Tag: razboi
-
Se pregăteşte China de război? Ce le-a cerut preşedintele chinez armatei
În cadrul unui discurs fără precedent, Xi Jinping s-a adresat în faţa a peste 7.000 de militari înarmaţi, în provincia Hebei din nordul Chinei.
“Personalul militar nu ar trebui să se teamă de greutăţi sau de moarte. Ofiţerii şi soldaţii ar trebui să fie îngrijiţi în mod generos, în timp ce stilurile de lucru nedorite şi corupţia ar trebui să fie restricţionate cu hotărâre”, a spus preşedintele chinez.
Xi Jinping a cerut armatei să consolideze pregătirea militară orientată spre luptă şi să se concentreze asupra mijloacelor de război de înaltă tehnologie.
-
FOCUS: Noutăţile şi surprizele editoriale ale anului 2018 în România
Astfel, peste 150 de titluri noi vor apărea anul acesta la Humanitas, în colecţiile şi seriile de autor ale editurii. Printre surprizele editoriale ale noului an se numără al patrulea volum din “Jurnalul” lui Mircea Cărtărescu, un nou volum de Horia-Roman Patapievici, “Anii urii”, un volum de solilocvii de Gabriel Liiceanu, o nouă carte de Ioana Pârvulescu, “Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”, şi o colecţie de texte tăioase de Radu Paraschivescu cu titlul “Două mături stau de vorbă. Scene româneşti”.
Încă din primele luni ale lui 2018, în seria dedicată Centenarului Marii Uniri, în care au fost publicate până în prezent 13 cărţi esenţiale despre România în Primul Război Mondial, vor apărea: “Parlamentul în pribegie (1916-1918): Amintiri, note şi impresii”, de Grigore Procopiu, ediţie realizată de Daniel Cain; “Jurnal. 1917-1918”, de Alexandru Dona, cu ilustraţii de Niculina Henrieta Delavrancea; “Vechiul Regat şi Marele Război”, de Daniel Cain; Însemnări din războiul României Mari”, de Vasile Bianu.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Retrospectivă: Cele mai bune filme şi seriale din 2017
DUNKIRK
Dunkirk este un regal cinematografic, un film care te aruncă în mijlocul acţiunii încă de la primele scene şi te eliberează atunci când
creditele încep să curgă pe ecran. Chiar dacă scenariul e bazat pe întâmplări adevărate, Nolan face ce ştie să facă mai bine: ia o poveste şi o face a lui. Aşa cum ne-a obişnuit în filme precum Inception sau Memento, regizorul Christopher Nolan impune un ritm extrem de alert, trimiţându-şi publicul într-o cursă care se termină odată cu filmul.
Cei care au citit de-a lungul timpului aceste pagini au observat, probabil, că există în fiecare an un film pe care îl evidenţiez; un film care iese din tipare şi care este, pentru mine, reperul cinematografic al acelui an. E vorba de filme precum The Imitation Game, La La Land sau Mad Max: Fury Road – iar Dunkirk îşi merită din plin locul pe această listă selectă.
THE WANDERERS
Avându-l în spate pe Andrei Boncea, cel care a produs şi California Dreamin’, The Wanderers încearcă ceva destul de curajos: să folosească brandul Transilvaniei pentru a aduce în prim-plan o poveste de groază fără vampiri.
Vă recomand sincer să mergeţi la cinema pentru a urmări The Wanderers, chiar dacă nu sunteţi neapărat iubitori ai genului. Trebuie să înţelegem că cinematografia românească a început să iasă din zona filmelor despre comunism sau urmări ale comunismului, iar acest lucru trebuie susţinut de spectatori. Dacă astfel de filme nu vor avea succes, finanţatorii se vor gândi de mai multe ori înainte de a da undă verde unor asemenea proiecte. Nu vorbesc aici doar de filme fantasy sau horror, ci de multe alte genuri (singurele excepţii fiind comediile)care până acum, din varii motive, nu au găsit susţinere între producătorii români.
IT
Genul horror este din ce în ce mai popular la Hollywood, cu producţii precum Conjuring, Paranormal Activity sau Blair Witch Project aducând încasări uriaşe contra unor bugete de doar câteva milioane de dolari. It, remake al unui film din anii ’80, este însă într-o altă categorie: e unul dintre cele mai bune filme horror pe care am avut ocazia să le văd.Dacă nu sunteţi fani ai genului – eu recunosc că sunt – atunci It nu vă va impresiona în niciun fel. Filmul are meritul de a ieşi din zona celor realizate doar pentru profit, aşa cum a fost cazul seriei Paranormal Activity (aşa-numitele found footage), şi de a se întoarce la anii de glorie ai genului, când regizorul Sam Raimi aducea pe marile ecrane Evil Dead. Ca fapt divers, povestea din Evil Dead (film din 1984) a fost relansată anul trecut pe HBO, prin serialul Ash vs. Evil Dead.
În concluzie, It e un film pentru iubitorii de horror. Ei vor pleca din sala de cinema aşa cum am făcut-o şi eu: cu un zâmbet pe faţă, dar cu teama că s-ar putea să nu dorm în noaptea ce urmează.
STRANGER THINGS: CHAPTER 2
Serialul fraţilor Duffer a revenit pe Netflix la finalul lunii octombrie, cu cel de-al doilea sezon, şi pot spune că aşteptarea a meritat. Sunt convins că mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri nu au urmărit nici primul sezon; sper că la finalul acestui material o veţi face, aşa că nu voi dezvălui mai nimic din povestea creată de fraţii Duffer. Ca să fiu cât se poate de clar: serialul nu este horror, dramă sau comedie; este o combinaţie extrem de reuşită între numeroase genuri, iar asta îi dă o savoare pe care cu greu o mai regăseşti în ziua de azi.Stranger Things e un serial care are toate premisele să devină un element de referinţă în industria filmului. Spun „film“ şi nu „serial” pentru că secvenţele de credite de la începutul fiecărui episod reprezintă singurul element care îţi aminteşte că a mai trecut o oră de când te uiţi la ecran şi că e poate timpul să iei o pauză.
-
Norvegia suspendă exportul de arme către Emiratele Arabe Unite, din cauza războiului din Yemen
Deşi statul norvegian a declarat că nu există nicio dovadă clară că munţia şi armele făcute de acesta sunt folosite în războiul Yemenului, care durează de aproape trei ani, există un risc ridicat al implicării armatei Emiratelor Arabe în conflictul din regiune.
“Ministerul Afacerilor Externe a decis, ca o măsură de precauţie, să interzică licenţa, deja aprobată, pentru exportul produselor de apărare de categoria A către Emiratele Arabe Unite. Asta înseamnă că nicio armă sau muniţie nu poate fi exportată acolo”, a arătat un comunicat de presă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Kim Jong-Un şochează o planetă întreagă, la început de an nou, printr-un MESAJ ULTIMATIV
”Întreg teritoriul Statelor Unite se află acum sub raza de acţiune a armelor noastre nucleare, iar butonul nuclear se află în permanenţă pe biroul meu. Aceasta este realitatea, nu o ameninţare”, a declarat liderul regimului de la Phenian, în cadrul discursului rostit cu ocazia trecerii în noul an.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
-
Retrospectivă: Cele mai bune filme şi seriale din 2018
DUNKIRK
Dunkirk este un regal cinematografic, un film care te aruncă în mijlocul acţiunii încă de la primele scene şi te eliberează atunci când
creditele încep să curgă pe ecran. Chiar dacă scenariul e bazat pe întâmplări adevărate, Nolan face ce ştie să facă mai bine: ia o poveste şi o face a lui. Aşa cum ne-a obişnuit în filme precum Inception sau Memento, regizorul Christopher Nolan impune un ritm extrem de alert, trimiţându-şi publicul într-o cursă care se termină odată cu filmul.
Cei care au citit de-a lungul timpului aceste pagini au observat, probabil, că există în fiecare an un film pe care îl evidenţiez; un film care iese din tipare şi care este, pentru mine, reperul cinematografic al acelui an. E vorba de filme precum The Imitation Game, La La Land sau Mad Max: Fury Road – iar Dunkirk îşi merită din plin locul pe această listă selectă.
THE WANDERERS
Avându-l în spate pe Andrei Boncea, cel care a produs şi California Dreamin’, The Wanderers încearcă ceva destul de curajos: să folosească brandul Transilvaniei pentru a aduce în prim-plan o poveste de groază fără vampiri.
Vă recomand sincer să mergeţi la cinema pentru a urmări The Wanderers, chiar dacă nu sunteţi neapărat iubitori ai genului. Trebuie să înţelegem că cinematografia românească a început să iasă din zona filmelor despre comunism sau urmări ale comunismului, iar acest lucru trebuie susţinut de spectatori. Dacă astfel de filme nu vor avea succes, finanţatorii se vor gândi de mai multe ori înainte de a da undă verde unor asemenea proiecte. Nu vorbesc aici doar de filme fantasy sau horror, ci de multe alte genuri (singurele excepţii fiind comediile)care până acum, din varii motive, nu au găsit susţinere între producătorii români.
IT
Genul horror este din ce în ce mai popular la Hollywood, cu producţii precum Conjuring, Paranormal Activity sau Blair Witch Project aducând încasări uriaşe contra unor bugete de doar câteva milioane de dolari. It, remake al unui film din anii ’80, este însă într-o altă categorie: e unul dintre cele mai bune filme horror pe care am avut ocazia să le văd.Dacă nu sunteţi fani ai genului – eu recunosc că sunt – atunci It nu vă va impresiona în niciun fel. Filmul are meritul de a ieşi din zona celor realizate doar pentru profit, aşa cum a fost cazul seriei Paranormal Activity (aşa-numitele found footage), şi de a se întoarce la anii de glorie ai genului, când regizorul Sam Raimi aducea pe marile ecrane Evil Dead. Ca fapt divers, povestea din Evil Dead (film din 1984) a fost relansată anul trecut pe HBO, prin serialul Ash vs. Evil Dead.
În concluzie, It e un film pentru iubitorii de horror. Ei vor pleca din sala de cinema aşa cum am făcut-o şi eu: cu un zâmbet pe faţă, dar cu teama că s-ar putea să nu dorm în noaptea ce urmează.
STRANGER THINGS: CHAPTER 2
Serialul fraţilor Duffer a revenit pe Netflix la finalul lunii octombrie, cu cel de-al doilea sezon, şi pot spune că aşteptarea a meritat. Sunt convins că mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri nu au urmărit nici primul sezon; sper că la finalul acestui material o veţi face, aşa că nu voi dezvălui mai nimic din povestea creată de fraţii Duffer. Ca să fiu cât se poate de clar: serialul nu este horror, dramă sau comedie; este o combinaţie extrem de reuşită între numeroase genuri, iar asta îi dă o savoare pe care cu greu o mai regăseşti în ziua de azi.Stranger Things e un serial care are toate premisele să devină un element de referinţă în industria filmului. Spun „film“ şi nu „serial” pentru că secvenţele de credite de la începutul fiecărui episod reprezintă singurul element care îţi aminteşte că a mai trecut o oră de când te uiţi la ecran şi că e poate timpul să iei o pauză.
-
“Declară război Orientului Mijlociu şi celor 1,5 miliarde de musulmani!” Decizia lui Trump care a stârnit furia întregii lumi
Israelul consideră oraşul Ierusalim drept capitala sa “unică şi indivizibilă”, dar partea de est a oraşului este revendicată de Autoritatea Palestiniană, care speră să obţină un acord pentru crearea unui stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est. Toate ambasadele ţărilor în Israel sunt în Tel Aviv.
Preşedintele iranian Hassan Rouhani a criticat dur intenţia omologului său, afirmând că Teheranul “nu va tolera o încălcare a sanctităţii islamice”.
Liderul de la Teheran a adăugat că “musulmanii trebuie să stea uniţi împotriva acestui complot major”.
Intenţia Administraţiei Donald Trump de a muta Ambasada SUA la Ierusalim este un semn al “incompetenţei şi eşecului”, afirmă şi liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, avertizând că “Palestina va fi eliberată”.
“Declară război Orientului Mijlociu şi celor 1,5 miliarde de musulmani şi sute de milioane de creştini care nu vor accepta decizia”, a declarat celor de la Daily Mail Manuel Hassassian, reprezentantul palestienilor în Marea Britanie.
Autorităţile din Germania şi Franţa şi-au avertizat cetăţenii aflaţi în Ierusalim în legătură cu posibilitatea izbucnirii unor violenţe în contextul intenţiei Administraţiei Donald Trump de a recunoaşte oraşul disputat drept capitala Israelului. Ministerul german de Externe a actualizat recomandările de călătorie pentru Israel şi Teritoriile palestiniene. “Din 6 decembrie 2017, ar putea avea loc demonstraţii în Ierusalim, Cisiordania şi Fâşia Gaza. Nu se exclude posibilitatea unor confruntări violente”, a transmis MAE de la Berlin. Autorităţile germane au recomandat cetăţenilor săi evite zonele afectate.
Similar, Ministerul de Externe de la Paris a avertizat asupra posibilităţii izbucnirii unor demonstraţii, recomandând cetăţenilor săi să evite mulţimile de oameni în Ierusalimul de Est, Cisiordania şi Fâşia Gaza.
-
Regina Ana şi Regele Mihai, istoria unei căsătorii interzise de comunişti
Fiică a Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei, Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut în al XVI-lea arondisment al Parisului, la data de 18 septembrie 1923. Până la izbucnirea războiului, în 1939, a copilărit în Franţa. La 16 ani a plecat însă cu familia în Spania, ulterior în Statele Unite ale Americii. A studiat pictura la New York, iar pentru a-şi câştiga existenţa a lucrat ca vânzătoare într-un magazin care comercializa panglici şi flori artificiale.
În 1942 s-a înrolat ca voluntar în armata franceză, unde, împreună cu regimentul ei, a fost în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul războiului. Pentru activitatea desfăşurată a fost avansată de la gradul de caporal la cel de locotenent, iar la finalul războiului a fost decorată cu medalia Crucea de război a Franţei.
-
“THE BOSS OF BOSSES”. Povestea celui mai feroce cap mafiot din istorie poreclit şi ”Fiara“ din cauza cruzimii sale
Fiul lui Salvatore ”Totò“ Riina avea 17 ani când tatăl său i-a ordonat să sugrume un om de afaceri răpit – o crimă care avea să marcheze intrarea oficială a băiatului în Cosa Nostra.
Poreclit ”Fiara“ din cauza cruzimii sale, Riina a fost un criminal fără regrete care nu doar că şi-a asasinat rivalii, ucigaşi ca şi el, la o scară fără precedent în anii ’80 şi ’90, dar a urmărit şi lovit procurori, judecători şi jurnalişti, tot ce-i stătea în cale.
În cele din urmă, Riina a fost învins de cancer şi de moarte. ”The boss of bosses“, capul Mafiei siciliene, a murit pe 17 noiembrie 2017.A primit multiple condamnări la închisoare pe viaţă pentru 150 de crime, deşi experţii cred că victimele ”Fiarei“ sunt mult mai multe. Cea mai faimoasă victimă este judecătorul anti-Mafia Giovanni Falcone, ucis în 1992 la comanda lui Riina de o bombă montată sub maşină. Există şi un film artistic despre Falcone, în rolul căruia joacă Michele Placido, actorul care a jucat şi rolul comisarului Corrado Cattani, şi el un luptător contra Mafiei, executat în cele din urmă. Uciderea lui Falcone şi a colegului acestuia Paolo Borsellino a dezlănţuit o ofensivă fără precedent contra Mafiei care a rezultat în condamnări cumulate de 2.665 de ani de închisoare pentru sute de capi mafioţi.

Mafia siciliană este mai slabă acum, fiind lăsată în dezordine de Riina, care a încercat fără succes să o conducă din celula sa din închisoarea din Parma. Sindicatul crimei încă există şi încă influenţează viaţa socială şi economică a oamenilor în unele părţi ale Siciliei, însă nu mai este decât o umbră a ceea ce a fost odată. Este lovită neîncetat de poliţia şi procurorii italieni şi incapabilă să-şi recâştige dominaţia în comerţul cu droguri, după cum scrie The Guardian.
În oraşul în care Riina s-a născut, Corleone, imortalizat ca o fortăreaţă a Mafiei de cartea The Godfather şi de trilogia cinematografică cu acelaşi titlu, reacţiile la moartea capului mafiot sunt amestecate. În timp ce tinerii au văzut moartea ca pe o şansă ca oraşul să scape de reputaţia de bastion al corupţiei, vârstnicii l-au amintit pe Riina cu dragoste, descriindu-l pe şeful Mafiei ca fiind un gentleman.
”Când Riina era prin preajmă, toată lumea avea un loc de muncă aici, în Corleone“, spune Paolo, în vârstă de 77 de ani. ”Aceşti oameni ne-au oferit locuri de muncă. îl cunoşteam. L-am cunoscut foarte bine. Este o zi ca toate celelalte, dar nu una în care să sărbătoreşti.“ Sub Riina, Sicilia a devenit un centru al comerţului cu heroină destinată pieţei americane după războiul din Vietnam, iar Riina a făcut o fixaţie pentru narcodolarii care ajungeau la rivalii din Palermo. A creat alianţe noi şi a orchestrat o răsturnare de putere folosindu-se de plutoanele morţii pe care le comanda.
”Şi-a asasinat toţi rivalii. I-a ucis pe toţi, sute de mafioţi. A efectuat, la propriu, o epurare etnică în Palermo“, apreciază John Dickie, expert în istoria Mafiei. Sicilia a stat sub teroarea Mafiei lui Riina timp de aproape patru decenii. A devenit un loc aparte în Italia.
Această regiune, unde lămâii înfloresc de patru ori pe an, este binecuvântată cu abundenţă – cu soare, cu locuri de patrimoniu cultural mondial, cu temple greceşti, fresce bizantine, artă arabă, plaje nisipoase şi stele Michelin. Sicilia este o bucată din Paradis. Dar una total neguvernabilă. Jurnalişti de la revista germană Spiegel s-au dus acolo să vadă de ce.
Statisticile sunt îngrijorătoare. Mai mult de una din cinci persoane active este şomeră şi aproape jumătate din locuitorii insulei sunt fie săraci, fie ameninţaţi de sărăcie. Sicilia pare a fi bogată, dar rămâne în urmă din ce în ce mai mult, nu doar în comparaţie cu nordul Italiei industrializate, ci şi cu restul Mezzogiorno-ului. Insula parţial autonomă, care făcea parte din ”Magna Grecia“ în antichitate, este acum privită ca ”Grecia italiană“, copilul problemă al naţiunii.Sicilienii au votat pentru un nou guvern regional duminică, 5 noiembrie, aducând victoria candidatului de centru dreapta Nello Musumeci, susţinut de o coaliţie de trei partide, inclusiv de Forza Italia a fostului premier Silvio Berlusconi. Mişcarea anti-establishment Cinci Stele s-a plasat pe locul secund, în timp ce Partidul Democrat de centru-stânga al fostului prim-ministru Matteo Renzi a obţinut locul trei – un semn rău pentru alegerile naţionale din primăvara care vine.
Însă scriitorul Pietrangelo Buttafuoco spune că nu contează cine va conduce în viitor peste sărăcia Siciliei. El crede că regiunea, ”cu deficitul său bugetar, cu şomaj ridicat, cu un exod al tinerilor şi cu crearea de valoare mai scăzută decât în perioada postbelică, să nu mai vorbim de corupţie, de criminalitate şi de foame“, nu mai este guvernabilă. ”Trebuie să intre sub administrare forţată.“
Oricine vizitează Sicilia poate observa că palatele splendide din Palermo ascund cu greu sărăcia amară din alte părţi ale oraşului. Oricine vizitează Sicilia poate vedea colibele cu pereţi din tablă ruginită din Messina şi oraşele muribunde din interior. Pe insulă, principalele cauze ale crizei care a paralizat părţi mari ale Italiei sunt amplificate.
Sicilia a rămas ţara Mafiei şi nimeni nu este mai conştient de acest lucru, decât Nino Di Matteo. Procurorul de 56 de ani este cel mai ameninţat om din Italia. Deoarece Cosa Nostra vrea să-l vadă mort, Di Matteo are protecţie tot timpul de 23 de ani. 42 de ofiţeri care lucrează în schimburi îi asigură securitatea în Palermo. Cu arme automate pe umăr, ofiţerii îl urmează pe Di Matteo oriunde se duce acesta. Are bodyguarzi şi la Roma, unde a fost transferat în această vară, dar îşi petrece weekendurile în Sicilia. Şi, mai important, el a rămas procuror într-un proces din Sicilia care ar trebui să clarifice măsura în care guvernul a protejat membri ai Mafiei în anii 1990 pentru a opri vărsarea de sânge din acea perioadă. Acestui caz i s-a dedicat în mod special.

Într-o după-amiază, călătorea într-un convoi de maşini spre Palermo. Un gardian din avangardă verifica traseul planificat, urmat câteva minute mai târziu de trei jeepuri şi de limuzina blindată a lui Di Matteo. Maşina avea o caracteristică întâlnită de obicei numai în regiunile devastate de război: este dotată cu un emiţător de bruiaj care împiedică detonările controlate de la distanţă. Se crede că liderii Mafiei au tocmit mai mulţi ucigaşi pentru eliminarea procurorului. Din interceptările unor conversaţii reiese că mafioţii îl vor pe Di Matteo ciopârţit ”ca un peşte“. în acest scop, în Palermo ar fi fost livrate deja 150 de kilograme de explozibil.
”Aş vrea atât de mult să mă pot plimba singur“, spune procurorul. Acesta trăieşte ca un criminal pe capul căruia s-a pus recompensă. Sunt duse de mult zilele în care străzile oraşului erau adesea pătate cu sângele curs în războaiele Mafiei, dar lupta cu sindicatul criminal este departe de a fi câştigată.
Cosa Nostra siciliană şi-a schimbat strategia. În loc să lupte contra guvernului cu arme, se infiltrează. Pe măsură ce investeşte bani în economia legitimă, Mafia îşi deschide cale din ce în ce mai adânc în societate.
”Mafia îşi are rădăcinile aici, în sud, dar îşi mănâncă prada în nord“, spune Leoluca Orlando. Omul masiv, un avocat care este acum primar al oraşului Palermo, se afla în anii 1980 în aceeaşi poziţie în care este acum Di Matteo: în partea de sus a listei cu ţinte a Cosa Nostra. Au trecut 32 de ani de când a fost ales prima dată primar al oraşului, dar Orlando se luptă încă pentru un altfel de Palermo – pentru transparenţă, pentru spirit public şi rezistenţă la crima organizată. Avea un banner ataşat la primărie, pe care şi astăzi se poate citi: ”Palermo îl sprijină pe Di Matteo“.
Este o mişcare curajoasă într-un oraş în care cine nu vorbeşte îşi îmbunătăţeşte şansele de supravieţuire. Orlando a studiat la Heidelberg şi a trăit la Paris; el vrea să transforme Palermo dintr-un oraş mai apropiat de Orient într-unul occidental. A candidat în această vară cu această ţintă şi a câştigat. El vrea ca Palermo să devină ”o insulă pe o insulă“, o excepţie de la regula siciliană care cere cât mai puţine schimbări posibil. ”Aceasta este singura noastră şansă de a supravieţui.“
Veniturile cumulate ale tuturor organizaţiilor mafiote italiene sunt estimate la aproximativ o zecime din Produsul Intern Brut al ţării. Acum, că prostituţia şi comerţul cu droguri sunt de asemenea luate în calcul la evaluarea PIB-ului, cota mafiei va fi probabil chiar mai mare. Criminalitatea organizată este mai înrădăcinată ca niciodată în societatea şi în economia locală. Cosa Nostra face bani chiar şi din maşinile închiriate echipelor care filmează documentare şi filme despre Mafia din Sicilia şi din sandvişurile pe care le mănâncă oamenii de pe platourile de firmare.
”Consider că Mafia este problema majoră a Italiei, chiar şi fără cadavre“, spune procurorul Di Matteo. ”Extinderea metodelor şi a banilor lor în economia legală ne-a afectat democraţia.“ Procurorul poate vedea acest lucru chiar în faţa casei sale, la fel de puternic protejată ca o ambasadă străină în oraşe devastate de război precum Bagdad sau Kabul, în chiar centrul oraşului Palermo. Cartierul lui Di Matteo aparţine teritoriului unei familii mafiote care îşi anunţă fără menajamente dreptul de a încasa taxă de protecţie de la proprietarii de afaceri cu următorul mesaj: ”Dacă vă convine, în timpul Paştelui sau Crăciunului voi trimite pe cineva să vă viziteze şi, după posibilităţi, îi puteţi face un mic cadou“.