BusinessMagazin

Tag: calculator

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Tânărul de 17 ani care a învăţat să vorbească la două luni şi a dezvoltat o teoremă care are ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers

    Ivan Zelich are un IQ de 180, iar primele cuvinte le spus la vârsta de doar două luni şi la 14 ani a primit o invitaţie de a învăţa la Universitatea Queensland, dar mama sa a insistat să termine liceul în pas normal, ca toată lumea, informează Daily Mail.

    Adolescentul australian a făcut o descoperire importantă în domeniul matematicii, a dezvoltat o teoremă care ar putea fi cheia rezolvării unora dintre cele mai mari mistere din univers. După şase luni de cercetări, Ivan împreună cu un alt tânăr de 17 ani, Xuming Liang, a dezvoltat teorema care avea să fie cunoscută ca Teorema Liang Zelich. Cei doi au comunicat şi lucrat online. Când australianul dormea, americanul continua munca pentru o perioadă de şase luni.

    “Ne-am găsit pe un forum de matematică şi am aflat că amândoi lucram la aceeaşi problemă, însă el tinde mai mult spre partea geometrică, iar eu mai mult în partea de algebră”, a spus Zelich. Şi-a prezentat descoperirile la o conferinţă din Washington DC unde s-au strâns unele dintre cele mai bune minţi din matematică. “Aplicaţia principală a teoremei o să fie în înţelegerea structurilor din univers. Practic, este o parte din Teoria Corzilor, teorie pe care încercăm să o înţelegem”, spune tânărul.

    Teorema liceeanului din Brisbane, Australia, ar putea fi crucială pentru cunoaşterea universului şi călătoriei intergalactice.

    Ivan este un matematician talentat, încă de la 3 ani învăţând ce sunt numerele negative. Totul a pornit de când i-a întrebat pe părinţii lui “ce se întâmplă dacă datorez bani cuiva?”.

    Ivan Zelich vorbeşte şase limbi, iar pentru viitor se uită la universităţi precum MIT, Harvard, dar şi la căteva universităţi din Australia.

     

  • Cum devin lucrurile din jurul nostru tot mai inteligente

    Tehnologia care poate transforma orice aparat, fie el frigider, cameră video, contor de gaze, maşină sau ecran publicitar, într-un device inteligent este disponibilă acum. A patra etapă a revoluţiei industriale a început deja şi va transforma modele şi metode de lucru, va schimba radical decizii pentru a eficientiza afacerile, iar comunicarea către consumatori va deveni din ce în ce mai personalizată. Maşini zburătoare, călătorii pe alte planete sau în timp sunt doar câteva dintre scenariile din literatura SF adeseori întâlnite şi în ecranizările de pe marile şi micile ecrane. Viteza cu care se dezvoltă însă tehnologia ne-a obişnuit cu ideea că scenariile imaginate de Jules Verne sunt firesc de realizabile, deşi, să nu uităm, scriitorul şi-a pus pe hârtie ideile în urmă cu mai bine de 100 de ani, pe vremea când nu exista nici măcar o schiţă pentru construcţia unui calculator.

    Oricât de inovatoare sunt unele descoperiri în prezent, adeseori ele sunt luate ca atare, fără a mai produce vâlva de care s-a bucurat apariţia telegrafului, a telefonului sau a televizorului. Tehnologia este adoptată rapid, iar ideea că o maşină are patru SIM-uri incluse în motor este mai degrabă interesantă, dar nu şocantă. Şi da, toate BMW-urile care ies acum pe poarta fabricilor au patru cartele care fac maşina mai inteligentă decât predecesoarele sale din urmă cu numai câţiva ani sau decât vehiculele produse în alte ţări, unde producătorii nu sunt interesaţi (încă) să profite de tehnologie, chiar dacă aceasta le oferă informaţii şi avantaje competitive.

    Unul dintre cipurile cu care este dotat fiecare vehicul BMW nou va emite, în mod automat, un semnal în cazul în care maşina este implicată într-un accident rutier; alt SIM verifică semnele vitale ale conducătorului auto, iar în cazul în care pulsul şi respiraţia nu sunt normale, maşina trage pe dreapta şi cartela efectuează un apel la ambulanţă. Este doar un singur exemplu despre cum lucrurile din jurul nostru devin tot mai inteligente, dar lista este mai lungă de atât. „Se întâmplă chiar acum“, subliniază hotărât Markus Lause, director, enterprise business market al Vodafone România, cu referire la faptul că prin simpla conectare a unui device la un echipament, fie el analog, nu numai digital, acesta poate oferi o sumedenie de informaţii şi poate fi controlat de la distanţă, de la tastatura unui calculator sau chiar cu un telefon mobil.

    Tehnologia machine-to-machine, numită şi M2M, câştigă tot mai mult teren, afirmă Markus Lause cu ocazia evenimentului prin care compania a lansat patru soluţii prin care companiile pot automatiza diferite activităţi conectând la internet printr-o cartelă SIM de comunicaţii mobile diferite echipamente – vitrine frigorifice, vehicule, camere video sau contoare de energie. „În România piaţa are o valoare anuală de 20-30 de milioane de euro, dar se va dubla în patru ani, conform unei estimări a companiei Analysys Mason. Eu cred că estimarea este conservatoare şi dezvoltarea va fi mai rapidă. Creşterea în valoare a pieţei va fi în strânsă legătură cu numărul de SIM-uri M2M conectate“, a declarat Lause, care precizează că Vodafone în acest segment nu vinde o simplă conexiune, ci un serviciu. Companiile au tot interesul să transforme „tot ceea ce este acum analog şi încearcă să facă în aşa fel încât să beneficieze de conexiunea la internet“, explică reprezentantul Vodafone.

    Tot el povesteşte că pentru dezvoltarea soluţiilor machine-to-machine compania a organizat workshopuri la care au participat oameni din diferite industrii. Urmărind subiectele discutate pe alte domenii, se întreabă cum pot fi aplicate în domeniul şi companiile pe care le reprezintă. „Sunt de pildă oameni care vor ca în momentul în care un client intră în magazinul lor să li se spună: «Bine ai venit, Diana». Ceea ce înseamnă că Diana, sau oricare ar fi numele clientului care intră în magazin, trebuie să fie recunoscută“, spune Lause. Companiile vor să ştie cât de des intră clienţii în magazin, informaţii care nu sunt la îndemână, dar „pe internet nu eşti un străin, se ştie totul despre tine. Iar tehnologia permite şi comercianţilor din offline, dacă le este permis de cumpărători, să îi cunoască. Dar pentru dezvoltarea de astfel de soluţii este nevoie de gândire creativă. De pildă, cineva a întrebat la un workshop cum ar putea face pentru a emite un voucher pentru un client şi în momentul în care intră în magazin să-i fie oferit, fără ca respectivul client să se recomande“, explică reprezentantul Vodafone.

    REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ 4.0

    Tehnologia care face lucrurile din jurul nostru inteligente produce, povesteşte Markus Lause, cea de-a patra etapă a revoluţiei industriale. La jumătatea secolului XVIII, folosirea puterii aburului a fost declanşatorul revoluţiei industriale care avea să genereze nu numai schimbări radicale în fabrici, ci chiar la nivel de organizare politică în lume. La o sută de ani distanţă, o a doua etapă importantă în dezvoltarea industriei (şi nu numai) a avut loc la momentul descoperirii curentului electric. Mai apropiat de zilele noastre, o altă etapă a revoluţiei industriale a fost produsă în momentul în care a început conectarea calculatoarelor, în SUA, în perioada 1960‑1970. „A patra etapă a revoluţiei industriale a început să prindă contur în urmă cu circa trei-patru ani, iar acum în România suntem chiar la debutul acestui fenomen, industria 4.0,“ declară Markus Lause.

    Conceptul de machine-to-machine a fost definit în urmă cu aproape 50 de ani de tehnicianul Theodore G. Paraskevakos, în timp ce lucra la o soluţie pentru identificarea apelantului în telefonia fixă. Abia în acest secol însă tehnologia M2M a început să ia amploare, fiind produse sisteme de acces wireless şi routere, componente care permit maşinilor să comunice indiferent de locul în care se află. Vodafone este una dintre primele companii de comunicaţii care s-au implicat în tehnologia M2M, iar Lause povesteşte că ideea acestor servicii a pornit concomitent în Germania şi SUA, în urmă cu circa 10 ani. Vodafone a făcut apoi o propunere companiilor din domeniul energetic din Germania, iar ulterior subiectul a trezit şi interesul producătorilor germani de maşini. „În continuare, Germania se şi menţine în vârful listei în ce priveşte interesul producătorilor de maşini pentru tehnologia M2M“, afirmă Lause.

    La ediţia din acest an a congresului mondial al ITS au fost prezentate cele mai noi proiecte şi tehnologii pentru dezvoltarea sistemelor inteligente de transport. Astfel, maşinile care frânează singure dacă vehiculul din faţă acţionează brusc frâna, automobilele care se parchează singure după un mesaj transmis de pe smartphone sau sistemele care indică viteza cu care trebuie să circule o maşină pentru a prinde doar verde la semafoarele de pe traseu nu mai sunt doar simple idei, ci au trecut în registrul concret al soluţiilor care pot fi aplicate.

  • Online nu eşti niciodată singur

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • În copilărie vindea chibrituri, peşte şi stilouri, iar acum este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Are o avere de peste 40 de miliarde de dolari

    Ingvar Kamprad este fondatorul retailerului suedez de mobilă IKEA şi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, având o avere estimată la 42,6 miliarde de dolari.

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este, de la 1 septembrie, Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 303 magazine ale IKEA Group în 26 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 690 milioane de vizitatori în anul financiar 2012.

  • Românul de 24 de ani care este plătit cu 250.000 de dolari ca să se joace pe calculator

    Tânărul de 24 de ani este cel mai bine cotat jucător român de DotA 2, fiind membru al echipei cloud9. Armand „bOne 7“ Pittner a început să se joace acum 12 ani şi se antrenează zilnic, 8-9 ore cu echipa şi alte câteva ore individual.

    Nu spune cât câştigă el, însă recunoaştea recent pentru ZF că salariul este de domeniul miilor de euro, la care se adaugă premiile care de cele mai multe ori rămân în mare parte în buzunarul jucătorilor. Este momentan un job full time, şi cei mai mulţi gameri profesionişti nu se gândesc la o reorientare.

    Citiţi mai multe despre povestea tânărului

  • Românul de 24 de ani care este plătit cu 250.000 de dolari ca să se joace pe calculator

    Tânărul de 24 de ani este cel mai bine cotat jucător român de DotA 2, fiind membru al echipei cloud9. Armand „bOne 7“ Pittner a început să se joace acum 12 ani şi se antrenează zilnic, 8-9 ore cu echipa şi alte câteva ore individual.

    Nu spune cât câştigă el, însă recunoaştea recent pentru ZF că salariul este de domeniul miilor de euro, la care se adaugă premiile care de cele mai multe ori rămân în mare parte în buzunarul jucătorilor. Este momentan un job full time, şi cei mai mulţi gameri profesionişti nu se gândesc la o reorientare.

    Citiţi mai multe despre povestea tânărului

  • Un site a publicat peste 2.000 de jocuri din anii ’90, inclusiv Prince of Persia

    Toate jocurile sunt gratuite şi pot fi jucate doar online, iar Internet Archive a anunţat că va mai publica o serie de jocuri în câteva luni.

    Deşi jocurile par rudimentare după standardele de azi, mulţi entuziaşi au accesat platforma, amintindu-şi de jocurile de calculator care au marcat anii ’90. Printre titlurile publicate se numără Prince of Persia, Commander Keer, Maniac Mansion sau Oregon Trail.

    Colecţia poate fi accesată la adresa https://archive.org/details/softwarelibrary_msdos_games/v2.

    Anul trecut, site-ul a mai publicat o colecţie de peste 900 de jocuri vechi inspirate de aparatele de tip arcade.

  • Cele mai inovatoare companii din România: Star Storage, Mobile Customer Enrollment (aplicaţie de business creată pentru a îmbunătăţi modelul clasic de vânzare şi de interacţiune directă a agenţilor de vânzări cu clienţii)

    Elementul de noutate:

    Mobile Customer Enrollment poate fi folosită pentru a semna documentele direct pe tabletă, validând automat autenticitatea semnăturii faţă de specimenul corespunzător, pentru a recunoaşte automat şi a extrage datele din cărţile de identitate. Aplicaţia poate fi folosită şi pentru a completa date în formulare specifice sau pentru a distribui informaţii personalizate.

    Semnătura electronică bazată pe certificat digital se obţine în condiţii de siguranţă prin aplicaţie. Mobile Customer Enrollment poate fi descărcată gratuit direct din Windows Store pentru demonstraţii, poate fi utilizată şi offline, este simplă şi se foloseşte uşor, fără să necesite training special.

    Efectele inovaţiei:

    Mobile Customer Enrollment răspunde nevoii de a mări mobilitatea forţei de vânzări. Aplicaţia permite vânzătorilor să colecteze şi să proceseze date direct în locaţia clientului, iar coordonatorilor să urmărească evoluţia acţiunilor din teren şi să configureze rapid noi pachete specializate. Cu Mobile Customer Enrollment, agenţii de vânzări ai unei organizaţii au acces de oriunde la toate informaţiile necesare în procesele de business şi pot colecta toate datele indispensabile în procesul de vânzare, fără erori şi într-un mod securizat.

    Compania îşi reduce costurile de înregistrare a clienţilor noi şi creşte viteza de procesare a datelor.

    Descriere:

    Mobile Customer Enrollment a fost dezvoltat în cadrul companiei. Dezvoltarea a implicat opt programatori şi analişti de business, care fac parte din echipa de dezvoltare Star Storage. Proiectul a început în 2012, iar produsul a fost lansat în 2014. Din punct de vedere tehnic, Mobile Customer Enrollment funcţionează pe orice dispozitiv mobil cu sistem de operare compatibil Windows 8.1, cu ecran mai mare de 6 inchi şi care are cameră integrată de minimum 5 MP cu funcţionalitate de autofocus sau dispozitiv fix.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Un copil de cinci ani a trecut testul Microsoft, devenind cel mai tânăr specialist în IT din lume

    Atunci când a ajuns în sala de examinare, cei de la Microsoft au considerat că băiatul este prea mic pentru a obţine diploma de tehnician IT, însă tatăl acestuia i-a convins să îi dea o şansă. Qureshi a declarat celor de la BBC că examenul i s-a părut “greu dar distractiv”. “Au fost mai multe tipuri de întrebări, fie cu variante multiple de răspuns, fie bazate pe scenarii”, a povestit copilul.

    Asim Qureshi, tatăl lui Ayan, a început să îi explice calculatorul fiului său de la vârsta de trei ani. “De fiecare dată când îi spuneam ceva, aveam a doua zi surpriza că a reţinut aproape tot”, spune bărbatul. “Aşa că am început să îi dau tot mai multe informaţii. La vârsta aceea, prea mult calculator poate dăuna. În cazul lui Ayan, a fost o oportunitate.”

    Ayan Qureshi a construit alături de tatăl său un mic laborator în casa din Coventry. El petrece două ore pe zi învăţând primul său limbaj de programare şi speră ca într-o bună zi să pună bazele unei firme de IT.