Tag: biserica

Sunt mai bine de trei decenii de când Malvine Kloos şi soţul ei, Richard, au plecat din România şi s-au mutat în Germania, în apropierea oraşului Dortmund. În satul Cloaşterf din judeţul Mureş, unde s-a născut Malvine, mai vin acum doar în vacanţe, când îşi aduc şi nepoţii, născuţi şi crescuţi pe meleaguri germane.

„Câteodată mă întreb «unde sunt acasă?» şi îmi dau seama că rădăcinile mele rămân aici, pentru că aici m-am născut şi am copilărit. Nemţii nu sunt la fel de ospitalieri şi prietenoşi ca noi, de aceea România ne place mult mai mult”, povesteşte Malvine Kloos, de origine săsească.

În Cloaşterf, familia Kloos petrece cam cinci luni pe an, în casa lor de vacanţă, iar în restul timpului se întoarce în Germania. Spune cu bucurie şi cu un dram de mândrie totodată că nepoţii ei adoră România, la pachet cu obiceiurile, peisajele şi mâncarea de aici.
Povestea familiei Kloos este doar una dintre cele care şi-au dat întâlnire în perioada 2-6 august în mai multe sate din Transilvania, cu ocazia Săptămânii Haferland. Haferland — „Ţara Ovăzului” — este regiunea cuprinsă între Rupea şi Sighişoara, numită astfel ca urmare a culturilor ce obişnuiau să predomine în această zonă.

În cadrul evenimentului, care este dedicat promovării culturii săseşti de aici, saşi întorşi în România, turişti străini curioşi să vadă ineditul din ADN-ul acestei populaţii, turişti români „flămânzi” de o gură de aer de ţară s-au plimbat toţi împreună dintr-un sat în altul în cele cinci zile de sărbătoare.

O sărbătoare ca zilele de vară din copilărie, toropite de soare şi îndulcite de miros de gogoşi aburinde. Archita, Roadeş, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri au fost scenele pe care au dansat tradiţii şi poveşti săseşti, în cadrul balului tradiţional cu oameni îmbrăcaţi în costume populare şi în stare de bine.

Sâmbătă după-amiază, când soarele era mai dogoritor, toată suflarea din Criţ s-a adunat în biserica fortificată a satului să-l asculte pe violonistul Alexandru Tomescu. Îl văzusem în urmă cu aproape un an şi în Bucureşti, într-un concert la Teatrul Odeon, iar emoţiile care îi tremurau în glas au fost aceleaşi şi în Capitală, şi în Criţ.

Aş putea pune un pariu că mulţi dintre cei care l-au ascultat în biserica din Criţ nu aveau habar ce e vioara Stradivarius. Şi totuşi, de la vlădică până la opincă, toţi şi-au ţinut respiraţia măcar câteva secunde după ce Alexandru Tomescu a început să cânte, dându-şi coate din când când, ca pentru a-şi atrage atenţia unul altuia: „Tu-l auzi cum cântă?”. Sătenii din Criţ s-au aşezat în primele rânduri, fascinaţi de spectacolul din faţa lor.

„Se spune că scârţâitul porţii raiului este de fapt un sunet de vioară”, le-a spus Alexandru Tomescu la începutul concertului. Şi tind să cred că i-a cucerit pe toţi. A plecat capul în faţa lor la aplauze, de parcă nici nu le-ar fi meritat, şi a ieşit din scenă cu aceeaşi modestie neclinitită.
Pregătirea pentru Săptămâna Haferland, care a ajuns anul acesta la a şasea ediţie, începe în luna martie. Coordonatorul proiectului este Fundaţia Michael Schmidt, fondată de omul de afaceri cu acelaşi nume, care controlează grupul Automobile Bavaria. Pe lângă contribuţia fundaţiei însă, fiecare sat are o echipă proprie care se ocupă de evenimentele din respectiva localitate.

„Festivalul creşte de la an la an, iar oamenii din Haferland se implică din ce în ce mai mult în organizarea acestuia şi propun activităţi sau ateliere de meşteşuguri interesante. Festivalul este finanţat din resurse proprii ale organizatorilor din fiecare sat participant, la care se adaugă resurse atrase din sponsorizări. Evenimentul este cofinanţat de Ministerul Culturii şi de Consiliul Judeţean Braşov”, spune Olivia Stapley, project manager la Fundaţia Michael Schmidt.

Anul acesta, la Săptămâna Haferland au participat aproape 6.000 de oameni. Dintre aceştia, 20% au fost turişti străini, cei mai mulţi din Europa, în special din Germania şi Marea Britanie, dar şi din Elveţia, Austria şi chiar Statele Unite ale Americii.

„Săptămâna Haferland este un festival de dimensiuni medii, care are loc într-o zonă rurală unică în România, gazde fiind gospodăriile săseşti, şurile şi bisericile fortificate”, mai spune Olivia Stapley.

Tocmai şurile şi gospodăriile au fost, de altfel, atracţia principală. Desigur, norocoşii s-au putut plimba şi cu căruţa prin sate şi s-au înfruptat din belşugul care a pus stăpânire pe mesele întinse în curtea bisericii. „Suntem din Sibiu. Anul trecut am venit din întâmplare pe aici în perioada festivalului şi ne-a plăcut. Acum am venit pentru două zile, iar anul viitor vrem să venim trei zile şi să luăm şi câţiva prieteni cu noi. Aici cunoşti şi alţi oameni, e un alt fel de socializare”, descrie evenimentul, în câteva tuşe, o familie din Sibiu, venită la Cloaşterf să asculte concertul de jazz din biserica satului.

Sunt mai bine de trei decenii de când Malvine Kloos şi soţul ei, Richard, au plecat din România şi s-au mutat în Germania, în apropierea oraşului Dortmund. În satul Cloaşterf din judeţul Mureş, unde s-a născut Malvine, mai vin acum doar în vacanţe, când îşi aduc şi nepoţii, născuţi şi crescuţi pe meleaguri germane.

„Câteodată mă întreb «unde sunt acasă?» şi îmi dau seama că rădăcinile mele rămân aici, pentru că aici m-am născut şi am copilărit. Nemţii nu sunt la fel de ospitalieri şi prietenoşi ca noi, de aceea România ne place mult mai mult”, povesteşte Malvine Kloos, de origine săsească.

În Cloaşterf, familia Kloos petrece cam cinci luni pe an, în casa lor de vacanţă, iar în restul timpului se întoarce în Germania. Spune cu bucurie şi cu un dram de mândrie totodată că nepoţii ei adoră România, la pachet cu obiceiurile, peisajele şi mâncarea de aici.
Povestea familiei Kloos este doar una dintre cele care şi-au dat întâlnire în perioada 2-6 august în mai multe sate din Transilvania, cu ocazia Săptămânii Haferland. Haferland — „Ţara Ovăzului” — este regiunea cuprinsă între Rupea şi Sighişoara, numită astfel ca urmare a culturilor ce obişnuiau să predomine în această zonă.

În cadrul evenimentului, care este dedicat promovării culturii săseşti de aici, saşi întorşi în România, turişti străini curioşi să vadă ineditul din ADN-ul acestei populaţii, turişti români „flămânzi” de o gură de aer de ţară s-au plimbat toţi împreună dintr-un sat în altul în cele cinci zile de sărbătoare.

O sărbătoare ca zilele de vară din copilărie, toropite de soare şi îndulcite de miros de gogoşi aburinde. Archita, Roadeş, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri au fost scenele pe care au dansat tradiţii şi poveşti săseşti, în cadrul balului tradiţional cu oameni îmbrăcaţi în costume populare şi în stare de bine.

Sâmbătă după-amiază, când soarele era mai dogoritor, toată suflarea din Criţ s-a adunat în biserica fortificată a satului să-l asculte pe violonistul Alexandru Tomescu. Îl văzusem în urmă cu aproape un an şi în Bucureşti, într-un concert la Teatrul Odeon, iar emoţiile care îi tremurau în glas au fost aceleaşi şi în Capitală, şi în Criţ.

Aş putea pune un pariu că mulţi dintre cei care l-au ascultat în biserica din Criţ nu aveau habar ce e vioara Stradivarius. Şi totuşi, de la vlădică până la opincă, toţi şi-au ţinut respiraţia măcar câteva secunde după ce Alexandru Tomescu a început să cânte, dându-şi coate din când când, ca pentru a-şi atrage atenţia unul altuia: „Tu-l auzi cum cântă?”. Sătenii din Criţ s-au aşezat în primele rânduri, fascinaţi de spectacolul din faţa lor.

„Se spune că scârţâitul porţii raiului este de fapt un sunet de vioară”, le-a spus Alexandru Tomescu la începutul concertului. Şi tind să cred că i-a cucerit pe toţi. A plecat capul în faţa lor la aplauze, de parcă nici nu le-ar fi meritat, şi a ieşit din scenă cu aceeaşi modestie neclinitită.
Pregătirea pentru Săptămâna Haferland, care a ajuns anul acesta la a şasea ediţie, începe în luna martie. Coordonatorul proiectului este Fundaţia Michael Schmidt, fondată de omul de afaceri cu acelaşi nume, care controlează grupul Automobile Bavaria. Pe lângă contribuţia fundaţiei însă, fiecare sat are o echipă proprie care se ocupă de evenimentele din respectiva localitate.

„Festivalul creşte de la an la an, iar oamenii din Haferland se implică din ce în ce mai mult în organizarea acestuia şi propun activităţi sau ateliere de meşteşuguri interesante. Festivalul este finanţat din resurse proprii ale organizatorilor din fiecare sat participant, la care se adaugă resurse atrase din sponsorizări. Evenimentul este cofinanţat de Ministerul Culturii şi de Consiliul Judeţean Braşov”, spune Olivia Stapley, project manager la Fundaţia Michael Schmidt.

Anul acesta, la Săptămâna Haferland au participat aproape 6.000 de oameni. Dintre aceştia, 20% au fost turişti străini, cei mai mulţi din Europa, în special din Germania şi Marea Britanie, dar şi din Elveţia, Austria şi chiar Statele Unite ale Americii.

„Săptămâna Haferland este un festival de dimensiuni medii, care are loc într-o zonă rurală unică în România, gazde fiind gospodăriile săseşti, şurile şi bisericile fortificate”, mai spune Olivia Stapley.

Tocmai şurile şi gospodăriile au fost, de altfel, atracţia principală. Desigur, norocoşii s-au putut plimba şi cu căruţa prin sate şi s-au înfruptat din belşugul care a pus stăpânire pe mesele întinse în curtea bisericii. „Suntem din Sibiu. Anul trecut am venit din întâmplare pe aici în perioada festivalului şi ne-a plăcut. Acum am venit pentru două zile, iar anul viitor vrem să venim trei zile şi să luăm şi câţiva prieteni cu noi. Aici cunoşti şi alţi oameni, e un alt fel de socializare”, descrie evenimentul, în câteva tuşe, o familie din Sibiu, venită la Cloaşterf să asculte concertul de jazz din biserica satului.