Tag: atelier

  • OZN-ul din peisaj

    Peisajul s-ar putea însă să nu mai rămână multă vreme la fel, dacă un artist norvegian contemporan, Bjiarne Melgaard, va reuşi să-şi ducă la îndeplinire planul de a-şi construi pe un mic deal din apropiere o locuinţă în care să rămână până la moarte, scrie New York Times.

    Acesta, împreună cu o firmă de arhitectură, Snohetta, a proiectat o casă care seamănă a OZN cocoţat pe nişte piloni în formă de animale, prezentat drept o îmbinare unică de artă şi arhitectură care nu afectează în niciun fel peisajul pe care Munch l-a reprodus în picturile sale, mai ales că, şi pe vremea când acesta trăia, în locul propus pentru noua casă exista deja o clădire.

    Criticii proiectului, printre care artiştii din colonie, alţi artişti ori jurnalişti, susţin însă că noua clădire ar afecta iremediabil ce a mai rămas din peisajul care l-a inspirat pe celebrul pictor, autorităţile urmând a decide dacă vor permite construcţia sau nu.

  • Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: un business ce necesită să şti cât mai multe despre maşini

    Dacă te pricepi la maşini, ai un garaj şi sculele necesare, de ce să nu începi propriul tău atelier auto? Şi chiar dacă nu ai garaj, poţi opta pentru un service mobil, mergând chiar la locul unde maşina în cauză s-a stricat.

    Nu e o afacere care să aducă profit imediat, pentru că o mare parte a banilor va trebui reinvestită în scule şi alte obiecte necesare, dar pe termen mediu ţi-ar putea aduce un venit constant.

    Pentru a emite facturi, cel mai simplu e să te înregistrezi ca Persoană Fizică Autorizată – procesul se derulează la Registrul Comerţului, durează 3-4 zile şi costă aproximativ 140 de lei.

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: un business de sezon

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani dintr-o activitate pe care oricum o ai zilnic

    Afaceri pe care le poţi porni cu mai puţin de 500 de lei: cum să faci bani ajutând alţi oameni să se angajeze

  • Cine îi face ţinutele Viorică Dăncilă. Cât a costat celebrul palton alb

    Paltonul Vioricai Dăncilă este confecţionat într-un atelier de croitorie din comuna bistriţeană Salva, iar creatorul acestuia se numeşte Virginia Linul. Haina purtată a fost realizată în ediţie limitată şi costă 900 de lei.

    Virginia Linul nu este un nume necunoscut în industria de fashion din România. Ea are 47 de ani, este absolventă a Facultăţii de Comunicare şi Relatii Publice din cadrul SNSPA Bucureşti si este deţinătoarea brandului „LinIA tradiţională”, cu ţinute inspirate din vechea ie românească. Virginia a avut o mulţime de clienţi cunoscuţi precum Paula Herlo, Horia Brenciu, Elena Lasconi sau Nea Marin. Ea a transformat micuţul atelier din Salva într-o adevărată fabrica de constume populare, ducând tradiţia românească până în Asia sau Statele Unite.

    GALERIE FOTO

  • Dinastia florilor

    ”în 1921, în Bucureşti, era un florar renumit, Nicu Dumitrescu, iar eu şi cu soţul meu am fost elevii lui. Soţul meu lucra în domeniul florilor şi, prin căsătorie, am reuşit să ne legăm amândoi de flori. Am crescut cu florile în mâini. Finalul domnului Nicu s-a scris aici (în florăria Iris de pe Calea Moşilor, 34, din Bucureşti – n.red.), dar noi, la începutul anilor ’90, ne-am decis să ducem mai departe povestea lui“, spune Lidia Avrămiţă, care alături de soţul ei, Adrian, a fondat businessul cu florării Iris.

    Primii paşi făcuţi în anii de capitalism feroce nu au fost deloc uşori, mai ales în contextul în care, în perioada de dinaintea Revoluţiei, pasiunea românilor pentru flori intrase într-un soi de hibernare. Şi asta nu pentru că nu le-ar fi iubit, ci pentru că se găseau destul de rar, uneori doar fire neînflorite.

    ”Pe vremea noastră nu existau flori, exista doar garoafa. Totuşi, m-aş bucura tare mult să revină în tendinţe această floare. Nimic nu se compară cu frumuseţea garoafelor atunci când sunt multe. Ţin minte că aduceam maşini de câte 200.000 – 300.000 de garoafe, iar în braţele mele încăpeau câte 1.000 de fire. De exemplu, în perioada interbelică, florile nu se dăruiau cu firul. Nu dădeai o floare, trei, şapte. |n anii ’30 florile se vindeau cu vasul. Asta îmi doresc să văd şi acum, oameni luând flori cu vasul.“

    Raritatea florilor pe piaţa locală avea o singură explicaţie. De multe ori producţiile însemnate de frezii superbe sau de trandafiri viguroşi luau calea exportului.

    ”Cele mai frumoase flori plecau de la noi la export. Ţin minte că aveam în România nişte frezii absolut spectaculoase. Se făceau la serele Berceni. Domnul Marin le ştia secretul. Dacă mergeaţi în Olanda în anii ’70-’80 şi întrebaţi de unde veneau cele mai frumoase garoafe, vă spuneau că de la noi. Aveam nişte garoafe senzaţionale, crescute în Braşov, la baza muntelui.“
    Dincolo de producţia internă, era şi o scoală a florarilor bine pusă la punct.

    ”Comunismul ne-a învăţat să muncim şi aceeaşi pasiune pentru muncă ne-am chinuit să le-o transmitem şi copiilor noştri. Esenţa lucrurilor este munca. Cel puţin pe atunci, mai întâi te dedicai muncii şi apoi ajungeai şi la partea de creaţie. Ţin minte că înainte se făceau cursuri de specializare în ţară pentru florari, la Stupini (Braşov – n.red.). Ne întâlneam acolo câte 200-300 de florari. Acum cred că am ajuns să importăm cam 90% din flori, dar totuşi vedem că răsar micile sere artizanale. Este un nou început.“

    Prima florărie Iris deschisă la începutul anilor ’90 nu avea nimic din rafinamentul la care a ajuns azi atelierul situat în spatele magazinului Cocor din Capitală, dar reflecta perfect o afacere la început, făcută după priceperea personală, nu după manuale de management.
    ”Ţin minte că ne ghidam după pozele din Neckermann, ne uitam acolo să vedem cum arată lucrurile în alte părţi. Nu exista mai nimic la noi. Tavanul fals este acum o banalitate pentru voi, dar noi l-am făcut atunci cu mâinile noastre. Apoi, am îmbrăcat totul în oglinzi. Când intrai la noi în magazin era ca şi cum erai înconjurat de o infinitate de flori. Am pus mochetă verde pe jos, d-aia cu ţepi de plastic. Atât aveam atunci. Cred că am investit în această primă florărie echivalentul a două Dacii.“

    După ce au terminat de montat, soţii Avrămiţă au plecat peste graniţe să aducă pe Calea Moşilor flori din toată lumea. ”Mergeam în Turcia, am fost după trandafiri în Bulgaria, în ţările fostei Iugoslavii, apoi am ajuns în Olanda. Am iubit mereu ce am făcut. Ne-am iubit noi pe noi şi am trăit frumos. Dar mereu am simţit nevoia de mai mult, de mai bine. Mergeam cu maşina în Bulgaria şi ne întorceam cu ea plină de trandafiri. Am avut multe întâmplări în acei ani. Am rămas în drum, ne-au ajutat alţii să ajungem acasă, ne-am întors uneori cu florile ofilite. La final însă, ne bucuram pentru fiecare floare pe care reuşeam să o aducem aici. Ţin minte că de 8 martie făceam câte 100 de coşuri de lut cu mâinile goale. De asta sunt şi puţin strâmbe. Lucram la acel lut ca la cozonaci, dar nu aveam alternativă“, îşi aminteşte Lidia Avrămiţă.

    Te-ai gândi că numele primului magazin a venit de la numele florii, dar de fapt la acel moment fondatorii Iris aveau în minte irisul ochiului. Chiar şi aşa, floarea de iris a devenit nelipsită în toate unităţile deschise ulterior.

    Cu primul magazin, au început să vină şi clienţii, iar din 1997 o nouă generaţie avea să intre în această afacere pentru a consolida şi mai bine dinastia florilor. ”Până în 1997 am stat numai la tejghea. De atunci a venit însă noua generaţie, copiii noştri“, spune fondatoarea Iris.
    Cosmin Avrămiţă, unul dintre cei doi fii ai săi, spune că nu ştie să facă altceva, că a crescut înconjurat de flori, în timp ce fratele său, Nicu, deşi are studii de drept, la final a ajuns unul dintre cei mai premiaţi florişti din lume. ”Am făcut dreptul, dar nu m-am mai făcut notar, m-am făcut florar“, spune Nicu Bocancea.

    ”Sunt născut pe strada aceasta, în florăria aceasta. De mici am fost ajutoarele părinţilor noştri“, adaugă la rândul său Cosmin, fratele lui Nicu.

    De la o florărie, businessul Iris a ajuns la 11 unităţi în acest moment, toate în Bucureşti. în urmă cu trei ani, s-a deschis şi primul atelier, tot pe Calea Moşilor, la câţiva paşi de prima florărie a familiei.

    Atelierul îşi are sediul într-o casă superbă, monument istoric de la 1899, renovată cu multă atenţie şi grijă pentru detaliile care amintesc de România de altă dată. Vechea casă transformată în atelier de flori poartă semnătura arhitectului Leonida Negrescu, acelaşi care a realizat scara monumentală din rotonda de la parterul Ateneului Român. Treptat, atelierul a început să găzduiască anumite evenimente, unul dintre cele mai cunoscute fiind The Wedding Gallery. Ultima ediţie a acestui eveniment a avut loc în toamna anului trecut, ideea din spatele conceptului fiind de a expune aranjamente florale pentru acest moment din viaţa cuiva.

    ”Ne-am propus să aducem în atelierul nostru cele patru anotimpuri. Pe lângă faptul că din partea noastră există o reală apreciere pentru florile caracteristice fiecărui sezon, informarea publicului a cântărit cel mai mult. Ne-am dori să vedem mai multe nunţi iarna sau toamna şi cel mai mult ne-am dori ca nunţile să respecte tematica florală a anotimpului ales. Credem în autenticitate“, spunea la momentul anunţării evenimentului Nicu Bocancea. De fapt, educarea publicului în domeniul florilor este una dintre misiunile asumate de noua generaţie de antreprenori. ”Oamenii cumpără flori pentru cadouri, pentru evenimente corporate, evenimente private, ocazii mai puţin fericite, dar de puţine ori fără o ocazie anume, doar pentru sufletul lor. Sigur, vorbim despre o lipsă a banilor, dar cred că la mijloc este şi o lipsă de educaţie. Cred că noi, românii, am uitat să ne bucurăm“, adaugă Nicu Bocancea.

    Astfel, planurile tinerei generaţii sunt de a duce florile în toate colţurile României, dar şi afară, prin eficientizarea sistemului de livrare, dar şi prin dezvoltarea pe partea de comenzi online.

    ”Ne mai dorim să dăm o faţă nouă acestui business care în curând va aniversa 50 de ani de existenţă. Mai departe însă, ne dorim să creştem această afacere organic“, completează Cosmin.

    Fondatorii Iris nu dau cifre, dar spun că an de an businessul a crescut. De asemenea, nu avansează planuri concrete privind numărul de florării care ar urma să fie deschise în anii următori sau bugetul de investiţii destinat upgrade-ului de imagine pe care îl plănuiesc. Cert este că sunt analizate mai multe planuri care ar putea completa universul florăriei, o seră, de exemplu, fiind o idee luată în considerare.
    ”Nu ne interesează să vindem, nu avem planuri de listare la bursă. Noi suntem o familie cochetă, cu o afacere cochetă şi ne dorim să o păstrăm aşa. În plus, la final obiectivul este de a creşte această afacere pentru a treia generaţie“, spune Cosmin.

    Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii Iris, businessul este organizat în două companii, Florăria Iris şi Iriscom. Cele mai recente date de la Ministerul Finanţelor arată că în 2016 compania Florăria Iris a înregistrat o cifră de afaceri de 4,9 milioane de lei, cu 4% mai mare faţă de cea din 2016, în timp ce Iriscom a avut un rulaj de 4,9 milioane de lei, în creştere cu 2%. Ambele businessuri au fost profitabile în 2016, ultimul an pentru care există date financiare.

    Piaţa vânzărilor de flori este evaluată la 100 de milioane de euro pe an, din care circa jumătate sunt fiscalizate iar restul se desfăşoară ”la negru“. Dezvoltarea afacerilor din mediul online dar şi a reţelelor are un efect direct asupra trecerii vânzărilor din zona neagră sau gri spre cea fiscalizată. Piaţa este foarte fragmentată, existând puţine reţele şi date concrete despre numărul de florării. La nivelul ţării există însă, de pildă, circa 4.000 de farmacii, iar numărul florăriilor nu pare a fi mai mic. |ntre cele mai importante afaceri în acest domeniu se numără Floria, FlorideLux şi Magnolia.

    În cazul vânzărilor de flori, deşi rulajele în mediul online cresc an de an, acestea nu reprezintă mai mult de o treime din valoarea totală a pieţei, în condiţiile în care românii cheltuie în medie şase euro pe an pentru flori. Mai puţini bani decât românii mai cheltuie doar ucrainenii (4 euro pe cap de locuitor) şi ruşii (5 euro per capita). Preţul mare al florilor, corelat cu puterea scăzută de cumpărare a populaţiei este şi motivul pentru care românii cheltuie în medie 6 euro pe cap de locuitor anual, potrivit unui studiu realizat de instituţia olandeză de specialitate în domeniu Flower Council. La polul opus se plasează ţări ca Elveţia (77 de euro pe cap de locuitor) şi Norvegia (63 de euro). Sursa preferată de import pentru flori este indiscutabil Olanda, de unde sunt aduse jumătate din firele importate în România.
    Reprezentanţii Iris spun că în ciuda creşterii constante, lucrurile nu sunt mereu roz.

    Piaţa de forţă de muncă este dificilă, oamenii buni care cresc în florării sau care învaţă meserie în atelier pleacă apoi în ţări cu tradiţii mai viguroase în materie de flori. Dar chiar şi aşa, speranţă există pentru că odată cu apetitul în creştere pentru călătorii, dar şi pentru informaţii în general, gusturile românilor s-au mai rafinat. Desigur, trandafirul rămâne rege, dar apar timid oameni care iubesc lăcrămioarele şi chiar şi garoafele.

    ”Circa 60% din florile pe care le vindem sunt trandafiri, dar, cu toate acestea, vedem cum lucrurile se schimbă. Am avut nuntă de lăcrămioare şi o nuntă de garoafe roşii care a ieşit senzaţional. Mi-aş dori o nuntă de garoafe roz“, spune fondatoarea Iris, care adaugă că pentru ea cele mai frumoase flori sunt lalelele roşii.

    Iar dacă românii învaţă treptat că există şi alte flori în afara trandafirilor şi înţeleg că achiziţia unui buchet nu trebuie neapărat legată de o ocazie specială, atunci ar mai trebui să afle ceva.

    ”Florile se ţin întotdeauna în braţe, nu spre pământ. Ţii floarea în braţe ca pe un copil pentru că o dai cu bucurie, iar bucuria pleacă din suflet, din inimă. Floarea este o trăire, o ţii la piept, nu cu petalele spre ciment. Aşa o dai mai departe“, mai spune fondatoarea Iris.
     

  • Cum să-ţi deschizi un centru de dezmembrări auto

    Parcurgerea acestui ghid oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de dezmembrare a autovehiculelor scoase din uz, în scopul comercializării ulterioare a pieselor şi accesorilor rezultate, începând cu prezentarea schematică a procesului de autorizare în vederea funcţionării, autorizarea claselor de activităţi corespunzătoare activităţilor desfăşurate, parcurgerea etapei privind autorizarea din partea Registrului Auto Român, a etapei privind obţinerea autorizaţiei de mediu şi a altor obligaţii în acest domeniu, precum şi prezentarea altor informaţii cu privire la obligaţii specifice obiectului de activitate prestat.

    Trebuie menţionat faptul că conţinutul acestui ghid nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, scop pe care de altfel autorul nici nu şi l-a propus, menirea acestuia fiind acela de a ajuta un potenţial antreprenor în a-şi contura o imagine de ansamblu în ceea ce priveşte iniţierea unui business în acest domeniu de activitate.

    Când aveţi în vedere identificarea unei locaţii pentru deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul valorificării şi comercializării pieselor rezultate, trebuie să aveţi în vedere în prealabil, două aspecte importante şi anume:

    A. Locaţia trebuie să dispună de platforme betonate sau terenul să permită construirea acestora (cu respectarea legislaţiei în domeniul construcţiilor), astfel încât să permită amenajarea unor spaţii distincte (platforme acoperite şi neacoperite) necesare diferitelor etape de lucru precum ar fi zona de recepţie a vehiculelor scoase din uz (VSU), zona de depozitare a VSU asupra cărora nu s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a VSU asupra cărora s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a pieselor rezultate din dezmembrare, etc, aşa cum această configurare a spaţiului este prevăzută în Anexa nr.2 din Legea nr.212/2015, privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz.

    B. Locaţia respectivă mai precis amplasarea acesteia, să corespundă anumitor prevederi legale cu implicaţii directe asupra procesului de autorizare şi care de regulă sunt aplicabile în cazul desfăşurării oricărei activităţi economice.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul comercializării pieselor rezultate

  • Cum să-ţi deschizi un centru de dezmembrări auto

    Parcurgerea acestui ghid oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de dezmembrare a autovehiculelor scoase din uz, în scopul comercializării ulterioare a pieselor şi accesorilor rezultate, începând cu prezentarea schematică a procesului de autorizare în vederea funcţionării, autorizarea claselor de activităţi corespunzătoare activităţilor desfăşurate, parcurgerea etapei privind autorizarea din partea Registrului Auto Român, a etapei privind obţinerea autorizaţiei de mediu şi a altor obligaţii în acest domeniu, precum şi prezentarea altor informaţii cu privire la obligaţii specifice obiectului de activitate prestat.

    Trebuie menţionat faptul că conţinutul acestui ghid nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, scop pe care de altfel autorul nici nu şi l-a propus, menirea acestuia fiind acela de a ajuta un potenţial antreprenor în a-şi contura o imagine de ansamblu în ceea ce priveşte iniţierea unui business în acest domeniu de activitate.

    Când aveţi în vedere identificarea unei locaţii pentru deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul valorificării şi comercializării pieselor rezultate, trebuie să aveţi în vedere în prealabil, două aspecte importante şi anume:

    A. Locaţia trebuie să dispună de platforme betonate sau terenul să permită construirea acestora (cu respectarea legislaţiei în domeniul construcţiilor), astfel încât să permită amenajarea unor spaţii distincte (platforme acoperite şi neacoperite) necesare diferitelor etape de lucru precum ar fi zona de recepţie a vehiculelor scoase din uz (VSU), zona de depozitare a VSU asupra cărora nu s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a VSU asupra cărora s-au efectuat operaţiunea de depoluare, zona de depozitare a pieselor rezultate din dezmembrare, etc, aşa cum această configurare a spaţiului este prevăzută în Anexa nr.2 din Legea nr.212/2015, privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz.

    B. Locaţia respectivă mai precis amplasarea acesteia, să corespundă anumitor prevederi legale cu implicaţii directe asupra procesului de autorizare şi care de regulă sunt aplicabile în cazul desfăşurării oricărei activităţi economice.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui atelier de dezmembrări auto în scopul comercializării pieselor rezultate

  • Ghid privind deschiderea unui business în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (atelier reparaţii, vulcanizare, tinichigerie-vopsitorie, spălătorie auto)

    Acest ghid reprezintă o variantă actualizată şi completată faţă de Ghidul publicat iniţial, oferind un şir logic de informaţii utile, oricărei persoane care doreşte să deschidă o afacere în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor. Informaţiile cuprinse în cadrul acestuia sunt cu caracter public şi nu substituie sub nicio formă prerogativele altor instituţii cu competenţe în domeniu şi totodată specific în mod expres faptul că informaţia cuprinsă în acesta nu reprezintă activitate de consultaţă juridică.

    Datorită deselor schimbări legislative, este posibil ca în decursul unei anumite perioade de timp de la redactarea acestuia, unele informaţii să nu mai fie de actualitate, astfel încât este recomandat oricărei persoane care se informează din această lucrare, să verifice ulterior în ce măsură informaţiile respective şi-au păstrat autenticitatea în timp.

    Dezvoltarea permanentă a parcului auto existent la nivel naţional a creat premisa creşterii business-urilor iniţiate în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor, în momentul actual, chiar în condiţiile în care numărul operatorilor economici care activează în acest segment al prestărilor de servicii a cunoscut o creştere seminificativă, un viitor antreprenor poate avea succes în condiţiile în care raportul pret – calitate este unul competitiv, dovedeşte operativitate şi punctualitate, cunoscând faptul că aceste atribute au un rol esenţial în reuşita unui business în sectorul prestărilor de servicii.

    Parcurgerea acestui ghid, chiar dacă acesta nu are un caracter exhaustiv şi anume nu epuizează pe de-a întregul toate obligaţiile legale, oferă viitorului antreprenor o imagine de ansamblu asupra principalilor paşi de urmat în vederea deschiderii unui atelier de reparaţii auto, vulcanizări, spălătorii, vopsitorii auto, începând cu aspectele legale pe care trebuie să le aveţi în vedere în alegerea unui spaţiu, alegerea unei forme de organizare a activităţii, autorizarea activităţii principale şi eventual a activităţilor secundare la Registrul Comerţului, parcurgerea procedurii de autorizare la RAR, obligaţii pe linie de mediu şi dotări necesare în vederea autorizării, avize şi autorizaţii legate de diferite instituţii ale statului, documentele obligatorii de afişat în incinta unităţii, toate aceste informaţii având menirea de a ajuta potenţiali antreprenori de a iniţia noi afaceri în acest domeniu de activitate.

    Ghidul a fost întocmit de Szfarli Zoltan, consilier Primăria Municipiului Mediaş


    Vedeţi aici ghidul complet privind deschiderea unui business în domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (atelier reparaţii, vulcanizare, tinichigerie-vopsitorie, spălătorie auto)

  • Medicul veterinar din Romania care a construit împreună cu prietena ei un brand de fashion de lux

    ”Numele de Akasha Asai a venit ca un joc de cuvinte cu inspiraţii orientale. Am pornit de la «Akasha», care este un nume de regină, şi am completat cu «Asai» pentru a-i oferi unicitate. Ne-am dorit un nume aparte, care să poată trece graniţele ţării, şi credem că am reuşit ce

    ne-am propus“, descrie Adela David modul în care a venit ideea denumirii brandului de fashion lansat anul acesta. Antreprenoarea a lansat atelierul Akasha Asai împreună cu Suzana Pleşca, prietena ei din copilărie, după ce ambele au avut parcursuri profesionale atipice. De altfel, Adela David povesteşte că nu şi-a imaginat niciodată că va avea într-o zi un atelier. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 2014, iar cariera ei a luat o altă turnură după ce a urmat un curs de design vestimentar în cadrul Atelierelor Ilbah.

    Nici pentru Suzana Pleşca drumul în industria modei nu a fost unul prestabilit: a absolvit Facultatea de Film, iar de profesie este fotograf. Cele două antreprenoare s-au împrietenit când erau copii: au făcut cunoştinţă la 14 ani, când Adela David s-a transferat la şcoala în care învăţa Suzana Pleşca. 17 ani mai târziu au ajuns să şi lucreze împreună, după ideea dezvoltării atelierului de design: ”Ideea înfiinţării atelierului a venit după multe nopţi de brainstorming în care am încercat să construim un plan care să includă pasiunea noastră pentru modă“. Aceasta a început să prindă contur după debutul Adelei David la Bucharest Fashion Week, unde a prezentat o colecţie formată din cinci rochii de seară. ”Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc o afacere care să-mi aparţină, un atelier în care să-mi pot transforma schiţele în realitate.“

    Primii paşi pe care i-au făcut în această direcţie, înainte de înfiinţarea legală a proiectului, au fost căutarea furnizorilor de materiale, deoarece voiau să fie sigure că vor găsi textilele potrivite pentru schiţele Adelei David. ”Am călătorit prin toată ţara căutând furnizori şi abia după ce ne-am asigurat de sursă şi de continuitatea aprovizionării cu materiale am înaintat procedurile legale necesare înfinţării unei societăţi.“ Investiţia iniţială, cumulată în jurul sumei de 20.000 de euro, a fost împărţită şi direcţionată către achiziţionarea materialelor şi către manopera rochiilor, iar restul banilor au fost distribuiţi atât pentru studioul de prezentare, cât şi pentru dotarea atelierului unde produc broderiile care, ulterior, sunt aplicate pe haine. ”Amortizarea investiţiei este o perspectivă mai îndepărtată faţă de obiectivele noastre actuale. Ne concentrăm pe dezvoltare şi creştere, aşa că am decis să reinvestim în acest an 80% din încasări. Ne putem gândi la amortizarea investiţiei abia după primii doi ani de activitate“, descrie Adela David aşteptările pe care le are în această privinţă. Pentru primul an de activitate, previzionează vânzări de peste 35.000 de euro.

    Cele două antreprenoare vizează un segment de piaţă format din cliente care au între 25 şi 45 de ani, cu carieră în mediul corporate şi care ocupă poziţii de management, de nivel mediu sau superior. Adela David îşi caracterizează clientele drept femei puternice şi independente care tind să aleagă piese clasice, elegante, dar care în acelaşi timp sunt aliniate cu trendurile internaţionale de modă. ”Călătoresc mult, preţuiesc întâlnirile sociale şi îşi doresc să arate întotdeauna impecabil. Femeia Akasha Asai acordă multă importanţă detaliilor şi este preocupată de calitatea hainelor pe care le poartă“, explică antreprenoarea.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.