BusinessMagazin

Tag: apartamente

  • Exclusiv ZF: Adrian Câciu : de la 1 ianuarie vom avea TVA de 5% pentru apartamente de până la 140.000 de euro

    Adrian Câciu, noul ministru al finanţelor, a declarant în exclusivitate pentru ZF faptul că Executivul va majora pragul TVA-ului de 5% de la 450.000 de lei cât este în prezent, la 140.000 de euro.

    « Va fi TVA de 5% pentru locuinţe de până la 140.000 de euro, iar cota va fi aplicabilă pentru o singură locuinţă », a declarat Adrian Câciu, ministrul finanţelor din partea PSD.

    În toamna anului 2020, înainte de alegeri, s-a propus majorarea pragului de TVA de la 450.000 de lei la 140.000 de euro, având în vedere că pragul nu mai era unul de actualitate, iar sub acest prag se încadrau doar locuinţe de 1 sau cel mult 2 camere în marile oraşe ale ţării. Însă înainte de Revelion, la final de 2020, Guvernul condus de Florin Cîţu a dat o ordonanţă prin care noua măsură era amânată cu un an, măsură care a pus în dificultate clienţii care deja achitaseră un avans la un apartament cuprins între 90.000 şi 140.000 de euro. Mai mult, dacă atunci când pragul a fost fixat, la final de 2008 450.000 de lei însemna peste 100.000 de euro, în prezent acesta mai reprezintă doar puţin peste 90.000 de euro.

     

     

     

  • Nordis, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari, începe lucrările la a doua etapă a proiectului din Mamaia care va aduce 1.160 de apartamente

    Nordis Group, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliar la ora actuală, a anunţat începerea lucrărilor pentru etapa a doua din proiectul Nordis Mamaia care în final va avea 3.000 de camere de hotel si apartamente si 18.000 de mp de spaţii comerciale.

    A doua etapă prevede dezvoltarea a 1.160 de apartamente, 12 restaurante şi cafenele şi 26.000 de metri pătraţi de plajă.

    “Dincolo de a fi cel mai ambiţios proiect rezidenţial şi hotelier de pe litoralul românesc, Nordis Mamaia este şi pariul nostru că şi în România poţi trăi o vacanţă la cel mai înalt nivel”, a menţionat Emanuel Poştoacă, fondatorul Nordis Group.

    Nordis Mamaia înseamă investiţii de 200 de milioane de euro, cea mai mare dezvoltară hotelieră şi rezidenţială din România de până acum.

    Nordis spune că apartamentele de vacanţă (620 de apartamente) şi camerele de hotel (712 camere de hotel) din prima etapă s-au vândut în proporţie de 98%, iar proprietăţile din a doua etapă s-au vândut în proporţie de 38%.

    Complexul Nordis din Mamaia va fi deschis tot timpul anului cu toate facilităţile complexului.

     

  • Câţi bani poţi face dacă investeşti într-o cameră de hotel de 5 stele

    Dezvoltatorul de ansambluri hoteliere şi rezidenţiale premium Nordis Group anunţă că începe lucrările de dezvoltare pentru cea de-a doua etapă a proiectului Nordis Mamaia, ansamblu de 5 stele. Începerea construcţiei care va completa conceptul Nordis City a fost demarată astăzi.
    Potrivit reprezentanţilor companiei, Nordis Mamaia reprezintă cea mai mare dezvoltare hotelieră şi rezidenţială din România, cu investiţii de peste 200 de milioane de euro. Prin acest demers, complexul va pune la dispoziţia turiştilor peste 3.000 de camere de hotel şi apartamente, dar şi peste 18.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale. În cea de-a doua etapă este prevăzută dezvoltarea a 1160 de apartamente, 12 restaurante şi cafenele, dar şi asigurarea unei suprafeţe de circa 26.000 metri pătraţi de plajă pentru oaspeţi.
    În prima etapă a ansamblului au fost dezvoltate patru corpuri a câte 12 etaje, dintre care două sunt dedicate zonei hoteliere şi însumează 712 camere de hotel, iar celelalte două sunt destinate locuinţelor rezidenţiale şi cuprind 620 de apartamente. Totodată, etapa 1 include şi cel mai mare SPA de pe litoralul românesc, cu o suprafaţă de peste 3.200 mp. Proiectul Nordis Mamaia este un real succes pe piaţa imobiliară, iar cifrele de vânzări o demonstrează: camere de hotel şi apartamentele de vacanţă din prima etapă s-au vândut în proporţie de 98%, iar proprietăţile din cea de-a doua etapă, lansate spre vânzare în luna august 2021, s-au vândut deja în proporţie de 38%.
    Complexul va fi deschis tot timpul anului şi va dispune, printre altele, de o galerie comercială cu boutique-uri ale brandurilor premium, cazino, o clinică de servicii medicale şi de kinetoterapie şi o sală de evenimente pentru concerte sau competiţii sportive.
    Odată cu dezvoltarea ansamblului, Nordis Group duce mai departe un concept nou implementat de companie pe piaţa din România, şi anume investiţia într-o cameră de hotel care generează bani pentru proprietar. Astfel, investitorii pot achiziţiona camere de hotel, care sunt ulterior închiriate de către dezvoltator şi fiecare proprietar va primi lunar o chirie fixă fără să mai aibă în grijă sarcinile conexe, cum ar fi întreţinerea spaţiului achiziţionat, închirierea către turişti sau perioadele fără flux de clienţi. Totodată, proprietarul are inclusă şi o vacanţă de o săptămână, în fiecare an, în pachetul oferit de companie.
    Acest model de business – investiţia într-o cameră de hotel care îi aduce proprietarului un randament anual garantat de 7%, se regăseşte şi în ansamblurile Nordis Sinaia şi Nordis Braşov.

  • Anchete ZF: Chiajna, comuna fantomă. Statistica numără 44 de locuinţe noi într-un an. Pe teren sunt zeci de macarale care ridică mii de apartamente. De ce statisticile nu reflectă amploarea dezvoltării rezidenţiale din Chiajna? „Dacă s-ar raporta totul, ar fi nevoie de infrastructură adaptată“

    ♦ Comuna Chiajna cuprinde satele Chiajna, Dudu şi Roşu, iar Statistica raportează mai puţin de 3.500 de locuinţe inaugurate în ultimii 20 de ani în întreaga comună, în condiţiile în care doar ansamblul Militari Residence cuprinde 11.000 de apartamente în 90 de blocuri ♦ „De la un an la altul, nu mai recunoşti locurile, se construieşte foarte mult. Doar într-un bloc sunt cel puţin o sută de apartamente în medie, iar dezvoltatorii nu fac câte unul, ci câte patru-cinci deodată“, spune Ioana, o locuitoare din Chiajna ♦ Consultanţii imobiliari admit că miile de locuinţe-fantomă din Chiajna sunt rezultatul unor erori de raportare care însă nu preocupă pe nimeni ♦ Erorile de raportare duc însă la supraaglomerarea şcolilor, a grădiniţelor, a şoselelor din Sectorul 6 ♦ Până şi incidenţa cazurilor de COVID-19, la care se uită autorităţile, are la bază o lipsă de adaptare a statisticilor la realitate.

    Zeci de străduţe noi apărute peste noapte în câmp, sute de blocuri, mii de apartamente, toate „la vedere“ în zona care se întinde în spatele magazinului Metro Militari şi merge până în şoseaua de Centură a Capitalei. Realitatea vizibilă cu ochiul liber este însă contrazisă de statisticile oficiale. Doar 44 de case şi apartamente au fost livrate, potrivit INS, în 2020 în Chiajna, una din comunele cele mai efervescente ca expansiune rezidenţială din judeţul Ilfov.

    Autorităţile invocă probleme de comunicare între instituţii pentru a justifica decalajul ca de la cer la pământ, însă dezvoltatorii aduc în faţă şi alte explicaţii, subliniind totodată că „aşa se fac la noi statisticile“.

    „Nu se doreşte raportarea, pentru că ar fi nevoie de infrastructură adaptată la ce se construieşte. Mai sunt şi acum mii de locuinţe în construcţie în Chiajna. Noi avem 400 de locuinţe în cinci blocuri finalizate, date în folosinţă, şi mai avem încă un bloc cu 100 de apartamente în curs de construire“, spune un reprezentant al Transparent Residence, un proiect cu blocuri situate pe străzile Sergent Ilie Petre şi Rezervelor.

    Dezvoltatorii nu se arată darnici cu informaţiile când vine vorba despre situaţia raportărilor de locuinţe livrate în Chiajna, preferând să rămână rezervaţi.

    „Noi avem 11.000 de apartamente finalizate şi vândute şi nu mai avem altele în construcţie“, spun reprezentanţii Militari Residence din satul Roşu, un proiect care se prezintă pe propriul site drept „cel mai mare ansamblu rezidenţial din România“.

    Comuna Chiajna cuprinde satele Chiajna, Dudu şi Roşu, iar Statistica raportează mai puţin de 3.500 de locuinţe inaugurate în ultimii 20 de ani în întreaga comună, în condiţiile în care doar ansamblul Militari Residence cuprinde 11.000 de apartamente în 90 de blocuri. Pe platforma Tempo a INS nu sunt disponibile datele defalcat, pe fiecare sat al comunei, ci doar cumulat.

    Numărul de locuitori din comună era de 8.000 în anul 2002 şi 14.000 în 2011, la cel mai recent recensământ.

    „Probabil că cei de la primărie contorizează livrările de locuinţe în funcţie de numărul de autorizaţii de construire, aşa că, pentru ei, o autorizaţie pentru un bloc înseamnă de fapt o locuinţă. În zona Chiajna se construieşte foarte mult, avem mulţi clienţi de acolo“, spune Marian Pandele, director executiv la Avi Compact, un furnizor de aparate de aer condiţionat care a livrat pentru proiecte amplasate în comuna de la vest de Bucureşti.

    Pe de altă parte, un reprezentant al primăriei spunea la telefon, în urmă cu câteva luni, că instituţia raportează la INS doar casele construite pe pământ, nu şi apartamentele. „Ni s-au cerut doar construcţiile cu maxim PĂ1 (parter plus un etaj – n. red.), noi doar pe acelea le-am dat în fiecare an“, era explicaţia acestuia. Deşi nu apar în evidenţele de la Statistică, pro­prietarii de locuinţe din comuna Chiajna figurează ca plătitori de taxe în bazele primăriei, spun repre­zentanţii biroului de Taxe şi Impozite al instituţiei. Ei admit că în Chiajna s-au finalizat anul trecut mai mult de 44 de locuinţe, dar nu pot explica lipsa lor din datele transmise către INS.

     

    De nerecunoscut, de la un an la altul

    „Dezvoltarea imobiliară de aici este nu rapidă, ci foarte rapidă“, spune Ioana, o locuitoare din Chiajna, care s-a mutat acolo în urmă cu zece ani. Spune că, pe atunci, nu era nici asfalt în comună, zona fiind mai mult un câmp decât o zonă rezidenţială.

    „De la un an la altul, nu mai recunoşti locurile, se construieşte foarte mult. Doar într-un bloc sunt cel puţin o sută de apartamente în medie, iar dezvoltatorii nu fac câte unul, ci câte patru-cinci deodată. Se mai construiesc şi case, dar mai puţine“, adaugă Ioana.

    Cât priveşte adaptarea infrastructurii şi a facilităţilor la acest ritm alert de expansiune, investiţiile se fac cu modestie.

    „S-au făcut un parc, o şcoală, însă ne alimentăm cu apă de la puţ, abia acum se sparg nişte străzi pentru a ne conecta la reţeaua publică. În ceea ce priveşte copiii, foarte mulţi părinţi trebuie să-i lase la grădiniţă sau la şcoală în Bucureşti, în drumul lor spre birou.“

    Iar comuna Chiajna este departe de a-şi fi terminat expansiunea, terenuri disponibile existând în continuare. Datele companiei de consultanţă imobiliară SVN arată că anual se livrează minimum 1.500 de noi locuinţe în zona Chiajna – Roşu – Dudu, număr care poate urca şi la peste 2.500 de unităţi pe an. Alte 1.500 se aflau în construcţie la începutul trimestrului al doilea din 2021 în comuna Chiajna.

    Într-un răspuns pentru ZF din 2020, reprezentanţii INS spuneau că, pe platforma Tempo Online, sunt introduse datele furnizate de oficialii primăriilor.

    „Dezvoltatorii imobiliari solicită autorizaţie de construcţie pentru diverse ansambluri rezidenţiale, iar pentru a fi raportate ulterior ca locuinţe terminate la INS, trebuie să deţină procesul verbal de recepţie a locuinţelor şi, totodată acestea trebuie să fie înregistrate la direcţia de taxe şi impozite pe raza localităţii respective, deci să aibă eliberat certificatul de atestare a edificării construcţiei“, spuneau reprezentanţii INS anul trecut.

    Conform datelor din platforma Tempo, în 2020 s-au eliberat 54 de autorizaţii de construcţie pentru clădiri rezidenţiale în comuna Chiajna, după ce, în anul anterior, se înregistrase minimul ultimilor douăzeci de ani, cu doar 25 de avize.

     

    Şcolile devin neîncăpătoare

    Pentru că realitatea arată că, de fapt, mii de familii îşi stabilesc anual domiciliul în Chiajna, grădiniţele şi şcolile au devenit suprasolicitate. Primăria sectorului 6 derulează, în aceste condiţii, un proces de extindere a Şcolii Gimnaziale 117 de pe strada Fabricii, din apropierea staţiei de metrou Lujerului, cu un corp nou de clădire ce ar urma să respecte standardele nZEB, adică un consum de energie aproape de zero. Investiţia ajunge la 20,5 milioane de lei şi este finanţată de Banca Europeană de Investiţii, printr-un contract semnat în 2018.

    „Unitatea de învăţământ este foarte solicitată, inclusiv de către locuitorii cartierelor din zonele limitrofe sectorului 6 – Roşu, Dudu, Chiajna, Militari Residence. A funcţionat în trei schimburi, iar din 2018 îşi desfăşoară activitatea în două schimburi. Cu toate acestea, datele arată că, în perioada 2014 – 2017, numărul de elevi într-o clasă a crescut continuu şi depăşeşte în fiecare an numărul stabilit prin Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/201“, spun oficialii Primăriei sectorului 6, citând informaţiile preluate de la Direcţia Fonduri Externe.

    Ei spun că, de la 1.564 de elevi pe care Şcoala 117 îi avea în anul şcolar 2014-2015 distribuiţi în 58 de clase, totalul a ajuns în prezent la 1.665 de copii în 62 de clase primare şi gimnaziale. Numărul este însă în continuă creştere.

    „Corpul nou de clădire are destinaţie de afterschool, iar proiectul este gândit tocmai pentru a-i ajuta pe părinţii care petrec multe ore la serviciu. Lucrarea a început în 2019 şi are termen de finalizare 9 noiembrie 2022. Aici, vor putea fi înscrişi 225 de copii, echivalentul a nouă clase“, mai spun reprezentanţii instituţiei.

    De construcţia noului corp de clădire este responsabilă firma Sicor, cu afaceri de 125 de milioane de lei, deţinută de Constantin, Mimi şi Adrian Constantin Panaitescu.

    „Sunt mai multe şcoli care se extind în sectorul 6, doar noi lucrăm la opt dintre ele, care vor fi primele şcoli ce vor avea corpuri de clădire conform normelor nZEB (nearly zero-energy building – n. red.)“, spune Ionela Cristache, manager de proiect la Sicor.

    Potrivit datelor de pe platforma Confidas.ro, Sicor mai are încheiate contracte de achiziţii publice pentru un afterschool în incinta Şcolii gimnaziale Sfântul Andrei (contract de 11,7 mil. lei), un corp nou în incinta Grădiniţei 274 (10,2 mil. lei), modernizarea şi reabilitarea termică a mai multor unităţi de învăţământ prin programul de eficienţă energetică a clădirilor publice (30,7 mil. lei). Toate aceste şcoli şi grădiniţe sunt în sectorul 6.

    Şcolile din sectorul 6 – care oricum este „campion“ la numărul de locuinţe noi, cu un total de peste 16.000 livrate doar în perioada 2016-2020, potrivit unor date furnizate anul trecut de primărie – se aglomerează şi cu copiii din localităţile limitrofe, puternic dezvoltate din punct de vedere rezidenţial, dar cu o ofertă de şcoli complet neadaptată. Astfel, aceleaşi străzi care duc către şcolile existente sunt folosite şi de familii care au domiciliile în Chiajna, dar care îşi aduc copiii la şcoală în interiorul oraşului.

    Primarul sectorului 6, Ciprian Ciucu, a declarat şi el, într-o intervenţie recentă, că şcolile şi grădiniţele din sector simt presiunea din partea numărului mare de copii care vin să înveţe acolo din comune-satelit, dând ca exemplu Chiajna. El a adăugat că problema instituţiilor de învăţământ ar trebui abordată înaintea demarării oricăror lucrări de construire a blocurilor de locuinţe.

    Modelul Popeşti-Leordeni. An de an, noi poli de dezvoltare rezidenţială se remarcă în jurul Bucureştiului, cu creşteri importante ale numărului de locuinţe noi, indicând modul în care evoluează interesul celor care vor să scape de agitaţia din interiorul oraşului. Voluntari, Corbeanca, Baloteşti sunt localităţile-satelit ale Bucureştiului care au crescut cel mai mult în 2020 în statisticile privind numărul de locuinţe noi puse pe piaţă. Cea mai spectaculoasă evoluţie este vizibilă în Voluntari, unde cele 423 de case şi apartamente noi livrate anul trecut reprezintă o creştere de aproape cinci ori faţă de anul 2019, conform unei analize ZF. 

    Corbeanca înregistrează un avans de 46% an la an, cu 229 de locuinţe terminate în 2020, în vreme ce Baloteşti, o comună aflată tot la nord de Bucureşti, a crescut de asemenea cu 40% ca număr de locuinţe livrate anul trecut comparativ cu 2019, ajungând la 115 unităţi noi în 2020. Creşteri de peste 20% au fost consemnate de asemenea în Berceni, Popeşti-Leordeni, Măgurele şi Otopeni. Popeşti-Leordeni are, de altfel, un model de dezvoltare similar cu Chiajna, zona extinzându-se foarte mult cu locuinţe în ultimii ani. Spre deosebire de Chiajna însă, în Popeşti-Leordeni expansiunea se vede şi în datele statistice. Astfel, din 2000 până în 2020 acolo au fost livrate, conform INS, 18.992 de locuinţe, cu vârfuri în anii 2013, 2014 şi 2015, când au fost date în folosinţă peste 2.000 sau chiar peste 3.000 de locuinţe anual. Potrivit unor date anterioare transmise de Direcţia pentru Evidenţia Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, numărul de persoane care şi-au stabilit domiciliul în oraşul Popeşti-Leordeni de lângă Bucureşti depăşise 4.000 anual în perioada 2016-2019. Astfel, începând din 2014 numărul a început să urce de la circa 2.600 la 3.900 de persoane al căror domiciliu a fost stabilit în această localitate, apropiindu-se chiar de 5.000 în anul 2016.

     

    În hăţişul birocraţiei. Ziarul Financiar a solicitat la Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Ilfov evoluţia anuală a numărului de persoane care şi-au stabilit domiciliul în comuna Chiajna din 2000 încoace, întrebând de asemenea de ce în datele statistice figurează doar câteva sute sau chiar zeci de locuinţe livrate anual, când, în realitate, este vorba despre mii, dacă locatarii figurează la Evidenţa Populaţiei, dacă plătesc taxe şi impozite. Solicitarea ZF a rămas fără răspuns mai bine de o lună, fiind redirecţionată către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. Reprezentanţii de la Evidenţia Persoanelor Ilfov spun că nu ştiu ce s-a întâmplat mai departe cu solicitarea şi nu pot verifica traseul acesteia, pentru că „nu avem un e-mail sau un număr de telefon, noi corespondăm doar prin poştă“.

    Abia după câteva zile solicitarea a fost „identificată în teritoriu“, cu greu, pentru că „nu există o evidenţă digitală a datelor“, însă un răspuns tot nu a fost formulat încă. Toate aceste reacţii oferite de reprezentanţii instituţiilor publice pot să stea ele însele drept explicaţie atunci când datele de la Statistică nu se potrivesc cu realitatea. În condiţiile în care digitalizarea nu şi-a făcut loc nici la cele mai elementare niveluri în birourile care ar trebui să jongleze cu bazele de date, când un e-mail se pierde atât de rapid între două instituţii ale aceleiaşi municipalităţi, iar transparenţa rămâne doar o dorinţă, ce aşteptări mai pot să existe în prelucrarea raportărilor cu mii de cifre şi numere, cu date stufoase, care ar trebui redate la sutime? Se explică aşadar de ce şi consultanţii imobiliari admit că miile de locuinţe-fantomă din Chiajna sunt rezultatul unor erori de raportare faţă de care nimeni nu se preocupă. Primarul comunei Chiajna, Mircea Minea, nu a putut fi contactat la numărul de telefon de pe site-ul instituţiei pentru a oferi detalii cu privire la decalajul dintre date şi realitate în ceea ce priveşte dezvoltarea rezidenţială din comuna pe care o gestionează.

  • În Bucureşti, criza de locuinţe va veni în 2023-2024

    Toată lumea se uită cu stupefacţie la Berlin, acolo unde locuitorii au votat printr-un referendum ca cei care au peste 3.000 de apartmente să le fie luate, expropriate, de către primăria capitalei Germaniei. Motivul ţine de creşterea chiriilor, care s-au dublat, şi de majorarea preţurilor apartamentelor, ceea ce îi pune pe mulţi în imposibilitatea de a achiziţiona o locuinţă.

    Cele mai multe apartamente din Berlin sunt deţinute de câteva fonduri de investiţii americane, cu zecile şi sutele de mii, care au fost cumpărate acum mai mulţi ani chiar de la Primăria Berlinului. După ce le-au preluat, americanii practic au închis piaţa şi au majorat treptat chiriile, Berlinul fiind un oraş unde 60% din locuitori stau în chirie.

    Acum, Parlamentul federal trebuie să dea o lege de expropriere pentru ca acest referendum să aibă un rezultat, iar aici discuţiile încă nu sunt tranşate.

    Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie ţine de faptul că autorizarea şi construcţia de locuinţe nu a ţinut pasul cu cererea, ceea ce a dus la creşterea, in corpore, şi a chiriilor, şi a preţurilor apartamentelor.

    La fel ca în multe oraşe europene, autorizaţiile de construcţie de proiecte rezidenţiale se dau foarte greu, pieţele fiind practic blocate. La fel se întâmplă şi în Londra.

    În Berlin s-a ajuns la acest referendum pentru că cei mai mari proprietari de apartamente sunt investitori americani şi pentru că unul sau doi sau trei investitori deţin atât de multe apartamente. Dacă numărul de proprietari ar fi fost mai mare, anonimi, fără să fie identificaţi, nu s-ar fi ajuns niciodată la un referendum. Dar aşa, pentru că au fost puţini, şi mai ales străini, s-a ajuns într-o asemenea situaţie, americanii fiind vinovaţi pentru creşterea chiriilor. 

    Cred că dacă în Bucureşti piaţa ar fi fost controlată doar de câţiva investitori iar chiriile şi preţurile ar fi crescut ca în Berlin, rezultatul unui referendum ar fi fost acelaşi.

    Dacă dăm timpul înapoi, în perioada 2000-2008 vom vedea o evoluţie identică, dar cu câteva diferenţe. Creşterea cererii pentru locuinţe a venit pe neaşteptate datorită îmbunătăţirii condiţiilor economice, a creşterii salariilor şi a formării clasei de corporatişti datorită investiţiilor străine. De la 12.000 de euro în anul 2000-2001 pentru un apartament de două camere în Militari, în 2008 s-a ajuns la 120.000 de euro, iar de la o chirie de 50-75 de euro pe lună, s-a ajuns la o chirie de 350-400 de euro pe lună. Este adevărat că în această perioadă şi salariile au crescut de la 200 de dolari spre 400-500 de dolari pe lună. 

    Pentru că nimeni nu credea într-o evoluţie atât de spectaculoasă a pieţei imobiliare din Bucureşti, nu au fost foarte mulţi investitori care au construit la începutul anilor 2000. Aşa că cererea nu a putut fi satisfăcută de ofertă, mai ales că noua generaţie vroia să stea în blocuri sau case noi.

    Pentru că nu a fost un dezvoltator care să controleze piaţa şi să fie identificat, iar oferta aparţinea persoanelor individuale, nimeni nu putea să protesteze, aşa cum s-a întâmplat în Berlin. Dar chiriile şi preţurile apartamentelor au crescut in corpore, toate în acelaşi timp. Dacă ar fi să căutăm un „vinovat”, acela ar fi fost băncile, care au dat credite cu ochii închişi, la evaluări din ce în ce mai mari ale apartamentelor.

    După criza din 2008, piaţa rezidenţială din Bucureşti s-a schimbat fundamental. Preţurile apartamentelor au scăzut pentru că nu a mai fost cerere, dar oferta de apartamente noi a început să crească susţinut. Cererea a început să se refacă datorită creşterii salariilor, schimbării monedei de referinţă de acordare a creditului de la euro la lei şi reducerii substanţiale a dobânzilor la lei. Toate au venit în acelaşi timp.
    Dintr-odată, dacă în 2008 puteai să-ţi cumperi un apartament cu salariul mediu de atunci în 30 de ani, acum acest raport a ajuns la 9 ani, ceea ce reprezintă o ofertă de nerefuzat. Nu cred că există o capitală europeană sau un oraş european de top atât de ieftin din perspectiva pieţei rezidenţiale, indicatorul luat în calcul fiind numărul de ani în care îţi poţi plăti un apartament.

    Dar cel mai important lucru a fost programul „Prima casă”, care practic a plafonat preţul apartamentelor prin condiţiile de acordare a unui credit ipotecar.

    În Bucureşti, peste tot se construieşte şi parcă nu este de ajuns. Deşi au crescut, preţurile sunt în continuare rezonabile, ceea ce dă posibilitatea achiziţiei unei locuinţe, mai ales că şi creditul imobiliar este ieftin.

    Scumpirile materialelor de construcţii vor aduce pe piaţă preţuri ale apartamentelor mai mari, dar nu asta va fi principala problemă.

    Antoanela Comşa, de la dezvoltatorul imobiliar Gran Via, spune că piaţa rezidenţială din Bucureşti va intra în criză nu acum, ci în 2023-2024, atunci când oferta de apartamente noi va fi extrem de redusă, ca urmare a blocării pieţei de acum în urma deciziei noului primar al Capitalei, Nicuşor Dan, de a duce autorizaţiile la Primăria Capitalei, şi nu la primăriile de sector, ca acum.

    Ca să construieşti un bloc îţi trebuie 2-2,5 ani, începând de la autorizare, până la construcţia efectivă. Iar dacă acum piaţa autorizaţiilor este blocată, peste 2-3 ani nu va mai fi nimic construit. Să vedem atunci cât vor fi chiriile şi preţurile apartamentelor.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Locuinţe modulare din lemn, proiectate de un fost angajat al companiei Apple

    După ce a proiectat vreme de 19 ani magazine Apple, un fost angajat al companiei, BJ Siegel, lansează o afacere numită Juno, al cărei scop este să proiecteze şi să construiască locuinţe modulare standardizate, scrie Dezeen. Locuinţele va trebui să aibă un nivel ridicat de calitate pentru ca pe clienţi să nu-i deranjeze faptul că nu sunt unicat, create special pentru ei, iar materialul de construcţie folosit va fi lemnul, afirmă proprietarul firmei.

    Există deja în construcţie o clădire cu 24 de apartamente la Austin, iar unele de 100 de apartamente sunt în fază de autorizare la Seattle şi Denver. În plus, Siegel, împreună cu cofondatorul Juno, Jonathan Scherr, şi firma de arhitectură Ennead Architects din New York a proiectat un sistem modular cu 33 de componente care pot fi asamblate în diverse moduri pentru a construi blocuri de apartamente în diverse locuri.

  • Marile bănci vor o felie din piaţa chiriilor: Lloyds Baning Group vrea să devină proprietar peste 50.000 de apartamente, Goldman Sachs se pregăteşte să intre în piaţă, iar australienii de la Macquarie au anunţat investiţii de peste 1 miliard de euro

    Marii jucători se îngrămădesc să intre în sectorul rezidenţial în mai multe părţi ale lumii, dorind să construiască locuinţe pentru a le scoate la închiriat, în contextul în care populaţia urbană este în creştere, iar oferta pentru spaţii rezidenţiale pare că nu ţine pasul cu cererea, potrivit FT.

    Gigantul bancar Lloyds Banking Group este cel mai recent nume care a ieşit la iveală, întrucât grupul vrea să devine proprietar peste 50.000 de apartamente în Marea Britanie în următorul deceniu.

    Peste ocean, grupul imobiliar Greystar lucrează cu gigantul bnacar Goldman Sachs pentru a intra în piaţa celor care contruiesc apartamente pentru a le scoate la închiriat.

    Totodată, grupul australian Macquarie a lansat o platformă pentru această piaţă – Goodstone Living – şi a anunţat anul acesta că vrea să investească peste 1,1 miliarde de euro în acest sector.

    „Există o piaţă foarte mare care poate fi adresată, o cerere în creştere din partea chiriaşilor şi o ofertă redusă. (…) Este o piaţă mare în care există foarte mult spaţiu”, a explicat Dana Gibson, senior managing director în cadrul Macquarie şi director non-executiv al Goodstone.

    Piaţa build-to-rent, aşa cum este cunoscută nişa celor care construiesc pentru a scoate la închiriat, nu prea exista în Marea Britanie în urmă cu un deceniu, însă la finalul anului trecut investiţiile în acest sector au ajuns la 3,5 miliarde de lire sterline, adică 4 miliarde de euro, potrivit datelor agenţiei imobiliare Savills.

    Creşterea acestei pieţe a accelerat de când a apărut un raport comandat de guvern în 2012, care a transmis un semnal de susţinere pentru această nişă.

    Circa 40.000 de locuinţe sunt dezvoltate în prezent în Marea Britanie pentru a fi scoase la închiriat, iar acestea se vor adăuga unui stoc deja existent de 62.000 de unităţi.

    Modelul este deja unul cunoscut de mai mulţi ani în pieţe precum SUA, Germania, dar şi în alte ţări din Europa.

  • Cât de accesibile sunt apartamentele pentru europeni: România se află la mijlocul celui mai recent clasament european. Topul este condus de Irlanda si Belgia VIDEO

    România a reuşit să ocupe a 12 a poziţie în cadrul unui clasament european care vizează accesibilitatea apartamentelor pentru locuitorii din 24 de ţări europene. Criteriile după care a fost creat topul ţin de numărul salariilor medii anuale necesare achiziţionării şi costul mediu al finanţării achiziţiei respective. Topul clasamentului este condus de Irlanda şi Belgia.

    „Anul acesta este prima oară când a intrat şi România în studiu. Principalul scop al studiului este acela de a analiza preţurile pentru locuinţele nou livrate pe 24 de ţări europene plus Israel şi puţin peste 60 de oraşe europene selectate. Este vorba de pe piaţa rezidenţială, deci vorbim exclusiv de preţuri ale locuinţelor. De asemenea, ca parte a studiului este analizată şi accesibilitatea achiziţionării unei locuinţe prin două tipuri de informaţii. Una este numărul de salarii medii anuale de care are nevoie o persoană dintr o anumită ţară pentru a achiziţiona un apartament de dimensiuni medii şi cu preţ mediu, iar cea de a doua informaţie este legată de accesibilitatea finanţării, respectiv costul mediu al finanţării pentru o achiziţie imobiliară pe piaţa rezidenţială”  a declarat Alexandra Smedoiu în cadrul emisiunii ZF Live.

    Potrivit studiului, pe piaţa locală, costul mediu al unui apartament variază între 90.000 şi 95.000 de euro, raportat la un salariu de peste 1.000 de euro pe lună. Preţul este o dovadă că piaţa imobiliară a crescut, dar şi că salariile s-au majorat. În ţări precum Irlanda, Belgia sau Portugalia, locuitorii îşi pot achiziţiona un apartament după patru ani de muncă, la coada clasamentului se află Serbia, unde este nevoie de 15 ani de muncă pentru acopeririea costului achiziţiei.

    „Cred că undeva ne situăm undeva între 90 şi 95 de mii de euro ca şi preţ mediu în România la un salariu mediu de aproximativ 1.200 de euro. Pentru anul 2020, se situează la jumătatea clasamentului în termeni de accesibilitate, respectiv numărul de salarii medii brute anuale necesare pentru achiziţia unui apartament. Acest loc aş spune că este o reflecţie a faptului că preţurile apartamentelor într-adevăr au crescut, în acelaşi timp şi veniturile medii ale populaţiei au crescut şi chiar aş observa că nu neapărat în tandem, dar există o corelaţie între cele două. Spre comparaţie la capătul opus al accesibilităţii se situează vecinii noştri sârbi, însă este nevoie de 15 ani de muncă pentru a achiziţiona un apartament de dimensiuni medii, iar la polul opus, respectiv cele mai accesibile locuinţe găsim ţări precum Irlanda Belgia, chiar şi Portugalia unde vorbim de un număr mediu de aproximativ 4 ani de zile pentru achiziţia unui apartament.” a mai spus Alexandra Smedoiu la ZF Live.

     

  • Casa pe valuri. Cât costă o locuinţă de lux pe un iaht

    Propriul iaht e simbol al statutului social pentru unii, iar alţii se mulţumesc să deţină doar o parte din el. Aşa se face că au apărut iahturi de apartamente, unde fiecare persoană care-şi permite poate cumpăra o locuinţă plutitoare.

    După «The World», un vas care oferea o combinaţie de locuinţe şi camere de hotel, acestea din urmă transformate şi ele în locuinţe pentru ca proprietarii de apartamente de la bordul său să nu mai fie deranjaţi de turişti, şi care se află în exploatare de ceva ani, se pregăteşte «Njord». Aflat în construcţie, «M/Y Njord» urmează să se lanseze la apă în 2024 şi să călătorească pe mările şi oceanele lumii tot anul, pe trasee decise de locatarii săi şi căpitan, scrie The Telegraph. Gândit ca un complex rezidenţial plutitor de către dezvoltatorul său, Ocean Residences, «Njord» va avea peste o sută de apartamente mari cu terase, printre care şi penthouse-uri: 14 dispuse pe două niveluri şi două pe trei niveluri, preţurile variind între 8 şi 30 de milioane de euro, precum şi piscine, săli de fitness şi spaţii de relaxare, printre altele.  Apartamentele vor fi gândite astfel încât locatarii să-şi poată aduce cu ei colecţii de artă, vinuri, bijuterii, pantofi ori ceasuri, fiind dotate şi cu spaţii speciale pentru depozitat trabucuri în condiţii de umiditate controlată ori brânzeturi şi camere de refugiu. Pentru a evita contactul nenecesar cu alte persoane, dată fiind experienţa pandemiei, bucătăriile locuinţelor vor fi dotate cu intrare separată pentru livrări de produse alimentare sau de mâncare de la restaurantele de la bord, «Njord» găzduind chiar şi un spital. Deşi clienţii vizaţi de Ocean Residences şi-ar permite propriul iaht, mulţi dintre ei preferă să se afle în compania altor oameni, de unde şi interesul pentru acest proiect.

    Chiar dacă «M/Y Njord» nici nu s-a lansat la apă, el are deja un concurent, aflat în construcţie. Acesta, numit «Somnio», va avea doar 39 de apartamente şi ar urma să fie dat în folosinţă tot în 2024.

  • Casa pe valuri. Cât costă o locuinţă de lux pe un iaht

    Propriul iaht e simbol al statutului social pentru unii, iar alţii se mulţumesc să deţină doar o parte din el. Aşa se face că au apărut iahturi de apartamente, unde fiecare persoană care-şi permite poate cumpăra o locuinţă plutitoare.

    După «The World», un vas care oferea o combinaţie de locuinţe şi camere de hotel, acestea din urmă transformate şi ele în locuinţe pentru ca proprietarii de apartamente de la bordul său să nu mai fie deranjaţi de turişti, şi care se află în exploatare de ceva ani, se pregăteşte «Njord». Aflat în construcţie, «M/Y Njord» urmează să se lanseze la apă în 2024 şi să călătorească pe mările şi oceanele lumii tot anul, pe trasee decise de locatarii săi şi căpitan, scrie The Telegraph. Gândit ca un complex rezidenţial plutitor de către dezvoltatorul său, Ocean Residences, «Njord» va avea peste o sută de apartamente mari cu terase, printre care şi penthouse-uri: 14 dispuse pe două niveluri şi două pe trei niveluri, preţurile variind între 8 şi 30 de milioane de euro, precum şi piscine, săli de fitness şi spaţii de relaxare, printre altele.  Apartamentele vor fi gândite astfel încât locatarii să-şi poată aduce cu ei colecţii de artă, vinuri, bijuterii, pantofi ori ceasuri, fiind dotate şi cu spaţii speciale pentru depozitat trabucuri în condiţii de umiditate controlată ori brânzeturi şi camere de refugiu. Pentru a evita contactul nenecesar cu alte persoane, dată fiind experienţa pandemiei, bucătăriile locuinţelor vor fi dotate cu intrare separată pentru livrări de produse alimentare sau de mâncare de la restaurantele de la bord, «Njord» găzduind chiar şi un spital. Deşi clienţii vizaţi de Ocean Residences şi-ar permite propriul iaht, mulţi dintre ei preferă să se afle în compania altor oameni, de unde şi interesul pentru acest proiect.

    Chiar dacă «M/Y Njord» nici nu s-a lansat la apă, el are deja un concurent, aflat în construcţie. Acesta, numit «Somnio», va avea doar 39 de apartamente şi ar urma să fie dat în folosinţă tot în 2024.