BusinessMagazin

Tag: comunism

  • Victor Rebengiuc: “O să mor tot în comunism! Îmi pare foarte rău că lucrurile se întâmplă aşa, nu mă aşteptam să vină asemenea vremuri”

    Artistul a vorbit despre România de azi şi despre motivele care l-au făcut să nu accepte să filmeze în „Moromeţii 2”, scriu cei de la Ziarul Metropolis.

    “Nenorocirea este că sunt destul de bătrân şi, de la o vârstă destul de fragedă, de pe la 13 ani, trăiesc în comunism… Şi nu-mi place asta. Nu m-am împăcat cu comunismul. A existat o scurtă perioadă, de încercare de a uita comunismul şi de a trece la lucruri mai plăcute, dar văd că în ultima vreme, se insistă să ne întoarcem din nou în perioada comunistă. Lucrul ăsta mă enervează şi nu cred că merităm aşa ceva. Toată conducerea ţării e formată din nişte semidocţi, nişte oameni fără pregătire, care, pentru noi cei care mai citim o carte şi mai ştim ce se întâmplă în lume, nu sunt buni”, a spus Rebengiuc.

    “Artistul trebuie să se implice, e ţara în care trăieşte… Acum eu sunt prea bătrân să mă implic mai mult. Mai spun aşa, din când în când câte ceva, dar sunt bătrân, nu pot să mă lupt mai mult, obosesc mai repede. Îmi pare foarte rău că lucrurile se întâmplă aşa, nu mă aşteptam să vină asemenea vremuri. Nu pot să-i văd. Când îi văd la televizor, mă sperii. Mă întreb ce caută acolo. E ceva îngrozitor ce se întâmplă. La ce nivel de cultură, de ideologie. Nici nu mai ştiu ce să spun despre asta, atât de supărat sunt. O să mor tot în comunism! Credeam că nu”, a mai transmis Rebengiuc celor prezenţi.

    Citiţi interviul complet pe www.ziarulmetropolis.ro

     

  • Victor Rebengiuc: “O să mor tot în comunism! Îmi pare foarte rău că lucrurile se întâmplă aşa, nu mă aşteptam să vină asemenea vremuri”

    Artistul a vorbit despre România de azi şi despre motivele care l-au făcut să nu accepte să filmeze în „Moromeţii 2”, scriu cei de la Ziarul Metropolis.

    “Nenorocirea este că sunt destul de bătrân şi, de la o vârstă destul de fragedă, de pe la 13 ani, trăiesc în comunism… Şi nu-mi place asta. Nu m-am împăcat cu comunismul. A existat o scurtă perioadă, de încercare de a uita comunismul şi de a trece la lucruri mai plăcute, dar văd că în ultima vreme, se insistă să ne întoarcem din nou în perioada comunistă. Lucrul ăsta mă enervează şi nu cred că merităm aşa ceva. Toată conducerea ţării e formată din nişte semidocţi, nişte oameni fără pregătire, care, pentru noi cei care mai citim o carte şi mai ştim ce se întâmplă în lume, nu sunt buni”, a spus Rebengiuc.

    “Artistul trebuie să se implice, e ţara în care trăieşte… Acum eu sunt prea bătrân să mă implic mai mult. Mai spun aşa, din când în când câte ceva, dar sunt bătrân, nu pot să mă lupt mai mult, obosesc mai repede. Îmi pare foarte rău că lucrurile se întâmplă aşa, nu mă aşteptam să vină asemenea vremuri. Nu pot să-i văd. Când îi văd la televizor, mă sperii. Mă întreb ce caută acolo. E ceva îngrozitor ce se întâmplă. La ce nivel de cultură, de ideologie. Nici nu mai ştiu ce să spun despre asta, atât de supărat sunt. O să mor tot în comunism! Credeam că nu”, a mai transmis Rebengiuc celor prezenţi.

    Citiţi interviul complet pe www.ziarulmetropolis.ro

     

  • Cea mai RARĂ Dacie din lume. Este ABSOLUT SUPERBĂ şi nici nu ştiai că există

    Ca aproape toate modelele produse de uzina Dacia în comunism şi aceasta este preluată după Renault, după modelul Estafette, nume care, de altfel, a fost lipit şi de Dacia D. Se mai ştie că acest model a fost asamblat în România între 1975 şi 1978, dar nu se ştie sigur-sigur în câte unităţi, fiind vehiculate două cifre, 642 sau 800 de exemplare, potrivit celo de la Playtech.

    VEZI AICI cum arată Cea mai RARĂ Dacie din LUME. Este ABSOLUT SUPERBĂ şi nici NU ştiai că EXISTĂ!

  • TEMERI tot mai mari legate de declanşarea unui nou CONFLICT MILITAR: “Nu putem trece din nou printr-un RĂZBOI”

    Moon Jae-In, preşedintele Coreei de Sud, a avut, joi, o întrevedere cu consilierul pentru securitate naţională Chung Eui-Yon. Acesta din urmă i-a transmis preşedintelui sud-coreean că se aşteaptă ca Phenianul să se angajeze în noi acţiuni provocatoare la jumătatea lunii octombrie, însă nu au fost oferite date cu privire la ce tip de acţiuni ar urma să efectueze Coreea de Nord.

    ”Din informarea lui Chung reiese că există îngrijorări cu privire la declanşarea unui conflict militar în urma unor incidente accidentale. Preşedintele Statelor Unite vorbeşte de opţiuni militare şi diplomatice, însă Coreea de Sud nu poate trece din nou printr-un război”, a afirmat Park Wan-Ju, purtătorul de cuvât al Partidului Democrat, formaţiunea de guvernământ din Coreea de Sud.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • TEMERI tot mai mari legate de declanşarea unui nou CONFLICT MILITAR: “Nu putem trece din nou printr-un RĂZBOI”

    Moon Jae-In, preşedintele Coreei de Sud, a avut, joi, o întrevedere cu consilierul pentru securitate naţională Chung Eui-Yon. Acesta din urmă i-a transmis preşedintelui sud-coreean că se aşteaptă ca Phenianul să se angajeze în noi acţiuni provocatoare la jumătatea lunii octombrie, însă nu au fost oferite date cu privire la ce tip de acţiuni ar urma să efectueze Coreea de Nord.

    ”Din informarea lui Chung reiese că există îngrijorări cu privire la declanşarea unui conflict militar în urma unor incidente accidentale. Preşedintele Statelor Unite vorbeşte de opţiuni militare şi diplomatice, însă Coreea de Sud nu poate trece din nou printr-un război”, a afirmat Park Wan-Ju, purtătorul de cuvât al Partidului Democrat, formaţiunea de guvernământ din Coreea de Sud.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tunelurile ascunse din Bucureşti: Cum arată labirintul subteran construit în perioada interbelică şi consolidat apoi de Ceauşescu

    În grădina Cişmigiu există, spre exemplu, un loc numit La Cetate, unde se află ruinele unei mănăstiri ridicate de Iogofatul Văcărescu în 1756. Din incinta sa pornea cândva un tunel secret care lega Palatul Creţulescu de malul Dâmboviţei.

    Sub Palatul Golescu din apropierea stadionului Giuleşti se află un alt tunel subteran care ajunge pe malurile Dâmboviţei. Acesta ar fi fost folosit de Tudor Vladimirescu, relevă o serie de relatări de la 1826. Tunelurile late de trei metri şi înalte de doi erau folosite de haiducii care le dădeau bătăi de cap boierilor. ”La acea vreme haiduceau în zonă vestiţii Tunsu şi Grozea. Timp de mulţi ani, ei au băgat spaima în boierii din Bucureşti, în special în cei care aveau casele în zona actualei Şosele Panduri”, a precizat muzeograful Dan Fălcan.

    Se pare, însă, că cele mai multe tuneluri ascunse au fost construite de Nicolae Ceauşeşcu. Liderul comunist ar fi construit, în subteranele fostului Comitet Central, actualul Minister de Interne, un tunel nu prea lung care ducea la o cazarmă, spun militarii care au văzut aceste catacombe la Revoluţie.

    Cazarma subterană ar avea opt camere din care pornesc alte culoare. Unul dintre acestea duce la un buncăr situat la şapte metri adâncime. Se trece apoi de o uşă blindată şi se ajunge la un apartament spaţios. Militarii au găsit chiar şi o toaletă care se scurgea într-un râu subteran situat la circa 12 metri sub platforma din Piaţa Revoluţiei, spune Fălcan. Mai mult, ei ar fi găsit chiar şi un sistem de inundare a tunerilor pe care fugarii le-ar fi putut folosi pentru a inunda porţiuni ale labirintului în urma lor. Aceste tuneri ar avea acces la canalizarea oraşului, dar şi la Palatul Regal, Biserica Kretzulescu şi Magazinul Muzica.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Povestea omului care vindea unul dintre cele mai căutate fructe în perioada comunismului

    James Dole s-a născut pe 27 septembrie 1877, în Jamaica Plain, Massachusetts (acum parte din Boston), într-o familie americană puritană, stabilită acolo din perioada colonială. Tatăl său era pastorul unitarian Charles Fletcher Dole. Şi-a obţinut licenţa în agricultură în 1899, după ce a studiat la Institutul Bussey al universităţii Harvard. După ce a primit un cadou de 50 dolari, a început să economisească bani pentru un viitor business. La 22 de ani când economiile lui au ajuns la 16.240 de dolari, Dole s-a mutat în Honolulu, Hawaii. Oraşul era guvernat de vărul lui, Sanford B. Dole, care ajunsese acolo ca misionar, dar renunţase să fie pastor, a devenit avocat şi s-a dedicat modernizării Hawaiiului. După ce a devenit primul preşedinte al republicii, i-a convins pe preşedintele McKinley şi pe membrii congresului să accepte Hawaii ca teritoriu, al cărui guvernator a fost numit în 1900.

    James Dole a cumpărat un teren de 264.000 mp în Hawaii şi, după ce a experimentat cu mai multe tipuri de culturi pe acesta, a hotărât să se axeze pe producţia de ananas. Ferma lui a crescut, iar Dole a construit o fabrică de conserve şi de împachetare în oraşul Wahiawa. |n acelaşi an, 1907, Dole a cumpărat o revistă de advertising pentru a-şi promova conservele de ananas. A dezvoltat şi prima campanie naţională de publicitate din Statele Unite şi a avut succes; cererea pentru ananasul hawaiian a crescut şi mai mult. |n 1913, Dole a investit într-o nouă maşinărie, inventată de Henry G. Ginaca. Dacă înainte de invenţie ananaşii erau curăţaţi manual de sute de muncitori, maşinăria lui Gineea putea să cureţe şi să ajungă la miezul a 35 de astfel de fructe în 35 de minute.

    Odată cu automatizarea, businessul lui Dole a crescut şi mai mult; ulterior, competitorii lui au început să folosească şi ei maşinăria. Până în 1922, printr-un fond de investiţii, Dole a cumpărat insula Lāna´i, pe care a dezvoltat o vastă plantaţie de ananas. Aceasta a devenit cea mai mare cultură din lume, cu peste 20.000 de acri (80 de kilometri pătraţi), pe care se cultiva exclusiv ananas. Prin producţie mecanizată masivă şi prin angajaţi plătiţi la minimum, Dole a reuşit să reducă preţul ananasului atât de mult încât a scos din business toţi producătorii care nu aplicaseră aceeaşi schemă. Pe parcursul secolului XX, Lāna´i a produs peste 75% din recolta de ananas a lumii; insula lui Dole a primit numele de Insula Ananasului. Dole a cumpărat apoi teren şi pe insula Maui. |n 1927, inspirat de zborul transatlantic al lui Charles A. Lindbergh, antreprenorul a identificat potenţialul transportului aerian pentru livrarea fructelor sale. A sponsorizat Dole Air Race şi a pus la bătaie un premiu de 25.000 de dolari pentru primul avion care zbura din Oakland, California, spre Honolulu şi 10.000 de dolari pentru al doilea. Premiile au fost câştigate de doar doi dintre piloţii care au supravieţuit zborului; 10 alţi oameni au murit încercând acelaşi lucru. Cursa a deschis transportul în interes de business aerian din Hawaii.

    Totuşi, investiţiile lui în terenuri, mecanizare şi, în cele din urmă, în transport aerian, combinate cu scăderea rezultatelor adusă de preţul ananasului, au adus compania într-o poziţie vulnerabilă. Este nevoie de doi ani pentru ca ananaşii să ajungă la maturitate, astfel că, odată cu Marea Criză din 1930 şi cu scăderea cererii, compania a intrat pe pierderi. Până în decembrie 1932, Dole a fost înlocuit din managementul companiei şi conducerea a fost preluată de Atherton Richards (la vremea aceea, compania Castle & Cook deţinea acţiuni în Dole). Antreprenorul s-a căsătorit cu Belle Dickey în Jamaica Plain în 1906 şi a avut cinci copii. S-a pensionat în 1948 şi a murit în 1958.

    Dole Food este în prezent unul dintre cei mai mari producători de fructe şi legume din lume: generează venituri anuale de peste 4,51 miliarde de dolari şi are aproximativ 25.000 de angajaţi, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes. |n 2013, preşedintele şi CEO-ul actual al acesteia, David Murdock, a cumpărat 60% din acţiunile companiei, care a fost listată la bursă în 2009.

  • FT: De la Revoluţia comunistă la criza financiară globală, marile MINCIUNI ale secolului

    “Cele două aniversări marcate anul acesta – centenarul Revoluţiei ruse şi un deceniu de la începerea crizei financiare globale – au în comun mai multe lucruri decât ar părea. Ambele evenimente au importanţă autoevidentă. Revoluţia bolşevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piaţă. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece”, scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat “De la Lenin la Lehman – marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluţiei ruse”.

    “Comunismul absurd dezvoltat în Blocul sovietic până în anii 1980 s-a prăbuşit sub greutatea propriilor contradicţii economice şi politice. Criza politică din ultimul an demonstrează că trebuie să urmărim dacă economiile de piaţă vor avea aceeaşi soartă. Însă similarităţile sunt mai profunde decât amploarea istorică a celor două evenimente. Conţinutul actualelor riscuri asupra liberalismului economiei de piaţă este acelaşi care a doborât rivalul acestui sistem. Comunismul a eşuat pentru că a comis două tipuri de minciuni.

    Primul tip a constat în trădarea visului care a atras iniţial milioane de oameni: o societate a egalităţii, solidarităţii şi realizării de sine prin scopuri colective. Credinţa în acest vis a rezistat mult mai mult decât s-ar putea justifica până şi în spaţiul central al comunismului, chiar şi în Occident. Până la urmă, a fost ştearsă de realitate. A doua minciună a fost un sistem economic fondat pe minciună şi autoiluzie. Acum aproape că s-a uitat, dar o mare parte a secolului 20 au fost dezbateri dacă planificarea centralizată sau pieţele descentralizate ar asigura cea mai eficientă alocare a resurselor.

    Argumentul în favoarea controlului statului asupra mijloacelor de producţie era că doar planificarea centralizată putea depăşi risipa de resurse generată de şomajul masiv capitalist şi de recurentele deficienţe de cerere care generează recesiune. La nivel practic, planificarea centralizată era deplorabilă la capitolul producerii şi alocării resurselor de care aveau nevoie cetăţenii. Dar, în loc de a se corecta, economia planificată a generat o mare minciună la care trebuia să se alinieze încrederea publică a tuturor, chiar dacă fiecare ştia bine adevărul. «Vă faceţi că ne plătiţi, iar noi ne facem că muncim», era o glumă care circula de la Rostock la Vladivostok, dar şi o constatare asupra realităţii”, explică Financial Times.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Astăzi, la Smart Business: Ovidiu Drugan şi Valentin Oeru, antreprenorii care şi-au transformat pasiunea pentru navigaţie într-un business invidiat de mulţi

    Set Sail deţine cea mai mare flotă de ambarcaţiuni din România (numărul acestora a ajuns la 10), iar veniturile afacerii s-au plasat la circa 250.000 de euro anul trecut.

    Ovidiu Drugan s-a molipsit de pasiunea pentru navigaţie de la tatăl său, care şi-a cumpărat o ambarcaţiune în anul 2000.  Au ajuns împreună la câteva zeci de ieşiri pe an şi fiind avocat, lumea glumea spunându-i că este yachtmen şi practică avocatura în timpul liber. În timpul crizei s-a adeverit acest lucru, pentru că a lăsat-o mai uşor cu avocatura, iar hobby-ul său a trecut la nivelul următor

    ”Am plecat la drum cu gândul de a oferi celor pasionaţi un început bun în ocupaţia de skipper (…). Nu a fost o decizie uşoară să renunţ la avocatură şi cel mai mult a cântărit faptul că în avocatură oamenii veneau trişti, supăraţi, iar în iahting toată lumea vine veselă şi pleacă veselă”, descrie Ovidiu Drugan decizia de a renunţa la avocatură. După câţiva ani l-a întâlnit pe Valentin Oeru, un cursant atât de pasionat încât şi-a dorit şi el să se alăture businessului. În 2013 au început astfel să cumpere bărci pentru închiriere – preţul celei mai scumpe achiziţionate până acum a ajuns la 160.000 de euro.

    ”Comunismul  a distrus iahtingul, a distrus în primul rând cluburile sportive, se considera că în jumătate de oră poţi să fugi în Bulgaria şi gata, ai scăpat, atunci s-a pus o frână puternică a domeniului. După comunism am început să ne mişcăm, dar greu, economia nu ne-a permis, apoi n-a fost infrastructură, există o barieră naturală în sensul că n-avem insule, iar plimbarea pe Marea Neagră este una costieră, de aceea s-a dezvoltat mult partea sportivă, iar regatele din România le depăşesc pe cele din ţări precum Italia sau Grecia”, a descris Valentin Oeru în cadrul emisiunii motivele pentru care România se află pe ultimele locuri din punctul de vedere al numărului de ambarcaţiuni.

    Mai multe detalii despre parcursul antreprenorial al celor doi şi despre proiectele lor viitoare veţi putea urmări astăzi, de la ora 15, în cadrul unei noi ediţii a emisiunii Smart Business. 

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • Întoarcerea lui Engels

    Pentru a-i reuşi planul, Collins trebuia să găsească o statuie a coautorului ”Manifestului Partidului Comunist“, pe care a pornit să o caute în fosta Uniune Sovietică.

    A găsit una în Ucraina, la Mala Pereşcepîna, abandonată în spatele unui magazin, unde zăcea în noroi, tăiată în două şi acoperită de muşchi, şi de care autorităţile au fost de acord să se despartă şi a adus-o la Manchester. După curăţare şi reasamblare, statuia a fost recent inaugurată, artistul justificându-şi demersul prin faptul că el consideră că Engels, prin problemele pe care le pune, rămâne relevant şi în ziua de azi şi nu trebuie uitat.