Tag: avocati

  • Aroganţă fără limite: “37 de milioane de lire reprezintă prea puţin pentru stilul de viaţă cu care m-a obişnuit” – GALERIE FOTO

    Cererile ridicole ale unui fost model din cadrul unui proces de divorţ în Marea Britanie au fost făcute publice, scriu cei de la Daily Mail.

    Christina Estrada, de 54 de ani, cere peste 200 de milioane de euro (196 milioane lire sterline) de la soţul, un şeic saudit. Femeia a respins oferta de 37 de milioane de lire sterline pe care avocaţii şeicului i-au propus-o, motivând că suma este mult prea mică pentru standardul de viaţă cu care este obişnuită.

    În actele înaintate completului de judecată, Estrada a cerut un buget anual de un milion de lire doar pentru produse vestimentare, care ar include: 40.000 de lire pentru haine de blană, 109.000 de lire pentru rochii haute-couture şi 21.000 de lire pentru pantofi. “Sunt pantofii cu care m-am obişnuit, acesta e preţul lor.”

    Pe lista cererilor absurde se mai află 50.000 de lire pe an pentru petrecerea de Crăciun, 58.000 de lire pentru două poşete de lux, 4.000 de lire pentru 15 perechi de ochelari sau 26.000 de lire pentru factura telefonului mobil.

    Estrada susţine că cere suma exorbitantă pentru a apăra drepturile femeilor, spunând că deşi stilul ei de viaţă pare extravagant, a dus o viaţă grea plină de responsabilităţi.

    Avocaţii şeicului au atacat-o dur în instanţă: “Cereţi 55 de perechi de ghete şi pantofi, la un buget anual de 58.000 de lire. Nu vi se pare că e vorba de nişte sume aberante?” Ei au făcut apoi referire la o altă cerere, şi anume achiziţionarea unei case de nu mai puţin de 55 de milioane de lire sterline. “Există pe piaţă proprietăţi la preţul de 3,5 milioane, care acoperă toate necesităţile dumneavoastră. Nu vi se pare o soluţie acceptabilă?” Nu chiar, a răspuns femeia. “Acele proprietăţi au mai multe probleme. Au un standard mult sub cel cu care noi ne-am obişnuit.”

    Mai mult, a explicat Estrada, o proprietate de “doar” câteva milioane de lire ar însemna că trebuie să împartă un etaj cu oamenii care se ocupă de întreţinerea casei, iar acest lucru ar fi total inacceptabil.

    Procesul se află de-abia la început, dar a devenit deja subiect central pentru multe publicaţii tabloid din Marea Britanie.

    Foto: Daily Mail

  • Cel mai mare venit obţinut de o persoană cu profesie liberă: 4,4 milioane de euro

    Aproape 620.000 de persoane fizice au obţinut în 2014 peste 8,2 miliarde lei sub formă de venituri din profesii libere, venituri comerciale, drepturi de proprietate intelectuală şi din cedarea folosinţei bunurilor, potrivit datelor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), scrie ZF.

    Cel mai mare venit obţinut de o persoană fizică în 2014 a fost de 19,97 milioane de lei brut (circa 1,6 milioane de lei brut pe lună), obţinut în Bucureşti de o persoană cu profesie liberă, categorie în care intră avocaţii, auditorii financiari, consultanţii fiscali, contabilii, farmaciştii, medicii, notarii sau traducătorii.

    „Ca o persoană fizică să obţină 20 de milioane de lei, adică 4,4 milioane de euro, este foarte mult, există firme de avocatură care fac mai puţin de 250.000 de euro pe an. Orice PFA cu venituri de peste 100.000 de euro este automat plătitor de TVA, deci sigur persoanele fizice aflate în topul veniturilor din 2014 sunt mari plătitoare de taxe“, a explicat Valentina Saygo, Managing Partner în cadrul companiei de consultanţă fiscală Ask for Accounting.

    Pe locul doi în topul celor mai mari venituri în 2014 se află un liber-profesionist din Timiş care a încasat 16,8 milioane de lei în 2014, urmat de o persoană fizică din Teleorman, care a încasat 15 milioane de lei din venituri comerciale.

    De altfel, 13 dintre cele mai mari 20 de venituri obţinute de persoane fizice în 2014 sunt venituri comerciale, în această categorie intrând veniturile din comerţ şi din prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere.

    Şi veniturile persoanelor fizice autorizate din sectorul IT sunt venituri din activităţi independente care se încadrează în categoria veniturilor comerciale.

    „Este greu de spus ce tip de activităţi a desfăşurat persoana fizică ce a obţinut venituri de 20 de milioane de lei. Poate fi, de exemplu, un avocat sau un notar implicat în tranzacţii uriaşe, cum sunt cele de preluare a unui portofoliu de credite neperformante şi care au negociat un procent din valoarea tranzacţiei“, a explicat Andrei Caramitru, senior partner în cadrul firmei de consultanţă în management McKinsey.

    În total, dintre cele 620.000 de persoane fizice care au obţinut venituri non-salariale în 2014, cele mai multe au avut activităţi comerciale (peste 278.000 de contribuabili depunând la Fisc declaraţia 200 pentru categoria “venituri comerciale”).

    De asemenea, aproape 189.000 de contribuabili au avut venituri din drepturi de proprietate intelectuală (categorie în care intră veniturile din brevete de invenţii, drepturi de autor etc.), venituri din profesii libere (unde s-au înregistrat peste 111.000 de contribuabili) şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor (peste 41.000 de persoane fizice).

     

  • Codul de Procedură Penală: Procurorul poate cere de la bănci datele financiare ale unei persoane, fără aprobarea judecătorului

    Procurorul poate să ceară direct de la bănci, fără încuviinţarea prealabilă a unui judecător, datele financiare ale unei persoane, se arată în Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală, adoptată miercuri de Guvern. Modificarea elimină astfel filtrul judecătoresc, prevăzut până acum de Codul Penal.

    Unii avocaţi de drept penal susţin că modificarea, cu dispariţia sintagmei „cu încuviintarea prealabilă a judecatorului de drepturi si libertăţi”, încalcă drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 150 de oameni de ştiinţă s-au întâlnit pentru a crea primul genom uman complet sintetic

    La începutul acestei săptămâni, aproximativ 150 de oameni de ştiinţă, avocaţi şi antreprenori s-au întâlnit în spatele uşilor închise pentru a discuta despre posibilitatea de a crea primul genom uman în întregime sintetic. Întâlnirea, care a stârnit îngrijorarea în multe medii academice şi religioase, a avut loc, conform celor de la New York Times, la Harvard Medical School din Boston, iar participanţii nu au avut voie să ofere nicio declaraţie presei şi nici să posteze păreri sau impresii pe reţelele de socializare.

    Proiectul numit „HGP-Write: Testing Large Synthetic Genomes in Cells”, îşi propune crearea unui genim uman complet sintetic în cel mult zece ani. Organizatorii au fost George Church, profesor de genetică la Harvard Medical School, Jef Boeke, director al Institutului de Genetică şi sisteme de la NYU Langone Medical Center şi cercetătorul specializat în nanobiologie, Andrew Hessel.

    Într-un interviu precedent pentru New York Times, Dr.Church a explicat că proiectul, care nu este finanţat încă, are ca obiectiv principal îmbunătăţirea capacităţilor ADN-ului uman, pentru a-l face mai rezistent împotriva viruşilor şi microbilor. Oamenii de ştiinţă au în prezent cunoştinţe de a manipula ADN-ul din celule pentru diverse scopuri, inclusiv producerea de insulină pentru diabet zaharat sau alte boli.

     

  • 150 de oameni de ştiinţă s-au întâlnit pentru a crea primul genom uman complet sintetic

    La începutul acestei săptămâni, aproximativ 150 de oameni de ştiinţă, avocaţi şi antreprenori s-au întâlnit în spatele uşilor închise pentru a discuta despre posibilitatea de a crea primul genom uman în întregime sintetic. Întâlnirea, care a stârnit îngrijorarea în multe medii academice şi religioase, a avut loc, conform celor de la New York Times, la Harvard Medical School din Boston, iar participanţii nu au avut voie să ofere nicio declaraţie presei şi nici să posteze păreri sau impresii pe reţelele de socializare.

    Proiectul numit „HGP-Write: Testing Large Synthetic Genomes in Cells”, îşi propune crearea unui genim uman complet sintetic în cel mult zece ani. Organizatorii au fost George Church, profesor de genetică la Harvard Medical School, Jef Boeke, director al Institutului de Genetică şi sisteme de la NYU Langone Medical Center şi cercetătorul specializat în nanobiologie, Andrew Hessel.

    Într-un interviu precedent pentru New York Times, Dr.Church a explicat că proiectul, care nu este finanţat încă, are ca obiectiv principal îmbunătăţirea capacităţilor ADN-ului uman, pentru a-l face mai rezistent împotriva viruşilor şi microbilor. Oamenii de ştiinţă au în prezent cunoştinţe de a manipula ADN-ul din celule pentru diverse scopuri, inclusiv producerea de insulină pentru diabet zaharat sau alte boli.

     

  • Omul de afaceri Vasile Frank Timiş, românul implicat în cel mai mare scandal de evaziune fiscală şi spălare de bani din ultimii 10 ani

    Vasile Frank Timiş, românul cu cetăţenie austaliană care a iniţiat afacerea Roşia Montană, apare în documentele „Panama Papers”, după ce a folosit, la afacerile începute în România în 1997, o firmă înfiinţată în Bahamas de avocaţii Mossack Fonseca, susţin jurnaliştii de la Rise Project.

    Potrivit Rise Project, omul de afaceri Vasile Frank Timiş s-a numărat printre românii care au apelat la avocaţii din Panama City pentru a demara afaceri pe teritoriul ţării noastre, la jumătatea anilor ’90. Vasile Frank Timiş a folosit firma Castle Europa Limited, înfiinţată în Bahamas de avocaţii Mossack Fonseca, susţin junaliştii de la Rise Project ,care au făcut parte din echipa de investigaţii, scrie Ziarul Financiar

    “Baza de date a firmei Mossack Fonseca arată, printre altele, cine a fost miliardarul necunoscut din structura de proprietate a rafinăriei Rafo Oneşti şi ce legături a avut el cu zăcămintele aurifere de la Roşia Montană. Vasile Frank Timiş, iniţiatorul afacerii Roşia Montană, a apelat şi el la aceiaşi avocaţi din Panama City pentru a începe afacerile din România la mijlocul anilor ‘90. Tot în documentele panameze regăsim şi filiera offshore prin care este controlată o altă mină importantă de aur din Munţii Apuseni dar şi alte firme active în extracţia petrolului şi gazelor naturale.”, scrie Rise Project.

    Jurnaliştii de investigaţii mai arată că în documente apar şi alte nume cheie în procesul de privatizare a combinatului Alro.

    ” Documentele îi mai listează pe oamenii-cheie din privatizarea Alro, afacere anchetată de procurori pentru corupţie, şi arată cum s-au reprofilat apoi în alte afaceri cu minerale şi gaze naturale. Alţi afacerişti de top din România, pe care RISE Project îi va prezenta în zilele următoare, au fost clienţii casei de avocatură din Panama.”, se arată în materialul prezentat de Rise Project.

    În topul miliardarilor lumii, întocmit în 2011 de revista Forbes, Frank Timiş se afla pe locul 1.057, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari. El a fost cel care a iniţiat proiectul extragerii aurului de la Roşia Montană

  • Cel mai mare venit obţinut de o persoană cu profesie liberă: 4,4 milioane de euro

    Aproape 620.000 de persoane fizice au obţinut în 2014 peste 8,2 miliarde lei sub formă de venituri din profesii libere, venituri comerciale, drepturi de proprietate intelectuală şi din cedarea folosinţei bunurilor, potrivit datelor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), scrie ZF.

    Cel mai mare venit obţinut de o persoană fizică în 2014 a fost de 19,97 milioane de lei brut (circa 1,6 milioane de lei brut pe lună), obţinut în Bucureşti de o persoană cu profesie liberă, categorie în care intră avocaţii, auditorii financiari, consultanţii fiscali, contabilii, farmaciştii, medicii, notarii sau traducătorii.

    „Ca o persoană fizică să obţină 20 de milioane de lei, adică 4,4 milioane de euro, este foarte mult, există firme de avocatură care fac mai puţin de 250.000 de euro pe an. Orice PFA cu venituri de peste 100.000 de euro este automat plătitor de TVA, deci sigur persoanele fizice aflate în topul veniturilor din 2014 sunt mari plătitoare de taxe“, a explicat Valentina Saygo, Managing Partner în cadrul companiei de consultanţă fiscală Ask for Accounting.

    Pe locul doi în topul celor mai mari venituri în 2014 se află un liber-profesionist din Timiş care a încasat 16,8 milioane de lei în 2014, urmat de o persoană fizică din Teleorman, care a încasat 15 milioane de lei din venituri comerciale.

    De altfel, 13 dintre cele mai mari 20 de venituri obţinute de persoane fizice în 2014 sunt venituri comerciale, în această categorie intrând veniturile din comerţ şi din prestări de servicii, altele decât cele din profesii libere.

    Şi veniturile persoanelor fizice autorizate din sectorul IT sunt venituri din activităţi independente care se încadrează în categoria veniturilor comerciale.

    „Este greu de spus ce tip de activităţi a desfăşurat persoana fizică ce a obţinut venituri de 20 de milioane de lei. Poate fi, de exemplu, un avocat sau un notar implicat în tranzacţii uriaşe, cum sunt cele de preluare a unui portofoliu de credite neperformante şi care au negociat un procent din valoarea tranzacţiei“, a explicat Andrei Caramitru, senior partner în cadrul firmei de consultanţă în management McKinsey.

    În total, dintre cele 620.000 de persoane fizice care au obţinut venituri non-salariale în 2014, cele mai multe au avut activităţi comerciale (peste 278.000 de contribuabili depunând la Fisc declaraţia 200 pentru categoria “venituri comerciale”).

    De asemenea, aproape 189.000 de contribuabili au avut venituri din drepturi de proprietate intelectuală (categorie în care intră veniturile din brevete de invenţii, drepturi de autor etc.), venituri din profesii libere (unde s-au înregistrat peste 111.000 de contribuabili) şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor (peste 41.000 de persoane fizice).

     

  • Idei pentru investiţii: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă de plasamente

    Miller, producător de echipamente din Marea Britanie, a inventat un dispozitiv de cuplare, denumit Bug,  care nu doar că scurtează timpul de lucru, dar şi eficientizează modul de lucru. Acest dispozitiv le permite operatorilor maşinăriilor hidraulice să schimbe freza sau cupa fără să părăsească niciun moment cabina vehiculului. Astfel, înainte ca Miller să-şi breveteze dispozitivul minune, un operator al unei maşinării de excavare era nevoit să piardă până la 30 de minute când dorea să schimbe freza sau cupa. Dispozitivul brevetat în 1990 de către Miller se numea Magnificul Şapte şi reducea timpul necesar asamblării la doar 7 secunde. În acelaşi timp, o altă problemă era rezolvată: dispozitivul era funcţional şi perfect adaptabil oricărui tip de echipament. Dispozitivele de cuplare rapidă au revoluţionat industria şi au dus la o compatibilitate universală între produse.

    În 1997 un reprezentant al Miller a fost abordat de către Caterpillar în cadrul unui târg de profil din Germania. Cele două companii au început discuţiile legate de un posibil parteneriat. De-a lungul anilor, Caterpillar, potrivit Miller, a cumpărat aproximativ 27.000 de unităţi pe care le-a revândut propriilor clienţi, generând astfel micii companii venituri de 100 de milioane de dolari. Fiecare produs trebuia să se potrivească perfect pe maşinăriile Caterpillar, aşa că inginerii celor două companii au făcut schimb de fişe tehnice. Comenzile Caterpillar reprezentau circa 28% din businessul Miller.

    Conform versiunii lui Miller, în timpul crizei economice din 2008 Caterpillar a întrerupt brusc parteneriatul cu compania britanică, motivând că nu mai au nevoie de acest dispozitiv şi că au dezvoltat un produs asemănător. Caterpillar a negat că ar fi folosit tehnologia Miller pentru a crea acest produs şi a invocat faptul că în contract era stipulat că puteau întrerupe colaborarea oricând doreau. Keith Miller, fondatorul companiei, a fost devastat, realizând că va pierde cel mai mare client al său, lucru ce va avea un impact extrem de negativ asupra veniturilor companiei. Lipsa contractului cu Caterpillar i-a dus direct pe pierdere şi au concediat jumătate dintre angajaţi.
    La un an distanţă, Miller a văzut pentru prima dată produsul celor de la Caterpillar. „Nu numai că era similar, ci era o copie, pur şi simplu“, a spus Keith Miller. A dat în judecată Caterpillar pentru încălcarea contractului, fraudă şi utilizarea de secrete tehnologice. Curând şi-a dat seama ce înseamnă să dai în judecată o astfel de companie.

    Era o luptă între David şi Goliat. Pentru acest proces, Miller s-a gândit la o metodă de plată alternativă. Nu-şi plăteşte avocaţii din propriul buzunar, ci o firmă privată din Illinois, Arena Consulting, plăteşte costurile legale ale procesului. Dacă Miller pierde procesul, Arena nu primeşte nimic, însă, dacă Miller câştigă, Arena primeşte o parte din venituri, ceea ce ar putea fi o sumă de ordinul zecilor de milioane de dolari.

    Potrivit New York Times, cazul Miller vs. Caterplillar este doar un exemplu al unei noi pieţe care se formează din disputele de proprietate intelectuală în valoare de multe milioane de dolari. Noua formă de finanţare a proceselor este izvorâtă atât din posibilitatea de a căuta dreptatea în sala de judecată, cât şi o dovadă a mercantilismului ingenios de care omul dă dovadă. Faptul este demonstrat de înclinaţia americanilor de a face bani din orice, de capacitatea de a transforma orice în bunuri ce pot fi comercializate. Unii susţin că această practică le permite companiilor mai mici, cum ar fi Miller, să se lupte cu jucătorii mai mari. Alţii îşi fac griji că ar putea da naştere la un număr foarte mare de procese, procese ce aduc foarte mulţi bani în joc, bani care ar putea creşte semnificativ costurile deja ridicate ale sistemului juridic american.

    Deşi numărul de litigii finanţate în această manieră este încă mic, industria creşte foarte rapid, condusă de legi permisive şi de promisiunea unui profit gras. În 2013 şi 2014, Burford Capital, o companie din Marea Britanie, şi-a mărit capitalul de investiţii în domeniul legal de la 150 de milioane de dolari la 500 de milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, profiturile companiei au crescut cu 89%. În aceeaşi manieră, multe alte companii caută să se extindă pe această piaţă, iar portofoliul deţinut de IMF Bentham numără 39 de cazuri, pe care firma le evaluează la peste 2 miliarde de dolari.

    Ca urmare, doi senatori americani au trimis scrisori către investitori majori pe care îi rugau să detalieze cazurile în care au investit şi alte detalii legate de afacerile acestora. Aceştia au numit această finanţare a litigiilor drept o industrie „în floare”, nereglementată, în care se operează fără licenţiere sau supraveghere.

    Această procedură este întâlnită şi în cadrul companiilor mari, cele care, deşi au propriii avocaţi şi finanţe destule, vând „bucăţi” din procese pentru a nu avea probleme cu fluxul de numerar şi, totodată, pentru a scăpa de o parte din risc. Juridica Investments, un fond din Miami, ce are în gestiune 650 milioane de dolari, s-a specializat în a lucra cu companii din topul Fortune 500, acestea reprezentând cam 80-85% din investiţiile sale, potrivit lui Richard Fields, directorul executiv al companiei. Acesta spune că finanţarea din afara companiei implicate în proces vine în interesul reclamanţilor.

    Revenind la disputa dintre Miller şi Caterpillar, avocaţii companiei americane au încetinit desfăşurarea procesului prin intentarea de noi procese prin care reclamau  că Miller a oferit produse „substandard“ şi că nu a reuşit să aprovizioneze în mod regulat Caterpillar. În această situaţie, avocaţii lui Miller au cheltuit repede milioanele de dolari disponibile, iar pentru a putea continua procesul dincolo de prima fază ar fi avut nevoie de alte milioane de dolari. Keith Miller şi cei doi fraţi ai săi şi-au ipotecat casele pentru a putea face rost de bani, însă tot nu au reuşit să strângă fonduri suficiente pentru a continua procesul. O persoană din Londra i-a pus în contact cu Reed Oslan, un avocat din Chicago care este specializat în finanţarea litigiilor.

    Termenii afacerii dintre Miller şi finanţatorii procesului nu au fost făcuţi publici, dar investitorii cumpără de obcei între 20 şi 60% din suma pe care compania ar trebui să o primească, dacă decizia curţi îi este favorabilă. Însă procentul poate creşte şi mai mult. Luna aceasta, când procesul dintre Miller şi Caterpillar va ajunge în faţa unui juriu, avocaţii companiei britanice vor cere 100 de milioane de dolari daune. „Fără această metodă de finanţare nu am fi reuşit să ajungem atât de departe în acest proces“, a spus Keith Miller.
    Miller susţine că de-a lungul anilor Caterpillar a negat zvonurile în legătură cu faptul că îşi construia propria versiune a Bug-ului, în acelaşi timp asigurându-i pe cei de la Miller că relaţia dintre companii e foarte bună. Disputa dintre Caterpillar şi Miller nu se rezumă doar la bani, în opinia lui Miller: „Vreau să se facă dreptate”.

    Finaţarea litigiilor nu este o invenţie nouă, ci îşi are rădăcinile în antichitate. Membrii cluburilor politice ateniene se sprijineau reciproc în procesele lor contra rivalilor, potrivit lui Max Radin, istoric. Apollodorus, fiul unui bancher, a cumpărat acţiuni într-un proces şi a angajat oratori profesionişti să scrie discursuri pentru proces. De asemenea, în secolul XIII, în Anglia medievală era ceva obişnuit ca cei implicaţi într-o dispută să angajeze „campioni“, luptători care să-i reprezinte.

    Fondurile de hedging, băncile sau companiile de asigurări au finanţat ocazional procese, dar nicio firmă nu se specializase în aşa ceva până în 2007 când a fost înfiinţată Juridica Investments. Naşterea acestei companii, precum şi creşterea industriei se datorează, în parte, şi recesiunii, pentru că avocaţii marilor companii erau dornici să scape de risc, dar şi datorită faptului că cererea a crescut în rândul investitorilor ce căutau o sursă de profit care să nu depindă de oscilaţiile bursei.

    Problema este că nu tot timpul interesul investitorilor şi al celor implicaţi în proces este acelaşi. În funcţie de structura înţelegerii, de multe ori reclamanţii pot câştiga foarte puţini bani, mult mai puţini decât avocaţii şi investitorii.

    În 2007 Altitude Capital a investit 8 milioane de dolari într-o dispută pe drepturi de autor dintre DeepNines şi McAfee. DeepNines a avut câştig de cauză şi a primit 25 de milioane de dolari de la McAfee, dar asta înainte să se facă împărţirea. Suma a fost distribuită în felul următor: 2,1 milioane de dolari s-au dus pe cheltuieli diverse, avocaţii au primit 11 milioane, iar Altitude a luat 10 milioane de dolari. DeepNines a rămas doar cu 800.000 de dolari, 3% din suma totală. Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că Altitude a considerat că a primit prea puţini bani, aşa că i-au dat în judecată pe cei de la DeepNines. În cele din urmă s-a renunţat la proces.

    O astfel de întâmplare este neobişnuită, dar când vine vorba de împărţirea banilor, compania mică se poate vedea înfruntând un alt Goliat, cel care înainte îi era prieten.

    Când finanţatorii litigiilor vorbesc despre lărgirea accesului la justiţie al individului mic, defavorizat, cu acces la mai puţine resurse, aceştia se referă la ajutorarea milionarilor în lupta cu miliardarii. În unele privinţe, creşterea acestui business este un simptom a ceea ce a devenit sistemul de justiţie american: un sistem lent, costisitor şi complicat pentru medierea litiigiilor între corporaţii. Judecătorii din sistem ar putea fi văzuţi ca nişte arbitri, dar mai degrabă se îndreaptă spre contabilitate.

    Se apropie ziua când procesele devin asemănătoare Bug-ului, complicate, scumpe şi transformate în comodităţi transferabile? Da, pentru că tot mai mulţi avocaţi sunt plătiţi de oameni al căror interes în dispută este speculativ, nu personal.  

  • La 38 de ani, Robert Roşu este coordonator al departamentului de litigii şi arbitraje interne în cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii

    La 38 de ani, Robert Roşu este coordonator al departamentului de litigii şi arbitraje interne în cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Avocat pledant cu o experienţă de 16 ani, s-a specializat în litigii şi arbitraje de drept comercial, contencios administrativ, concurenţă, proceduri de executare silită, contencios fiscal, achiziţii publice. A reprezentat investitori străini în dosare de arbitraj în faţa curţilor domestice şi internaţionale. El coordonează şi TZA Insolvenţă, divizia de specialitate care derulează proiecte în domeniul insolvenţei.

    Coordonează activitatea a 43 de oameni, iar anul trecut avocaţii departamentului de litigii şi arbitraje interne din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii au asistat clienţi în peste 3.000 dosare litigioase. Numărul clienţilor reprezentaţi în prezent depăşeşte 800.
    „Am început avocatura la o altă firmă, dar cred că momentul cheie al carierei mele a fost înfiinţarea, alături de prieteni avocaţi, a Ţuca Zbârcea & Asociaţii, în urmă cu 10 ani.“

    Povesteşte că a înţeles devreme că în această profesie, pe lângă cunoştinţele juridice solide, sunt necesare calităţi de „detectiv“, trebuie cercetate cu atenţie un dosar sau o problemă juridică, un avocat trebuie „să fie dedicat profesiei şi, foarte important, să aibă abilitatea de a înţelege speţa juridică şi doleanţa clientului. Un bun bagaj de cunoştinţe teoretice nu este suficient. Am văzut tineri absolvenţi sau chiar avocaţi care identifică problemele de drept, găsesc soluţii, sunt şi foarte buni în scris, dar în faţa judecătorului sau la o discuţie cu clientul se pierd, nu ştiu să-şi structureze un discurs, o analiză.

    Pe de altă parte, am cunoscut avocaţi care au pledoarii extrem de zgomotoase, agresive, dar dacă ai ca răspuns o pledoarie concisă, la obiect şi eşti calm şi serios în abordarea ecuaţiei juridice, vei câştiga de fiecare dată simpatia şi admiraţia clientului, dar şi a judecătorilor“. Adaugă că, în mod evident, oricine doreşte să câştige dosarele litigioase în care este implicat. „Dar am constatat că, mai ales în cazul clienţilor persoane juridice nu este important întotdeauna dacă câştigi sau pierzi. Atunci când clientul înţelege că ai făcut tot ce se putea, că ai adus toate argumentele de fapt şi de drept necesare, că ai avut o prezenţă foarte bună în faţa judecătorului, atunci ai avut un mandat de succes.“

    Pe termen lung se vede tot în postura de avocat. „Şi voi face tot litigii. Sunt norocos să am o profesie care îmi place. Rămân un avocat de civil, comercial, îmi plac disputele contractuale foarte mult.“

  • Coordonează departamentul de drept penal al SCA Zamfirescu Racoţi & Parteners

    Coordonează activitatea a cinci avocaţi, iar alături de preocupările specifice oricărui manager privind dezvoltarea departamentului din punct de vedere profesional şi financiar, responsabilităţile sale includ gestionarea relaţiei cu clienţii, stabilirea strategiilor juridice, coordonarea echipei precum şi cooperarea cu celelalte departamente din cadrul firmei. 2014, spune Antoniu Obancia, a fost un an bun, în care proiectele au fost mai numeroase şi complexe, ceea ce a determinat o redimensionare a echipei prin cooptarea de noi colegi. „Financiar, aşa cum era de aşteptat, rezultatele au depăşit pe cele ale anului precedent.“

    Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (1999), dar şi  studiilor postuniversitare în ştiinţe penale (2001), Antoniu Obancia a urmat şi doctoratul (2010-2013) în drept comercial – insolvenţă. Şi-a început activitatea în cadrul Zamfirescu Racoţi & Partners în 2006, la departamentul de litigii comerciale.

    Sporadic, povesteşte el, a instrumentat şi cauze penale de mică anvergură, care aveau legătură cu proiectele de drept civil-comercial. Treptat au apărut în portofoliu litigii privind legea incompatibilităţii, iar mai apoi cauze penale cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare, aşa încât a început să alterneze litigiile civile cu cele penale, până a propus să se dedice preponderent dreptului penal şi să se preocupe de dezvoltarea noii activităţi şi a echipei. „O trăsătură elocventă a acestui parcurs profesional, în 2010 am început doctoratul într-un domeniu în care aveam o mare implicare profesională: insolvenţa.“

    Pe termen lung, Antoniu Obancia se vede „în aceeaşi sferă de competenţă, dar înzecită ca proporţii. Desigur, cu evitarea suprasolicitării. Echipa este cheia