, Pegas Holidays, axată pe segmentul de lux al vacanţelor, devenită ulterior divizie a Christian Tour
    ¶ Pleacă în concediu de trei ori pe an, alături de familie, dar destinaţiile pe care le alege de obicei nu sunt unele exotice