BusinessMagazin

Tag: calculator

  • NASA a fost piratată prin intermediul unui mini-calculator de 35 de dolari

    Hackerul s-a infiltrat în reţeaua informatică a Jet Propulsion Laboratory (JPL) din Pasadena, California, forţând NASA să deconecteze temporar sistemele de control pentru zborurile spaţiale ale instituţiei vizate.

    Atacul a început în aprilie 2018 şi a continuat aproape un an, a dezvăluit inspectorul general al NASA, într-un raport publicat pe 18 iunie.

    Infractorul s-a folosit de un dispozitiv care costă 35 de dolari, botezat Raspberry Pi, de mărimea unei cărţi de credit şi care se conectează la televizor. Este folosit mai ales de copiii din ţările în curs de dezvoltare pentru a învăţa să programeze. Respectivul dispozitiv a fost conectat la sistemele JPL, iar hackerul a sustras circa 500 de megaocteţi de date.

    Printre datele furate se numără două fişiere confidenţiale care conţin date ştiinţifice obţinute de roverul Curiosity, ce se află pe planeta Marte. Un alt fişier conţinea date privind tehnologii care puteau fi utilizate de armată. Hackerul a reuşit să se infiltreze în două dintre cele trei reţele principale ale JPL, potrivit raportului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Optică augmentată: probezi şi comanzi ochelarii din faţa PC-ului

    Alexandru Alecu, de profesie economist, a simţit în urmă cu opt ani potenţialul businessului de optică în mediul online, punând atunci bazele Videt.ro – unul dintre primele magazine online de optică din România  – cu o investiţie iniţială modică, de doar câteva sute de euro.

    „Mi-am dorit mereu să fiu antreprenor, iar în 2011, când urmam masteratul de consultanţă în afaceri, m-am hotărât pun bazele unui business de tip e-commerce, dacă nu chiar primul din industria de optică din România. Investiţia iniţială în Videt.ro a fost de doar câteva sute de euro, bani proveniţi dintr-o bursă de merit pe care o primeam la vremea aceea. Am început să lucrez la site la începutul anului 2011 şi am reuşit să îl lansez în vara aceluiaşi an”, povesteşte el.

    Demararea proiectului Videt.ro a fost posibilă cu o investiţie minimă datorită prietenilor lui Alexandru Alecu, care l-au ajutat în câteva segmente cheie de dezvoltare a platformei online. „Preţul lansării unui site la momentul acela era mult prea ridicat pentru capitalul pe care îl aveam la dispoziţie. Am avut însă prieteni, specialişti în web design, dezvoltare software şi fotografie de produs, care m-au ajutat să lansez site-ul cu un buget mult mai mic decât ar fi fost nevoie în mod normal”, a explicat fondatorul Videt.ro.

    În prezent, la opt ani de la lansare, Videt.ro a ajuns unul dintre cei mai mari retaileri online specializaţi în comercializarea de lentile de contact (cu prescripţie şi estetice), ochelari de vedere şi de soare. Noavidet SRL, compania care administrează atât businessul Videt.ro, cât şi alte două magazine online, contact-lentile.ro şi xlentile.ro, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de peste 5 milioane lei (aproximativ 1,1 milioane euro).

    Recent, compania a investit în deschiderea unui showroom nou în Bucureşti, pe Calea Dorobanţilor, pentru a le oferi clienţilor atât posibilitatea de a testa diferite rame de ochelari, cât şi pentru a face controale oftalmologice sau pentru a-şi ridica comanda făcută online. „Poţi proba sute de ochelari, îţi poţi verifica gratuit dioptriile, poţi face adaptarea la lentile de contact şi poţi beneficia de un consult oftalmologic gratuit de la personalul nostru specializat. Spaţiul este folosit de clienţi şi ca pick-up point – îşi pot ridica comenzile pe care le fac online pentru lentile de contact sau ochelari”, a precizat Alexandru Alecu.

    Clienţii Videt au în prezent la dispoziţie peste 1.500 de perechi de ochelari pe care îi pot proba, iar până la finalul anului numărul acestora se va dubla, dat fiind că în industria de optică disponibilitatea produsului este un factor esenţial. „Cu toate că am investit foarte mult în showroom, cred că, deşi astăzi este obligatorie prezenţa unui showroom fizic, în următorii cinci ani tot mai mulţi clienţi vor dori să probeze virtual ochelarii – lucrăm deja la metode care să le permită asta chiar pe Videt.ro”, crede antreprenorul.

    În urmă cu aproape un an, Videt.ro a început implementarea unei funcţionalităţi noi în magazinul online care permite probarea ochelarilor online pe baza tehnologiei de realitate augmentată (AR). „Softul suprapune imagini 3D cu ochelarii din magazin peste imaginile reale ale feţei persoanei care vrea să probeze virtual ochelarii, creând o fuziune între realitate şi virtual. Tot ce trebuie să faci este să laşi camera deschisă ca şi cum ţi-ai face un selfie şi vezi cum îţi vine o anumită pereche de ochelari. Momentan se pot proba doar de pe un calculator, dar, cât de curând, tehnologia va fi disponibilă şi pe mobil”, explică antreprenorul.

    Care este însă procesul din spatele acestei funcţionalităţi pentru probarea ochelarilor virtual? „Pentru ca ochelarii noştri să poată fi probaţi online cu ajutorul acestei tehnologii, trebuie să îi fotografiem cu o aparatură de ultimă generaţie, astfel încât să le creăm un model 3D. Acest proces durează, pentru că este unul care vrea să randeze ochelarii pe faţa celui care îi probează cât mai aproape de realitate, motiv pentru care, momentan, doar o parte din modelele de pe Videt.ro pot fi probate virtual”, spune fondatorul Videt.ro.

    El nu a oferit detalii despre costul implementării acestei funcţionalităţi bazate pe tehnologia AR, însă a precizat că investiţia este ridicată şi a fost realizată direct în platforma principală a holdingului de companii din care face parte Videt.ro.

    În 2016, în acţionariatul Videt a intrat compania cehă Alensa, specializată în distribuţia de lentile de contact şi accesorii aferente la nivelul întregii Europe. Mai exact, Alensa a cumpărat acţiunile asociaţilor Videt, iar Videt a cumpărat site-urile operate de compania cehă în România. Cum a ajuns însă compania cehă să deţină o parte din businessul local Videt?

    „Cu Alensa a fost un proces de merge and acquisition pornit dintr-o întâmplare şi dus la capăt după multe întâlniri şi discuţii în care am aflat că ne aliniem ca viziune de business, de a face industria de ochelari şi lentile mai accesibilă pentru orice consumator care îşi doreşte un produs de brand. Ei au fost cei care ne-au identificat pe piaţa din România. Avem aceeaşi gândire de business, suntem expansivi dar avem şi multă empatie faţă de client, iar scopul nostru nu este doar acela de a face profit în orice condiţii”, spune Alexandru Alecu.

    Dat fiind că Alensa este unul dintre cei mai mare distribuitori de lentile de contact la nivel european, Videt are acces la produse cu preţuri competitive.

    „Datorită parteneriatului cu ei avem şi o negociere foarte puternică asupra preţurilor de achiziţie.”

    Totodată, platforma software pe care rulează magazinul Videt.ro, atât partea de interfaţă, pe care o văd clienţii, cât şi partea de back-end pe care o vede echipa Videt, este furnizată de Alensa. „Platforma software oferită de Alensa ne-a ajutat să eficientizăm logistica şi operaţiunile interne, care în final se traduc într-un singur lucru: un preţ mai bun pentru client şi o experienţă de cumpărare mai rapidă. Este practic tot ce îşi doreşte orice client: un produs bun, la preţul corect, pentru care nu trebuie să aştepte. Cred foarte mult în managementul operaţional foarte bun, care a creat deja un avantaj competitiv.”

    Preţurile produselor comercializate de Videt sunt mai mici decât cele practicate în magazinele de optică din centrele comerciale din România, în unele cazuri diferenţa ajungând şi până la 50%, susţine Alecu. „Obiectivul nostru este acela de a uşura accesul pe plan naţional la ochelari de soare şi de vedere de calitate, de la brandurile pe care şi le doresc. Facem asta atât prin varietatea de produse pe care o oferim, cât şi prin preţurile competitive, care sunt mai mici, mai ales comparativ cu unităţile de optică din malluri”, punctează antreprenorul local.

    „Avem o gamă extrem de variată de ochelari de brand la preţuri mici, şi nu doar în timpul perioadelor de reduceri, ci permanent. Spre deosebire de alte magazine de eyewear din online, nu folosim tehnici de discount la toate produsele, afişând preţuri iniţiale foarte mari, reduse masiv în urma unor discounturi cu valoare de marketing. Suntem oneşti în relaţia cu clientul şi am ales o politică de preţ care permite oricui să aibă acces la ramele pe care aspiră să le poarte”, completează el.

    Videt.ro comercializează în prezent peste 40 de branduri de ochelari de soare şi de vedere fashion, printre cele mai populare fiind Ray-Ban, Polaroid, Tommy Hilfiger, Carerra şi Gucci. „Ne extindem constant portofoliul de branduri şi stiluri de rame, atât online, cât şi în showroom. În scurt timp vom începe şi parteneriatul cu Luxottica, cel mai mare producător de ochelari de brand din lume. Devenind reseller autorizat şi partener al Luxottica, selecţia noastră de rame se va extinde astfel încât să includă şi mai multe branduri din portofoliul Luxottica”, a precizat fondatorul Videt.ro.

    Pentru 2019, compania Noavidet mizează pe dublarea afacerilor, la aproximativ 2,2 milioane de euro. „Primul trimestru al anului a fost unul de investiţii şi de noi parteneriate care a avut rolul să susţină creşterile din restul anului. Vânzările din primele patru luni ale acestui an s-au situat la aproximativ 400.000 euro, adică o creştere de aproximativ 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Predicţia este ca în a doua jumătate a anului să creştem mai accelerat şi să ne atingem targetul pentru acest an de 2,2 milioane de euro, dublu faţă de anul precedent”, previzionează Alecu.

    Ţinta de creştere a vânzărilor Videt.ro de anul acesta se axează pe dezvoltarea segmentelor de ochelari de vedere şi de soare, în condiţiile în care în prezent cea mai mare parte a businessului său este generat de vânzările lentilelor de contact medicale.

    „Până acum ne-am axat pe vânzarea lentilelor de contact medicale, pe care am devenit în scurt timp cel mai bun magazin din piaţă. Ce înseamnă asta, mai exact: avem stocuri pentru orice tip de lentile de contact şi cel mai rapid timp de livrare din piaţă. Dacă pentru un anumit tip de lentile, cum ar fi cele multifocale sau torice poţi aştepta două-patru săptămâni la o optică normală sau chiar la concurenţi online, la noi ai acest produs în două – trei zile”, explică Alexandru Alecu, adăugând că atât lentilele de contact, cât şi ochelarii sunt produse de care clienţii au nevoie rapid, disponibilitatea acestora în cel mai scurt timp fiind esenţială. „Clientul final nu îşi permite să aştepte, pentru că în timpul în care nu are lentilele sau ochelarii nu poate «funcţiona».”

    Totodată, creşterea businessului va fi susţinută şi de infrastructura pe care o are Videt. „Chiar şi locaţia showroomului din Dorobanţi contribuie la creşterea cifrei de afaceri, pentru că ne oferă o expunere stradală foarte bună, care ajută creşterea vânzărilor în offline. Ţinem cont şi de faptul că faţă de restul Europei, unde clienţii sunt obişnuţi să cumpere un produs online, pe piaţa de la noi multe persoane se informează online, apoi finalizează cumpărăturile în offline, de aceea showroomul este un alt element care ajută la finalizarea tranzacţiilor, la fel cum sunt şi alte canale, dar nu un punct principal. Ne ajută, însă, să avem o vizibilitate foarte mare pentru potenţiali noi clienţi, iar clienţii noştri actuali pot ajunge şi mai uşor la noi.”

    Obiectivele Videt.ro de creştere se aliniază cu potenţialul de dezvoltare pe care îl are piaţa locală de optică în mediul online, estimată în prezent la aproape 200 milioane euro. Comparativ cu celelalte ţări din Europa, piaţa de profil din România este abia la 20% din potenţialul nivel pe care îl poate atinge.

    „Piaţa românească (de optică online – n. red.) va continua să crească foarte mult în următorii ani. România este ultima pe lista celor care fac cumpărături online, însă evoluţia comerţului electronic autohton este încurajatoare. Piaţa este foarte fragmentată, iar în online competiţia este acerbă, pentru că ne luptăm atât cu magazine locale, cât şi cu retaileri internaţionali. Cu toate acestea, nu există un lider al pieţei online de ochelari de brand”, a spus el.

  • Cronică de film: Întoarcere în lumea copilăriei

    Lansat în 1992, Aladdin s-a bucurat de un mare succes la public, câştigând două premii Oscar, pentru cea mai bună coloană sonoră originală, precum şi pentru cel mai bun cântec original.

    În regia lui Guy Ritchie, versiunea din 2019, care este un live-action remake, îi are în rolul principal pe Mena Massoud (Aladdin), alături de Naomi Scott (Jasmine) şi Will Smith (Genie), dar şi pe Billy Magnussen, Nasim Pedrad şi Marwan Kenzari în rolul răufăcătorului Jafar.

    Problema cu Aladdin este că seamănă prea mult cu originalul, iar elementele de grafică generate pe calculator nu aduc elementul de prospeţime pe care alte remake-uri l-au avut.

    Mare parte din filmări au avut loc, din august 2017 în ianuarie 2018, la studiourile Longcross şi Arborfield din Marea Britanie, dar şi pe teren, în Iordania. Acţiunea filmului are loc în Arabia, în oraşul imaginar Agrabah, un port comercial pe Drumul Mătăsii. Ca şi originalul lansat de Disney, noul film  se inspiră din Aladdin şi lampa fermecată”, o poveste din „O mie şi una de nopţi”.

    Designerul de costume Michael Wilkinson a petrecut foarte mult timp documentând autenticitatea costumelor pe care urma să le îmbrace personajele, tocmai pentru că a vrut ca hainele să spună o poveste în egală măsură universală şi geografică. Wilkinson a mers inclusiv în Africa, Turcia şi Pakistan pentru a studia diferitele tipuri de materiale cu care putea lucra.

    Despre actori, numai de bine, dar ei sunt „încuiaţi“ – cu excepţia câtorva scene – în scenariul filmului din 1992. Will Smith e potrivit în rol, dar cred că regizorul ar fi putut să-i ofere ceva mai multă libertate de mişcare. Marwan Kenzari nu reuşeşte să fie fie antipatic, iar „chimia“ dintre Massoud şi Scott e aproape inexistentă.

    Personal mi se pare trist că cei de la Disney (şi nu numai) preferă să reia poveştile deja prezentate decât să caute unele noi. E evident că cele vechi, deja confirmate de public, vor avea din nou succes şi vor aduce bani, dar poate că respectul faţă de spectatori ar trebui să impună şi aducerea unor lucruri noi pe marele ecran.

    Nu înţeleg nici de ce Guy Ritchie, unul dintre cei mai talentaţi regizori ai generaţiei sale, a acceptat să regizeze filmul. Ritchie are în CV filme excelente (Lock, Stock & Two Smoking Barrels, Sherlock Holmes) şi cred că ar putea găsi proiecte mult mai potrivite pentru talentele sale. Sigur, cecul semnat de Disney a contat probabil destul de mult.

    În concluzie, Aladdin e un film decent, dar care nu surprinde în niciun fel. Ar fi putut fi o producţie mult mai bună dacă ar fi existat interes în acest sens.

    Nota: 6,5/10

    Aladdin
    Regia: Guy Ritchie
    Distribuţie: Will Smith, Mena Massoud, Naomi Scott
    Buget: 183 milioane dolari
    Durată: 2 ore 8 minute
    Data lansării: 24 mai

  • Lucruri pe care puţini oameni le ştiu despre Bill Gates

    1. Gates a creat primul program pe calculator la vârsta de 13 ani. 
     
    Gates a urmat cursurile şcolii private Lakeside School din Seattle, iar acolo l-a întâlnit pe prietenul său şi viitorul partener de afaceri, Paul Allen. La şcoală a scris primul program, un joc de X şi 0
     
    2. Bill Gates a manipulat programul de ore al şcolii pentru a fi în clasă doar cu fete
     
    Şcoala l-a rugat pe Gates să programeze programul şcolar, iar Bill a profitat de asta şi s-a pus la toate orele numai cu fete. “Paul m-a ajutat să programez programul şcoalar, dar numai eu am beneficiat de el pentru că pleca la facultate”, a spus el.
     
    3. Are un scor SAT (echivalentul bacalaureatului) aproape perfect. A obţinut 1590 de puncte din 1600.
     
    4. A fost arestat de două ori. În 1975, în maşina sa Porsche 911, Bill Gates a fost arestat pentru că a condus cu viteză şi fără numere de înmatriculare. Nu şi-a învăţat lecţia şi doi ani mai târziu, la 21 de ani, a fost arestat din nou pentru acelaşi motiv.Se spune că iconiţa de la Microsoft Outlook 10 este realizată chiar după poza de la arestare a lui Gates.
     
    5. Melinda Gates a lucrat pentru Bill Gates. După ce a absolvit facultatea în 1986, Melinda a început să lucreze la un startup numit Microsoft. Se pare că nu doar a făcut o treabă bună, ci l-a şi impresionat pe Gates.
     
    6. În 1987 a devenit cel mai tânăr miliardar din lume, la doar 31 de ani.
     
    7. În ziua nunţii a închiriat toate camerele (250) de la Hotelul Manele Bay din Hawaii şi toate elicopterele de pe insulă pentru a se asigura că nu vor fi deranjaţi de paparaţii.
     
    8. Memora numerele de înmatriculare ale maşinilor angajaţiilor săi de la Microsoft pentru a vedea cine vine şi cine pleacă târziu de la birou.
     
    9. La 39 de ani, în 1995, a devenit cel mai bogat om de pe planetă cu o avere de 12,9 miliarde de dolari. De atunci a mai pierdut şi recuperat acest titlu. Acum are 86,7 miliarde de dolari.
     
    10. Bill şi Melinda Gates le-au dat 10 milioane de dolari copiilor.
     
    Fiecare dintre cei trei copii ai lor au primit 10 milioane de dolari. Sunt foarte mulţi bani, dar pentru copii de miliardari nu e o sumă foarte mare. 
     
     
     
     

  • Smartphone-ul – „călcâiul lui Ahile al omului modern”

    „Pot să vă spun despre un caz care a avut un impact asupra oamenilor din România. Exemplul este despre vulnerabilitatea din WhatsApp. Această vulnerabilitate a fost destul de simplu de exploatat pentru hacker. Toată lumea se gândeşte că, atunci când ataci un dispozitiv, trebuie să rulezi un program foarte complex pentru a obţine informaţiile sau controlul asupra dispozitivelor mobile. Având în vedere că aplicaţia WhatsApp este instalată pe dispozitivele a 1,5 miliarde de oameni în toată lumea, tot ce trebuie să facă un hacker este să te sune, iar în cele mai multe cazuri nici nu este nevoie ca persoana apelată să răspundă apelului”, exemplifică Itai Greenberg, vicepreşedinte al diviziei de product management în cadrul Checkpoint Software Technologies, cu prilejul unei conferinţe pe tema securităţii informatice.

    Compania pe care o reprezintă se axează pe servicii de securitate informatică, respectiv securitate în cloud, pe zona de mobile şi prevenţia ameninţărilor cibernetice. Fondată în 1993 în Israel, compania are la nivel global peste 5.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 2 miliarde de dolari, potrivit lui Greenberg. În prezent sunt peste 4.000 de companii la nivel global care folosesc soluţiile companiei cu origini israeliene Checkpoint pentru securitatea în cloud.

    Prezentă pe plan local din anul 2006, compania a realizat aici peste 100 de verificări de securitate în cadrul companiilor din piaţa locală. „În România, principalii competitori sunt Fortinet, Cisco şi Palo Alto, iar la nivel de regiune, Checkpoint este liderul din punctul de vedere al cotei de piaţă deţinute”, descrie Sebastian Bănică, country manager al Checkpoint pentru România şi Bulgaria, rezultatele companiei pe care o conduce.

    „Sunt convins că o să creştem şi o să ne atingem obiectivul de a fi lideri pe piaţa de securitate cibernetică şi în România, mai ales că văd în continuare o creştere accelerată, pentru că piaţa o cere. În prezent, lucrurile au devenit extrem de vizibile şi concrete.” Potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, compania avea în 2017, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, afaceri de 1,2 milioane de lei.

    Reprezentanţii Checkpoint observă că una dintre zonele cel mai expuse ameninţărilor informatice este cea de cloud; un argument în acest sens este faptul că 18% dintre firmele multinaţionale au avut anul trecut un incident de securitate IT pe partea de cloud, potrivit celei mai recente ediţii a raportului de securitate emis de companie. De asemenea, 30% dintre specialiştii chestionaţi de Checkpoint în cadrul studiului referitor la soluţiile de securitate informatică sunt de părere că securitatea tehnologiei este în responsabilitatea furnizorului, acest aspect fiind, din punctul lor de vedere, unul greşit.

    „Când vorbim de tehnologia cloud, trebuie să luăm în calcul ambele părţi, atât utilizatorul, cât şi furnizorul tehnologiei. De asemenea, 59% dintre responsabilii cu securitatea infromaţiei nu iau încă în calcul ameninţările informatice prin intermediul dispozitivelor mobile, iar telefoanele inteligente, care ajung să fie neprotejate, sunt porţi perfecte pentru atacurile informatice”, observă Itai Greenberg.

    Atacurile care au loc în prezent nu sunt doar pe laptop sau doar pe telefoanele mobile, acestea realizându-se prin toate dispozitivele utilizatorilor. Un exemplu îl constituie momentul în care telefonul mobil este atacat, iar acest atac foloseşte diferite metode simultan, cum ar fi e-mailul, ajungând şi pe alte dispozitive de pe care este accesat.

    România este peste media europeană de 30% privind atacurile de crypto mining, ajungând la aproape 50%. Acest lucru arată că România are putere din punctul de vedere al dezvoltării pe partea de tehnologie, dar nivelul de pregătire este foarte scăzut.

    „După ce facem acest audit privind vulnerabilităţile din reţeaua companiei, la final se realizează un raport privind problemele prezente. Aceste rapoarte au fost în număr de aproximativ 12.000 – 14.000 în ultimii trei ani, din care nicio companie la nivel mondial nu a fost găsită ca fiind 100% protejată de ameninţări. În România au fost peste 100 de audituri de securitate în ultimii doi ani, iar rezultatul a fost clar. Nicio verificare nu a fost complet verde, fiecare a avut probleme, iar principala nevoie a pieţei este conştientizarea acestui lucru”, a spus Sebastian Bănică.

  • Tânărul de 22 ani care a descoperit una dintre cele mai mari erori din industria calculatoarelor

    Tânărul de origine germană Jann Horn (22 de ani) a devenit faimos după ce s-a dezvăluit faptul că a descoperit una dintre cele mai mari erori ale unui cip de calculator, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    Eroarea ar fi existat de mai bine de două decenii, interval de timp în care nu a fost observată. Tânărul a reuşit să o descopere după ani de cercetare. Mai uimitor de atât este faptul că a dat peste aceasta accidental, în timp ce citea manuale de mii de pagini despre procesoare pentru un proiect complet diferit.

    Cercetarea lui l-a condus spre un proces cunoscut drept ”execuţie speculativă”, prin care un cip încearcă să ghicească ce i s-ar putea solicita să facă şi începe să facă task-ul respectiv înainte de a primi solicitarea, cu scopul măririi vitezei. Pentru a face acest lucru, începe să acumuleze informaţii din mai multe locuri ale computerului şi să stocheze aceste informaţii în memorie.

    Horn a descoperit că, chiar dacă cipul a greşit în  a ghici sarcina ce îi va fi alocată, informaţiile primite de acesta vor fi oricum stocate şi ar putea fi furate de un hacker. Horn lucrează pentru proiectul Google Project Zero din Zurich şi a informat Intel, cel mai mare producător de cipuri de calculator, despre descoperirea sa.

    Tânărul împreună cu alţi câţiva specialiaşti din domeniu şi-au unit  apoi eforturile pentru a rezolva această problemă şi până în ianuarie au oferit şi o soluţie. Intel a anunţat descoperirea şi i-a atribuit lui Horn meritele pentru aceasta. ”Nu este o one-hit wonder. Asta face el”, l-a descris pe Horn pentru Bloomberg Mario Heiderich, fondatorul companiei berlineze de securitate cibernetică Cure53.

  • Acum la SMART Business: ​​De ce să construieşti o grădiniţă în mijlocul pădurii?

    ​Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.

  • Tânărul programator român care vrea să revoluţioneze monedele digitale

    La 24 de ani, inventatorul Ionuţ Budişteanu a lansat împreună cu o echipă de români moneda digitală WebDollar, despre care spune că va deveni moneda internetului şi se axează pe descentralizare şi universalitate.

    „WebDollar este o monedă digitală făcută de noi de la zero, scrisă pe un blockchain de JavaScript de la zero. Suntem primul sau al doilea blockchain scris pe JavaScript din lume, pentru că toţi ceilalţi au vrut să cloneze bitcoin, au luat bitcoin, au schimbat cinci linii de cod şi aia a fost. Foarte puţine blockchainuri sunt de la zero, maximum 15, iar unul dintre ele este al nostru. Vrem să facem o monedă a internetului, şi ca să fie o monedă a internetului trebuie să foloseşti Java, pentru că este cel mai folosit limbaj de programare. Orice dispozitiv electronic care are internet are un browser pe care rulează JavaScript”, a spus Ionuţ Budişteanu, în cadrul unei conferinţe TEDx.

    Platforma WebDollar oferă tuturor utilizatorilor ocazia de a mina monedă şi de a câştiga bani în schimbul acestor monede. Minarea poate fi efectuată direct din browserul de internet, indiferent de complexitatea computerului sau de puterea de calcul a acestuia. Un blockchain este consolidat prin minare, iar toate tranzacţiile care circulă prin intermediul acelui blockchain sunt validate de mineri sau de „pooluri” de mineri. „Poolul este un grup de minare. În blockchainuri este o competiţie pe care unul singur o câştigă o dată la 40 de secunde în cazul nostru, 10 minute în cazul bitcoin. Practic, cine are cea mai mare putere de calcul pentru a rezolva problema matematică respectivă câştigă 12,5 bitcoin odată la 10 minute. În sistemul nostru, îţi dăm posibilitatea de a-ţi crea propriul pool, poţi mina şi primi banii pe secundă. Avem acum 9.000 de calculatoare care minează solo. Toată lumea concurează pentru următorul pool de 6.000 de WebDollari. Acum, 100.000 de WebDollari echivalează cu 250 de euro în trading”, spune Budişteanu.


    Pentru a putea fi achiziţionată, şi nu doar obţinută prin minare, o criptomonedă trebuie să fie listată pe o platformă de exchange, cea mai mare din lume fiind Binance. „În momentul de faţă nu ne-am listat pe exchange, am lansat proiectul abia acum o lună. Acum trebuie să terminăm poolurile de minare şi sperăm ca într-o lună să ne listăm şi pe exchange. Fiind o comunitate foarte descentralizată, nu avem bani să plătim către Binance 5 milioane de dolari ca să intrăm pe exchange. Creştem organic comunitatea, exact cum a fost cu bitcoin.”Proiectul îşi propune să se bazeze pe descentralizare. „WebDollar este un protocol open source, suntem o comunitate, nu o firmă, fundaţie sau organizaţie. Vrem să facem ceva similar cu bitcoin, să nu fie centralizat şi să nu fie controlat de o companie, de investitori. Noi nu am acceptat niciun fel de prevânzare, niciun fel de investitori”, explică programatorul.


    Tehnologia blockchainului este testată de mai mulţi jucători mari din industriile lumii, în special în sfera contabilă şi cea bancară. Bănci precum JPMorgan Chase şi UBS testează tehnologii precum cea a criptomonedei Ripple pentru a transfera bani cu taxe mai mici. „Ripple nu este un blockchain, este un sistem foarte centralizat în care peste 70% dintre monede le au creatorii. (…) Noi chiar suntem în contact cu cei de la Google, pentru că toată lumea încearcă să creeze un sistem financiar foarte bun.”
    Ionuţ Budişteanu face programare de peste 15 ani şi a fost unul dintre pionierii domeniului în România. „Fac programare din clasa a III-a. Am început să învăţ singur pentru că îmi doream să construiesc un joc. În clasa a III-a făceam filme 3D, iar în clasa a patra am vrut să învăţ mai mult pentru a crea jocul. Aveam tutoriale pe CD, cumpăram CD-uri, îmi amintesc că mă duceam la şcoală cu discheta şi îmi luam coduri de acolo”, îşi aminteşte Ionuţ Budişteanu.
    Însă, câţiva ani mai târziu, acesta a devenit interesat de tehnologia din spatele criptomonedelor. „Eu mai am o firmă în Râmnicu Vâlcea unde produc roboţi industriali, iar la început nu am dat atât de multă atenţie blockchainului. Nu aprofundasem, ştiam doar lucrurile de bază, ştiam că e un sistem descentralizat, ştiam că se bazează pe o putere mare de calcul, dar aveam impresia vagă că e un sistem cam tras de păr. Apoi am văzut că nu este aşa, că funcţionează foarte bine şi am decis să îl facem pe al nostru.”
    Acum, prin noul proiect, Ionuţ Budişteanu vrea să rezolve atât problema unei monede unice a internetului, cât şi cea a sistemelor financiare, pe care le consideră imperfecte. „Problema este că sunt bănci care merg una faţă de alta pe încredere. În sistemele noastre totul e despre descentralizare şi neîncredere, iar băncile se bazează total pe încredere. În multe ţări sunt probleme cu sistemele bancare, şi în Statele Unite, şi în Mexic. Consider că monedele digitale pot rezolva această problemă pentru că poţi verifica istoricul tranzacţiilor, pentru că atunci când te duci la un exchange, oriunde să scoţi banii respectivi, trebuie să treci prin procedura de KYC (n.red.: Know Your Customer – procedura de identificare prin care orice portofel virtual este asociat unei persoane). Din punctul meu de vedere, viitorul va fi al monedelor digitale, pentru că totul este într-o continuă schimbare.”


    Deşi astăzi este pornit să schimbe lumea finanţelor şi internetul, Budişteanu îşi aminteşte că în liceu toată lumea îi spunea că se joacă prea mult pe calculator. „Toată lumea spunea că fac ceva cu carduri. A trebuit chiar să mă mut de la un liceu, pentru că am fost acuzat că am spart conturile profesorilor. Întotdeauna eşti asociat cu lucruri ilegale, că eşti pe calculator. Culmea, oamenii care stau pe calculator sunt cei care schimbă lumea. (…) Nu îmi place că oamenii sunt întotdeauna interesaţi de lucrurile negativiste. Şi noi, românii, suntem foarte prost văzuţi în străinătate. S-a creat această ştampilă, iar străinii au învăţat-o foarte uşor. Greu de învăţat că românii sunt inteligenţi, greu de învăţat că românii fac lucruri interesante.”

  • Aplicaţiile de altădată

    Un artist britanic, Thomas Olliver, şi-a imaginat exact acest lucru, prezentând cele mai populare aplicaţii online de azi sub forma unor gadgeturi din anii ’80 în cadrul proiectului Re:Birth. Astfel, în viziunea sa, WhatsApp ar fi un aparat de emisie-recepţie, Facebook un pager, serviciul de muzică Spotify un walkman, iar Instagram un aparat foto de unică folosinţă, din acelea care se aruncau după ce se termina filmul inclus în ele, în timp ce Netflix ar fi un dispozitiv de vizionat diapozitive. 

  • Povestea uneia dintre cele mai DISTRUGĂTOARE AREME cibernetice din istoria modernă

    Una dintre aceste grupări poartă numele de Sandworm şi este responsabilă pentru NotPetya, una dintre cele mai distrugătoare arme cibernetice din istoria modernă.
     
    Henrik Jensen, un administrator IT de la firma Maersk  unul dintre cei mai mari operatori maritimi din lume, cu 76 de porturi şi peste 800 de nave  pregătea un update software pentru cei 80.000 de angajaţi ai companiei când calculatorul său s-a resetat, aparent din senin. Jensen a întors capul, curios dacă şi alţi colegi se confruntă cu aceeaşi problemă, şi a văzut că toate ecranele afişează acelaşi mesaj. Jensen şi colegii săi aveau să descopere, în doar câteva momente, că staţiile lor de lucru erau blocate în mod ireversibil, după cum relatează un articol al publicaţiei americane Wired.

    Dimensiunea crizei devenea evidentă în toate departamentele Maersk; în mai puţin de treizeci de minute, angajaţii împânziseră holurile, alergând dintr-o cameră în alta şi avertizându-şi colegii să se deconecteze de la reţeaua principală înainte ca unităţile să fie afectate. În acelaşi timp, zeci de tehnicieni dădeau buzna în săli de conferinţe şi deconectau toate laptopurile.

    Deconectarea întregii reţele globale a Maersk a durat ceva mai mult de două ore. La finalul procesului, toţi angajaţii primiseră ordin să închidă calculatorul sau laptopul şi să îl lase pe birou.

    În jurul orei 15, un director al companiei a intrat în biroul în care se aflau Jensen şi colegii săi şi le-a spus să se ducă acasă. Reţeaua era atât de puternic afectată, încât nici cei de la departamentul IT nu puteau face nimic.

    Rădăcinile unui atac devastator

    În cartierul Podil din Kiev, pe o stradă din apropierea unei autostrăzi, îşi desfăşura activitatea o mică afacere de familie. Compania de software Linkos Group realiza actualizări pentru un program de contabilitate extrem de popular în rândul cetăţenilor. Serverele deţinute de companie, prin care se lansau respectivele actualizări, au fost punctul de plecare a celui mai devastator atac cibernetic din istorie.

    Codul dezvoltat de cei de la Sandworm a avut ca scop principal răspândirea rapidă. „Până în prezent, NotPetya rămâne malware-ul (codul maliţios – n.red.) cu cea mai rapidă viteză de propagare“, le-a explicat celor de la Wired Craig Williams, director în cadrul Cisco, una dintre primele companii care au analizat NotPetya. „În secunda în care ai realizat ce se întâmplă, datele tale sunt deja pierdute.“

    NotPetya este un tip de virus care cere o anumită sumă de bani, ameninţând că în caz contrar va şterge anumite informaţii sau documente aflate pe serverele companiilor vizate.

    Creatorii NotPetya s-au folosit de două erori descoperite anterior: în primul rând, ei au utilizat EternalBlue, un program realizat de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite (NSA) şi care ajunsese în mâinile publicului în urma unei breşe. EternalBlue exploata vulnerabilităţile dintr-un protocol Windows, permiţând hackerilor să facă orice cu datele dintr-un calculator după instalarea unui anumit program. În al doilea rând, cei de la Sandworm au folosit Mimikatz, un soft creat cu scopul de a scoate în evidenţă mai multe probleme ale sistemelor de operare.

    Microsoft lansase o actualizare de Windows înainte de atac, care bloca accesul prin EternalBlue, dar combinarea celor două softuri le-a permis hackerilor să dezvolte un malware aproape imposibil de oprit.
    NotPetya îşi luase numele de la un alt program maliţios, Petya, care funcţiona pe acelaşi sistem. Cei de la Sandworm nu aveau însă intenţia de a da înapoi accesul: orice încercare de a plăti pentru răscumpărarea datelor era inutilă.

    Lansarea NotPetya a fost un act clar de terorism cibernetic, unul cu efecte mult mai grave decât anticipaseră, probabil, creatorii săi. În câteva ore de la apariţia sa, codul s-a răspândit în toată Ucraina şi în mii de alte calculatoare din lumea întreagă. A blocat activitatea a sute de multinaţionale precum Maersk, TNT Express, gigantul farmaceutic Merck sau compania franceză de construcţii Saint-Gobain. Malware-ul a ajuns chiar şi înapoi în Rusia, afectând compania petrolieră de stat Rosneft. Fiecare incident a generat costuri de milioane de dolari.

    Pagubele totale s-au ridicat la peste 10 miliarde de dolari, potrivit unui calcul al Casei Albe confirmat de reprezentanţi ai Departamentului de Securitate Internă.

    Pentru a înţelege amploarea atacului cu NotPetya, este utilă o comparaţie cu WannaCry. Sute de mii de terminale din companii şi instituţii publice din întreaga lume au fost lovite în luna mai 2017 de ameninţarea WannaCry, care folosea o vulnerabilitate prezentă în majoritatea versiunilor sistemului de operare Windows. Atacatorii au exploatat aceeaşi vulnerabilitate (EternalBlue) care ar fi fost folosită în scopuri de spionaj de către agenţii guvernamentale pentru a livra victimelor diverse ameninţări informatice. Incidentul a fost mult mai puternic mediatizat, deşi pagubele totale au fost de aproximativ 4-5 miliarde de dolari.

    „Deşi nu vorbim de pierderi de vieţi, NotPetya a fost echivalentul folosirii unei bombe nucleare pentru a obţine o mică victorie tactică“, a spus Tom Bossert, expert în securitate cibernetică şi care ocupa, la momentul atacului, funcţia de consilier al preşedintelui american Donald Trump.
    Ucraina a fost aproape complet paralizată de atac: NotPetya a lovit patru spitale, şase furnizori de energie electrică, două aeroporturi, 22 de bănci, ATM-uri, sisteme de plată cu cardul şi majoritatea agenţiilor guvernamentale. „Sistemul de stat era mort“, a descris incidentul Volodimir Omelyan, ministrul ucrainean pentru infrastructură.

    Potrivit unor oficiali din Ucraina, 10% din toate calculatoarele din ţară au fost afectate de NotPetya.Ca urmare a incidentului, oficiali din SUA şi Marea Britanie au anunţat că vor emite o alertă în legătură cu aceste atacuri cibernetice, considerându-le parte a unei campanii de spionaj care în viitor ar putea fi folosită pentru operaţiuni ofensive. „Atunci când observăm astfel de activităţi cibernetice nocive, indiferent că vin din partea Kremlinului ori a altor entităţi statale negative, le respingem“, a declarat Rob Joyce, coordonatorul pentru securitate cibernetică al preşedinţiei SUA. Guvernele celor două ţări le-au cerut victimelor atacurilor să semnaleze orice activitate dăunătoare, pentru a se înţelege mai bine impactul campaniei cibernetice.

    Încă „nu avem o perspectivă completă asupra scopului atacurilor cibernetice“, a explicat Jeanette Manfra, un oficial din cadrul Departamentului pentru Securitatea Internă. „Ar putea fi poziţionate softuri pentru a fi folosite în perioade tensionate“, a atras atenţia şi Ciaran Martin, directorul Centrului Naţional pentru Securitate Cubernetică al Marii Britanii, explicând că au fost vizate „milioane de computere“. Acesta a mai explicat că autorităţile monitorizează de un an aceste activităţi, subliniind că este vorba de o campanie amplă, care poate afecta „sisteme precum cele ale marilor companii ori birouri private“. Experţii în antivirus sunt de părere că cel puţin 2.000 de atacuri au fost lansate împotriva reţelelor guvernului ucrainean şi companiilor din Ucraina.

    Theresa May l-a acuzat chiar pe preşedintele rus Vladimir Putin, la finalul anului trecut, că ar încerca să provoace un conflict între statele din Occident prin ingerinţele în alegerile electorale, prin diseminarea de informaţii false şi prin războiul cibernetic.
    Ruşii au negat însă că ar avea vreo responsabilitate pentru atacul NotPetya, argumentând că inclusiv instituţii din Rusia au fost afectate. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Rusia neagă categoric acuzaţiile oficialilor britanici privind responsabilitatea armatei ruse în atacul cibernetic. În cadrul unei conferinţe telefonice cu reporterii, Peskov a afirmat că acuzaţiile sunt nefondate şi fac parte dintr-o campanie „rusofobă“ condusă în unele state occidentale. „Condamnăm astfel de acuzaţii, le considerăm nefondate, ele fiind parte din campania bazată pe ura faţă de Rusia“, a mai spus el.

    La o săptămână după primul incident, poliţia din Ucraina a ajuns la Linkos Group; autorităţile găsiseră ceea ce căutau, şi anume serverele care au servit drept „pacient zero“ în atacul orchestrat de Sandworm.

    A trecut mai bine de un an de la incidentul NotPetya, dar experţii în securitate cibernetică nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte codul maliţios şi adevăratele intenţii ale hackerilor. Firma de securitate ISSP, din Kiev, a înaintat teoria conform căreia NotPetya nu a fost lansat cu scopul de a distruge date, ci cu acela de a şterge urme. Hackerii ar fi avut acces la informaţii din mii de calculatoare câteva luni bune, iar lansarea malware-ului a reprezentat ocazia perfectă de a şterge orice dovadă în acest sens.

    Toţi cei care au studiat NotPetya sunt însă de acord cu un lucru: astfel de incidente ar putea avea loc din nou, şi la o scară mai mare. Corporaţiile globale au devenit interconectate, iar schimbul de informaţii este aproape imposibil de protejat.