BusinessMagazin

Tag: branduri

  • Cine sunt moştenitorii unora dintre cele mai importante afaceri din domeniul farmaceutic şi medical şi cum şi-au pregătit părinţii copiii pentru a prelua frâiele

    Antreprenorii care au creat branduri puternice în domeniul farmaceutic şi medical au început să facă un pas în spate, dar nu în urma unor tranzacţii care să mişte piaţa. Copiii lor, care au crescut odată cu businessul, se pregătesc să preia frâiele afacerilor. Generaţia nouă are însă un avantaj. Dacă părinţii lor au deschis piaţa fără resursele din prezent, tinerii antreprenori au la dispoziţie un manual întreg de instrucţiuni, de greşeli şi crize depăşite din care să înveţe.

    Văzând şi făcând. Aşa se poate defini pe scurt parcursul copiilor de antreprenori din farma sau din sănătate, care au început să se implice din ce în ce mai mult în businessurile create de părinţii lor. Iar de la joaca de-a farmacistul cu vitaminele, până la decizii în business a fost doar un pas.

    „Fiul meu a mers cu mine peste tot, în toate depozitele şi fabricile de medicamente, în vacanţă. El, când era mic se juca în farmacie, lua cutiile de medicamente”, a povestit Ilie Echim, un farmacist cu 42 de ani experienţă în spate. De aproape jumătate din această carieră, fiul său, George Echim, îi calcă pe urme. Cei doi – tată şi fiu, se ocupă de Farmacia Ardealul din Piatra Neamţ, unul dintre cele mai puternice branduri de farmacii la nivel regional, creat în urmă cu aproape trei decenii.

    Ilie Echim, fondatorul lanţului de farmacii Farmacia Ardealul din Piatra Neamţ

    „Fiul meu a mers cu mine peste tot, în toate depozitele şi fabricile de medicamente, în vacanţă. El, când era mic se juca în farmacie, lua cutiile de medicamente.”

    „La farmacie era ordine, curăţenie, disciplină, şi mi-a plăcut mai mult. Mă jucam cu pastilele în vacanţe, când mergeam în farmacie, mâncam vitamina C“, spunea George Echim. El a absolvit Facultatea de Farmacie la Târgu-Mureş în 2003, iar rezidenţiatul de trei ani l-a făcut la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş, după care, din 2007, s-a implicat complet în Farmacia Ardealul. „Şi eu sunt aici, suntem împreună, nu vreau să mă rup de tot, dar ajut trei zile copiii şi restul este timp liber. Fiul meu este farmacist de aproape 20 de ani. Cea mai mare satisfacţie a mea este că ei sunt lângă noi. Fiica mea nu a vrut să se facă farmacistă, a făcut comunicare şi relaţii publice şi se pricepe. Sunt unele probleme inerente cu pacienţii şi intervine ea, este ca un îmblânzitor”, afirmă Ilie Echim.

    Şi Cristiana Ungureanu lucrează alături de fiul său, Dan Ungureanu, în farmaciile Forte Vita din Piteşti, iar parcursul până la un business de familie urmează acelaşi tipar.

    „A început alături de mine să înveţe bazele farmaciei, apoi a reuşit să mă ajute să meargă în unităţi, să înveţe, să discute cu personalul. El a fost cu mine de când am deschis afacerea, îşi făcea temele de la şcoală în biroul meu. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost să aibă milă de suferinţa celuilalt, indiferent că este bătrân sau copil. A fost de mic lângă mine, lucrează în toate farmaciile, se văd rezultatele muncii lui. Este foarte sigur pe el, a înţeles că poate ajuta oameni şi o face cu plăcere”, a povestit şi Cristiana Ungureanu.

    Farmaciile Forte Vita Farm sunt înfiinţate în urmă cu 20 de ani în Piteşti.

    Un alt exemplu este cel al Farmaciei Băjan, un business de familie de 13 farmacii înfiinţat în urmă cu 27 de ani în Râmnicu Vâlcea, iar afacerea a fost predată deja celor doi băieţi ai antreprenorului Ilie Băjan, care a pus bazele businessului.

    Iar trecerea de la antreprenorul care a fondat compania, la un business în care se implică şi familia se vede şi la nivelul celor mai mari jucători din retailul farma, cu acoperire naţională.

    De exemplu, din datele de pe platforma confidas.ro, în acţionariatul companiilor deţinute de Anca Vlad, cea mai puternică antreprenoare din retailul farmaceutic, apare şi numele fiului său. Trecerea spre următoarea generaţie a început şi în cadrul grupului farmaceutic Ropharma, care înseamnă producţie, distribuţie şi retail de medicamente, deţinut de Mihai Miron.

    Mihai Miron, director general al grupului farmaceutic Ropharma

    „S-a implicat de mic, de la doi ani a făcut reclamă la vitamine, la produsele pe care le-am creat la vremea respectivă, atunci a făcut primul pas în business. El a cunoscut etapele businessului din copilărie, îl luam cu mine şi la fabrică, pe teren la depozite şi la farmacii. A avut un instinct natural să urmeze ce a văzut la mine.”

    După ce a dus grupul la afaceri cumulate de 1 mld. lei din distribuţie şi farmacii, Mihai Miron i-a atras alături în business şi pe fiul său, Gabriel Miron, alături de soţia sa, Teodora Miron, ambii de profesie farmacişti. „S-a implicat de mic, de la doi ani a făcut reclamă la vitamine, la produsele pe care le-am creat la vremea respectivă, atunci a făcut primul pas în business. El a cunoscut etapele businessului din copilărie, îl luam cu mine şi la fabrică, pe teren la depozite şi la farmacii. A avut un instinct natural să urmeze ce a văzut la mine“, a spus recent Mihai Miron.

    Implicarea copiilor în business vine la pachet şi cu o serie de viziuni diferite asupra afacerii, acolo unde ies la suprafaţă cel mai bine graniţele dintre generaţii. Acest lucru l-a văzut şi Ioan Stoian, medic, fondatorul spitalului Royal Hospital din Bucureşti.

    Ioan Stoian, medic, fondatorul spitalului Royal Hospital din Bucureşti

    „Provocările ţin de temperamentele diferite pe care le au cei doi fii şi, totodată, de viziunile lor diferite faţă de a mea. Pe de cealaltă parte, de-a lungul timpului, eu am luat deciziile de business în mod intuitiv, concentrându-mă pe partea medicală a lucrurilor. Ei au venit cu o coerenţă în business şi un focus pe această zonă, care, deşi a provocat scântei între noi, ne-a ajutat să dezvoltăm spitalul într-un ritm mai alert decât dacă aş fi continuat să iau deciziile singur.”

    „Provocările ţin de temperamentele diferite pe care le au cei doi fii şi, totodată, de viziunile lor diferite faţă de a mea. Pe de cealaltă parte, de-a lungul timpului, eu am luat deciziile de business în mod intuitiv, concentrându-mă pe partea medicală a lucrurilor. Ei au venit cu o coerenţă în business şi un focus pe această zonă, care, deşi a provocat scântei între noi, ne-a ajutat să dezvoltăm spitalul într-un ritm mai alert decât dacă aş fi continuat să iau deciziile singur”, povesteşte şi Ioan Stoian. El pornea în 1995 un cabinet privat de ginecologie, spe-cialitatea în care lucra deja în Spitalul Militar în Bucureşti, iar ulterior s-a dezvoltat constant în urma cererii crescute a pacientelor, renunţând la activitatea din spitalul de stat. În 2017 a deschis Royal Hospital, după o investiţie de 5 mil. euro din credite, iar planurile urmăresc din nou extinderea. Fondatorul spitalului explică şi cum au contribuit cei doi copii în dezvoltarea brandului Royal Hospital.

    „Cel mare a gândit la începuturi crearea unui call center, separat de secretariatul spitalului, o organizare mai bună a activităţilor recurente şi, foarte important, mai târziu, în cea mai ambiţioasă etapă de dezvoltare, a găsit căile de finanţare a proiectului. Cel mic a adus şi el o mai bună organizare şi extindere a activităţilor medicale, pe de o parte, şi pe de alta a fost adeptul delegării atribuţiilor către persoane calificate, depăşind astfel etapa în care dr. Stoian era „one man show”, mai adaugă medicul. În prezent, fiul cel mare ocupa poziţia de director financiar în cadrul Royal Hospital, iar fiul cel mic este director medical. În domeniul medical şi farmaceutic există astfel de exemple de businessuri date mai departe următoarelor generaţii, în contextul în care procesul de trecere de la o generaţie la alta în antreprenoriatul românesc este deseori evitat de fondatorii companiilor, care vor să păstreze controlul businessurilor pe care le-au creat.

  • Dincolo de graniţe. Afacerile antreprenoriale româneşti care şi-au făcut curajul să se extindă în afara ţării sau au în plan acest pas

    Timp de mai bine de două decenii, antreprenorii români care şi-au făcut curaj să se lanseze în business şi-au ancorat afacerile în „portul” România. Din lipsă de îndrăzneală şi încredere, din lipsă de bani sau pentru că au găsit local prea multe oportunităţi, ei au privit din interiorul graniţelor alte pieţe pe care le-au văzut mai degrabă ca pe un vis îndepărtat. În ultimii ani, lucrurile par să se schimbe.

    În primele două decenii de după căderea comunismului, spre deosebire de companiile autohtone, afacerile poloneze au luat cu asalt Europa – şi nu doar de Est, ci şi de Vest –, „invadând” sectoare precum industria alimentară, moda sau piaţa materialelor de construcţii. Mizând pe export, pe branduri puternice, pe achiziţii sau pe dezvoltare de la zero în alte ţări, investitorii polonezi au reuşit să contureze o serie de campioni regionali sau chiar continentali. În ceea ce priveşte România, astfel de exemple pot fi încă numărate pe degete. Totuşi, inspiraţi de aceşti jucători care au gândit încă de la început businessul ca fiind unul global, încurajaţi de rezultatele de acasă sau de oportunităţile mari de business de peste hotare, în ultimul deceniu tot mai mulţi antreprenori locali au început să ridice ancora şi să „navigheze” şi prin alte ape. Deşi există o serie de provocări, dezvoltarea externă vine cu siguranţă şi cu multe avantaje. Pentru a vedea care sunt acestea, dar şi care sunt principalele impedimente, Business Magazin a discutat cu zece dintre cei mai puternici antreprenori locali. Unii au făcut deja din export un motor pentru business, în timp ce alţii plănuiesc chiar facilităţi de producţie peste graniţă. Mai sunt şi aceia care se dezvoltă prin achiziţii peste hotare şi pariază bugete uriaşe de investiţii. Nu există un model unic de reuşită, însă un lucru e cert, apariţia unor campioni regionali sau chiar mondiali ce au pornit din România poate conduce la mai multă bunăstare pe plan local.

    Triggerul: aderarea la spaţiul Schenghen. Altex, liderul pieţei locale de electro-IT, un business controlat de omul de afaceri Dan Ostahie, se pregăteşte să facă primii paşi în afara ţării, însă acest lucru se va petrece abia după aderarea României la zona Schenghen, eveniment despre care antreprenorul spune că ar putea avea loc în 2024. „Pentru ca expansiunea unei companii în afara graniţelor pieţei-mamă să fie un succes, trebuie întâi creat un model de guvernare corporativă la nivel naţional, care apoi să permită scalarea. Este important să ne punem la punct atât procedurile, procesele, cât şi infrastructura aici, în România. Avem deja proiecte începute, pe care le pregătim pentru implementare. După finalizarea acestora, expansiunea va fi mai uşoară”, spune Ostahie. Bineînţeles însă, doar dacă este implementată cum trebuie o astfel de expansiune peste graniţă se poate dovedi câştigătoare, adaugă el. „Expansiunea internaţională este o validare pentru o companie antreprenorială care doreşte să facă pasul către o multinaţională.” În cei circa 30 de ani de istorie, Altex şi-a concentrat atenţia asupra pieţei-mamă, România. Aici, compania are peste 125 de magazine, cele mai multe sub brandul Altex, dar şi unele sub brandul Media Galaxy.

    „Expansiunea peste graniţe se află printre planurile de viitor ale Altex. Un aspect important pentru a face acest pas este cel macroeconomic – astăzi, expansiunea Altex şi a altor companii româneşti este îngreunată de faptul că ţara noastră nu este încă parte a zonei Schenghen. Intrarea în spaţiul intracomunitar ar reprezenta triggerul care ar declanşa expansiunea Altex. Ne aşteptăm ca aderarea să se petreacă în 2024.” Totuşi, dezvoltarea României trebuie să aibă la bază un consens al clasei politice, asupra unui program coerent, pe termen lung, ca de exemplu 20 de ani, precizează el. Dan Ostahie este unul dintre cei mai puternici antreprenori locali, Altex fiind liderul pieţei locale de electroIT. Compania a încheiat anul 2020 cu afaceri de peste 5 mld. lei (peste 1 mld. euro) după o creştere de 24%, de două ori mai rapidă decât cea a pieţei de profil în ansamblul său. Anul trecut, din nou, afacerile au crescut cu 20%, conform datelor comunicate anterior de Dan Ostahie.

    Astfel, conform estimărilor ZF, cifra de afaceri s-a apropiat de 6 mld. lei (1,2 mld. euro), un nivel maxim istoric pentru compania care se află pe locul doi în rândul afacerilor antreprenoriale româneşti după retailerul de bricolaj Dedeman. La nivel de grup, pe podium îşi face loc şi grupul farma Catena-Fildas.

    Cu ochii după consumul mai mare din Vest. Dragoş Petrescu, fondatorul grupului de restaurante City Grill, cel mai puternic nume românesc de pe această piaţă, spune că în 2022-2023 compania are în plan dezvoltarea în afara graniţelor ţării. Acesta ar fi un prim pas pe alte pieţe pentru companie. „Avem un plan de dezvoltare la Viena, în Austria. Ne dorim să deschidem un restaurant de tip Buongiorno în 2022-2023, după ce vom depăşi perioada de pandemie. Până acum nu am făcut paşi în afara ţării.” Compania are aproximativ 20 de restaurante sub mai multe branduri precum City Grill, Buongiorno, Pescăruş sau Caru’ cu Bere, circa 1.000 de angajaţi şi afaceri de aproximativ 26 mil. euro în 2021. Această cifră de afaceri reprezintă circa 65% din potenţial, spune antreprenorul care pune rezultatul pe seama pandemiei de COVID-19 care a impus o serie de restricţii industriei HoReCa, inclusiv în 2021. Prin comparaţie, în 2019, ultimul an desfăşurat în condiţii normale de business înainte de izbucnirea pandemiei, cifra de afaceri a grupului
    City Grill era de 190 mil. lei (aproape 40 mil. euro). Cu o istorie de peste 15 ani în piaţă, compania şi-a concentrat atenţia pe România până acum şi mai exact pe Bucureşti. Când vine vorba de expansiunea peste graniţă, Dragoş Petrescu mizează tot pe un oraş-capitală, Viena. „O astfel de mutare se poate dovedi câştigătoare tocmai ţinând cont de contextul generat de pandemia de COVID-19. Mai exact, în ţările din Europa de Vest recuperearea industriei e mai rapidă decât în Est. La ei deja vânzările au ajuns la 100-110% din cât erau înainte de pandemie, la noi sunt undeva la 60-65%.” Totuşi, provocările sunt şi ele multiple, de la legislaţie şi noi reguli specifice de respectat, la asociaţii patronale diferite şi acordarea licenţei în anumite condiţii. Nu în ultimul rând, vorbim de un alt model de clientelă, cu alte obiceiuri. Investiţiile sunt comparabile ca şi managementul oamenilor. „Avantajul considerabil în această situaţie vine din partea de cultură a clientului, orientată spre consum. Totodată, vorbim de un consumator cu o putere de cumpărare considerabil mai mare.”

    Avem resursele şi expertiza să mergem în Europa! Florin Enache, fondatorul lanţului de bijuterii TEILOR, ce a ajuns la o reţea de circa 60 de magazine pe patru pieţe din Europa Centrală şi de Est, este de părere că România dispune de numeroase afaceri antreprenoriale româneşti care au dovedit şi dovedesc în continuare că au modele de business durabile şi pot susţine economia locală.

    „Cred că aceste companii au un potenţial uriaş de dezvoltare atât la nivel local cât şi internaţional, iar în viitor ar putea să devină acei jucători care vor transforma imaginea României pe plan global. Noi am început încă din anul 2019 extinderea prezenţei reţelei TEILOR peste graniţe prin deschiderea primelor magazine în Sofia, Bulgaria precum şi în Varşovia, în Polonia.” De asemenea, în septembrie 2021, compania a inaugurat un nou magazin în Budapesta, Ungaria, care marchează intrarea pe cea de-a treia piaţă externă.

    „Avem planuri ambiţioase de dezvoltare şi ne dorim ca în următorii ani, reţeaua TEILOR din străinătate să fie cel puţin egală cu numărul de magazine din România.” De asemenea, reţeaua de magazine online va urma expansiunea magazinelor fizice, prin localizarea conţinutului şi campaniilor de promovare digitale. „Credem că după extinderea accelerată pe care am avut-o pe piaţa din România, ne aflăm într-un moment în care compania deţine resursele şi expertiza necesară să se dezvolte la acelaşi nivel în Europa”, spune antreprenorul. Primul magazin al retailerului a fost deschis în Piteşti, oraşul din care provine Florin Enache, antreprenorul care a pus bazele brandului de bijuterii în urmă cu circa 20 de ani. În Capitală, reţeaua a intrat în anul 2013, cu un magazin deschis în Băneasa Shopping City, iar primii paşi peste hotare au fost făcuţi acum doi ani.

    Planurile de expansiune au în vedere consolidarea poziţiei TEILOR pe pieţele existente deja – Polonia, Ungaria, Bulgaria – prin magazine noi, precum şi intrarea pe pieţe noi din centrul şi vestul Europei. „Pentru următorii cinci ani, ambiţia noastră este de a deschide 60 de magazine TEILOR peste graniţe. Experienţa acumulată în ultimii cinci ani, perioadă în care reţeaua TEILOR a ajuns de la 7 la aproape
    60 de magazine ne motivează să menţinem acelaşi ritm în ceea ce priveşte numărul de deschideri de noi magazine în viitor.” În 2020, Teilor a înregistrat o cifră de afaceri de peste 140 mil. lei (28,8 milioane euro), în scădere cu aproximativ 10% faţă de anul precedent pe fondul pandemiei de Covid-19 care a dus la închiderea temporară a magazinelor offline. Datele pe 2021 nu sunt încă publice.

     

    Brandurile româneşti, sursă de profit şi motor de export. Mircea Turdean, directorul general al Farmec Cluj-Napoca, cel mai mare producător local de cosmetice, spune că România trebuie să renunţe treptat la modelul de dezvoltare în care singurul atu este preţul scăzut al mâinii de lucru. Pentru a suţine o creştere economică de durată, care să garanteze un nivel de trai similar ţărilor occidentale, avem nevoie să investim în cercetare şi în brandurile locale. „Putem astfel să generăm venituri consistente din proprietatea intelectuală, pentru că produsele de brand generează marje de profit mai mari decât produsele generice. Aceste produse pot fi exportate cu success şi pot contribui la îmbunătăţirea brandului de ţară, România devenind astfel o destinaţie dezirabilă pentru investiţii cu valoare adăugată ridicată”, spune el. Compania Farmec, ce are în portofoliu brandurile Farmec şi Gerovital, şi o istorie de câteva zeci de ani, exportă bunurile realizate la Cluj deja de mai multe decenii. Firma e activă şi pe piaţa bunurilor de curăţenie cu mărcile Nufăr şi Triumf şi a pariat începând cu anul trecut pe segmentul de dezinfectant, un produs „de bază” în pandemie. Aceste produse sunt dedicate în special pieţei locale, pe când cosmeticele ajung şi la export. „Produsele din portofoliul Farmec sunt deja prezente în 30 de ţări, de pe mai multe continente. Dorim să creştem volumul exporturilor, dar pentru a face acest lucru sunt necesare investiţii, atât în lanţul de distribuţie, cât şi în prezenţa efectivă la raft, pe pieţele pe care le vizăm. Investiţiile vor fi efectuate gradual.” Expansiunea Farmec are la bază mai multe direcţii, cea mai recentă investiţie vizând listarea produselor Gerovital pe Amazon, în Italia, Spania şi Franţa. „Contăm pe stabilirea şi consolidarea unor relaţii de business solide cu partenerii noştri externi tradiţionali, dar avem în vedere şi parteneriate noi, pe pieţe cu potenţial. Totodată, extindem permanent comerţul şi promovarea online a produselor, pe pieţele externe, împreună cu partenerii noştri, alături de care realizăm strategii coerente.”

    O altă direcţie pe care o urmăreşte compania este promovarea deschiderii magazinelor de brand, atât în ţară, cât şi peste graniţe. În prezent există astfel de magazine deschise de partenerii francizaţi din Cipru şi Ungaria. Compania a înregistrat în 2020, ultimul an pentru care există date publice, venituri de 287 mil. lei şi un profit net de 23 mil. lei, conform datelor Ministerului de Finanţe. Cifra de afaceri record pe care a înregistrat-o producătorul în 2020 s-a datorat în special faptului că Farmec a intrat pe o nouă piaţă odată cu izbucnirea pandemiei şi anume cea de dezinfectanţi, adresându-se atât populaţiei cât şi instituţiilor prin introducerea de produse biocide pentru uz personal şi medical. Anul trecut, businessul a scăzut cu câteva procente ca urmare a scăderii drastice de astfel de bunuri.

     

    Deja în patru reţele de comerţ din Germania. Raul Ciurtin, proprietarul producătorului de conserve Prefera Foods, cu afaceri de peste 50 mil. lei în 2020, spune că a gândit businessul încă de la început având în vedere expansiunea în afara graniţelor. Dezvoltarea peste hotare se face cu produse „verzi”, plant based – alternative pe bază de plante la carne, peşte sau lactate. Acesta este cel mai recent pariul al antreprenorului care spune că va restructura în 2022 portofoliul de produse tradiţionale (conserve şi altele), pentru a face loc alimentelor verzi. „Expansiunea peste graniţe a fost în planul nostru încă de la început, având în vedere că în ţările europene şi în alte state dezvoltate, interesul pentru produse tip plant based este foarte mare, deoarece acestea sunt de mai mult timp pe piaţă, iar mulţi consumatori le apreciază şi chiar sunt fideli lor. În 2021 ne-am concentrat atenţia atât pe lansarea în România a noului brand Unfished – de produse alternative la peşte, cât şi pe intrarea pe pieţele externe.”

    Antreprenorul îşi propune ca anul acesta să crească exportul la 30% din cifra de afaceri. Prefera Foods trimite la export produse vegane (alternative la articolele pe bază de proteină animală), care în prezent reprezintă 4% din totalul veniturilor. „Probabil că undeva în 10-15 ani vom inversa ponderile pe care le au cele două categorii (bunuri tradiţionale şi produse plant based – n.red.) în business. Acest lucru va fi influenţat însă de ce se întâmplă în procesul de educaţie a pieţei, de ce se întâmplă cu dezvoltarea acestor game de produse care îşi propun să lovească în consumul de bunuri convenţionale, cu ingrediente de origine animală.” La finalul anului trecut, produsele plant based ale Prefera Foods au fost listate în trei mari lanţuri de retail din Germania, un pas important pentru dezvoltarea companiei, dar şi o carte de vizită pentru parteneriate viitoare. „Faptul că un produs vine din România nu e întotdeauna un avantaj, dar în cazul nostru particular, portofoliul, calitatea produselor şi brandul (Unfished – n.red.) ne-au ajutat să fim acceptaţi foarte repede. Contează foarte mult colaborarea cu retailerii, contează unde eşti prezent, e un fel de certificat ca să poţi accesa şi alte reţele de magazine”, precizează el. Mai departe, Raul Ciurtin spune că îşi doreşte să exporte produsele şi către Marea Britanie, o piaţă educată în ceea ce priveşte consumul produselor vegane, însă planurile de extindere vizează mai multe ţări din Europa. Apoi, ţinta este expansiunea dincolo de graniţele Bătrânului Continent.

    „Anul acesta nu intenţionăm să ne extindem producţia şi în alte ţări. Dacă lucrurile vor ieşi cum trebuie, ne gândim pentru următorii ani. Când vom ajunge să ne uităm în afara Europei, va trebui să ne gândim la investiţii în producţie”, explică el. Participarea cu standul propriu Prefera Foods, în luna octombrie, la Târgul Internaţional Anuga, din Germania, a contribuit mult în stabilirea de contacte noi în întreaga lume, spune Ciurtin.

    „Suntem printre puţinele companii din Europa care au dezvoltat un portofoliu atât de extins şi cu o gamă relevantă pentru o categorie inovatoare ca aceea a alternativelor la peşte. Dacă analizăm ritmul de creştere al categoriei de produse de tip plant based în afara ţării, exportul este cu siguranţă o mare oportunitate.” Totuşi, extinderea pe pieţele externe nu este deloc o chestiune simplă şi presupune analizarea acestor ţări în ceea ce priveşte trendurile, legislaţia, aprobările, precum şi studierea preferinţelor consumatorilor. „Mai exact, ca să dau exemple concrete, este vorba despre adaptarea portofoliului nostru la preferinţele clienţilor din diverse pieţe, unde diferă consumul chiar şi în funcţie de tipul de ambalaj sau de specificul reţetei.” De fapt, este un proces destul de lung până la implementarea efectivă a produselor într-o nouă piaţă, care implică o serie de documente şi specificaţii, certificări ce trebuie puse la dispoziţia comercianţilor şi clienţilor. „În plus, tot ca exemple, este vorba şi de gestionarea ambalajelor cu informaţii traduse într-un număr variat de limbi, de găsirea partenerilor logistici şi de distribuţia efectivă în ţările respective. Dar noi nu privim aceşti paşi necesari şi obligatorii ca obstacole, ci drept provocări la care avem atuuri să le răspundem, ţinând cont de experienţa noastră.” Raul Ciurtin este unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria alimentară, de numele său fiind legată dezvoltarea celui mai mare producător de lactate din România, Albalact, vândut ulterior către gigantul francez Lactalis.

     

    Win the game to be global”. Sacha Dragic, fondatorul grupului Superbet, activ pe piaţa pariurilor sportive, crede că antreprenorii din România ar trebui să fie mai deschişi faţă de investitorii care au viziune să creeze lideri regionali în industriile lor şi de la care au ce învăţa, cum a fost cazul său cu Blackstone (unul dintre marile fonduri de investiţii ale lumii). „Când în România vom avea între 6 şi 10 firme private de peste 5 miliarde de euro, impactul acestora se va simţi  în întregul ecosistem de business. Cred cu putere că trebuie creat acest „best in class ecosystem” cu prioritate în business şi care poate deveni apoi model pentru alte domenii.”

    Prin Blackstone ca acţionar minoritar, grupul Superbet are acces mai facil la finanţare ce îi permite dezvoltarea peste hotare. „Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare”, spune Sacha Dragic, fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de un deceniu. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 3-4 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi o cifra de afaceri totală de 300 de milioane de euro în 2020. „În 2016, când am înţeles că viitorul va fi în online, am direcţionat cea mai mare parte a investiţiilor către tehnologie – sector pe care am pariat peste 120 de milioane de euro în ultimii cinci ani. Tot efortul a fost făcut cu scopul de a scala operaţiunile la nivel internaţional. Acum, cu brandul Superbet pe două pieţe şi cu Lucky 7 pe alte zece, cu Napoleon în Belgia, înţelegem cât de mare potenţial avem în faţă şi cât de multe geografii avem în care ne mai putem scala operaţiuniile.”

    Lucky 7 şi Napoleon sunt două companii străine preluate de către Superbet în ultimii ani, unele dintre puţinele tranzacţii făcute de companii româneşti peste graniţă.

     „Dezvoltarea Superbet, din 2009, de la deschiderea primei agenţii, s-a făcut preponderent organic, prin deschiderea de noi unităţi la nivelul întregii ţări, până la aproape 1.000 de agenţii astăzi. Această abordare a ajutat dezvoltarea businessului în online. În 2017, ca CEO al Superbet şi fiind o fire mai conservatoare, am decis să intrăm tot prin investiţie directă pe piaţa de profil din Polonia.” În 2019, noul CEO, Johnny Hartnett, a experimentat în Polonia şi extinderea prin francizare, cu rezultate bune, astfel că modelul ar putea fi replicat şi pe alte pieţe, spune Dragic. „O altă direcţie – la fel, eu nu eram foarte deschis faţă de ea – a fost decizia lui Johnny de a dezvolta compania prin M&A. Tot el a avut dreptate – prin achiziţia Lucky 7 în Marea Britanie în 2020 şi a Napoleon Sports & Casino în 2021 am ajuns în top 10 companii globale de profil mai repede decât m-am aşteptat.” În 2021, grupul Superbet a ajuns la o cifră de afaceri de aproape 700 de milioane de euro, mai mult decât dublu faţă de anul anterior, conform celor mai recente estimări. Dacă în 2019, aproape 99% din business se derula în România, anul trecut, după achiziţia Napoleon din vara lui 2021, compania ajuns la un raport de 60% România, 40% pieţe externe. „La final de 2022, mă aştept să inversăm ponderile, astfel că 60% din businessul grupului se va desfăşura în afara ţării. Pentru expansiune, sunt trei direcţii pe care le combinăm – unu, continuăm dezvoltarea (ca să ne creştem cota de piaţă) în pieţele pe care activăm deja, cum ar fi Polonia şi Belgia; doi, intrăm pe încă două pieţe fie organic, fie prin mici achiziţii şi trei, rămânem deschişi şi atenţi la orice „deal” transformaţional pentru Superbet.” Businessul va ajunge la un nou nivel cel mai probabil în 2023-2024, prin prisma lansărilor la care compania lucrează de pe acum. „We are in the game to be global” atlfel spus, viziunea mea pe 10-15 ani este să văd Superbet activ în orice piaţă în care este legal să pariezi. Adică pe lângă ţările europene, să activăm inclusiv în Statele Unite, America Centrală, Africa şi chiar Australia.”

     

    Acreat o fisură într-un zid aparent impenetrabil. „Opt ani a durat numai până am reuşit să rupem mitul acesta că dacă vii din România sau din estul Europei este o problemă”, spune Eliodor Apostolescu, proprietarul companiei Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto, unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti peste hotare la ora actuală. Astăzi, peste jumătate din ce realizează fabrica din Băicoi merge la export, având în vedere că o parte din bunurile care ajung pe piaţa locală sunt trimise mai apoi peste hotare de către distribuitori naţionali. Cele mai importante pieţe pentru companie, după România, sunt Germania şi SUA. „Mai mult de jumătate din ceea ce producem exportăm. Ce am reuşit noi să facem a fost să demonstrăm că se poate, am creat o fisură într-un zid care acum zece ani părea impenetrabil.” Compania Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto, a avut în 2020 afaceri de aproape 147 mil. lei, venituri record, şi un profit net de 15 mil. lei. În cadrul companiei, care are un portofoliu de peste 500 de coduri de produse, lucrează mai bine de 400 de angajaţi. „Când am reuşit să descopăr tehnologia actuală pe baza căreia producem pufuleţii Gusto şi când am stabilizat procesul, am zis că vom vinde pe tot globul, inclusiv în SUA. Mulţi nu m-au crezut, dar se pare că am avut dreptate”, povesteşte el. Prezenţa în marile reţele internaţionale este cheia pentru obţinerea unor volume mai mari de vânzări pe de-o parte şi pentru ca brandul să ajungă mai repede în conştiinţa unui număr mai mare de consumatori. „Am avut o creştere organică pe pieţele externe. Am dezvoltat echipe proprii de vânzări pentru piaţa externă. Am investit 12 ani până au început să apară primele rezultate. În timp am început să înţelegem care sunt mecanismele pentru a creşte vânzările la export”, adaugă Apostolescu. El crede că este important pentru ţară să avem branduri şi produse care să iasă în afara României şi care să aducă bunăstare pe plan local. „Primii importatori ai brandului nostru au fost românii plecaţi la muncă în străinătate. Dar astăzi, vânzările de sute de milioane de pungi de pufuleţi anual la export nu mai au legătură doar cu acest segment. Produsele noastre au ajuns să fie listate la raftul principal.” Compania e prezentă pe patru continente, în peste 35 de ţări. 

     

    11 companii în cinci ţări. Omul de afaceri Levente Bara este astăzi cofondatorul Transilvania Nuts – o companie care se ocupă cu procesarea de miez de nucă în România –, proprietarul unei fabrici de condimente din Indonezia şi al mai multor proprietăţi imobiliare în SUA şi pe plan local. El este totodată cel care a fondat şi dezvoltat producătorul de ingrediente pentru industria alimentară şi de condimente Supremia Grup, vândut în 2017 către gigantul francez Solina. „Holdingul nostru deţine 11 companii în cinci ţări: Indonezia – unde suntem cei mai mari investitori români, SUA, Germania, Republica Moldova şi, bineînţeles, România. Investiţiile în aceste ţări au fost făcute în urmă cu maximum opt ani. Mai exact, în Indonezia suntem din 2013, în SUA din 2015, în Germania am mers un an mai târziu, iar în Republica Moldova am ajuns acum trei ani.” O astfel de mutare, spune antreprenorul, este în primul rând riscantă, dar e posibil să fie şi o variantă câştigătoare.

    „În Indonezia avem 300 de angajaţi în fabrica de procesare de condimente Natural Java Spice, de unde exportăm în circa 50 de ţări de pe glob. Considerăm intrarea pe pieţe externe ca fiind câştigătoare datorită diversificării businessului şi găsirii de pieţe cu costuri reduse de producţie.” Totuşi, managementul unor asemenea companii devine dificil uneori din cauza distanţelor uriaşe. Şi disfuncţionalităţile globale – ca de exemplu criza recentă a containerelor din Asia – pot afecta puternic operaţiunile globale. Şi, nu în ultimul rând, diferenţele culturale majore dintre Europa şi Asia pot face lucrurile uneori dificile, dar nu imposibile, adaugă el.

    Unitatea de producţie Natural Java Spice din Indonezia a fost deschisă în 2013, ea realizând doar condimente şi doar de origine locală. Compania din Asia exportă anual cam 250 de containere, adică în jur de 5.000 de tone de condiment. Dacă înainte de pandemie preţul unui container ajungea la circa 2.500 de dolari, acum costul se ridică la 20.000-25.000 de dolari. În contextul acestei probleme, dar şi al crizei forţei de muncă şi a inflaţiei, antreprenorul spunea recent că a blocat momentan investiţiile în dezvoltare.

    „Avem câteva investiţii în zona imobiliarelor, nu foarte multe, dar în zona de producţie suntem cu investiţiile în aşteptare. Avem câteva proiecte pe fonduri europene la Transilvania Nuts pe care trebuie să le implementăm în decurs de trei ani şi vor fi în aşteptare cel puţin şase luni. Holdingul nostru deţine un portofoliu imobiliar de spaţii comerciale în România şi în alte ţări, unde avem fonduri de pariat, dar timid, nu avem gânduri mari de investiţii”.

     

    Tot ce are Europa mai bun. Rucsandra Hurezeanu, de profesie medic, este fondatoarea producătorului de dermatocosmetice Ivatherm, o companie ce a ajuns la afaceri de peste 20 de milioane de lei în 2020, plus 20%. Iar la business, exporturile deja contribuie cu mai bine de o treime.

    „În urmă cu 5-6 ani am simţit nevoia de a creşte businessul prin vânzarea pe alte pieţe. Am apelat la consultanţi străini pentru expansiune, am participat la târguri internaţionale în Orientul Mijlociu şi Asia, la conferinţe şi congrese ale industriei noastre.” Primele ţări în care Ivatherm a intrat au fost cele din Orientul Mijlociu – Egipt, Iordania, Arabia Saudita, Qatar, Kuweit şi Bahrain. În Asia, compania vinde de câţiva ani în China, ţara cu cel mai mare potenţial de creştere pentru producătorul român, dar şi în Sri Lanka, Filipine şi Vietnam. La sfârşitul lui 2021 Ivatherm a livrat prima comandă în India. „În acest moment, vindem în jur de 40% la export în 18 ţări, unele dintre ele cu potenţial mare de creştere. În ultimii ani nu am mai căutat activ alte pieţe pentru extindere, suntem însă abordaţi tot mai mult de distribuitori din alte ţări. Ne alegem cu grijă partenerii, nu vindem oricui, la orice preţ. Implementăm în fiecare ţară strategia care ne-a adus rezultate aici şi deţinem un control cât mai bun al materialelor de marketing şi al conţinutului vizual pentru a avea o imagine unitară a brandului.” Rucsandra Hurezeanu spune că a  fost încă de la început foarte atentă la estetica brandului, care vorbeşte despre valori precum ştiinţă, modernitate, natural prin apa termala Herculane, indiferent de graniţe. „Îmi place să spun că Ivatherm îmbină tot ce are Europa mai bun. Formularea şi producţia cosmeticelor o facem în Franţa, agenţia de design cu care lucrăm este la Londra, borcanele vin din Italia, dar Ivatherm este un brand românesc. „Industria românească de dermocosmetice este încă mică şi firavă, dacă o comparăm cu cele 700 de branduri noi lansate în Franţa anual. În România, Ivatherm, companie lansată acum 16 ani, activează pe o piaţă a produselor cosmetice de farmacie de circa 30 de milioane de euro. „După primii ani, am reuşit să câştigăm o cotă de piaţă de 10% în România şi să fim între primii patru jucători, deşi suntem în competiţie cu marile branduri internaţionale, globale. Am analizat mereu competiţia mare, la nivel global, am urmărit tendinţele pe pieţele care ne interesează”, spune antreprenoarea. Modelele de business pe care compania le-a adoptat pentru intrarea pe alte pieţe au fost, de obicei, distribuţia exclusivă sau angajarea unei echipe locale de vânzări şi marketing, împreună cu un contract logistic de distribuţie. „Pentru toate brandurile româneşti aflate la început de drum, cred că este important să crească întâi pe piaţă locală. Asta le aduce pe de o parte experienţă şi expertiză, iar pe de altă parte resursele financiare necesare pătrunderii pe alte pieţe. Având o reţetă de succes pe piaţă locală, e mai uşor să exporţi modelul şi să replici în alte ţări.”

     

    În căutarea unor operatori specializaţi pentru plus de sinergie. Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri şi produse ready meal din România, spune că grupul nu a avut şi nu are în plan în viitorul apropiat investiţii în fabrici în afara României. Astfel, investiţiile companiei în producţie s-au îndreptat către România, iar bunurile rezultate au mers atât în retailul autohton, cât şi la export. El nu exclude ca pe viitor (termen mai îndepărtat) grupul să parieze pe producţia în alte ţări, însă pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de o serie de factori. „Deocamdată încercăm alocarea resurselor disponibile în zonele şi activităţile ce asigură cel mai bun return (rezultat – trad.), dar ne gândim şi ne pregătim să investim şi în afara României, când vom identifica operatori specializaţi pentru un plus de sinergie în lanţul valoric şi când vom aprecia că este oportun.”

    Grupul are în România lanţ integrat pe partea de carne de pasăre, pentru că îşi creşte puii în propriile ferme (Puiul Fericit, Puiul Fermierului, Puiul Familist, Puiul Antistres). Carnea de porc este însă importată, iar produţia de mezeluri se realizează la Salbac, una dintre companiile din grup, conform celor mai recente date ZF. La Europrod, altă companie din grup, se realizează produse ready meal precum crispy. La Avicola Lumina, în Constanţa, grupul creşte găini pentru ouă, conform celor mai recente date.

    „Noi, la Agricola, ne-am concentrat atenţia pe dezvoltarea pieţei interne în raport cu posibilităţile facilităţilor de producţie disponibile. Prin investiţii, care la nivelul grupului de firme Agricola se ridică la o media anuală de peste 8 milioane euro, cu vârfuri de sume investite de peste 25 milioane euro pe an – cum este cazul proiectului de creştere de capacitate şi modernizare a abatorului de păsări – am reuşit să «ridicăm» producţiile spre nivelul maxim al potenţialului oferit de facilităţile de care ne folosim”, a spus el.

    Astfel, în anul 2021, grupul a realizat şi comercializat volume mai mari cu 135% la carnea de pasăre, cu 65% mai mari la salamuri crud-uscate şi mezeluri fiert-afumate şi, respectiv, cu 169% mai mari la produsele ready meals şi semipreparate – în comparaţie cu volumele realizate în anul de referinţă 2009, explică executivul român, care este şi acţionar în grup. „Piaţa vizată de produsele companiilor noastre a fost cea internă dar, odată cu creşterea cantităţii totale vândute, a crescut proporţional şi exportul (ajungând la aproape 10% din business – n.red.).” Planurile din viitorul apropiat ale grupului, spune Grigore Horoi, sunt să creeze o piaţă matură, echilibrată în România pentru produsele din portofoliul Agricola. Abia apoi, oficialii companiei se vor gândi la eventuale facilităţi operaţionale în proximitatea pieţelor deja conturate. E vorba de pieţe unde produsele Agricola ajung pentru că sunt exportate. Agricola a avut afaceri consolidate la nivel de grup de peste 730 de mil. lei, conform datelor comunicate de reprezentanţii companiei. În toate companiile din grup lucrează circa 2.800 de oameni.

     

    Dan Ostahie, Altex: Expansiunea internaţională este o validare pentru o companie antreprenorială care doreşte să facă pasul către o multinaţională.”

    • Altex a încheiat anul 2020 cu afaceri de peste 5 mld. lei (peste 1 mld. euro) după o creştere de 24%, de două ori mai rapidă decât cea a pieţei de profil în ansamblul său. Anul trecut, din nou, afacerile au crescut cu 20%.

    Dragoş Petrescu, fondator, City Grill: „Avem un plan de dezvoltare la Viena, în Austria. Ne dorim să deschidem un restaurant de tip Buongiorno în 2022-2023, după ce vom depăşi perioada de pandemie.”

    • Grupul City Grill are aproximativ 20 de restaurante sub mai multe branduri precum City Grill, Buongiorno, Pescăruş sau Caru’ cu Bere, circa 1.000 de angajaţi şi afaceri de aproximativ 26 mil. euro în 2021.

    Florin Enache, fondator TEILOR: „Avem planuri ambiţioase de dezvoltare şi ne dorim ca în următorii ani, reţeaua TEILOR din străinătate să fie cel puţin egală cu numărul de magazine din România.”

    • Lanţului de bijuterii TEILOR a ajuns la o reţea de circa 60 de magazine pe patru pieţe din Europa Centrală şi de Est.

    Mircea Tudean, director general Farmec Cluj-Napoca: „Produsele din portofoliul Farmec sunt deja prezente în 30 de ţări, de pe mai multe continente. Dorim să creştem volumul exporturilor.”

    • Expansiunea Farmec are la bază mai multe direcţii, cea mai recentă investiţie vizând listarea produselor Gerovital pe Amazon, în Italia, Spania şi Franţa.

    Sacha Dragic, fondator şi executive chairman al Superbet Group: „Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare.”

    Raul Ciurtin, proprietarul producătorului de conserve Prefera Foods: „Expansiunea peste graniţe a fost în planul nostru încă de la început, având în vedere că în ţările europene şi în alte state dezvoltate, interesul pentru produse tip plant based este foarte mare.”

    Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea producătorului de dermatocosmetice Ivatherm: „În acest moment, vindem în jur de 40% la export în 18 ţări, unele dintre ele cu potenţial mare de creştere.”

    Eliodor Apostolescu, proprietarul companiei Phoenix Y, producătorul pufuleţilor Gusto: „Mai mult de jumătate din ceea ce producem exportăm. Ce am reuşit noi să facem a fost să demonstrăm că se poate, am creat o fisură într-un zid care acum zece ani părea impenetrabil.”

    Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău: „Deocamdată încercăm alocarea resurselor disponibile în zonele şi activităţile ce asigură cel mai bun return (rezultat – trad.), dar ne gândim şi ne pregătim să investim şi în afara României.” 

    Levente Bara, cofondatorul Transilvania Nuts: „În Indonezia avem 300 de angajaţi în fabrica de procesare de condimente Natural Java Spice, de unde exportăm în circa 50 de ţări de pe glob. Considerăm intrarea pe pieţe externe ca fiind câştigătoare datorită diversificării businessului şi găsirii de pieţe cu costuri reduse de producţie.”

  • Care este cel mai râvnit job al momentului pe care majoritatea tinerilor şi-l doresc cu ardoare si ce calităţi trebuie să le ai pentru a-l obţine

    O piaţă relativ nouă, pe care mulţi nu o înţeleg şi despre care nu ştiu foarte multe lucruri, a ajuns în 2021 la o valoare de 15 milioane euro. În cifre absolute, piaţa creatorilor de conţinut a crescut foarte mult, însă abia acum începe să se creeze o ordine, astfel pornind pe drumul său către maturitate. În România există în prezent circa 3.000 de creatori de conţinut, dintre care o bună parte fiind deschizătorii de drum ai acestei pieţe. Viitorul arată bine, însă fără muncă, calitate şi un conţinut conectat la realitate, piaţa se va cerne în avantajul celor care acum ţin cont de aceste criterii.

    Pe site-urile locale de recrutare nu pot fi găsite joburi de „creator de conţinut” sau „influencer”, însă este, poate, cea mai dorită profesie a prezentului, în special de către tineri. Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent cu privire la ceea ce urmăreşte. Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani influencerii puteau face un conţinut despre lifestyle, combinat cu informaţii despre înfrumuseţare, acum acestea sunt divizate, iar publicul îşi doreşte să găsească un anumit tip de informaţii atunci când urmăreşte un creator. Muncă, muncă şi iar muncă, dar şi un praf de carismă şi succesul ar putea fi garantat în cazul acestei profesii.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media, este de părere că uneori doar munca este suficientă, însă în funcţie de segmentul ales ar putea fi nevoie şi de carismă pentru a putea avea succes. „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri. Dacă nu ai carismă este în regulă, dar depinde de zona în care vrei să activezi, dacă alegi cea de entertainment, este clar că ai nevoie de o mică doză de carismă, dar dacă alegi educaţia, nu este un indicator care să impacteze mult conţinutul”, spune Adriana Popescu. Ea a deschis în urmă cu un an agenţia de impresariat Lioness Media şi are un portofoliu format din 14 creatori de conţinut.

    Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent.

    Adriana Popescu a ales calea antreprenoriatului după patru ani petrecuţi în această industrie, însă a ajuns într-un punct în care şi-a dorit să ia o pauză. După mai multe oferte de joburi primite de la agenţiile concurente, Adriana Popescu şi-a propus ca întoarcerea ei în industrie să fie în proprii termeni. Astfel, şi-a deschis firma sa de impresariat şi îşi propune să contribuie la schimbarea pieţei creatorilor de conţinut. „Mi-am dorit să setez şi să am grijă de câteva valori personale, mai ales în ceea ce priveşte calitatea talentelor cu care îmi doream să lucrez, în punctul în care lucrezi pentru cineva nu poţi să ai un control atât de mare asupra portofoliului.”

    Piaţa creatorilor de conţinut s-a confruntat cu multe probleme, iar publicul, cel puţin o parte din el, a început să aibă dubii despre cum îşi desfăşoară aceştia activitatea. Poate cea mai controversată discuţie cu privire la creatorii de conţinut este marcarea reclamelor, pe care Adriana Popescu o doreşte reglementată, în special pentru această piaţă. „Noi suntem foarte transparenţi, nici nu ar trebui să se discute despre aşa ceva, toate trebuie marcate şi noi susţinem reglementarea acestei zone de reclame. Îmi este greu să înţeleg de unde această ruşine să marchezi un conţinut sponzorizat, este o chestie de transparenţă şi respect faţă de comunitatea ta, de acolo ar trebui să pornească orice colaborare, felul în care îţi alegi un brand, felul în care eşti transparent faţă de comunitate, din respect faţă de oamenii care sunt adunaţi în jurul tău.”

    Cu toate că au existat suspiciuni cu privire la activitatea ilegală a creatorilor de conţinut, realitatea stă diferit, astfel că mulţi dintre aceştia au ales să îşi deschidă un SRL şi foarte puţini activează sub forma unui PFA sau chiar cu drepturi de autor. Fără existenţa unei forme legale de activitate, creatorii de conţinut şi companiile nu ar putea colabora. Adriana Popescu nu îşi doreşte să crească cu mult portofoliul creatorilor de conţinut, însă cei pe care i-a ales până acum au fost selectaţi după anumite criterii. „Îmi doresc foarte mult ca în echipa mea să existe oameni care sunt conectaţi la realitate, oameni care vorbesc despre principalele probleme ale societăţii fără să le fie teamă că asta le va afecta în vreun fel o relaţie cu un brand, care să fie asumaţi.”

    Adriana Popescu estimează că piaţa creatorilor de conţinut a avut anul trecut o valoare de 15 milioane euro, iar în acest segment activează circa 2.500-3.000 de creatori, aici fiind incluşi doar cei care îşi monetizează activitatea. Pe lângă aceştia, există încă 1.500 – 2.000 de persoane care creează conţinut pe reţelele de socializare, dar încă nu au încheiat nicio colaborare de promovare a unui produs sau serviciu. Una dintre cele mai des întâlnite întrebări cu privire la această piaţă este cât câştigă un creator de conţinut, cu toate că cifrele pot să difere în funcţie de anumiţi indicatori, în medie, un creator de conţinut, care are 100.000 de urmăritori pe Instagram, de exemplu, poate să plece de la câteva mii de euro pentru o campanie de publicitate. Însă, campaniile de publicitate pot reprezenta o colaborare prin care creatorul face 1-2 postări pe una dintre reţelele de socializare sau este un parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp, de câteva luni, iar în acest caz, câştigul se poate ridica la câteva zeci de mii de euro. Câştigurile diferă în funcţie de numărul de urmăritori ai creatorului, numărul de postări realizate, cât şi de specificul campaniei de publicitate. Adriana Popescu spune că îşi alege foarte atent brandurile/companiile cu care urmează să lucreze, iar în funcţie de fiecare produs promovat discută cu unul dintre creatorii de conţinut din portofoliul său pentru a încheia în final colaborarea. Brandurile sunt alese cu atenţie, astfel încât să se potrivească tipului de conţinut pe care un creator îl are, dar şi în funcţie de principiile pe care acesta le promovează. „Noi, la nivel de agenţie, avem o politică foarte strictă, nu lucrăm absolut deloc cu tot ce înseamnă zona de pariuri sau branduri de care nu a auzit nimeni. Discutăm cu branduri serioase, care au o istorie şi care comunică în conformitate cu valorile creatorilor. Ceea ce ne-a învăţat pe noi ultimul an a fost prevenţia, dacă vine către noi un brand de care nu suntem singuri, preferăm să spunem nu”, spune Adriana Popescu.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media: „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri.”

    Ea este de părere că cele mai importante principii pe care trebuie să le aibă un creator de conţinut sunt transparenţa şi sinceritatea faţă de publicul care acordă încredere în ceea ce face. De asemenea, un creator de conţinut ar trebui să înceapă această activitate pentru că îşi doreşte să discute anumite idei cu publicul său, nu să îşi transforme toată activitatea doar în promovarea unor produse. Un alt principiu de care ar trebui să ţină cont un creator de conţinut este asumarea, în momentul în care greşeşte să recunoască acest lucru.

    De asemenea, creatorii de conţinut nu îşi pot obţine veniturile doar din postările cu conţinut sponsorizat, în funcţie de platforma în care activează, aceştia mai pot câştiga câteva mii de euro pe lună. Spre exemplu, o persoană care are un cont de Youtube şi circa 300.000-500.000 de abonaţi la canalul său, ar putea obţine circa 6-7.000 euro pentru activitatea pe această platformă, care înseamnă, în medie, publicarea a două videouri pe săptămână, fiind de altfel şi recomandarea Youtube-ului.

    Adriana Popescu este de părere că piaţa nu este supraaglomerată, însă de ceva vreme se poate observa o segmentare clară a acesteia, astfel că fiecare creator de conţinut a ales o nişă pe care să activeze, fără să mai aibă un conţinut ce vizează mai multe segmente. Acest lucru va duce la o cernere a pieţei. Proprietara Lioness Media îşi doreşte ca anul acesta să depăşească o cifră de afaceri de 1 mil. euro, având în vedere că anul trecut a încheiat cu venituri de 600.000 euro. Nu plănuieşte să îşi mărească semnificativ portofoliul în 2022, însă vrea să lucreze la o serie de proiecte ce vizează dezvoltarea pe orizontală a agenţiei.

  • Moda necunoscutului

    Motiv de laudă pentru posesoare şi de invidie pentru prietene şi cunoştinţe, genţile de lux, care nu de puţine ori sunt considerate investiţii bune, nu mai atrag pe toată lumea, existând o categorie de persoane care preferă să se orienteze în altă parte, scrie Wall Street Journal.

    Acestea, care fac parte din rândul milenialilor sau al generaţiei de după ei, Z, nu consideră că luxul înseamnă exclusiv şi scump, preferând ceva mai discret, dar de bună calitate şi cu un preţ pe măsură. Genţile pe care le caută această categorie costă câteva sute de dolari şi vin de la branduri ca Luar Ana, Hereu, Simon Miller sau Chylak, care atrag şi vedete şi nu pot fi recunoscute după logo, ci mai degrabă după formă.

  • Când ambiţia învinge orice obstacol. Povestea unei românce care nu a vrut să renunţe când toată lumea îi zicea că nu are nicio şansă, iar acum are o afacere de milioane de euro

    De 18 luni a fost nevoie pentru ca antreprenorarea Cătălina Trupşor să îi convingă pe reprezentanţii producătorului de vopseluri premium Benjamin Moore că nu se va lăsa până nu va aduce brandul şi în România. Nu i-au dat prea mari şanse de reuşită, iar investiţia a fost „pe riscul ei”. Cum stau lucrurile la 16 ani distanţă?

    Aveam 23 de ani şi îmi doream să îmi vopsesc apartamentul. Am mers absolut oriunde se putea merge la vremea respectivă în Bucureşti să găsesc o culoare pe care o doream, un anumit tip de finisaj”, îşi începe povestea Cătălina Trupşor, fondator al companiei Color Smart Distribution, importatorul local al brandurilor de amenajări interioare Benjamin Moore şi Novacolor. La acea vreme, spune că îşi dorea şi cerea date tehnice pentru a alege cel mai potrivit produs.

    După o experienţă de câteva luni de zile în care a testat tot felul de culori, şi-a dat seama că nimic nu era „din povestea pe care eu doream să o obţin la mine în casă”. Prin cunoştinţe, a reuşit să facă rost de câţiva litri de produs Benjamin Moore pe care l-a aplicat singură. „În acel moment am înţeles că este o lipsă în piaţa din România şi am fost conştientă că, dacă reuşesc să vin în întâmpinarea acestei carenţe, sigur va fi dificil, dar nevoia cu siguranţă există.” A început să facă astfel cereri peste cereri la Benjamin Moore.

    „Am insistat peste 18 luni, în fiecare lună. Au fost convinşi că nu va fi un succes, dar într-un final, pentru că mi-am asumat să fac singură dezvoltarea financiară de care era nevoie la momentul respectiv, au acceptat să încerce, cu condiţia ca eu să îmi asum pierderile.” A pornit la drum cu o investiţie iniţială de 80.000 de euro din fonduri proprii şi a adus primul import în 2005. Antreprenoarea povesteşte că a vândut mai puţin pe tot parcursul anului 2005 decât facturează astăzi într-o singură zi. „În anul 2006 am început cât de cât să înţeleg canalele, să dezvolt lucrurile şi au existat creşteri de 300%, de 400%. Dar, bineînţeles, de la ceva mic e mult mai uşor să creşti.”

    Dacă în 2019 businessul a închis anul cu o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro, în 2020 veniturile au fost de peste 2 milioane de euro, iar estimările pentru acest an prevăd o creştere de circa 30-35%.

    Anual, un procent de 3-5% din cifra de afaceri a companiei este investit în marketing şi în evenimentele cu specialişti – arhitecţi şi designeri.

    Compania este prezentă astăzi prin parteneri în 16 oraşe din România, dar şi în Chişinău, iar la finele anului viitor antreprenoarea intenţionează să ajungă în peste 20-22 de oraşe, obiectivul fiind acoperirea naţională. „Am intrat şi în Republica Moldova şi mai sunt zone în care putem să intrăm, dar în acest moment, şi pe fondul pandemiei, ne focusăm să închidem dezvoltarea la nivel naţional. După aceea vom vedea, în funcţie de oportunităţi şi mediul economic.” Businessul are şi două showroomuri, unul la Constanţa, deschis în 2013, şi unul la Bucureşti, inaugurat anul acesta.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • O tranzacţie internaţională creează primul jucător de 1 mld. lei din industria dulciurilor din România

    ♦ Produsele Chipita România sunt distribuite la nivel naţional şi exportate în peste 50 de ţări.

    Mondelez International (simbol bursier MDLZ – Nasdaq) a finalizat achiziţia Chipita Global, unul dintre cei mai mari producători de croissante şi snackuri coapte din Europa Centrală şi de Est, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Mondelez. Tranzacţia se ridică la 2 miliarde de dolari.

    „Chipita este un business construit pe o bază solidă (…). Prezenţa Mondelez International în categoria croissante şi snackuri coapte cu Chipita Global va contribui la creşterea accelerată în toată Europa şi va sprijini extinderea prezenţei noastre pe pieţele-cheie cu creştere rapidă din zona centrală şi de est“, a spus Vince Gruber, EVP şi preşedinte al Mondelez Europa.

    În contextul tranzacţiei, în România, Mondelez şi Chipita vor crea prima companie de 1 miliard de lei din industria dulciurilor de pe plan local.

    În anul 2020, ultimul pentru care există date disponibile, filiala locală a Chipita a avut o cifră de afaceri de 500 de milioane de lei, iar subsidiara Mondelez din România a avut în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, o cifră de afaceri de 568 de milioane de lei, conform datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Mai mult, câştigă teren în faţa Nestle, care nu mai are producţie în România. Nestle a avut o cifră de afaceri de 933 de milioane de lei în 2020, iar Ferrero, de asemenea, un jucător important de pe piaţa dulciurilor, a avut o cifră de afaceri de 879 de milioane de lei, conform datelor publice.

    Achiziţia la nivel internaţional îi va permite companiei Mondelez International să aibă un portofoliu extins de produse de patiserie în Europa, satisfăcând cererea în creştere a consumatorilor pentru acest segment. De asemenea, tranzacţia deschide un potenţial puternic de inovare, reunind mărci emblematice ale Mondelez International, cum ar fi biscuiţii Oreo, belVita şi LU; ciocolatele Cadbury Dairy Milk, Milka şi Toblerone; bomboanele Sour Patch şi guma Trident, cu cele de croissante şi mărci de snackuri coapte ale Chipita Global, precum 7Days. 

    În urma tranzacţiei va fi înfiinţată o echipă de management interimară pentru a gestiona operaţiunile Chipita şi pentru a sprijini procesul de integrare, care va avea loc în 2022.

    Echipa de management interimară, care este formată din lideri ai Mondelez International şi cei existenţi din Chipita Global, şi va fi condusă de Ivo Naydenov, care lucrează la Mondelez International de aproape 20 de ani şi care are experienţă în toată regiunea din sud-estul Europei. 

    Mondelez International a avut venituri nete de 26,58 miliarde de dolari în 2020, iar Chipita a avut venituri de aproximativ 580 de milioane de dolari în 2020 şi aproximativ 5.400 de angajaţi şi produce în 8 fabrici, conform comunicatului de presă al Mondelez.

    În România, Chipita a intrat în 1998, imediat după ce s-a extins din Grecia, ţara de origine, în Bulgaria şi Polonia.

    Unitatea de producţie este situată în Clinceni, judeţul Ilfov şi este dotată conform ultimelor standarde europene şi internaţionale în materie de tehnică şi tehnologie, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

    În fabrica de pe plan local, Chipita produce în prezent croissante, miniprăjituri, bake rolls şi creme de cacao cu alune, sub brandurile 7Days, Chipicao şi Fineti.

    Produsele Chipita România sunt distribuite la nivel naţional şi exportate în peste 50 de ţări, Marea Britanie, Franţa, Portugalia, Grecia, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Germania, Spania, Italia, Slovacia, Cehia, Maroc sau Canada, conform datelor de pe site-ul Chipita România.

  • Grafic: Cele mai valoroase zece branduri de modă de la nivel global

    Mai multe grafice şi tabele din domeniul Retail&Agrobusiness

    Mai multe grafice şi tabele din domeniul Media&Advertising

    Materialul a apărut în ediţia din 9 decembrie 2021 a Ziarului Financiar.

     

  • Un business de 100 de ani. Ce urmează?

    După un secol de activitate neîntreruptă pe piaţa locală de farmaceutice, timp în care se privatizează, se listează la bursă şi lansează mai multe branduri proprii ajunse lider de piaţă în volum, producătorul local de medicamente Biofarm se pregăteşte, în anul centenarului, de o nouă etapă. Pe ce piloni îşi construieşte compania planurile de viitor?

    Istoria companiei Biofarm,

    unul dintre primii producători locali de medicamente, începe în 1921, într-un moment în care industria medicamentelor era în plină dezvoltare la nivel mondial. Compania farmaceutică a luat naştere în urma fuzionării mai multor întreprinderi mici, producătoare de medicamente, proces care s-a întins până în anul 1936, când se pun bazele unităţii actuale. În 1956 se înfiinţează o nouă secţie în Strada Tineretului, prima fabrică din ţară destinată producţiei de extracte din plante, tincturi, substanţe pure şi produse de uz veterinar. Secţia va lua, un an mai târziu, numele de „Fabrica de Medicamente Galenica”. Aici începe producţia mai multor medicamente atât de origine vegetală, cât şi de origine animală. În 1969 fabricile de medicamente Galenica şi Biofarm se unesc în „Întreprinderea de Medicamente Biofarm”. O bornă importantă din istoria producătorului este anul 1996, care a adus cu sine privatizarea companiei, după naţionalizarea din 1948, dar şi debutul tranzacţionării pe piaţa RASDAQ, sub simbolul BIOF. Aceasta e urmată, în toamna anului 2005, de un alt moment-cheie: înscrierea acţiunilor emise de Biofarm la Cota Bursei de Valori Bucureşti – sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române – Categoria I. La un deceniu distanţă, în ianuarie 2015, acţiunile companiei sunt încadrate la categoria Premium.

     

    La prag istoric

    Anul trecut, Biofarm a înregistrat o cifră de afaceri de 218 milioane de lei şi EBITDA de 75 de milioane de lei. În primele luni ale acestui an, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 179 de milioane de lei şi un profit net de 54,8 de milioane de lei, în creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. La nivelul întregului an, reprezentanţii businessului estimează o creştere totală de 12-15% a cifrei de afaceri în 2021. „Ne-am propus să obţinem o valoare a veniturilor din vânzări de peste 251 de milioane de lei. Creşterea veniturilor este susţinută de doi piloni principali: dezvoltarea categoriilor în care suntem activi cu brandurile de top ale companiei şi lansarea de noi produse”, spune Cătălin Vicol, director general, Biofarm. Compania deţine, în prezent, un portofoliu de peste 100 de produse, care acoperă 65 de arii terapeutice, comercializarea produselor Biofarm realizându-se exclusiv prin distribuitorii agreaţi. În prezent, portofoliul producătorului acoperă cele mai importante arii terapeutice din divizia Consumer Healthcare (digestiv şi metabolic, respirator şi ORL, cardiovascular şi circulator, sistem nervos, multivitamine), cu peste 20 de branduri reprezentative şi este, potrivit reprezentanţilor businessului, lider de piaţă din punct de vedere volumic în categoriile de referinţă a şapte dintre brandurile sale: Bixtonim, Carmol, Colebil, Triferment, Sennalax, Nervocalmin şi Cavit Junior. Executivul spune că 95% din cifra de afaceri Biofarm este generată de portofoliul de produse OTC şi suplimente alimentare.

    Despre 2021 Cătălin Vicol spune că este un an efervescent pentru Biofarm. Ajunsă acum în anul centenarului, compania a pus bazele dezvoltărilor ulterioare printr-o investiţie de peste 35 de milioane de euro în deschiderea unei noi unităţi de producţie şi testare în Bucureşti. Cu o suprafaţă utilă de peste 10.000 de metri pătraţi şi un flux de producţie anual de trei ori mai mare decât în unitatea existentă, noua fabrică Biofarm asigură „producerea unui portofoliu complex de produse farmaceutice şi dezvoltarea acestuia cu tratamente inovative, adaptate consumatorului modern”, potrivit lui Vicol. Noua unitate de producţie are patru fluxuri de producţie – comprimate/comprimate filmate/drajeuri, capsule moi, soluţii şi siropuri. El spune că fabrica beneficiază de echipamente şi instalaţii de ultimă generaţie şi de softuri de automatizare care contribuie la optimizarea producţiei şi a fluxurilor logistice, toate liniile de producţie fiind auditate şi certificate de către Agenţia Naţională a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale conform Ghidului privind buna practică de fabricaţie (GMP), standardul de calitate care stabileşte normele de fabricaţie a medicamentelor la nivel european. Totodată, liniile de producţie sunt certificate EN ISO 9001.

    „În laboratorul de analiză fizico-chimică există un nucleu de specialişti cu o experienţă vastă, care au acces şi la cursurile de perfecţionare continuă pentru dezvoltarea şi validarea metodelor analitice la standarde europene pentru produsele Biofarm. Inaugurarea uneia dintre cele mai moderne fabrici de medicamente din România este startul nostru de a ne pregăti pentru următorii o sută de ani şi de a continua să ducem mai departe misiunea începută în 1921, de a acţiona mereu spre binele oamenilor.”

    Nivelul total al investiţiilor planificate de companie pentru acest an a fost de peste 47 de milioane de lei. O parte din această sumă a fost deja alocată dotării cu echipamente şi instalaţii de ultimă generaţie a unităţii de producţie deschisă de Biofarm în 2021. Producătorul va direcţiona investiţiile şi către creşterea eficienţiei activităţilor desfăşurate în cealaltă unitate de producţie a companiei, către amenajarea spaţiilor de birouri, dar şi către tehnologizare, în linie cu standardele internaţionale de certificare GMP (good manufacturing practice). În plus, o parte din bugetul de investiţii va fi alocat reînnoirii flotei auto.

     

    Cea mai mare investiţie greenfield din ultimii 30 de ani

    De-a lungul anilor de activitate, compania a pus accent pe alinierea la noile cerinţe ale pieţei şi nevoile consumatorilor. „Ne dorim ca la finalul zilei să avem gata de pus pe raftul din farmacie cel mai bun produs pentru consumatorii noştri. De aceea am lucrat la dezvoltarea unui portofoliu de soluţii terapeutice actuale şi relevante consumatorului modern, translatat prin upgrade-ul imaginii brandurilor longevive, cât şi setarea unui ritm de inovare alert în segmentele emergente din categoria consumer healthcare (CHC).”

    Pe zona de strategie de afaceri, adaugă el, principala provocare este generată de un nivel ridicat de competitivitate. „România este o piaţă în continuă creştere, atât prin dezvoltarea noilor categorii, cât şi prin pătrunderea a noi jucători pe piaţa din România. Dar reuşim să ne menţinem activi şi să ocupăm poziţii de top în categoriile în care suntem prezenţi, categorii în care investim resurse semnificative astfel încât consumatorii să fie informaţi şi responsabilizaţi în procesul decizional de cumpărare.”

    Cătălin Vicol, director general, Biofarm: „Să lucrezi în industria noastră înseamnă să contribui la creşterea calităţii vieţii oamenilor şi să faci bine celor din jur, iar sfatul meu pentru tineri este să fie întotdeauna creativi, să caute oportunităţi de dezvoltare şi să nu înceteze niciodată să inoveze.”

    Şi la capitolul forţă de muncă industria are de suferit pe anumite categorii de personal. În prezent, Biofarm are un număr de 390 de angajaţi. „În industria în care activăm există categorii de personal care pot fi caracterizate prin deficit de forţă de muncă, mai ales în cazul personalului necalificat din unitatea de producţie: maşinişti, ambalatori, operatori. În Bucureşti, atragerea resurselor umane cu studii de specialitate este mai provocatoare, fiind active mai multe unităţi producătoare de medicamente”, susţine Cătălin Vicol. În zona de producţie, el spune că România nu a mai dezvoltat în ultimii 30 de ani şcoli de chimie sau de farmacie. „Acest lucru creează o competiţie foarte mare când vine vorba de găsirea unor candidaţi potriviţi. Ca soluţie la această provocare, pe tot parcursul procesului de dezvoltare şi cercetare, am creat un ecosistem de parteneriate cu specialiştii de top ai industriei pentru a susţine progresul ştiinţific atât în industria farmaceutică, cât şi în universul academic. Avem o zonă de dezvoltare constantă şi pentru nucleul de specialişti pe care îl avem în echipă, chiar dacă au deja o experienţă vastă. Le oferim acces la cursuri de perfecţionare pentru dezvoltarea şi validarea metodelor analitice la standarde europene.”

    În ceea ce priveşte încercările aduse de pandemie în dreptul companiei Biofarm, Cătălin Vicol spune că una dintre ele a fost presiunea de a implementa măsuri de siguranţă sanitară serioase, „care să ne permită în acelaşi timp să producem la capacitate maximă, pentru că noi am tratat activitatea de producţie ca pe un sector vital”. Compania s-a asigurat că are stocurile necesare de materii prime pentru ca fluxul de producţie să se desfăşoare în mod obişnuit. „În 2020 am produs la capacitate maximă, pentru a putea veni în sprijinul consumatorilor noştri.”

     

    Despre viitor, în plan local şi internaţional

    Ca tendinţe remarcate în ultima vreme în industria farmaceutică locală, Cătălin Vicol susţine că în primul rând, consumatorii devin din ce în ce mai sofisticaţi, mai informaţi şi apelează din ce în ce mai mult la automedicaţie. De asemenea, lista de cumpărături uzuală s-a lărgit cu produse destinate susţinerii sistemului imunitar şi well-being. „Analizând impactul negativ al pandemiei, se poate observa o creştere a consumului pentru produse din categoria anxiolitice şi stres. Ne concentrăm să răspundem rapid şi eficient nevoilor acestora şi ne dezvoltăm portofoliul astfel încât să acoperim cât mai multe arii terapeutice.”

    Ca planuri de viitor, Cătălin Vicol spune că unul dintre principalele obiective ale companiei este să lanseze produse care să vină în întâmpinarea nevoilor actuale ale consumatorilor. „Ne-am propus ca, în următorii ani, să ne dublăm cifra de afaceri. De aceea, urmărim să creştem organic, prin produsele pe care le avem in portofoliu astăzi, dar şi prin dezvoltarea de produse noi.” Nevoia de produse noi, adaugă el, este foarte importantă pentru viitor. „Planurile pentru următorii 5-7 ani ne obligă să dezvoltăm o serie de formule de produse noi pe care le vom pune pe piaţă. Suntem unul dintre cei mai importanţi jucători din categoria consumer healthcare, iar obiectivul nostru este să devenim lider în termeni de volum şi să ne situăm în top 3 din punct de vedere valoric.”

    Potrivit lui Vicol, creşterea exporturilor se înscrie, la rândul său, printre obiectivele importante ale companiei în strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Biofarm realizează, în prezent, exporturi în 12 ţări (Azerbaidjan, Cehia, Cipru, Georgia, Irak, Lituania, Malta, Moldova, Rusia, Ungaria, Ucraina, Kârgâzstan), iar obiectivul pentru perioada următoare este ca exportul să reprezinte 10% din vânzările totale. „În acest sens, vizăm extinderea pe pieţe din Asia de Sud-Est, Africa şi Orientul Mijlociu. Noi producem anual 24-25 de milioane de unităţi de medicamente şi suplimente alimentare, dintre care 21,5 milioane de unităţi le punem pe piaţa din România, restul merg la export. Capacitatea de producţie poate fi extinsă până la 100 de milioane de unităţi.”

     

    De un deceniu şi jumătate în pharma

    Executivul a împlinit chiar luna aceasta trei ani de când a preluat conducerea Biofarm în calitate de director general, şi peste 15 ani de când lucrează în industria farma. Anterior, a condus filiala locală a Walmark, între 2008 şi 2016, iar din 2010 a ocupat şi funcţia de director regional responsabil de România, Bulgaria, Ungaria şi Moldova. În perioada 2016-2018, a fost director general al Air Liquide Vitalaire România, una dintre cele mai mari companii pe piaţa serviciilor medicale respiratorii şi a dispozitivelor medicale la domiciliu. Potrivit lui, „Biofarm a fost întotdeauna un angajator important în România, compania oferind locuri de muncă înalt calificate într-o industrie vitală şi în creştere”. De aceea, în echipa pe care a format-o din rolul actual, spune că a căutat întotdeauna să aducă persoane care să fie foarte bine pregătite pe ramura pe care operează, ceea ce a reprezentat însă o mare provocare, având în vedere insuficienţa forţei de muncă calificată în domeniul pharma. „Activăm într-un domeniu în care trebuie să ne îmbunătăţim constant şi rapid modul de lucru astfel încât să atingem standardele cerute de ritmul alert de dezvoltare. Aşadar, oricine se alătură echipei noastre trebuie să fie motivat de performanţă, inovaţie, responsabilitate, grijă şi pasiune”, enumeră el calităţile pe care le consideră esenţiale la oamenii din echpa sa.

    Pe fondul unei creşteri considerabile a industriei farmaceutice, înregistrată în ultimii ani, şi a cererii importante atât din zona de cercetare şi dezvoltare, cât şi în producţie şi vânzări, Cătălin Vicol este de părere că orice tânăr care îşi alege o carieră în industria farmaceutică are posibilităţi nenumărate de dezvoltare şi de afirmare. „Să lucrezi în industria noastră înseamnă să contribui la creşterea calităţii vieţii oamenilor şi să faci bine celor din jur, iar sfatul meu pentru tineri este să fie întotdeauna creativi, să caute oportunităţi de dezvoltare şi să nu înceteze niciodată să inoveze”, încheie el.

  • România este unul dintre cei mai mari producători ai uneia dintre cele mai iubite băuturi din lume, dar cu toate acestea foarte puţini oameni ştiu că există aşa ceva în ţara noastră

    Povestea brandurilor româneşti de vin a început să se scrie acum multă vreme. Puţini sunt cei care ştiu că piaţa locală face parte din lumea foarte veche a vinului, asta însemnând că licorea lui Bacchus a început să se realizeze aici, ca de altfel în Bulgaria sau Georgia, când conceptul de brand de ţară sau cel de marcă nu existau. Anii au trecut, dar România a continuat să cultive viţă de vie şi să producă vin, atât de mult încât e şi astăzi între cei mai mari 15 jucători de la nivel mondial. Cu toate acestea, în afara graniţelor propriei ţări, întrebarea standard este aceeaşi – „România produce vin?”

    Ţări precum Noua Zeelandă, Austria sau Ungaria, care produc mult mai puţin, au o imagine mai bună în lume. Ba mai mult, unele state, cum e cazul Republicii Moldova, au transformat acest bun într-un brand de ţară. România are – aparent – toate ingredientele necesare pentru a reuşi. Ce lipseşte totuşi pentru ca povestea brandurilor româneşti de vin să fie spusă peste tot prin lume?

    „În 2016 spuneam că în 2036, adică în 20 de ani, România va fi în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franţa şi Italia, atunci când vine vorba de excelenţă. Ştiu că pare abruptă această afirmaţie, dar cred cu tărie că avem posibilitatea să obţinem vinuri albe, roşii, rose şi chiar spumante extraordinare. Avem doar nevoie să găsim o voce care să fie unitară şi să ne facem auziţi în întreaga lume”, spune Marinela Ardelean, international wine expert.

    Momentan, piaţa locală se află pe locul şase în Europa şi pe 11 în lume (în contextul în care datele pentru China nu sunt încă disponibile) în ceea ce priveşte producţia estimată în 2021, arată datele OIV – Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.

    În timp ce producţia din state consacrate precum Italia, Franţa sau Spania – de altfel şi primii trei jucători din lume în ceea ce priveşte aceste cifre – a scăzut puternic în acest an, pe piaţa locală estimările arată cel mai bun an din ultimii cinci. România e, de altfel, una dintre ţările cu cele mai bune rezultate în 2021, o producţie de 5,3 mil. hectolitri, în urcare cu 37% faţă de anul anterior şi cu 29% peste media ultimilor cinci ani.

    Cu toate acestea, doar maxim 5% din producţie ia drumul exportului, restul vinului fiind consumat intern. Aceasta e una dintre cele mai mici ponderi din Europa, în ţări precum Bulgaria sau Republica Moldova, cota de piaţă a exportului sare de 50%.

    „România exportă destul de puţin vin, undeva la 5% din ce produce. Şi asta pentru că a crescut ponderea până în 2019, era chiar mai puţin înainte. Pentru export, trebuie să ne aliniem noi, producătorii, şi să înţelegem că e important să vorbim pe o voce comună. Dar şi dacă facem asta, pentru că avem acelaşi interes, fără susţinerea statului nu vom reuşi”, explică şi Adina Vulcan, marketing manager, Aurelia Vişinescu, o cramă din zona viticolă Dealu Mare, una dintre cele mai cunoscute din ţară, deşi nu una dintre cele mai întinse.

    România are 2,6% din toată suprafaţa cultivată cu viţă de vie la nivel mondial, adică 190.000 de hectare plantate, potrivit datelor de la OIV. Această valoare poziţionează piaţa locală pe locul zece în lume, aproape de Portugalia şi Chile, dar departe de liderii – Spania, Franţa, China şi Italia, fiecare cu peste 700.000 de hectare. De altfel, Spania este singura ţară care se apropie de pragul de 1 milion de hectare cultivate cu vie.

    România nu şi-a mai extins suprafaţa plantată cu viţă-de-vie de mai bine de cinci ani, ba chiar se remarcă o scădere uşoară, de 0,4%.

    În ceea ce priveşte România, banii investiţi în domeniu în ultimul deceniu – în mare parte fonduri europene – au fost folosiţi pentru reconversia viţei de vie deja existente, nu pentru plantarea de noi suprafeţe. Mai mult, chiar dacă unii jucători din industria vinului anunţă că au plantat câteva hectare sau zeci de hectare noi, există altele lăsate în paragină.

    Cele 190.000 de hectare reprezintă totalul suprafeţei cultivate, deci atât ceea ce au jucătorii care fac un business din asta, cât şi ceea ce deţin oamenii pentru consum propriu sau pentru vânzarea fructelor. Iar în cazul acestora din urmă, spre deosebire de producătorii de vin, investiţiile în domeniu sunt minime, mai ales când vine vorba de noi suprafeţe cultivate.

    Totuşi, programele de reconversie au schimbat faţa vinului românesc. Cel puţin pe plan intern.

    „Cu siguranţă există o creştere a numărului de branduri româneşti de vin, creştere care are loc începând de prin anii 2008-2009, datorită programelor de reconversie şi de sprijin a industriei de profil. Acest lucru, dar şi creşterea nivelului de cunoştinte al consumatorului român au dus la o evoluţie a pieţei de vin. Iar în final, nivelul de calitate al vinurilor este din ce în ce mai ridicat”, explică Mircea Niculescu, senior buyer în cadrul Carrefour, un retailer care a lansat o serie de programe destinate vinului local.

    Acest pas a venit în ultimii ani ca urmare a interesului, în general, tot mai mare al românilor pentru vin şi pentru vin autohton în special.

    „Consumul de vin autohton în România, eu îl estimez undeva la 90% din total, ceea ce ne conferă o poziţie bună la nivel de ţară. Evident, avem şi partenerii din zona de retail modern care au făcut din categoria de vin o prioritate în ultimii ani. O parte dintre ei s-au axat strict pe vinul românesc”, adaugă Mihai Bălănescu, national sales director, Jidvei, unul dintre cei mai mari jucători din industria de profil.

    Un român consumă în medie circa 2,5 sticle de vin pe lună (23,5 litri pe an), cifrele fiind relativ stabile în ultimii trei ani, dar în creştere faţă 2015-2017, arată calculele BM pe baza datelor OIV. România se află pe locul 13 în lume la consumul de vin per capita. Clasamentul este condus detaşat de Portugalia, micuţul stat din vestul Europei fiind atât un producător important, cât şi un consumator avid, cu 52 de litri de persoană pe an (6 sticle pe lună). Pe poziţiile următoare se află Franţa şi Italia, state unde există o adevărată cultură a vinului.

    „Dacă stăm să ne uităm corect, piaţa internă asta a fost şi înger şi demon pentru producătorii de vin. A fost înger pentru că ne-a ţinut pe toţi în viaţă şi ne-a făcut să fim mai buni. A fost demon pentru că nu ne-a obligat să ieşim pe piaţa externă. Avem doi vecini – Bulgaria şi Republica Moldova – pentru care piaţa internă nu a fost suficient de mare şi care acum sunt mult mai competitivi la export faţă de noi”, explică Daniel Negrescu, creator de brand şi director de marketing, Crama Rasova, un producător din zona Dobrogei. Ba mai mult, România e o piaţă din ce în ce mai mare de export pentru Republica Moldova. Acesta poate fi un motiv pentru care şi România nu va mai fi suficientă pentru producătorii autohtoni.

    „Atâta vreme cât concurenţa nu va fi îndeajuns de mare, nu vom fi obligaţi să facem pasul asta adevărat către export. Tot ce s-a făcut în ultimii 20 de ani au fost chestii punctuale şi timide. Nu au fost paşi adevăraţi. Nu a fost o strategie. Nu a fost absolut nimic”, adaugă el.

    Executivii din industria vinului declară însă în cor că fără ajutor din partea statului, producătorii nu pot deveni relevanţi peste hotare. În cazul tuturor ţărilor competitive la export, prima dată statul a fost cel care a pus bugetele la bătaie, cel care a făcut investiţia. Producătorii au crescut şi apoi, prin exporturile lor, au adus bani înapoi către ţara respectivă.

    „Este nevoie de foarte multă muncă şi, în afară de asociere, e nevoie foarte mare şi de implicarea autorităţilor. Fară implicarea autorităţilor, atât naţionale cât şi internaţionale, şi aici mă refer la reprezentanţii Ambasadelor României în diverse ţări, nu poţi să faci mare lucru. Ai nevoie ca România în primul rând să fie cunoscută, ca ţară producătoare de vin, iar apoi fiecare jucător în parte să îşi prezinte vinurile”, adaugă Alin Lăzărescu, general manager, Via Viticola Sarica Niculiţel.

    Vinurile companiei, atât Sarica Niculiţel cât şi domeniile Prince Matei – holdingul deţine două crame, una în Dealu Mare şi una în Dobrogea –, sunt prezente la export, în pieţe precum Marea Britanie, Germania, Polonia, China, dar în cantităţi destul de mici. De ce? Pentru că nu este deloc uşor să îţi prezinţi vinurile la distanţă, mai ales consumatorilor străini care nu ştiu foarte multe despre cine eşti tu ca producător, cine eşti tu ca ţară producătoare de vin şi până la urmă ce înseamnă vinurile tale, ce poveste au în spate.

    Ar trebui să învăţăm de la toţi, dar mai ales de la Republica Moldova care ne este destul de apropiată. Reprezentanţii ambasadelor Republicii Moldova din toate ţările se implică extraordinar de mult. De exemplu, la Beijing, nu exista weekend înainte de pandemie fără ca Ambasada Republicii Moldova să nu aibă degustări de vin susţinute de cel puţin 5-6 producători. Weekend de weekend. Sunt investiţii care în final se transformă în vânzări susţinute”, adaugă el.

    Pe de altă parte, în pandemie, sprijinul statului român pentru târguri a fost anulat. A fost un târg în China, online. Asta înseamna că producătorul trimitea vinurile acolo, ele ajungeau la degustători, buyeri. Apoi, el avea un stand virtual în care vorbea cu partenerii respectivi.

    „A fost online şi o chestie destul de simplă. Doar pentru aşa ceva era nevoie de vreo 5.000 de dolari sau 7.000 de dolari cu tot cu promovare. Ne-am dus către statul român care a spus că zona de online nu a fost prinsă în schema de susţinere. În mod normal, statul îţi dădea x mii de euro sau putea suporta un procent până într-un cuantum pentru participarea la târguri, doar că în pandemie că nu a fost prinsă şi partea de online în asta. În pandemie însă, evenimentele s-au petrecut doar online”, adaugă Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti, o companie din zona Moldovei ce are 650 de hectare de viţă de vie.

    Dacă te uiţi la exportul de vin al României astăzi, Germania este pe locul 1 ca destinaţie, din ultimele date, cu o cotă de piaţă de 19% (în volum), peste Marea Britanie, mai spune executivul.

    „Dar ce nu se spune e că cea mai mare parte a exportului e vin vrac, adică gustul este bun, preţul este corect, dar produsul este îmbuteliat sub brand nemţesc. În afară de faptul că te destochezi, nu ai niciun avantaj. Anul viitor partenerul poate cumpăra de la altcineva.”

    În multe ţări, vinurile româneşti sunt considerate ieftine şi de calitate slabă, imagine construită înainte de 1989.

    În opinia lui Rareş Florea, marile lanţuri de magazine care sunt prezente şi afară, ar putea să ajute atât pe termen mediu cât şi lung la popularizarea vinului românesc. Ele ştiu produsele din magazinele locale.

    „Nu mă refer la domeniile Avereşti sau la alţi colegi, ci pur şi simplu la vinul local. Oamenii efectiv nu ştiu că România produce vin. Cum ar putea să ştie? Degustând.”

    Vinul românesc, în acest moment, comparativ cu ce era acum 10-12 ani, a cunoscut o evoluţie de la mainstream sau ieftin către premium, spune şi Călin Nicolae, manager vânzări, Avincis, un producător de vin din zona Drăgăşani, una dintre cele mai cunoscute din ţară. Astfel, România ar avea cu ce să se prezinte peste hotare.

    „Ce pot să spun despre vinul românesc în acest moment e că este predominant băut în ţară, în proporţie de 80-90%. Vorbim mai ales de soiurile autohtone, mă refer la feteasca neagră, cea albă sau regală. Dar, în afara graniţelor, e nevoie să creăm un brand de ţară.”

    Partenerii externi, în proporţie de 99,9%, cer soiuri româneşti, fie ele consacrate sau mai puţin populare precum şarba, zghiara sau negrul de drăgăşani.

    „Noi chiar avem o vorbă la cramă, crâmpoşia salvează România. De fapt, crâmpoşia salvează Avincisul, pentru că cele mai mari vânzări le facem pe acest soi românesc 100%, crâmpoşie selecţionată. Cu soiurile româneşti putem să stârnim apetitul partenerilor externi şi ei, la rândul lor, pot să meargă mai departe către clienţi.”

    România are ce îi trebuie pentru a face din vin un brand de ţară. Mai are însă nevoie de sprijinul statului care trebuie să înţeleagă potenţialul acestui produs şi să creeze o strategie.

    „Cred că sunt trei lucruri de spus despre vinul românesc după aproape doi ani de pandemie. Unul este potenţialul, este foarte mult potenţial legat de vinul românesc”, confirmă şi Ştefan Chiriţescu, director de marketing, Cramele Cotnari, unul dintre cei mai vechi şi mai mari producători locali.

    Un al doilea lucru este o gamă foarte variată. În opinia executivului, consumatorul are privilegiul să găsească la niste preţuri extraordinar de bune foarte multe vinuri locale, din diverse zone, cu diferite expresii, cu felurite stiluri de vinificare şi aşa mai departe. În total, în România sunt peste 250 de crame, multe lansate în ultimul deceniu.

    „Acest fapt este fundamental pentru creşterea unei pieţe. Iar al treilea lucru este viitor, care e un pic diferit de potenţial.” Rămâne însă de valorificat potenţialul pentru a vorbi de viitor.

    Mircea Niculescu, senior buyer în cadrul Carrefour

    ♦Œ Prin programul Deschidem vinul românesc, oferim consumatorului o selecţie pe diferite direcţii, în diferite categorii de preţ, astfel încât să putem asigura produse şi pentru clientul aflat la început de drum în lumea vinului, şi pentru cel care deja are partea de început a informaţiilor, precum şi pentru clientul pasionat care are un nivel de cunoştinte mai ridicat.

    ♦ Cu siguranţă există o creştere a numărului de branduri româneşţi de vin, creştere care are loc începând de prin anii 2008-2009, datorită programelor de reconversie şi de sprijin a industriei de profil. Acest lucru, dar şi creşterea nivelului de cunoştinte al consumatorului român au dus la o evoluţie a pieţei de vin. Iar în final, nivelul de calitate al vinurilor este din ce în ce mai ridicat.

    ♦  Avem un consumator destul de tradiţional. Dacă vorbim despre anii de dinainte de 2008-2010, când oferta de vinuri premium româneşti era una destul de limitată, consumatorul se orienta în general către produsele din import. Acum, dat fiind că structura pieţei locale s-a schimbat şi există vinuri premium autohtone poziţionate chiar la nivelul la care să poată concura cu cele internaţionale, o parte din acei clienţi s-au reorientat. Vedem astfel o premiumizare a consumului de vin local.

     

    Marinela Ardelean, international wine expert

    ♦ Vinul românesc este ca o nestemată nedescoperită şi care abia aşteaptă să fie apreciată, recunoscută. El poate să stea la aceeaşi masă cu cele mai apreciate, cu cele mai medaliate vinuri, indiferent de locul în care acestea sunt produse. Avem soiuri autohtone foarte diverse, care atunci când sunt degustate de către consumatorii iubitori, dar şi de către criticii de vinuri din diferite colţuri ale lumii sunt apreciate cu uşurinţă.

    ♦  Avem, fără nici cea mai mică îndoială, vinuri care să stea alături nu doar de cele din Portugalia sau Spania care, poate, din punct de vedere al brandului şi al poziţionării preţ-calitate sau preţ în mod deosebit, nu sunt primele care îţi vin în minte, ci chiar şi alături de cele din Franţa sau Italia.

    ♦  În 2016 spuneam că în 2036, adică în 20 de ani, România va fi în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franţa şi Italia, atunci când vine vorba de excelenţă. Stiu că pare abruptă această afirmaţie, dar cred cu tărie că avem posibilitatea să obţinem vinuri albe, roşii, rosé şi chiar spumante extraordinare. Avem doar nevoie să găsim o voce care să fie unitară şi să ne facem auziţi în întreaga lume.

     

    Călin Nicolae, manager vânzări Avincis

    ♦ Vinul românesc, în acest moment, comparativ cu ce era acum 10-12 ani, a cunoscut o evoluţie de la mainstream sau ieftin către premium. Această evoluţie se datorează în primul rând educării de care a avut parte consumatorul final. Acum, consumatorul final putem să spunem că e foarte răsfăţat, chiar câştigat.

    ♦  În contextul pandemiei, foarte multe produse bune au trecut din HoReCa şi s-au regăsit pe rafturile retailului modern, s-au regăsit la un raport calitate-preţ foarte avantajos, mai ales în ultima perioadă. În aceste condiţii, consumatorul final s-a orientat către unele soiuri care nu erau înainte chiar aşa de bine cunoscute sau către unele branduri care nu apucaseră să ajungă pe rafturile din comerţul modern.

    Ž♦ Ce pot să spun despre vinul românesc în acest moment e că este predominant în ţară, în proporţie de 80-90%. Vorbim mai ales de soiurile autohtone, mă refer la feteasca neagră, cea albă sau regală. Dar, în afara graniţelor, e nevoie să creăm un brand de ţară.

     

    Mihai Bălănescu, national sales director, Jidvei

    ♦ Calitatea vinului românesc este mult peste recunoaşterea acestuia la nivel internaţional. Sunt convins că România va fi capabilă să se mobilizeze şi să facă această calitate cunoscută. Avem exemplul cel mai elocvent al Republicii Moldova, care a reuşit să coaguleze producătorii de vin şi să transforme aceste bun în brand de ţară, poate chiar mai repede decât ne-am fi aşteptat. Dar, sunt convins că România va fi un nume pe harta vinului, mult mai mult decât ce reprezintă în acest moment.

    ♦  Consumul de vin autohton în România, eu îl estimez undeva la 90% din total, ceea ce ne conferă o poziţie bună la nivel de ţară. Evident, avem şi partenerii din zona de retail modern care au făcut din categoria de vin o prioritate în ultimii ani. O parte dintre ei s-au axat strict pe vinul românesc.

    ♦  Cred că în România mai avem de lucru, dar tranziţia despre care discutăm şi premiumizarea deja încep să se simtă în 2021. Trebuie însă să lucrăm mai mult pe zona de poziţionare a vinului local în exteriorul ţării.

     

    Ştefan Chiriţescu, director de marketing, Cramele Cotnari

    ♦ Noi, la Cotnari, suntem într-o poziţie privilegiată pentru că suntem un producător de vinuri din soiuri 100% româneşti. Pariul nostru este de mult timp pe aceste soiuri şi atunci toată strategia de business şi de marketing a fost construită în jurul lor.

    ♦  Cred că sunt trei lucruri de spus despre vinul românesc după aproape doi ani de pandemie. Unul este potenţialul, este foarte mult potenţial legat de vinul românesc. Un al doilea lucru este o gamă foarte variată, consumatorul român are marele privilegiu să găsească la nişte preţuri extraordinar de bune foarte foarte multe vinuri locale, din diverse zone, cu diferite expresii, cu felurite stiluri de vinificare şi aşa mai departe. Acest fapt este fundamental pentru creşterea unei pieţe. Iar al treilea lucru este viitor, care e un pic diferit de potenţial.

    ♦  Primii cinci jucători din piaţa vinului din România au 54% din cifra de afaceri a acestei industrii. Este o piaţă foarte fragmentată, împărţită între câţiva jucători mari şi tradiţionali şi o serie de jucători noi, medii şi mici, care aduc noutate şi inovaţie. E clar că pentru fiecare dintre noi mixul între HoReCa şi retail arată cu totul diferit.

    Alin Lăzărescu, general manager, Via Viticola Sarica Niculiţel

    ♦ Pandemia a obligat producătorii să se replieze extrem de rapid, asta însemnând repoziţionarea din punct de vedere al canalelor de vânzare. Până în martie 2020, când pandemia a început să îşi facă simţită prezenta, mulţi dintre producători încercau să împingă vinurile cât mai mult în segmentul premium şi spre partea de HoReCa. De ce? Vinurile premium generează nu doar imagine dar şi marjă, iar vinul este un business pentru fiecare dintre noi. Odată cu pandemia, s-a încercat o repliere către canalele de vânzare disponibile şi aici vorbim despre retailul modern, vorbim despre online, despre anumite magazine specializate.

    ♦  Am găsit o deschidere extraordinară la marii jucători de retail din România. Fiecare dintre ei a înţeles atât nevoile noastre ca producători de vin, cât şi oportunitatea dumnealor de a-şi lărgi portofoliul de consumatori prin lărgirea portofoliului de produse cu vinuri premium.

    ♦  Nu trebuie ignorate absolut deloc spatiile de vânzare la raft ale retailerilor. Nu toţi jucătorii dispun de spaţii extraordinar de generoase pentru expunerea vinurilor, dar unii au sute de etichete la raft.

     

    Adina Vulcan, marketing manager, Aurelia Vişinescu

    ♦  Noi am avut dintotdeauna această strategie de a nu ţine toate ouăle în acelaşi coş. Înainte de martie 2020, vânzările noastre erau procentual vorbind împărţite cam 70% HoReCa şi 30% retail modern. Totodată, o parte din vinurile noastre mergeau la export, dar şi pe canalul acesta de export, erau distribuite tot în HoReCa.

    ♦ În momentul în care s a întâmplat lockdownul din martie 2020, practic canalele noastre de HoReCa, atât de intern cât şi extern, nu au mai existat. A fost o lecţie foarte dură. A fost o lovitură. Cred că pentru noi toţi. Desigur, o parte dintre vânzări s-au mutat în retail.

    ♦  În momentul de faţă suntem cantitativ vorbind în echilibru, 50% HoReCa, 50% retail. Dar cred că trebuie să menţionăm aici că şi consumatorul a căpătat alte obiceiuri.Nefiind deschisă HoReCa, el s-a mutat către retail şi online. Pe noi ne bucură proiectele speciale pe care retailerii mari le fac. Astfel, consumatorul poate să găsească şi vinuri româneşti din categoria premium la raft. Iar aceste vinuri au parte şi de promovare.

     

    Daniel Negrescu, creator de brand şi director de marketing, Crama Rasova

    ♦ Pandemia, cred eu, are şi o parte foarte bună, ne-a obligat să inovăm, ne-a obligat să ne adaptăm, să ne dezvoltăm mult mai repede. Şi, cred că principala parte bună a acestei perioade, a acestei pandemii, fix asta este: ne-a obligat pe fiecare dintre noi să ne gândim la ce putem face mai bine. A fost esenţial ca toţi producătorii de vin să facă asta că să supravieţuiască.

    ♦ Dacă ne uităm doar la canalul de vânzare online, probabil că lucrurile care s-au întâmplat în aceşti aproape doi ani, se petreceau în mod normal în cinci. Pe partea de retail offline, la fel. Cred că pe colegii din retailul modern i-a ajutat să listeze mai multe produse decât îşi imaginau vreodată, vorbesc despre vinuri de la crame mici, vinuri premium. În acest an şi jumătate au listat cam cât ar fi făcut în cinci ani.

    ♦ România va deveni competitivă la export când se vor întâmpla două lucruri. În primul rând, va fi atunci când piaţa internă nu va mai fi de ajuns pentru producătorii locali. Deocamdată, piaţa internă este destul de mare, iar consumul de vinuri autohtone este majoritar aici şi cam toţi producătorii se descurcă. Iar în al doilea rând, nu avem cum să ieşim la export competitiv fară ajutor din partea statului. În cazul tuturor ţărilor competitive la export, prima dată statul a fost cel care a pus bugetele la bătaie, cel care a făcut investiţia. Producătorii au crescut şi apoi, prin exporturile lor, au adus bani înapoi în ţara respectivă. Oricât de mult s-ar uni producătorii români, nu e de ajuns. Ca vinul să devină un brand puternic la export, e nevoie de ajutorul statului. Şi, într-adevăr, nu avem nici această capacitate de a trece peste diverse lucruri şi de a ne uni într-un proiect comun.

     

    Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti

    ♦ Pe noi ne-a învăţat pandemia să ne reinventăm. Ca să dau un exemplu, acum mai bine de doi ani de zile nu exportam mai nimic. Din strategia companiei nu făcea parte neapărat exportul. Însă, exportul ne-a învăţat să ne perfecţionăm produsele, ne-a învăţat să ne căutăm canale noi de vânzare şi să ridicăm ştacheta în ceea ce priveşte datele de livrare, ambalarea.

    ♦ Pandemia ne-a învăţat că există platforme de livrare, ne-a învăţat că există apetit al consumatorului pentru acelaşi vin pe care îl comanda înainte în restaurant, doar că şi-l va lua acum acasă. Până la urmă, ajungi la clientul tău, doar s-a schimbat locul de consum. Iar ca producător trebuie să mergi unde este consumatorul.

    ♦ În acelaşi timp, noi nu ne-am făcut un site pentru vânzare, chiar dacă suntem în 2021. Mă refer să vindem noi direct către consumatori. Nu avem timp şi nu este prioritatea noastră. Am preferat să ne susţinem partenerii de orice fel, astfel încât ei să livreze, iar noi să ne concentrăm pe ce ştim mai bine, adică producţie. Şi, în plus, nici logistica nu ne-a ajutat. Să livrăm de la Huşi este abominabil mai ales pe drumurile patriei, costul nu justifică. Ar trebui să ne facem un depozit separat în Bucureşti, şi chiar nu merită momentan.

  • Craiova devine starul retailului în 2022 cu o nouă extindere a mallului Electroputere şi cu demararea lucrărilor la Promenada Craiova

    ♦ După ani în care a stat în umbra marilor dezvoltări de retail din centre precum Cluj, Iaşi, Timişoara sau Constanţa, Craiova se pregăteşte de două noi proiecte mari de retail pentru a deveni un nou pol regional pentru shopping.

    Francezii de la Catinvest pregătesc o nouă extindere a Electroputere Parc, primul mall din Craiova deschis în 2011 pe o parte a fostei platforme industriale Electroputere, iar NEPI-Rockcastle va începe în 2022 construcţia mallului Promenada Craiova, primul centru de acest tip construit şi proiectat de la zero în Bănie.

    „Craiova este într-adevăr sub lupa investitorilor în următoarea perioadă, fiind anunţate dezvoltări sau proiecte noi pentru următorii 2 ani. Dintre oraşele mari, Craiova era uşor în urmă pe partea de dezvoltări de retail, iar astfel de planuri contribuie la recuperarea terenului. Mulţi retaileri, atât pe segmentele de food, cât şi non-food sunt în căutare de locaţii noi în Craiova, iar acest lucru impulsionează, cu siguranţă, noile dezvoltări anunţate.“

    „Craiova este un oraş mare, cu potenţial ridicat de consum, unde este de aşteptat să vedem în viitor şi alte dezvoltări mai mici, parcuri de retail sau centre de proximitate, pe lângă proiectele deja anunţate“, a spus Liana Dumitru, associate director, Retail Agency, Colliers România.

    Investiţiile în Craiova au accelerat odată cu dezvoltarea uzinei Ford de la Craiova, unde în prezent lucrează circa 6.000 de salariaţi. De asemenea, Craiova a accelerat şi în ceea ce priveşte producţia de locomotive de către Softronic iar ETI a deschis acolo o fabrică de biscuiţi în 2016.

    Prima inaugurare va fi a fran­cezilor de la Catinvest care continuă dezvoltarea Electroputere Mall cu 7.200 de metri pătraţi pentru noi branduri, magazine concept, restaurante în aer liber şi un loc de joacă. Compania adaugă 5.500 de metri pătraţi de spaţii comerciale şi 1.200 de metri pătraţi de terasă în aer liber. Această extindere în segmentul de retail are loc la scurt timp după dezvoltarea a două clădiri cu utilizare mixtă în cadrul Electroputere Parc, care cumulează 9.000 de metri pătraţi de retail şi 17.000 de metri pătraţi de birouri deja parţial ocupate de companii precum Hella, Ubisoft sau Operative Media.

    Astfel, printre brandurile noi din Electroputere Mall se numără şi Mobexpert, cu primul său Concept Store din România.

    În următorii ani, planurile de dezvoltare pentru Electroputere Parc includ spaţii noi de retail, birouri şi alte servicii precum spaţii de co-working. Pentru a completa oferta de spaţii imobiliare, Catinvest va începe, de asemenea, dezvoltarea unui aparthotel cu 58 de apartamente în primul trimestru din 2022. Bugetul total de investiţii în următorii 2-3 ani se ridică la 61 de milioane de euro.

    „Planul nostru pentru Electroputere Parc este să-l dezvoltăm şi transformăm într-un hub în care oamenii pot găsi tot ce au nevoie în viaţa de zi cu zi, de la locul de muncă şi destinaţia de shopping la un spaţiu confortabil de cazare atunci când călătoresc în Craiova, toate într-o locaţie foarte accesibilă. Aparthotelul va completa oferta noastră de spaţii imobiliare integrate, transformând Electroputere Parc într-un mini-oraş modern în interiorul oraşului“, a spus Bertrand Catteau, preşedintele Catinvest Group.

    Grupul francez de real estate Catinvest care deţine şi administrează Electroputere Parc mai deţine şi administrează alte câteva centre comerciale din România – galeriile comerciale Carrefour Orhideea şi Cora Pantelimon din Bucureşti şi Carrefour TOM din Constanţa.

    „Oraşul Craiova este oarecum într-o poziţie strategică şi este deja un pol de shopping pentru regiunea Olteniei. Noile proiecte de retail vor crea cu siguranţă o sinergie şi mai puternică şi la o atractivitate mai mare pentru consumatorii din zonele învecinate. Cu cât accesul va fi mai uşor, cu atât zona de atracţie, care în mod obişnuit presupune o distanţă care poate fi parcursă în cel mult 45-60 de minute cu maşina, va fi mai extinsă, iar oraşul şi centrele comerciale din oraş mai accesibile pentru un număr mai mare de consumatori“, a spus Liana Dumitru.

    În plus, Craiova va beneficia de pe urma construcţiei noului drum expres spre Piteşti, care este aproape gata pe jumătate – jumătate care acoperă zonele Balş şi Slatina, unde se formau şi cele mai mari ambuteiaje. Mai mult, în lucru sunt două studii de fezabilitate pentru două noi drumuri rapide, unul spre Târgu Jiu şi un al doilea spre Lugoj iar pe partea de sud este propus un alt drum rapid prin Bucureşti-Alexandria-Caracal.

    „Craiova este un pol interesant în aceasta zonă a ţării în ansamblu, inclusiv din perspectivă economică, având în vedere că oferă o piaţă a muncii destul de atractivă din punctul de vedere al costurilor şi al disponibilităţii angajaţilor. De asemenea, vedem un interes crescut pentru segmentul industrial şi logistic în acest oraş, ceea ce va alimenta şi puterea de cumpărare locală şi va spori atractivitatea oraşului inclusiv pentru jucători din retail“, a subliniat Liana Dumitru.

    Ea a subliniat că  majoritatea dezvoltatorilor se concentrează în această perioadă pe oraşe şi proiecte de dimensiuni mai mici, atât pe fondul apetitului de expansiune al retailerilor, dar şi al timpului mai scurt de livrare şi costurile mai mici, care asigură o marjă de profit satisfăcătoare pentru dezvoltatori. Totodată, şi competiţia este mai redusă decât în marile oraşe, ceea ce explică orientarea mai mare a dezvoltatorilor către oraşe medii şi mici, chiar cu mai puţin de 50.000 de locuitori, unde există puţine dezvoltări de retail moderne sau, în unele cazuri, chiar deloc.

    NEPI-Rockcastle va începe în 2022 construcţia mallului Promenada Craiova